FIȘĂ RECAPITULATIVĂ: „ PLUMB” – GEORGE BACOVIA

Apariție: 1916 (vol. de debut „Plumb”)

Aprecieri critice: Poezia lui Bacovia a fost socotită, în chip curios, ca lipsită de orice artificiu
poetic, ca o poezie simplă, fără meşteşug (...) Şi tocmai artificiul te izbeşte şi-i formează în definitiv
valoarea.” (G. Călinescu)

Apartenență la curente culturale: simbolism (simbolul „plumb”, repetiția obsedantă, refrenul),

expresionism (tristețea și neliniștea metafizică, disperarea, absența, neantul, dezagregarea eului,
natura halucinantă)

Tematică
- tema centrală: moartea, destrămarea universului;
- teme secundare: iubirea, singurătatea;
- motive: plumbul, coroanele, sicriul, cavoul etc.

Titlu
- substantiv comun denumind laitmotivul operei, simbol al apăsării, suferinței, monotoniei

Structură
- două catrene

Compoziție
- fiecărui catren îi corespunde un plan: catrenul I – planul realității exterioare, catrenul al II-lea –
planul realității subiective, interioare;
- monolog tragic, în care eul liric exprimă o stare sufletească lipsită de orice speranță;
- repetiția cuvântului „plumb” (apare de trei ori în fiecare strofă, în poziția de atribut substantival,
precedat de prepoziția „de”).

Lirism
- subiectiv: verbe la persoana I („stam”, „am început”, „să strig”), adjectiv pronominal „mea”

Idei poetice
- eul poetic trăiește sentimentul singurătății tragice;
- universul exterior (cimitir, cavou, flori/coroane de plumb) creează o senzație de izolare și disperare;
- eul poetic invocă amorul, dar acesta doarme „întors”, cu fața spre moarte;
- nici măcar iubirea nu mai constituie o posibilitate de salvare.

Nivel stilistic
- verbele la imperfect („dormeau”, „stam”) sugerează persistența atmosferei deprimante;
- repetarea conjuncției „și” amplifică disperarea eului liric („Și scârțâiau coroanele…”, „și-am început
să-l strig…”);
- metafore-simbol: „plumb”, „cavou”, „sicriu”;
- personificări („Dormeau adânc sicriele de plumb”), epitete („funerar”, „singur”).

Nivel prozodic
- măsură de 10 silabe, rimă îmbrățișată;
- versul este iambic în exclusivitate (tonalitate elegiacă, melancolică).