Ion

de Liviu Rebreanu
Introducere

- 1920 – roman realist, interbelic, obiectiv

- considerat a fi „cea mai puternică creație obiectivă”
- este scris în 7 ani, prima variantă purtând numele de „Zestrea”

1. Încadrarea într-un curent literar

- scriitor pentru care realitatea stă la baza tuturor operelor, fiindcă în artă
„trebuie să fii sincer și să te dăruiești complet în momentul creației”, Liviu
Rebreanu este un adept al realismului prin complexitatea operei.
- aparține realismului prin: TEMATICA SOCIALĂ, PERSPECTIVA NARATIVĂ,
PERSONAJE (sunt tipice pentru o anumită categorie socială), STIL (sobru,
impersonal).
 A. 3 momente esențiale au dus la nașterea romanului:
1. Liviu Rebreanu asistă la o scenă, fără să fie observat, în care vede un
țăran, îmbrăcat în straie de sărbătoare, cum se apleacă și sărută
pământul „l-a sărutat ca pe o ibovnică”
2. un țăran văduv își bate unica fiică pt. că a păcătuit cu cel mai josnic
tânăr din sat
3. discuția pe care o are cu un flăcău din sat, din vecini, Ion al
Glanetașului, în vorbele căruia se simțea o „dragoste aproape
bolnăvicioasă” pentru pământ
 pornind de la aceste trei momente ale realității, Liviu Rebreanu reușeste să
creeze o lume fictivă, dar care dă impresia de VERIDICITATE
 B. prin perspectiva narativă, OBIECTIVĂ, opera se încadrează
în realism. Întâmplările din roman sunt relatate la persoana a III-a,
de către un narator obiectiv, omniscient și omniprezent, având o
viziune „din dărăt” – care controlează și dirijează evoluția
personajelor sale.
  Descrierea drumului dă impresia realității (toponime), drumul
fiind un simbol al civilizației, al vieții, al realității. Motivul
drumului este cel care scoate cititorul din lumea fictivă a
operei, „marea șosea” reprezentând realitatea. Acest motiv
încheie romanul și fixează viziunea despre roman a autorului.

Structură și compoziție:

Romanul este alcătuit din 2 părți – „Glasul pământului”

-„Glasul iubirii” 
corespund
trăirilor
interioare ale
lui Ion
- format din 13 capitole (fiecare având un titlu sugestiv) ex. „Rușinea”, „Ștreangul”,
„Nunta”, etc, având o structură CIRCULARĂ, SIMETRICĂ = corp sferoid
Simetria este dată de motivul drumului – se desparte de marea șosea pt. a ne
introduce în lumea creată de prozator (=reconstituie realitatea)
-graniță între lumea reală și cea ficțională
(Nicolae Manolescu)
-același drum ne scoate din roman (închide în
el o întreagă lume)
! prin structură, romanele lui Rebreanu amintesc de romanele lui Tolstoi !
- Acțiunea se desfășoară pe mai multe planuri narative (merg paralel sau se
întrepătrund)
*Primul plan: destinul lui Ion (- reprezentantul țărănimii)
*Al doilea plan: destinul intelectualității sătești (- învățătorul
Herdelea și preotul Belciug)
 Scriitorul recurge la o tehnică modernă, cea a
CONTRAPUNCTULUI (prezentarea aceleiași teme în planuri
diferite) – ex. nunta Ion-Ana – nunta Laura-Pintea
Tema: - PROBLEMATICA PĂMÂNTULUI (lupta unui țăran pentru a obține pământ,
fiindcă în sec. XX posesiunea pământului semnifica statut social și avere).
 Iubirea pentru pământ (pasiune pe care el nu condamnă în chip absolut), dar și
iubirea pentru o singură femeie.
Titlul: indică numele personajului principal, oferindu-i condiția de personaj
EPONIM; citit invers „Ion” echivalează cu „noi” și se sugerează tipologia țăranului român
și faptul că e un personaj colectiv.

Subiect:
- romanul începe cu motivul drumului – personificat și se continuă cu prezentarea
satului Pripas, la marginea căruia se afla o „cruce ruginită, cu un Hristos răstignit
cu lemnul mâncat de carii”. Acest fapt atrage atenția asupra faptului că spațiul
este unul DESACRALIZAT, cu oameni care și-au pierdut credința, dimensiunea
spirituală.
- se face apoi precizarea că „satul parcă e mort” = sugerează caracterul de
aparență, fiindcă toată lumea se afla la HORĂ
- hora reprezintă adevărata expozițiune a romanului (=prezintă tradițiile și
obiceiurile sătenilor, fiind un moment esențial din viața satului românesc)
 are loc DUMINICA și se juca SOMEȘANA (=un joc frenetic, pasional, în
care tinerii își pierdeau individualitatea)
prefigurează destinele personajele
 oamenii sunt așezați în funcție de statutul lor social – în mijloc se aflau
lăutarii și tinerii, pe margine stăteau fetele nemăritate și babele care
bărfeau (printre ele alergau copiii), bărbații stăteau în grupuri, în funcție de
avere, ultimii care ajung la horă: învățătorul și preotul cu familia
! Hora marchează începutul conflictului (atât interior, cât și exterior)
–hotărârea lui Ion de a o lua pe Ana la joc, cea bogată, în detrimentul
Floricăi, femeia pe care o iubește; totodată se ivește și conflictul exterior
(dintre Vasile Baciu și Ion) – își face apariția la horă și are loc confruntarea
celor doi, Ion fiind numit fleandură, tâlhar, hoț.

- în roman sunt surpinse aspecte ale monografiei satului:

 1. Stratificarea socială (viața cotidiană)
2. Marile evenimente din viața omului
3. Obiceiurile

1. – făcută încă de la horă: vârful piramidei: INTELECTUALII (dascălul și preotul)

țărănimea bogată (Vasile Baciu, Toma Bulbuc)
țărănimea săracă (Ion Pop al Glanetașului, Florica)

! Trecerea dintr-o categorie socială în alta este posibilă doar prin CĂSĂTORIE (din
dragoste sau printr-un șantaj moral)

- drama cea mare a țăranilor e declanșată de lipsa pământului = SĂRĂCIE =

pământul este cel care oferă statut social

2. a. Nunta – dintre Ion și Ana durează 3 zile și este surprinsă amănunțit

-participă tot satul, respectând toate datinile (călăreții cu pistoalele,
căruța cu lăutarii, cea cu mirii, nașii, oficierea căsătoriei, masa + dansul,
jocul miresei de la miezul nopții)

- la nuntă se observă brutalitatea lui Ion, care nu se gândește decât la pământuri, iar
cum Ana este însărcinată, acesta o ia la joc pe Florica. Ana devine o victimă, bătută și
alungată de soț și de tată. Sinuciderea Anei și moartea copilului său nu trezește în Ion
sentimente de vinovăție ori regrete, fiindcă în cei doi nu vede decât garanția proprietății.

b. Nașterea – scenă surprinsă în manieră NATURALISTĂ, ca un aparat de

filmat care înregistrează toate amănuntele (= reacții fiziologice)
- nașterea copilului este privită de Ion cu evlavie, rămânând mut în
fața necunoscutului
Obs! Criticul literar Nicolae Manolescu consideră romanele lui Rebreanu naturaliste

c. Moartea – în cele mai multe cazuri, moartea personajelor din roman este
violentă, dură, împotriva legilor universale
ex. Avrum, Ana = sinucidere / Ion = ucis
- este surprinsă și moartea lui Dumitru Mărcaș, cel care are o atitudine mioritică
asupra raportului moarte-viață: „Dacă trăiești rău, atunci și moartea-i rea și coasa
nu taie și te chinuiește ... Dacă trăiești bine, moartea-i bună și blândă ca o
sărutare de fată mare”.
- este redată înmormântarea lui Ion – participă tot satul, cuvântarea funebră,
iertăciunile (toate obiceiurile)