ARTA GRECO-ROMANĂ ŞI MOŞTENIREA EI EUROPEANĂ

I. ARHITECTURA
Arhitectura Greciei Antice este dominată de templu (în greacă, naos). El este locul în care
comunităţile venerează divinităţile care le protejează. De aceea cele mai renumite realizări
arhitectonice sunt clădirile de pe Acropola Atenei. Impresionează şi astăzi: Parthenonul (în
imagine), Erechteionul, templul Atenei Nike şi Propileele, poarta monumentală de la intrarea
în complexul sacru.
Mausoleele erau dedicate celebrării suveranilor elenistici divinizaţi. Modelul acestui tip de
monument este Mausoleul din Halicarnas (azi Bodrum, în Turcia), construit în amintirea
satrapului Mausolos din Caria, ridicat de soţia şi sora lui, Artemisia.
Porticurile (în limba greacă, stoai) sunt clădiri care includ spaţii de plimbare acoperite,
susţinute de colonade aflate de jur împrejurul pieţelor (în limba greacă, agorai). Unele dintre
ele au şi un etaj. În afară de spaţiile de plimbare, existau şi magazine şi birouri care
funcţionau înăuntrul lor. Cel mai celebru portic este Stoa poikile (Porticul pictat) din Atena,
unde îşi ținea prelegerile întemeietorul stoicismului, filosoful Zenon din Cition.
Teatrele (în limba greacă, theatra – „locuri de privit“) sunt locuri destinate spectacolelor
publice. Pentru a realiza cu uşurinţă gradene pentru public şi totodată o bună acustică, grecii
au folosit pante naturale.
Gimnaziul (în limba greacă, gymnasion, gymnos – „gol“) era o instituţie publică destinată
exerciţiilor fizice pe care grecii le făceau dezbrăcaţi. Se practicau aici diferite sporturi:
aruncarea discului, aruncarea suliţei, alergarea, săriturile etc. Pentru practicarea luptelor,
grecii şi romanii mergeau la palestră.
Forul (în limba latină, forum; în limba greacă, agora) este, iniţial, piaţa unde se vând şi se
cumpără diverse produse. Foarte de timpuriu însă, în Grecia, ca şi la Roma, piaţa devine
domeniul activităţii cetăţeneşti. Aici se întâlnesc cetăţenii pentru a discuta problemele statului
în care trăiesc. La Roma, acesta e locul în care se ţin o parte dintre adunările poporului. Băile
(în limba latină, thermae) erau băi publice unde, după mărturia unui autor grec din epoca
imperială, unii dintre cetăţenii oraşelor mergeau şi de două ori pe zi. Cei care le foloseau
treceau întâi prin saună (caldarium), apoi se răcoreau puţin în bazinul cu apă călduţă
(tepidarium) şi se înviorau, la sfârşit, în bazinul cu apă rece (frigidarium).
Arcurile de triumf (în limba latină, arcus) purtau în perioada republicană numele fornices
(arcade) şi puteau fi construite de orice general care obţinuse triumful, adică primise dreptul
de a organiza o ceremonie religioasă care să marcheze o victorie importantă împotriva unui
popor duşman.
Columna este o coloană ridicată pentru a celebra victoria într-un război. Este însoţită de
inscripţii şi adesea este decorată cu basoreliefuri. De multe ori, în vârful ei se află o statuie.
Cea mai celebră este Columna lui Traian de la Roma, ridicată în anul 113 d.Hr. pentru a
marca victoria romanilor împotriva dacilor. Arhitectul acestui monument acoperit cu
basoreliefuri a fost Apollodor din Damasc, acelaşi care a construit şi podul peste Dunăre de la
Drobeta.