Sunteți pe pagina 1din 35

UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

FACULTATEA DE ECONOMIE SI ADMINISTRAREA AFACERILOR

CONJUNCTURA PIETELOR INTERNATIONALE

FISA DE TARA
-TURCIA-

1
CAP.I Formarea şi evoluţia statului respectiv

1.1. Istoricul tarii


Tinuturile Anatoliei au fost martorele multor civilizatii, ale caror urme se
afla peste tot, înca de la începuturile omenirii. Primele constatari ale vietii
omenesti dateaza înca din Paleolitic, cu aproximativ 500.000 de ani în urma,
descoperirile fiind facute de catre arheologi în Antalya. Între anii 8000 - 5000 î.Ch
au aparut primele comunitati. Urmeaza epoca de bronz, între anii 2500 - 2000
î.Ch, în care s-a dezvoltat cultura hatti, apoi hititii, între anii 1800 - 1200 î.Ch. În
decursul acestor doua perioade Anatolia a fost martora a unor sisteme sociale mai
evoluate si a constructiei de mari monumente. Câteva secole mai târziu, în jurul
anului 800 î.Ch, s-au înfiintat imperiile Carian, Lician, Lidian si Frigian, dar si
coloniile grecesti. Urmele culturale ale acestei perioade se mai gasesc înca de-a
lungul întregii coaste a Marii Egee. În sec. 3 î.Ch grecii au cucerit statele persiene
fondate în sec. 6 î.Ch si Imperiul Elen a pus stapânire pe teritoriu. Din acea
perioada au ramas ziduri ale oraselor, gimnazii, teatre si arene.
În anul 230 î.Ch romanii au trecut Marea Egee, îndreptându-se spre
Anatolia si, de atunci încolo, acestia au influentat stilul de viata anatolian. În
aceasta perioada, în Turcia au avut loc multe schimbari, regiunea Cappadocchia
purtând pâna în zilele noastre amprenta Romei. Dupa aparitia crestinismului,
Imperiul Roman a fost împartit în doua: cel de Apus s-a destramat în cele din
urma, iar cel de Rasarit a devenit Imperiul Bizantin, cu capitala la Constantinopole
(Istanbul), oras cucerit în anul 1204 de invazia latina. În acest timp, islamismul a
fost adus în Anatolia odata cu invazia arabilor din anul 654. Ei si-au transmis
credinta turcilor selgiuc, care au ocupat majoritatea teritoriului iar Konya a devenit
în aceasta perioada capitala selgiuc-ilor. Dupa anul 1243, Anatolia a fost invadata
de mongoli si, curând dupa aceea, turcii otomani au fondat Imperiul Otoman
(1299). Odata cu cucerirea Constantinopolelui în 1453, Imperiul Otoman si-a
largit granitele în Europa, Africa si Orientul Mijlociu. Pâna la caderea sa oficiala
din 1918, acest imperiu a fost martorul multor perioade de expansiune, micsorare
si înflorire, lasându-si peste tot mostenirea si comorile. În anul 1923, Mustafa
Kemal Ataturk, eroul national al Turciei a fondat Turcia republicana. Dupa ce a
fost martora unei atât de vaste parade a civilizatiilor pe pamântul sau, Turcia de
astazi este o tara moderna, deschisa integrarii în plan mondial. Sub presedintia
generalului Evren, tara a devenit preponderent democratica, viitorul sau economic
fiind conectat la Comunitatea Europeana.

2
CAP.II Coordonate fizico-geografice

2.1.Suprafata si regiuni geografice:


Pamanturile Turciei sunt situate in locul in care trei continente alcatuiesc
lumea veche. Asia,
Africa si Europa sunt
mai aproape una de
alta si constituie
punctul unde se
intalnesc Europa si
Asia.
Din punct de vedere
geografic, tara este situata in jumatatea nordica a
emisferei intr-un punct care este la aproximativ jumatatea drumului intre ecuator si
polul nord, de la o longitudine de 36 grade N la 42 grade N si la o latitudine de la
26 grade E pana la 45 grade E. Turcia are o forma aproximativ dreptunghiulara si
1,660 km.
Marea majoritate a ţării este acoperită de munţi: la nord - masivul Ponti, în
centru - regiunea muntoasă Anatolia, la sud - masivul Taurus. În partea de sud a
Anatoliei se înalţă vulcani inactivi, în a căror rocă moale s-au construit
cunoscutele şi bizarele oraşe subterane din Cappadocchia. Din Azerbaidjan se
întinde la sud marele lac sărat Van şi regiunea muntoasă Hakari (4168 m).
Frecventele cutremure, gheizerele şi activitatea post-vulcanică ne indică faptul că
toată suprafaţa este activă tectonic. Partea europeană este acoperită de masive
muntoase înconjurate de câmpii roditoare. Cu toate că Turcia este situată geografic
într-un loc în care condiţiile climaterice sunt mai de grabă temperate, natura
diversă a reliefului, în special munţii care se întind de-a lungul coastelor, duce la
diferenţe semnificative între condiţiile climaterice ale diferitelor regiuni. În vreme
ce zonele de coastă se bucură de un climat mai blând, platoul interior al Anatoliei
are parte de extreme: veri toride şi ierni reci, cu precipitaţii scăzute. Peisajul este
colorat şi divers, cu forme variind de la munţi acoperiţi de zăpadă, până la păduri
de stejar şi pini; de la întinse câmpii verzi, până la lacuri mari.
Vecinatate:
Frontiera de uscat a Turciei are
2,573 kilometri in total, iar linia de
coasta (inclusiv insulele) au alti 8,333
asiatice de-a lungul
granitelor sale de uscat.
Comunitatea Statelor
Independente (la NE), Iran, Irak (la est)
si Siria (SE). Granitele Turciei pe

3
continentul european sunt constituite de o frontiera de 212 kilometri cu Grecia si o
frontiera de 269 kilometri cu Bulgaria.

Suprafata:
total: 780.580 km patrati
terestra: 770.760 km patrati
apa: 9.820 km patrati
Turcia este in mare impartita in sapte regiuni: regiunea Marii Negre,
regiunea Marmara si regiunile Egeeana, Mediteraneana, Anatolia Centrala,
Anatolia de Est si Anatolia de Sud-Est. Terenul accidentat din Anatolia de nord
situat de-a lungul Marii Negrii seamana cu o centura ingusta si lunga. Pamantul
din aceasta regiune este aproximativ 1/6 din suprafata de pamant a Turciei.

2.2.Structura administrativ-teritorială
Turcia este împărţită în 81 de provincii (iller în limba turcă; singular il).
Fiecare provincie este împărţită în subprovincii (ilçeler; singular ilçe), existînd
623 de districte. Provincia poartă de obicei acelaşi nume cu capitala acesteia,
considerată subprovincia centrală; excepţiile sunt Hatay (capitală: Antakya),
Kocaeli (capitală: İzmit) şi Sakarya (capitală: Adapazarı). Cele mai mari provincii
sunt: İstanbul 11 milioane de locuitori, Ankara 4 milioane, İzmir 3,5 milioane,
Bursa 2,1 milioane, Provincia Konya 2,2 milioane, Provincia Adana 1,8 milioane.
Cel mai mare oraş şi capitala pre-republicană Istanbul este inima financiară,
economică şi culturală a ţării. O estimare de 75,5% din populaţia Turciei trăieşte în
centrele urbane. Dintre toate, 19 provincii cu populaţii care depăşesc 1milion
locuitori şi 20 provincii au populaţie între 1 milion şi 500 de mii locuitori, doar 2
provincii au populaţii mai mici de 100 mii locuitori.

2.3. Clima
Desi Turcia este situata intr-o zona geografica unde conditiile climatice
sunt destul de temperate, diversitatea naturii peisajului, si existenta in particular a
muntilor care merg paralel cu coasta au ca rezultat diferente semnificative in
conditiile climaterice de la o regiune la alta. In timp ce zonele de coasta
beneficiaza de climate mai blande, platoul anatolian din interior are parte de
extreme de temperatura in verile fierbinti si iernile reci cu precipitatii reduse.
Zonele de coastă ale Turciei care mărginesc Marea Egee şi Marea
Mediteraneană au o climă temperat mediteraneeană, veri uscate şi care se răcesc
uşor, ierni umede. Zonele de coastă ale Turciei care mărginesc Marea Neagră au
climă temperat oceanica, veri umede,ierni umede. Coasta Mării Negre a Turciei
primeşte cea mai mare cantitate de precipitaţii. În partea de E a coastei mediile
sunt de 2,500 mm/an in ceea ce priveste cantitatea de precipitatii.
Zonele de coastă ale Turciei care marginesc Marea Marmara inclusiv
Istanbulul care conectează Marea Egee şi Marea Neagră au climă de tranziţie între
clima temperat mediteraneeană şi cea temperat oceanică caldă, veri moderat de

4
uscate şi reci, ierni uscate. Zăpada apare in zonele de coastă ale Mării Marmara şi
Marii Neagre aproape în fiecare iarnă, dar de obicei nu mai mult de câteva zile.
Zăpada pe de altă parte este rară în zonele de coastă a Mării Egee şi foarte rară în
zonele de coastă a Mării Mediteraneene.
Condiţiile pot fi mult mai dure, mai aride în interior. Munţii închişi de
coastă împiedică influenţele mediteraneene de la căile de extindere, dând platoului
central anatolian din interiorului Turciei climă continentală cu sezoane
contrastante.
Iernile pe platou sunt severe. Temperaturi de la -30 °C la -40 °C pot fi în
Anatolia estică, şi zăpada poate sta pe sol cel puţin 120 zile pe an. În vest,
temperaturi medii de iarnă sub 1 °C. Verile sunt fierbinţi şi uscate, cu temp.
generale mai mari de 30 °C ziua. Precipitaţiile medii anuale de cca 400 mm, cu
sume anuale determinate de elevaţii. Cele mai uscate regiuni sunt câmpia Konya şi
câmpia Malatya, unde precipitaţiile frecvente anuale sunt mai mici de 300 mm.
Clima Turciei este temperat-maritimă pe litoralul Mării Negre şi subtropicală pe
litoralul Mării Mediterane. În ianuarie, temperaturile medii sunt de 5 °C în nord, la
Samsun, -4 °C în podişul Anatoliei la Kayseri şi 11 °C în sud, la Antalya.
Precipitaţiile sunt reduse în sud şi centru (în jur de 400 mm/an) şi bogate în nord-
vest, pe litoralul Mării Negre (1.600 mm/an).

2.4.Resurse naturale si energetice


Minerale
Turcia este al zecelea producător de minerale din lume în ceea ce priveşte
diversitatea. Aproximativ 60 minerale diferite sunt în prezent produse în Turcia.
The richest mineral deposits in the country are boron salts and Turkey's reserves
amount to 72% of the world's total. Cele mai bogate depozite minerale din ţară
sunt cele de bor (săruri) şi rezervele Turciei insumeaza 72% din totalul mondial.
Conform CIA World Factbook, alte resurse naturale: cărbune , minereu de fier ,
cupru , crom , uraniu , antimoniu , mercur , aur , baritinei , borat , Celestine (
stronţiu ), calcar , magnezit , marmura , perlit , piatră ponce , pirita ( sulf ), lut ,
teren arabil , hidroenergie , şi energie geotermală .
Petrol şi gaze naturale
Turcia este un producător de ţiţei şi gaze naturale, dar nivelul de producţie
nu este suficient de mare pentru auto-consum, ceea ce face ca Turcia un importator
net de petrol si la gaze. Cu toate acestea, descoperirea recentă de petrol , şi
câmpuri de gaze naturale din ţară, în special în largul coastei Mării Negre din
Anatolia de nord, precum şi în Tracia de Est, Golful Iskenderun şi în provinciile de
sud-est Anatolia Region în apropierea frontierelor cu Siria şi Irak; va ajuta Turcia
să ajungă la un grad mai mare de auto-suficienţa in producţia de energie. . Reţeaua
de conducte din Turcia a inclus 1,738 km (1,080 mile) pentru ţiţei, 2321 km (1442
mile) pentru produse petroliere, şi 3,578 km (440 mile) de gaze naturale în 2006.

5
Reserve-gaze naturale
Anul Rang Schimbarea la sută
(metri cubi)
2005 8.685.000.000 81
2006 8.495.000.000 81 -2.19%
2007 8.495.000.000 81 0.00%
2008 8.495.000.000 80 0.00%
2009 8.495.000.000 81 0.00%
2010 6.088.000.000 85 -28.33%
2011 6.088.000.000 85 0.00%

Reserve-gazenaturale(metri cubi)

10.000.000.000
metri cubi

8.000.000.000

6.000.000.000 Reserve-gaze
4.000.000.000 naturale(metri cubi)

2.000.000.000

0
5

1
7

9
0

1
0

0
0

0
2

Anul

Anul Petrol reserve(barili) Rang Schimbarea la sută


2005 288.400.000 54
2006 288.400.000 54 0.00%
2007 288.400.000 54 0.00%
2008 300.000.000 52 4.02%
2009 300.000.000 53 0.00%
2010 262.200.000 54 -12.60%
2011 262.200.000 54 0.00%

Petrol reserv
e(barili)

310.000.000
300.000.000
290.000.000
280.000.000
270.000.000
260.000.000
250.000.000
240.000.000
2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011

6
In comparatie cu Orientul Mijlociu, Turcia are resurse de apa considerabile,
si acestea sustin un sector agricol bogat si divers. Precipitatiile sezoniale din
muntii Turciei, din care multe se manifesta sub forma de zapada, produc multe
rauri pemanente si deasemena intra in pamant pentru a reface panza freatica.
Aceste panze freatice sunt o sursa importanta pentru irigatii. In plus, resursele
hidroelectrice sunt sub o dezvoltare intensive si produc in momentul de fata
aproape o treime din cererea de electricitate a Turciei.
Agricultură
Principalele produse: tutun, bumbac, cereale, măsline, sfeclă de zahăr, legume
uscate, citrice.
Utilizarea terenurilor:
teren arabil: 32%
culturi permanente: 3%
alte: 66% (2006)
terenurilor irigate: 52150 kmp (2003)
Total resurse regenerabile de apa : 234 km cu (2003)
Retragerile de apa dulce (intern / industriale / agricole): total: 39.78 km cu / an
(15% / 11% / 74%)
Terenurile agricole: 391.219 km patrati - 50.12% din suprafaţa terestră (2008)
Zona Forestiera: 211.887 km patrati

CAP.III Infrastructura existentă:

Infrastructura existenta: Turcia are o reţea extinsă de drumuri bine


intreţinute, făcând legătura între oraşe, sate şi ariile turistice populare. Guvernul
turc a investit şi continua să investeasca pentru imbunataţirea reţelei de drumuri.
Numărul de vehicule de pe drumurile turceşti este relativ redus comparativ cu
standardele europene.

3.1. Infrastructura rutiera: Lungimea reţelei naţionale a drumurilor a atins 62


000 Km din care 1 726 Km sunt autostrăzi si 55 000 Km drumuri asfaltate. 95 %
din transportul de pasageri si 90 % din transportul de mărfuri este realizat prin
transportul rutier si pe sosele.

3.2. Infrastructura feroviara:


Lungime totala: 10,991 km (2007)
ecartament: 8717 km standard + 2,274 km electrificate (2007)
Noi trenuri de mare viteză sunt în construcţie între Istanbul - Ankara
capacitate totala de pasageri: 108330 (2007)
Capacitatea vagoanelor de marfă: 691634 tone (2007)

7
3.3. Infrastructura aeriana:

Aeroporturi
Terminale nternationale: Terminale interne:

Istanbul (Atatürk and Sabiha Bursa


Gökcen) Tekirdag - Çorlu
Ankara (Esenboga) Erzurum
Izmir (Adnan Menderes) Gaziantep
Adana Kars
Trabzon Sinop
Van Mardin
Erzurum Kayseri
Bursa Denizli-Cardak
Van
Samsun
Antalya
Dalaman
Milas-Bodrum
Heliporturi: 16 (2005 estimare)

3.4. Infrastructura navală: Turcia are 8 430 Km de coastă 15 porturi principale


in proprietatea statului..Porturi principale: Samsun, Haydarpasa (Istanbul), Izmir,
Izmit, Trabzon, Mersin, Iskenderun.
total: 526 nave (1,000 GRT sau peste) 4,666,895 GRT/7,311,504 DWT

3.5. Infrastructura militară: In ultimii 21 de ani de la instaurare, si ca urmare a


unor mari eforturi, Ministerul Aparării a avut mari succese in crearea unei
infrastructuri naţionale moderne de apărare in Turcia, cu rezultate foarte
mulţumitoare in anumite arii vitale.

3.6. Infrastructura Financiară: este asigurată prin sistemele integrate TIC-RTGS


şi TIC-ESTS, sisteme ce asigură efectuarea tranzacţiilor in timp real pe teritoriul
Turciei, in monedă natională. Pe baza acestor siteme operează 48 de bănci, iar
entitatea de centralizare si control (proprietarul efectiv al sistemelor) este CBRT.
Tranzacţiile efectuate prin acest sistem au atins un procent de 21,5% (valoare
absoluta aproximativ 22 mlrd TRY) in 2008, cu o creştere de 12,5% faţă de anul
anterior.

8
CAP. IV.Mediul comercial:

4.1. Existenţa reţelelor de distribuţie; organizarea comerţului cu ridicata şi a


comerţului cu amănuntul; principalele companii de distribuţie: Este de
observat că 1572 de companii cu denumiri comerciale au fost, recent înfiinţate în
sectorul de comerţ cu ridicata şi cu amănuntul.
Distribuirea de denumiri comerciale nou înfiintate (3606) in activitatea
economică pot fi rezumate după cum urmează: 1572 fac parte din comerţul cu
ridicata şi cu amănuntul; reparaţia autovehiculelor, motocicletelor şi a bunurilor
personale şi de uz casnic, 637 aparţin de construcţie, 367 aparţin de fabricaţie, 299
aparţin hoteluri şi restaurante, 249 fac parte din transport, depozitare şi
comunicaţii, 226 aparţin imobiliare, închirieri şi activităţi de afaceri, 125 aparţin
altor comunităţi, sociale şi activităţi de servicii personale, 51 fac parte din
activităţile de intermediari financiare, 42 aparţin la educaţie, 17 aparţin pentru
sănătate şi sociale de lucrări, 10 fac parte din industria extractiva, 9 aparţin la
agricultură, vânătoare şi silvicultură şi 2 aparţin de pescuit.
Ca firme de distribuţie cu ridicata, cele mai importante sunt:
CARREFOURSA CARREFOUR SABANCI TICARET MERKEZI A S ,
METRO GROSMARKET BAKIRKOY ALISVERIS HIZMETLERI TICARET
LTD STI, MIGROS TURK TICARET A S.

4.2. Centre comerciale (hipermarketuri, supermarketuri, mall, tradiţionale):


Dintre supermarketuri si magazine mari unde se practică comerţul cu amănuntul,
se pot enumera: DIASA DIA SABANCI SUPERMARKETLERI TICARET A S,
MARKA MAGAZACILIK A S, PEHLIVANOGLU MARKETCILIK GIDA
PAZARLAMA SANAYI VE TICARET A S, PRAKTIKER YAPI
MARKETLERI A S, REAL HIPERMARKETLER ZINCIRI A S, SEREF
MAKROMARKET SANAYI VE TICARET A S, YUNUS MARKET
ISLETMELERI TICARET LTD STI.

4.3. Structura şi densitatea reţelei comerciale: La sfârşitul anului 2000, în


Turcia existau 45 de centre comerciale de tip mall. Începând cu 2001, această cifră
a crescut într-un mod impresionant, la sfârsitul anului 2007 în Turcia fiind
înregistrate 147 de mall-uri. În 2008 se mai aflau în diverse faze de construcţie alte
90 de centre comerciale. Cresterile înregistrate în acest sector au dus în mod firesc
si la majorarea cererii de spaţii de depozite şi logistică.
Printre cele mai importante zone cu spaţii logistice trebuie menţionate
Istanbul (în vestul ţării), Ankara (capitala ţării), Izmir (port pe coasta de vest) si
Mersin (aflat pe coasta de sud). Zonele dimprejurul marilor porturi si aeroporturi
sunt iarăsi locaţii importante pe piaţa logistică turcească: porturile Istanbul, Mersin
si Izmir si aeroporturile Istanbul, Antalya, Esenboga, Izmir Adnan Menderes si
Trabzon.

9
4.4. Obiceiuri de cumpărare locale: Cel mai popular loc pentru cumpăraturi este
Marele Bazar din Istanbul, o imensă hală acoperită care concentrează peste 4000
de “magazine”: haine, încalţăminte, produse de marochinarie, lenjerie de pat,
decoraţiuni interioare, covoare, obiecte artizanale, mirodenii, ceaiuri, dulciuri –
marfă pentru toate gusturile şi buzunarele. În interiorul bazarului există şi
restaurante, fast-food-uri mâncare tradiţională şi cafenele.
În Turcia exista foarte multe afaceri de familie, astfel încat patronul
magazinului este, in acelasi timp, si vânzător. El are tot interesul să-şi trateze
foarte amabil clientul şi să-i facă reduceri substanţiale. Adesea, el stă în afara
magazinului şi invită turiştii să intre să-i vadă marfa. O data intraţi, ei sunt tratati
ca musafiri – sunt serviţi cu ceai, cafea, lokum (un fel de jeleu aromat, tipic
turcesc), apă rece sau dulceaţă. Acesta este “preludiul” negocierii. Negocierea
începe de la un preţ mare (de mult ori dublul preţului real), pentru ca apoi
vânzătorul să ofere discounturi sau bonusuri (obiecte sau servicii gratuite), în
functie de cantitatea de marfă achiziţionată, calitatea produselor şi interesul
potenţialului cumpărător.

4.5. Vânzările cu amănuntul: Deşi există şi magazine cu preţuri fixe (în special
supermarket-uri şi farmacii), la baza comerţului stă practica negocierii. Este
considerată o lipsă de politeţe ca, o data agreat un preţ, cumparatorul sa plece fară
a achiziţiona marfă.

4.6. Încrederea consumatorilor: Potrivit practicii locale, succesul afacerilor pe


piaţa Turciei este condiţionat şi de construirea de relaţii personale cu potenţialii
parteneri pentru stabilirea încrederii si a înţelegerii reciproce. În Turcia, unde a
împrumuta bani era pană nu demult o afacere de familie, a fi dator era un titlu ce te
împovăra de ruşine. Asta până când consumatorii au prins gustul tranzacţiilor prin
intermediul cărţilor de credit. Unele persoane de aici îl asemuiesc cu oprobiul ce
împinge oamenii la crime de onoare, crime ce încă se mai petrec în anumite colţuri
ale lumii.

CAP.V Mediul de marketing:

5.1.Agenţii de publicitate şi de cercetare a pieţei: Top 10 agenţii (Turcia) în $


de titluri de participare: 1. Cenajans Grey, Istanbul, 2. Guzel Sanatlar, Istanbul, 3.
Manajans / Thompson, Istanbul, 4. McCann Erickson Pars, Istanbul, 5. Ajans Ada,
Istanbul, 6. Moran, Ogilvy şi Mather, Istanbul, 7. Yaratim / Publicis FCB,
Istanbul, 8. Young & Rubicam Turcia, Istanbul, 9. Grafika: Lintas, Istanbul, 10.
RPM/Radar, Istanbul

5.2.Număr de posturi de radio şi televiziune naţionale: Guvernul conduce patru


posturi de radio nationale si cinci televiziuni.
Staţii de televiziune difuzat: 635

10
5.3.Număr de cotidiene şi reviste de specialitate economică cu menţionarea
celor mai importante: Dintre cele 22 de cotidiene şi reviste periodice, cele mai
importante, în funcţie de numarul vânzărilor săptamânale, sunt: Dunya, Referans
si Askam.

5.4. Volumul investiţiilor în publicitate: În anul 2006 investiţiile în publicitate s-


au ridicat la suma de 8.666.905 euro, reprezentând 4,08% din totalul investiţiilor
efectuate.

5.5.Manifestări expoziţionale internaţionale: Patrimoniul cultural bogat al


turciei este expus în diverse ţări din întreaga lume, inclusiv Spania, Suedia, Marea
Britanie, Germania, Qatar şi Statele Unite.
În fiecare an între Turcia si Georgia au loc evenimente expoziţionale bazate
pe parteneriate consolidate în timp, iar rezultatele pot fi observate în timpul
târgurilor. Tuyap, fiind cel mai mare organizator de târguri şi expoziţii din Turcia
şi în străinătate, joacă rolul cel mai activ în consolidarea legăturilor dintre oamenii
de afaceri georgieni şi turci.
Oraşele cu cele mai multe expoziţii şi târguri sunt: Istanbul, (cu o suprafaţă
disponibilă de expunere de 162.256 m² ),Ankara (8.000 m²), Antalya (45.000 m²)
si Izmir (23.750 m²).

CAP.VI. Indicatori demografici:

6.1Mărimea populaţiei ţării 77,804,122(2010)

11
Populatia
2010 1995 2005 2015 2025
77,804,122 61,940,000 72,674,000 82,523,000 90,498,000

6.2Densitatea medie a populaţiei


2
99,67 loc/ km (mai ridicată– 2,641 locuitori/km2 în Istanbul)

6.3Durata medie a vieţii (pentru bărbaţi şi pentru femei)


Speranţa de viaţă la naştere: total populaţia: 71.96 ani (69.30 ani la bărbaţi
şi 74.20 ani la femei) (2008)

6.4Raportul între populaţia care domiciliază în mediul rural şi urban :


populaţia care domiciliază în mediul urban se regăseşte în proporţie de 70.5% iar
cea care domiciliază în mediul urban de 29.5%. Cele mai mari concentraţii sunt în
Istanbul şi pe litoral.
Rata de urbanizare: 1.7% rata anuala de crestere (2010.)

6.5Rata natalităţii şi a mortalităţii


Rata natalităţii a fost de 19.41‰ în anul 2008, iar rata mortalităţii de 6.62‰.
Natalitatea: 18.66 naşteri / 1.000 locuitori (2009 estimare)
Rata mortalităţii: 6.1 decese / 1.000 locuitori (estimare iulie 2009) 6.02 decese /
1.000 locuitori (2008 estimare)

6.6 Sporul natural al populaţiei


1.312% (2009 estimare)

6.7 Migraţia populaţiei (raportul dintre numărul imigranţilor şi al emigranţilor)


Procentul de imigranţi este de 1.814% din populaţia ţării, iar cel al
emigranţilor de 17.58/1000 locuitori.
Migraţia netă a Turciei este una pozitivă, de 0.56/1000 locuitori (2009), iar
raportul dintre numărul imigranţilor şi cel al emigranţilor este aşadar de 1.03.

6.8Structura pe grupe de vârste


Structura demografică a Turciei indică o populaţie tânără, cu un procent al
populaţiei cu vârsta peste 65 de ani de numai 6.8% , în vreme ce în statele U.E.
acesta este de aproximativ 15%. De asemenea, populaţia cuprinsă în grupa de
vârstă 0-14 ani este de 26.3% (2008). Persoanele din grupa de vârstă 15-64 ani,
populaţia activă, reprezintă 66.9% din totalul populaţiei(2011 estimare)
Structura de vârstă:
0-14 ani: 26,6% (bărbaţi 10,707,793 / femei 10,226,999)
15-64 ani: 67,1% (bărbaţi 26,741,332 / femei 26,162,757)
65 ani şi peste: 6,3% (bărbaţi 2,259,422 / femei 2,687,245)

12
6.9structura populaţiei pe categorii de sex
50.2% bărbaţi, 49.8% femei

6.10structura populaţiei după statut marital


Rata căsătoriilor este de 9,03/1000 locuitori, iar cea a divorţurilor de 1,4/1000
locuitori (2008). Ambele sunt într-o uşoară creştere faţă de anii trecuţi. Vârsta
avută la prima căsătorie este în medie de 26,2 ani la bărbaţi şi de 22,9 ani la femei

CAP.VII Indicatori economici care definesc performanţele şi structura


economiei ţării respective:
ECONOMIE
După criza din 2001 Turcia intrat într-o perioadă de creştere puternică şi de
transformare structurală. În urma boom-ului din 2002, au urmat peste cinci ani
2003-2007 de creştere anuală medie de aproape 7 la sută, iar datoria publică a
scăzut de la 74 la suta din PIB la sfârşitul anului 2002 la 39 la sută la sfârşitul
anului 2007.Un puternic program de reformă cuprinzătoare cuprindea o variatie a
ratei de schimb, supravegherea sectorului financiar, privatizare, administrare a
veniturilor, climatul investiţional, sectorul energetic, şi de securitate socială. În
acelaşi timp, dependenţa de importurile de produse petroliere legate de nevoile
energetice ale Turciei şi inputurile intermediare pentru exporturile Turciei,
combinate cu disponibilitatea de intrări mari de capital, a condus la un mare
deficit de cont curent, în medie de 5,2 la sută din PIB din 2004 - 2008.
Economia Turciei a fost lovită de criza financiară globală din 2008-09 prin
intermediul canalelor comerciale şi financiare. În prima jumătate a lui 2009,
veniturilor din export au scazut cu o treime. Private investment was similarly
affected, falling by a third in the first quarter of 2009, as domestic financial
intermediation and capital inflows both contracted. Investiţiile private au fost
afectată în mod similar, urmand o scadere cu o treime in primul trimestru din
2009. Şomajului a depăşit 10 la sută în primul trimestru al anului 2009 (cu mai
mult de unul din patru lucrători în vârstă de 25).
Cu toate acestea, punctele forte care stau la baza economiei Turciei - un
sector bancar puternic capitalizată şi bine reglementat şi o buna gestionare a politii
monetare, politicii fiscale, şi a datoriei publice - au minimizat efecte sistemice.
Economia Turciei s-a recuperat, cu creştere de la an la an a PIB-ului de 11.4 şi
10.3 la sută în primele două trimestre ale anului 2010 şi a şomajului în scădere
înapoi faţă de nivelurile pre-criză în jur de 10 la sută. Creşterii PIB-ului este de
aşteptat să ajungă la 7 la sută în 2011 şi obiectivele fiscale in Programul pe termen
mediu ar trebui să fie atins cu uşurinţă. O problema îngrijoratoare pe termen
mediu este întoarcerea la deficite de cont curent de ordinul a 5 %din PIB,
aproximativ o treime din acestea au fost finanţate cu intrări de capital pe termen
scurt, în anul trecut.
Provocări

13
Agenda Turciei de dezvoltare se concentrează pe o viziune de creştere
stabilă, o distribuţie mai echitabilă a veniturilor, şi creşterea competitivităţii la
nivel mondial. Priorităţile de dezvoltare sunt, grupate în jurul îmbunătăţirea
competitivităţii şi ocupării forţei de muncă, dezvoltarea echitabilă umană şi
socială, furnizarea eficientă a serviciilor publice de înaltă calitate, şi siguranţei şi
eficienţei energetice, cu accent pe reducerea disparităţilor regionale.
Pe termen scurt, principala provocare va fi să continue să
îndeplinească sau să depăşească obiectivele fiscale stabilite in Programul pe
termen mediu . Acest lucru nu numai ca va aduce la datoriei publice, dar se va
semnala, de asemenea, politica de credibilitate a investitorilor, importante pentru o
stabilitate indelungata.
Pe termen mediu principala provocare a Turcia o constituie şomajul.
Şomajul este o provocare deosebită în rândul lucrătorilor tineri. Politicile de
combatere includ această schimbare de protecţie de la "locuri de muncă" la
"muncitori" (de exemplu, reducerea plăţilor compensatorii şi lărgirea accesului la
prestaţii de şomaj) şi abilităţi nepotrivite de abordarea pe piaţa forţei de muncă,
prin îmbunătăţirea educaţiei şi formării profesionale.
O altă provocare a Turciei este deficitului de cont curent .Economisire a
în sectorul public poate fi mărită: reformele pe partea de cheltuieli pot viza
cheltuieli mai mari pentru caliate şi favorizează creşterea investiţiilor, limitând în
acelaşi timp creşterea cheltuielilor. Pe partea de venituri există posibilitatea de a
îmbunătăţi colectarea veniturilor, în special prin abordarea economiei informale şi
a evaziunii fiscale. În plus, reformele pentru mediul de afaceri, în special cu
privire la ISD şi exporturile, poate ajuta la generarea de creştere care este finanţata
în mod durabil.
Pe termen lung, reformele practicate pentru a spori eficienţa
energetică si investitiile în surse de energie alternative au potenţialul de a
reduce dependenţa Turciei privind importurile de petrol şi gaz.

7.1.produsul intern brut (în mărime absolută, PIB/locuitor, structura PIB pe


domenii de activitate
Anul PIB (preţuri curente, Dolari SUA) miliarde dolari US
2007 649.125
2008 730.318
2009 614.470
2010 729.051
2011 789.600
2012 845.820
2013 902.870

14
PIB (preţuri curente, Dolari SUA) miliarde dolari US

1.000.000
900.000
800.000
700.000
600.000
PIB (preţuri curente, Dolari SUA)
500.000
miliarde dolari US
400.000
300.000
200.000
100.000
0
2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013

PIB (preţuri curente, Dolari SUA), pentru Turcia, în anul 2010 este de
729.051 miliarde dolari SUA. Acest lucru face ca, Turcia sa se claseze pe locul
No. 17 în clasamentul mondial, în funcţie de PIB-ul (preţuri curente, Dolari SUA)
în anul 2010.
In 2010, PIB-ul Turciei(preţuri curente, Dolari SUA)a inregistrat o crestere
de 18,65% fata de anul 2009, cand PIB-ul (preţuri curente, Dolari SUA) a fost
614.47 miliarde dolari US.
În anul urmator, în 2011, PIB-ul (preţuri curente, Dolari SUA) pentru
Turcia se estimeaza ca va fi de 789.60 miliarde dolari US, inregistrand o crestere
de 8,31% fata de PIB-ul inregistrat in anul 2010.
În anul prognozat, 2012, PIB-ul (preţuri curente, Dolari SUA) pentru Turcia a fost
va fi de US 845.82 dolari miliarde, inregistrand o crestere de 7.12% fata de PIB-ul
din 2011.
În anul prognozat, în 2013, PIB-ul (preţuri curente, Dolari SUA) pentru
Turcia a va fi de US 902.87 dolari miliarde, o crestere de 6,75% fata de cifra din
2012.

PIB-ul pe cap de locuitor (preţuri curente, Dolari SUA) pentru Turcia în anul
2010 este de 10,206.79 $ US, acest lucru face ca Turcia sa se claseze pe locul al
57-lea in clasamentul mondial in functie de PIB-ul pe cap de locuitor.
În anul precedent, 2009, PIB-ul pe cap de locuitor (preţuri curente, Dolari
SUA) pentru Turcia a fost de 8,711.16 $US cu 17.17% mai putin decat in 2010.
În anul prognozat, în 2011, PIB-ul pe cap de locuitor (preţuri curente, Dolari SUA)
se estimeaza ca va fi de 10,916.69$ US, cu 6.96% mai mult decât in 2010.
PIB-ul pe cap de locuitor (preţuri curente, Dolari SUA), pentru Turcia în 2012 se
estimeaza ca va fi 11,548.13 $ US, adica cu 5.78% mai mult decât va fi in 2011.

Anul PIB-ul pe cap de locuitor (preţuri curente, Dolari SUA)

15
2007 9422,08
2008 10484,26
2009 8711,16
2010 10206,79
2011 10916,69
2012 11548,13
2013 12173,46
PIB-ul pe cap de locuitor (preţuri curente, Dolari
SUA)

14000
12000
10000 PIB-ul pe cap de
8000 locuitor (preţuri
6000 curente, Dolari
4000 SUA)

2000
0
07

08

09

10

11

12

13
20

20

20

20
20

20

20

Structura Economiei
1989 1999 2008 2009

(% Din PIB)
Agricultura 17.1 11.5 8.6 9.3
Industrie 34.0 24.1 27.7 25.8
De fabricatie 23.8 24.1 18.3 17.1
Servicii 48.9 55.1 63.7 64.9
Cheltuieli de consum final ale 68.8 68.5 69.8 71.5
gospodariilor
Importul de bunuri si servicii 17.8 19.3 28.3 24.4

Economia Turciei este într-o perioadă de tranziţie, bazându-se într-o destul


de mare măsură pe agricultură şi industria grea (9.3%, respectiv 25.8% din PIB),
şi cu un sector terţiar în plină expansiune (64.9% din PIB).

PIB - compoziţia de sector:

16
agricultură:8,8%
industrie:25,7%
servicii: 65,5% (2010 estimare)

7.2.venit mediu (net sau brut) pe locuitor


VNB pe cap de locuitor a fost in 2009 de 8.720 $ US
Veniturile totale ale populaţiei sunt formate în proporţie de 39.7% pe salarii
şi aprox. 18.2% pe transferuri sociale. Ele sunt apreciate ca făcând parte din clasa
medie inferioară, iar aprox. 20% din populaţie trăieşte sub limita sărăciei.

7.3.repartiţia veniturilor pe categorii de populaţie


Distributia
venitului
Anul Rang Schimbare %
familiei-
IndiceleGini-
4
2009 3.6 49
2010 41 56 -5.96%
2011 41 55 0.00%

Distributia venitului familiei-IndiceleGini-

44
43.5
43
42.5
42 Distributia venitului
41.5 familiei-IndiceleGini-
41
40.5
40
39.5
2009 2010 2011

7.4.structura cheltuielilor consumatorilor


Cea mai mare parte din totalul cheltuielilor o ocupă cele legate de locuinţă
(chirie, întreţinere) – 29.1%. Urmează cele ocazionate de cumpărarea de mâncare
şi băuturi non-alcoolice – 22.6%, transport – 14,1%, mobilă şi electrocasnice –
5.8%, îmbrăcăminte şi încălţăminte -5.4%, comunicaţii – 4.4%, restaurante,
hoteluri – 4.4%, diverse bunuri şi servicii – 4.1%, băuturi alcoolice, ţigări – 3.8%,
servicii educaţionale – 2%, sănătate – 1.9%.

7.5.gradul de ocupare a forţei de muncă

17
Forţa de muncă - după ocupaţie:
o agricultură: 29,5%
o industrie: 24,7%
o servicii: 45,8% (2008)
Rata somajului
Anul Rang Schimbarea(%)
(%)
2004 10.50% 90
2005 9.30% 84 -11.43%
2006 10.20% 106 9.68%
2007 10.20% 115 0.00%
2008 9.90% 123 -2.94%
2009 10.70% 127 8.08%
2010 14.10% 145 31.78%
2011 12.40% 129 -12.06%

Rata somajului (%)

16.00%
14.00%
12.00%
10.00%
8.00%
6.00%
4.00%
2.00%
0.00%
2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011

7.6.indicatorii monetari şi financiari


Moneda naţională – lira turcească (TRY);
Rata de schimb 1TRY= 0,4562EUR(30 martie 2011)

18
Rata inflaţiei
Rata inflaţiei (preţurilor de consum)

50.00%
45.00%
40.00%
35.00%
30.00%
25.00%
20.00%
15.00%
10.00%
5.00%
0.00%
2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011

An Rata inflaţiei (preţurilor de consum) Rang Schimbarea la sută


2003 45.20 % 5
2004 25.30 % 10 -44.03 %
2005 9.30 % 187 -63.24 %
2006 8.20 % 174 -11.83 %
2007 9.80 % 188 19.51 %
2008 8.70 % 179 -11.22 %
2009 10.40 % 152 19.54 %
2010 6.30 % 159 -39.42 %
2011 8.70 % 191 38.10 %

In anul 2012, rata inflatie se estimeaza ca va ajunga le este de 6.026%, in scadere


fata de anul precedent.
În anul prognozat, 2013, inflaţia Turcia va fi de 4.82%, cu 19.95% mai puţin decât
in anul 2012.

Soldul balanţei de plăţi -41,416 mil. USD (2008);


Soldul balanţei comerciale -53,183 mil. USD (2008);

Principalii parteneri externi: Exporturi - parteneri: Germania 9,6%, Franţa


6,1%, Regatul Unit 5,8%, Italia 5,8%, Irak 5% (2009 estimare) Importurile -
parteneri: Rusia 14%, Germania 10%, China 9%, 6,1% din SUA, Italia 5,4%,
Franţa 5% (2009 estimare)

Datoria Externa

19
An Datorie - externa $ Rang Schimbarea la sută
2003 118,300,000,000 11
2004 147,300,000,000 10 24.51%
2005 16,900,000,000 52 -88.53%
2006 170,100,000,000 23 906.51%
2007 193,600,000,000 25 13.82%
2008 247,100,000,000 23 27.63%
2009 277,100,000,000 26 12.14%
2010 268,300,000,000 25 -3.18%
2011 270,700,000,000 25 0,89%

Datorie - externa $

300,000,000,000

250,000,000,000

200,000,000,000

150,000,000,000
$

100,000,000,000

50,000,000,000

0
2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011

Datoria Publica

Datoria publica

(miliarde dolar) Rang Schimbarea la sută


2006 68 29
2007 65 31 -4.85%
2008 39 57 -39.88%
2009 40 57 2.83%
2010 46 53 15,75%
2011 48 53 3.89%

20
Datoria publica (miliarde dolar)

80
70
miliarde $

60
50
40
30
20
10
0
2006 2007 2008 2009 2010 2011
Anul

Rezerve de valuta straina si aur

Rezerve de valută străină şi aur Schimbarea la


Anul $ Rang sută
2006 52.490.000.000 18
2007 53.420.000.000 19 1,77%
2008 76.510.000.000 19 43.22%
2009 73.660.000.000 21 -3.73%
2010 75.000.000.000 24 1,82%
2011 78.000.000.000 18 4.00%

Rezerve de valută străină şi aur $

90.000.000.000
80.000.000.000
70.000.000.000
60.000.000.000
50.000.000.000
$

40.000.000.000
30.000.000.000
20.000.000.000
10.000.000.000
0
2006 2007 2008 2009 2010 2011
Anul

21
7.7.producţia principalelor ramuri din diferite domenii de activitate
 Agricultură - 49,902,489,810 USD (2007);
 Construcţii - 21,537,283,256 USD (2007);
 Minerit, manufactură, utilităţi - 123,195,000,000 USD (2007);
 Transport, comunicaţii - 70,124,290,689 USD (2007);
 Comerţ, servicii - 99,955,484,983 USD (2007)
Rata de creştere a producţiei industriale

Rata de creştere a producţiei


Anul industriale Rang
2005 16,50% 8
2006 5,90% 62
2007 5,50% 72
2008 5,40% 75
2009 -6,00% 137
2010 -11,80% 148
2011 6,00% 59

Rata de creştere a producţiei industriale

20,00%

15,00%

10,00%

5,00% Rata de creştere a


0,00% producţiei industriale
2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011
-5,00%

-10,00%

-15,00%

7.8.investiţii străine directe atrase de ţara respectivă


Investiţii străine directe
An -atrase- ($) Rang Schimbarea la sută
2008 106.400.000.000 26
2009 128.700.000.000 26 20.96%
2010 181.700.000.000 22 41.18%
2011 84.450.000.000 39 -53.52%

22
Investiţii străine directe -atrase- ($)

200.000.000.000
180.000.000.000
160.000.000.000
140.000.000.000
120.000.000.000
%

100.000.000.000
80.000.000.000
60.000.000.000
40.000.000.000
20.000.000.000
0
2008 2009 2010 2011

7.9.investiţiile ţării respective în străinătate

Investiţii străine directe - în Schimbarea la


An străinătate ($) Rang sută
2008 11.350.000.000 41
2009 13.560.000.000 41 19,47%
2010 15.420.000.000 43 13,72%
2011 16.420.000.000 47 6,49%

Investiţii străine directe - în străinătate ($)

18.000.000.000
16.000.000.000
14.000.000.000
12.000.000.000
10.000.000.000
8.000.000.000
6.000.000.000
4.000.000.000
2.000.000.000
0
2008 2009 2010 2011

23
7.10 Masurile Anti-criza adoptate de Turcia
Economia Turciei a atins rate mai mari de creştere după criza financiara din
2001. Economia a crescut foarte rapid în anul 2002 în parte din cauza bazei
scazute a masurilor post-criză şi, păstrează ritmul de creştere la un nivel ridicat
până în 2006 (rata medie de creştere anuală a produsului intern brut a depăşit 7%
în perioada 2002-2006). Cu toate acestea, economia nu a reuşit să susţină rate mari
de creştere, şi a început să încetinească din 2006 (rata de creştere anuală a fost de
4,7% în 2007).
Criza economică mondială a afectat aproape toate economiile din lume în a
doua jumătate a anului 2008 fiind impuse constrângeri suplimentare pentru
creştere economică, economia aproape si-a oprit creşterea în 2008 (0,7% creştere),
şi a scazut la 4,7% în 2009. Deşi economia a crescut rapid în perioada post-2001,
aceasta nu a fost suficient pentru a reduce rata şomajului, care a sărit de la
aproximativ 7% la 9,5% după crizei din 2001, şi a rămas aproape fixa la acest
nivel. Acest proces, descris ca „creştere fără locuri de muncă” de către mulţi
cercetători, a forţat factorii de decizie politică să introducă măsuri specifice pentru
a stimula cresterea ocupării forţei de muncă. Guvernul a lansat un set de programe,
aşa-numitul „Pachet Pentru Ocuparea forţei de muncă” pentru a aborda problema
ocuparii forţei de muncă, care a fost definita cu precizie de către Juan Somavia,
directorul general al OIM, ca „criza înainte de criză” cu mult înainte ca efectele
crizei 2008, sa fi devenit vizibile (Erdoğdu, 2009)
Pachetul, adoptat ca o lege de către Parlament la 15 mai 2008, a introdus
măsuri de reducere a costurilor forţei de muncă a angajatorilor, astfel încât sa
ridice cererea de forţă de muncă. Ulterior, guvernul a introdus măsuri anticriză ce
incep din a doua jumătate a anului 2009. Pachetul „Ocuparea forţei de muncă”,
lansat în 2008, şi măsurile anti-criză puse în aplicare în 2009 au fost compuse în
principal pe orizontală, la nivel economic, politic.
Cu toate acestea, guvernul a introdus anumite politici sectoriale specifice,
deoarece impactului crizei a fost resimţit mult mai puternic în anumite sectoare.
Măsurile sectoriale oferă exemple utile pentru a înţelege eficacitatea măsurilor
anti-criză şi pentru a dezvolta altele noi.
Masurile Anti-criza
Impactul crizei 2008 a fost observată în economia turcă inca de la mijlocul
anului. Rata anuală de creştere a producţiei din procesul de fabricaţie a devenit
negativa pentru prima data august 2008, şi aceasta a rămas negativă până în
octombrie 2009. Cand criza a ajuns in punctul cel mai ridicat in primele luni ale
anului 2009, schimbarea anuală a producţiei manufacturiere a fost de aproximativ
-30%.(fig 1)
Există diferenţe semnificative inter-sectoriale ca răspuns la criză. De
exemplu, scăderea producţiei a fost limitata în industria bunurilor de larg consum,
în timp ce industria bunurilor de capital a înregistrat o contracţie semnificativă.

24
Declinul producţiei bunurilor de capital a ajuns la 60% în perioada ianuarie-martie
2009.
Industria autovehiculelor a fost una dintre cele mai afectate sectoare.
Deoarece consumatorii pot întârzia cu cererea lor de automobile, industria de
autovehicule se confruntă cu un declin imens al cererii, şi, în consecinţă, în
producţie. Un alt factor care a contribuit la adâncirea crizei în industria
autovehiculelor este dependenta industriei de pieţele externe, deoarece
producătorii de autovehicule din Turcia au tendinţa de a exporta o mare parte a
producţiei lor.
Guvernul turc a introdus o serie de măsuri înainte de criza din 2008 pentru
a stimula generarea ocupării forţei de muncă, deoarece rata şomajului a fost
persistent in jur de 10%, în ciuda creşterii rapide din perioada 2002-2007. Cel mai
important set de măsuri a fost “Pachetul ocuparea forţei de muncă” care a fost
încorporat în Legea (nr 5763, adoptat la 15 mai 2008)
Scopul principal al pachetului “ocuparea forţei de muncă” a fost reducerea
şomajului. Aceste măsuri menite să stimuleze cererea de forţă de muncă prin
reducerea costurilor angajatorilor aferente forţei de muncă (de exemplu, prin
reducerea contribuţia angajatorilor la asigurările sociale cu 5 puncte procentuale,
reduceri temporare şi de securitate socială treptata pentru angajarea femeilor şi
tinerilor, etc). În plus, pachetul include noi scheme de formare profesională care
urmează să fie efectuate de către Ocuparea Forţei de Muncă din Turcia, şi a extins
acoperirea Fondului de garantare a salariilor si pe termen scurt a alocaţie.Guvernul
a fost confident, chiar şi la finele anului 2008, că criza globală ar evita Turcia şi ca
nu este nevoie de măsuri specifice anti-criză. Cu toate acestea, cand criza a lovit
tare, iar rata şomajului a sărit în sus la începutul anului 2009, guvernul a schimbat
poziţia, şi a început să anunţe măsuri suplimentare. Subsecretariatul Trezoreriei
clasifica măsurile în conformitate cu cinci categorii:
- Sprijin pentru asigurarea lichidităţii: Măsuri pentru a oferi
lichidităţe pieţelor, şi pentru a consolida structura Fiananciar a
sistemului bancar.
- Reducerile fiscale: Măsuri pentru a reduce costurile sau pentru a
ridica veniturile din sectorul privat prin reducerea sarcinii fiscale.
- Promovarea forţei de muncă: Măsuri de reducere a costului forţei
de muncă (în special pentru noii angajati), furnizarea de formare
profesională, extensii în nivelul şi acoperirea pe termen scurt a
schemelor de lucru.
- Promovare a investiţiilor: diverse sisteme de promovare a
investiţiilor emise pe baza grilei de de investiţii, şi pe regiunea şi
sector
- Creditele şi sistemele de garantare a creditelor pentru (mici)
producătorilor şi exportatorilor: subvenţii de credit şi sistemele de
garantare a creditelor facute special pentru întreprinderile mici şi
mijlocii şi pentru exportatori

25
Costul total asociat cu aceste măsuri a fost mai puţin de 1% din PIB în
2008, dar a ajuns la 2,17% în 2009 şi 2,15% în 2010 (OIM, 2010a). Cu toate
acestea, măsurile enumerate mai sus nu sunt exclusiv anti-criză measures.
De exemplu, după cum sa menţionat înainte, Pachetul pentru ocuparea
forţei de muncă a fost proiectat şi lansat înainte de criza din 2008.Investitiile
scheme de sprijin sunt puse în aplicare pe o bază permanentă fără să ţină cont de
criza. Astfel, reducerea taxei fiscale pare a fi cea mai importantă măsură de criză
pentru sectorul corporativ, şi printer diferitele măsuri de reducere a impozitului, a
taxei speciale pe consum (SCT) şi a taxei pe valoarea adăugată (TVA), reducerea
ar putea fi clasificata ca ”specifica de sector”.

7.11.bariere tarifare şi netarifare, riscuri financiare


Tarifele de import în Turcia
Taxele de import sunt calculate la valoarea CIF. Turcia este semnatară a
articolului VII din Acordurile General pentru Tarife şi Comerţ (GATT). Acordul
prevede că valoarea în vamă este valoarea operaţiunii (preţul care este efectiv
plătit sau de plătit, plus costurile şi cheltuieli). Turcia este, de asemenea, obligata
să se conformeze cu alte dispoziţiile ale articolului VII, inclusiv rapiditatea de
vămuire a mărfurilor, convertibilitate monedă, şi privilegiile şi drepturile de
recurs. Suprataxele vamale, inclusiv o taxă pe valoarea adăugată (TVA) fiind
perceputa pentru marfurile importate, precum bunurile casnice, serviciile.
Importatorul este responsabil pentru plata TVA-ului. TVA-ul este calculat la nivel
CIF plus nivelul taxei, plus orice alte taxe aplicabile, percepute înainte de
vămuirea. TVA-ul pentru majoritatea produselor agricole (alimentare de bază)
variază de la 1 la 8 %şi poate ajunge până la 18 la suta pentru anumite produse
prelucrate. Bunuri de capital, unele materii prime, importate de agenţiile
guvernamentale şi întreprinderile de stat, şi produse pentru investiţii cu certificate
de stimulente sunt scutite de taxe de import.
Acordurile comerciale în Turcia
UE a confirmat statutul Turciei in negocierile de aderare la 17 decembrie
2004. Turcia continuă să se bucure de beneficiilede pe urma uniunii vamală cu
UE din 1996, în special în termeni de eficienţă economică îmbunătăţită. Uniunea
vamală ii permite Turciei să adopte tariful extern comun al UE şi o politică
comercială "în mod substanţial similara" cu cea a UE, inclusiv adoptarea
regimului preferenţial de comert al UE cu ţările terţe. Turcia a semnat deja
acorduri de liber schimb cu ţările membre AELS şi este în proces de finalizare a
acordurilor cu alte ţări candidate la UE.
Turcia este un membru fondator al Cooperării Economice a Mării Negre
(OCEMN), în care guvernele din Albania, Armenia, Azerbaidjan, Bulgaria,
Georgia, Grecia, Moldova, România, Rusia, Turcia şi Ucraina exercita o cooperare
multilaterala între membrii sai pe un serie de aspecte, inclusiv comerciale. Turcia,
alături de Pakistan şi Iran, este membru fondator al Organizaţiei Cooperării
Economice (ECO). ECO, care include dincolo de fondatorii Afganistan,

26
Azerbaidjan, Turkmenistan, Uzbekistan, Kârgâzstan, Tadjikistan şi Kazahstan a
avut un succes limitat în îmbunătăţirea cooperării comerciale.. Turcia este un
membru fondator al Iniţiativei de Cooperare al Europei de Sud (SECI), o asociaţie
regională ce urmăreşte să încurajeze cooperarea între statele sale membre, pe o
varietate de probleme, inclusiv vamale, de transport şi eforturile de combatere a
criminalităţii.

CAP.VIII Indicatori tehnologici şi de afaceri:

8.1.Gradul de actualitate a tehnologiilor din principalele ramuri de activitate


Puternica industrializare a Turciei este principalul motiv pentru dezvoltarea
sa economică din ultimii ani. Gradul de înzestrare tehnică in industrie este relativ
ridicat, însa investiţiile private nu au fost incurajate de guvern, descurajarea
provenind in primul rand din faptul ca unele sectoare sunt înca monopolizate sau
dominate de unităţi de producţie controlate de stat.

8.2.Gradul de calificare a forţei de muncă


Gradul de scolarizare al populaţiei din Turcia este destul de ridicat.
Conform statisticilor in anul 2009aproximativ 95% din populaţia aflată in grupa de
vârstă adecvată, erau inscrise într-o instituţie de învaţământ primar. In cazul
învăţământului secundar, procentul este de 80,16%, iar in cazul studiilor
superioare de calificare profesională de 36,30%.
Educaţia este obligatorie şi gratuită pentru 6-15 ani. Rata de alfabetizare
este de 96% pentru bărbaţi, 80,4% pentru femei, cu o medie globală de 88,1%.
Cifrele mici la femei de datorează în principal obiciurilor tradiţionale a arabilor şi
kurzilor care locuiesc în provinciile de SE ale ţării.
Cheltuielile pentru învăţământ: 4% din PIB 2004 -----2,9% din PIB (2006).

8.3.Gradul de dotare cu automobile şi vechimea medie a acestora este de 67


automobile/100 locuitori şi vechimea medie a acestora este de aproximativ 10 ani,
conform statisticilor din anul 2008.
densitatea reţelei de televiziune prin cablu in Turcia există 635 staţii de emisie a
televiziunii prin cablu, pentru aproximativ 21 milioane de televizoare care le
recepţionează.

8.4.Gradul de pătrundere a reţelei INTERNET, precum şi a telefoniei fixe sau


mobile
In Turcia erau înregistraţi in anul 2007 3,180,100.00 abonaţi ai serviciilor
Internet,si 13,150,000.00 utilizatori efectivi. Gradul de pătrundere a telefoniei

27
mobile este şi mai ridicat, înregistrându-se un numar de 34, 75 telefoane
mobile/100 de locuitori şi aproximativ 43 milioane abonamente.

8.5.Gradul de înzestrare a populaţiei cu bunuri de folosinţă îndelungată şi de


consum
Atat puterea de cumpărare, cât si gradul de încredere al cetăţenilor turci,
sunt in ultima perioadă in scădere, fapt ce s-ar putea datora si actualei situaţii
economic. Astfel conform statisticilor, probabilitatea ca acestia să achiziţioneze
bunuri de lungă durată in urmatoarele 6 luni este de aproximativ 13%. În cazul
bunurilor de consum, sumele alocate acestora/gospodărie sunt de aproximativ
1265 TRY în mediul urban şi 828 TRY în mediul rural.

8.6.Rolul afacerilor în societate


Importanţa sectorului privat in economie este in creştere prin scăderea
influenţei statului. Se încearca eliminarea monopolurilor si privatizarea multor
unitati aflate în administraţia statului. Pentru încurajarea investiţiilor private, au
existat si există numeroase iniţiative legislative şi se încearcă de asemenea
reducerea barierelor de intrare pe piaţa si a constrângerilor impuse la cooptarea
creditelor pentru dezvoltare.

8.7.Tipul şi mărimea afacerilor


IMM-urile reprezintă peste 90% din numărul total de companii private din
Turcia, inca de la începutul anilor 2000. Existenţa acestora este înca totuşi relativ
efemeră, având în vedere că un numar mare dintre acestea sunt înfiinţate sau
lichidate in fiecare lună. De asemenea ele operează cu un procent destul de mic din
totalul capitalului, si participă cu doar aproximativ 26% la valoarea adăugată. Ele
angajează peste 80% din totalul fortei de muncă Majoritatea sunt întreprinderi de
comerţ şi producţie.

CAP.IX Caracteristici ale mediului socio-cultural

9.1.Limba naţională şi dialecte utilizate


Limba oficiala este turcă, iar aproximativ 10% din populaţie vorbeşte altă limbă,
de obicei kurda sau araba.

9.2Religia (religii, grupări religioase, instituţii religioase)


TURCIA are 99% din populatie musulmani, deci sunt islamici. Islamismul
este o religie monoteistă, fondată de profetul Mahomed şi este bazată pe perceptele
Coranului –carte sfanta la musulmani. Islamul este cea mai mare putere religioasă
din Turcia din 1928. Cei care cred in Iisus fiind doar in număr de 20.000.
Aproximativ 99% din populaţie e înregistrată, însă, ca fiind musulmană,
majoritatea fiind sunniţi; cu toate acestea, un sondaj realizat în 2007 a constatat că
aproximativ 3% dintre adulţi îşi definesc relaţiile cu religia ca fiind „fără

28
convingere religioasă” sau că „nu cred în obligaţiile religioase”. Majoritatea
musulmanilor sunt sunniţi (85-90%) iar o largă minoritate sunt alevi (10-15%), o
comunitate în cadrul Twelver Shi'a Islamului, comunitate ce numără 7–11
milioane de persoane. În ţară sunt şi câţiva practicanţi ai sufi. Cea mai înaltă
autoritate religioasă islamică este Preşedinţia Cultelor (în turcă Diyanet İşleri
Başkanlığı) care interpretează şcoala de drept Hanafi şi este responsabilă pentru
reglementarea funcţionării celor 75.000 de moschei ale ţării, a angajaţilor locali şi
a imamilor provinciali. Un sondaj realizat la nivel naţional în 2007 a arătat că
96,8% din cetăţenii turci au o religie, în timp ce 3,2% sunt nereligioşi şi atei.
În Turcia, trăiesc aproape 100.000de minorităţi. Ţara are aproximativ
64.000 de creştini, majoritatea fiind armeni apostolici, asirieni, ortodocşi greci şi
aproximativ 26.000 de evrei, în principal sefarzi. Conform raportului din 2002, dat
de Centrul de Cercetare Pew, 65% dintre turci cred că religia este foarte
importantă, în timp ce un sondaj din 2005 dat de Eurobarometru arată faptul că
95% dintre turci cred în existenţa lui Dumnezeu

9.3. Educaţia (nivel şi structură)


Când s-a născut republica, mai mult de 90% din populaţie era analfabetă.
Atatürk, conducătorul primei republici, a construit şcoli noi si Constitutia decreta
că primele patru clase sunt obligatorii si gratuite. Conform statisticilor în anul
2007 aproximativ 96% din populaţia aflată in grupa de vârstă adecvată, erau
înscrise intr-o instituţie de învăţământ primar. În cazul învăţământului secundar,
procentul este de 80,16%, iar în cazul studiilor superioare de calificare
profesională de 36,30%.
Instituţii majore sunt: Universitatea din Istambul (1453),Universitatea
Egeeana din Izmir (1955), Universitatea din Ankara (1946), Universitatea tehnica
a Orientului Mijlociu din Ankara (1956).

9.3. Sărbători legale ale turcilor sunt:


Sărbători legale ale turcilor sunt: Anul Nou (Yilbasi): 1 ianuarie, Ziua
Copilului (Çocuk Bayrami): 23 aprilie, Ziua tineretului si Sportului (Gençlik
Bayrami) : 19 mai, Ziua Victoriei (Zafer Bayrami): 30 august, Ramadan (Ramazan
Bayrami): 31 august (variaza in fiecare an), Festivalul Zahărului (Seker Bayrami):
30 septembrie-2 octombrie, Ziua Republicii (Cumhuriyet Bayrami): 29
octombrie, Festivalul Sacrificiului (Kurban Bayrami): 20-23 decembrie (variaza in
fiecare an). Sărbătorile si tradiţiile sunt cele tipice religiei musulmane sau
obiceiurilor locale.

9.4.Rolul familiei/al femeii în societate


De la înfiinţarea Republicii Turce în 1920, femeile au devenit egale cu
bărbaţii, cel putin în faţa legii, dar societatea continuă să fie cel putin formal
condusă de sharia (legea religioasa islamica). Statutul femeii este diferit de cel din
alte ţări occidental. Din unele puncte de vedere, femeile par înca supuse

29
bărbatului, dar în Turcia s-a ales ca judecătorul suprem al curţii de justiţie o
femeie, cu mult înaintea ţărilor occidentale iar şeful de guvern este tot o femeie,
lucru cu care foarte puţine ţari occidentale se pot lăuda. Valul nu a mai fost
obligatoriu prin lege, legi referitoare la divorţ şi căsăorie au fost stabilite, femeile
au obţinut dreptul la vot (cu mult înainte ca femeile din Elveţia să aibă acest
drept), dreptul de a deţine funcţii politice şi dreptul la proprietate.

9.5.importanţa muncii în societate. Modalităţile de petrecere a timpului liber


(numărul mediu de ore lucrate/săptămână, durata
concediului de odihnă, destinaţii).Contractul de muncă este reglementat prin
negocierile dintre părţi.
Contribuţia la asigurările sociale este de: 19,5% angajatorul şi 14%
angajatul.
Timpul legal de lucru: 45 ore/săptămână.
Salariul minim. În 2007, salariul minim pentru 30 zile calendaristice, pentru
angajaţii în vârstă de peste 16 ani a fost de 531 YTL (aproximativ 380 UD$), iar
costul angajatorului a fost de 645,17 YTL. Vârsta de pensionare: bărbaţii se
pensionează la 65 de ani si femeile la 60 de ani.
În timpul liber, destinaţii cu un grad mare de popularitate sunt cazinourile,
restaurantele atât tradiţionale dar şi mai sofisticate, în special în marile oraşe. De
asemenea cafenelele şi barurile, dar şi locuri de recreere precum băile şi spa-urile,
sau parcurile de distracţii acvatice, mai ales in zona de litoral. Cele mai practicate
si urmărite sporturi sunt fotbalul, baschetul şi voleiul.

CAP.X Coordonate ale mediului politic:

10.1. Climatul politic: Turcia este o republică parlamentară secularizată (în sens
religios) fondată pe principiul separării puterilor între legislativ, executiv şi
sistemul judecătoresc. Constituţia este legea supremă a ţării.

10.2. Tipul de guvernare: Politica Turciei este una republicanǎ. La fiecare 4 ani
se voteazǎ alt preşedinte. Preşedintele Turciei este Abdullah Gül. Există şi 15
Comisii Parlamentare care sunt responsabile pentru examinarea proiectelor de legi,
ele propunând amendamente. Partidele politice care vor să formeze un grup în
Parlament au nevoie de cel putin 20 de locuri. Grupurile partidelor politice
formează Comisiile Consultative, care se întalnesc sub conducerea echipei
Presedintelui Marii Adunări Naţionale.

10.3. Sistemul partidelor politice:


Partide Politice: Partidul Comunist Turc (TKP), Partidul Stânga Democrată (DSP),
Partidul Democrat Popular (DEHAP), Partidul Turcia Democrată (DTP), Partidul

30
Ţării (YP), Partidul Fericirii (SP), Partidul Marii Uniri (BBP), Partidul Turciei
Independente (BTP), Partidul Dreptate si Progres (AKP), Partidul Laburist
(EMEP), Partidul Liberal Democrat (LDP), Partidul Libertatii şi Solidaritaţii ŐDP,
şi altele.

10.4. Existenţa claselor sociale: Indicele GINI este în cazul Turciei de 43%, ceea
ce indică o disparitate destul de pronunţată a distribuţiei veniturilor în societate.
Conform statisticilor din anul 2007, aproximativ 80% din venituri erau acumulate
de numai putin peste 50% din populaţie.
10.5. Naţionalismul şi situaţia minorităţilor: În Turcia principalele categorii de
minorităţi sunt cele aferente etniilor: caucaziene, kurde, laz, romi, şi altele
(asiriene, armene, bulgare etc). Populaţia turcă reprezintă aprximativ 80% din
totalul populaţiei. Politicile în ceea ce priveşte tratamentul minoritaţilor au
cunoscut schimbări în ultimii ani, în special în vederea aderarii la U.E.

10.6. Numărul mediu de zile de grevă: 28 zile nelucrate/1000 angajaţi.

CAP.XI Caracteristici ale mediului juridic:

11.1. Sistemul juridic naţional:


Turcia are un sistem legislativ unificat format din curţi civile si militare,
fiecare cu câte o Curte de Apel in Ankara. Curtea Constituţională investighează
constituţionalitatea legilor şi a decretelor cu putere de lege, ca si a Regulamentelor
de funcţionare ale Marii Adunări Naţionale. Deciziile sale sunt publicate imediat
in Monitorul Oficial şi au putere totală, inclusive asupra executivului şi
legislativului. Judecatorii sunt numiţi de către preşedinte. Înalta Curte de Apel este
cea mai înaltă instanţă în ceea ce priveşte analizarea deciziilor si judecăţilor emise
de către curţile de justiţie. Judecătorii săi sunt aleşi de către Consiliul Superior al
Magistraţilor şi Procurorilor. Consiliul de Stat este tribunalul administrativ cel mai
înalt. Trei sferturi din membrii săi sunt aleşi de către Consiliul Superior al
Magistraţilor şi procurorilor în vreme ce un sfert sunt aleşi de către preşedinte.
Constitutia din 1982 stipulează instituirea Curţilor pentru Securitatea Statului care
va avea în vedere atentatele la adresa suveranitaţii nationale si teritoriale, a ordinii
democratice, ofensele împotriva securitaţii interne si externe a statului. În plus,
există un număr mare de curţi civile şi militare.

11.2. Legislaţia naţională şi internaţională (acorduri internaţionale la care ţara a


aderat): bazele sistemului legal din republica turcă sunt menţionate în articolele
138 şi 160 din constituţia instituita în anul 1982. jurisdicţia civilă şi cea militară
sunt separate. Turcia este un stat membru al ONU, NATO, OSCE, OECD, OIC şi
al Consiliului Europei. În octombrie 2005 şi Uniunea Europeană a deschis
negocierile de aderare cu Ankara.

31
11.3. Legislaţia referitoare la investiţiile străine (facilităţile acordate
investitorilor străini): din punct de vedere al investţtiilor străine raportul de ţară al
turciei indica un grad destul de ridicat de siguranţa politică, dar unul foarte ridicat
de risc comercial. Legislaţia încurajează investiţiile străine de care are nevoie,
fiind o economie emergentă. Se acordă unele facilitaţi fiscale investitorilor străini,
constând în reduceri ale procentului de taxare(1-8%).

11.4. Respectarea drepturilor de proprietate industrială şi intelectuală: Cadrul


legal pentru protectia proprietaţii industriale şi intelectuale este într-un proces de
aliniere la standardele europene, principalul demers constând în înfiinţarea
institutului naţional de brevetare a invenţiilor. De asemenea au fost instituite
sancţiuni penale pentru furtul de proprietate industrială şi intelectuala.

11.5. Nivelul corupţiei: Corupţia este o problemă gravă, prezentă în mai toate
domeniile de activitate. Au fost instituite legi pentru a o combate, însă acestea nu
sunt impuse cu suficientă stricteţe. În general la nivelul populaţiei există un grad
ridicat de tolerantă faţă de corupţie.

CAP.XII Situaţii de risc ridicat

12.1.Stări conflictuale:
În zilele noastre Turcia este implicată, la diferite niveluri, în politica
internatională, şi a mediat în conflicte precum cele din Balcani, Orientul Mijlociu
sau Caucaz. La nivelul ţării, turcii sunt în conflict cu populatia kurdă. Minoritatea,
care azi reprezintă aproape în totalitate un popor rural, nu este lasată să îşi predea
propria limba în şcoli.
Turcia şi Armenia au ajuns mai aproape de stabilirea unor relaţii diplomatice şi
redeschiderea unor noi frontiere, cu puţin timp în urmă, când au emis o declaraţie
comună , prin care aveau 6 săptămâni la dispoziţie pentru a finaliza acordurile
menite să pună capăt celor aproape 100 de ani de animozitate.

12.2.Atentate teroriste:
Pericolul atentatelor teroriste a crescut în ultimii ani, fiind implicate atât
organizaţii teroriste internaţionale cât şi locale.
De regulă, atacurile teroriste au drept ţintă obiective religioase, politice, bancare şi
staţiuni balneare precum Kuşadasi sau Ceşme, Adana-Antalya dar şi oraşe mari
precum Ankara , Istanbul şi Bursa.
În 2008, doua bombe au explodat în Istanbul, omorând 16 persoane si
rănind alte 100, în cel mai grav atentat terorist de la explozia de la consulatul
britanic în 2003. Atentatele precedente din Turcia au fost revendicate de
separatiştii kurzi, grupări islamice şi antiguvernamentale.

12.3.Calamităţi naturale:

32
Turcia se află pe locul 6 în topul ţărilor cu cele mai multe proiecte în caz
de catastrofe, cu un buget alocat de 3,4 miliarde $. Inundaţiile sunt al doilea tip de
dezastru în ţară, ca nivel de distructivitate, după cutremure, în conformitate cu
rapoartele întocmite de Ministerul Lucrarilor Publice Generale "Direcţia de
Afaceri în caz de catastrofe” şi statul Waterworks Authority (DSI). Potrivit
Direcţiei Generale de Afaceri în caz de catastrofe, 287 inundaţii au avut loc în
Turcia, în ultimii 20 de ani. Turcia este o regiune activă din punct de vedere al
miscării plăcilor tectonice, care are parte frecvent de cutremure dezastruoase. La o
scară înaltă, plăcile tectonice din regiunile apropiate cutremurelor sunt controlate
de coliziunea plăcilor Arabe şi Eurasiene.

12.4.Boli periculoase:
Rata de prevalenţă în cazul virusului HIV este de 0.1 la persoanele cu
vârste cuprinse între 15 şi 49 de ani; cazurile de tuberculoză sunt cuantificate la
28,81 / 100.000 locuitori; rata mortalităţii în cazul bolilor intestinale este de
15,51%; 12% din populaţie suferă de obezitate.

12.5.Consumul de droguri:
Turcia este ruta-cheie de tranzit a heroinei între Sud-Vestul Asiei şi Europa
vestica, iar la o scară mai mică, Statele Unite – pe rute aeriene, terestre sau
acvatice; oranizaţii principale de trafic operează în afara Istanbulului; laboratoare
pentru a converti baza de morfina importată în heroină există în regiuni îndepartate
ale Turciei şi lângă Istanbul; Guvernul susţine controale stricte asupra zonelor de
cultivarea a macului opiaceu şi asupra producţiei de paie de mac concentrat.
Consumul de droguri este înca privit ca o problemă relativ mică în Turcia,
dar oficialii din domeniul sănătaţii recunosc faptul că dependenţa de heroină şi
cocaină este în crestere constantă, existând un potenţial destul de mare de creştere
în continuare. În absenţa datelor epidermiologice şi a statisticilor, estimările cu
privire la numărul real al experţilor variază între cateva mii de consumatori în
întreaga tară până la jumătate de milion doar pentru populaţia Istanbulului.

12.6.Sentimentul de nesiguranţă al cetăţenilor: Infracţiuni de tipul furtului din


buzunare, înşelăciunilor sau furtului de maşini pot apărea în zone aglomerate.

33
Bibliografie:

http://www.census.gov/ipc/www/idb/informationGateway.php
https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/geos/tu.html
http://www.indexmundi.com/turkey/distribution_of_family_income_gini_index.ht
ml
http://en.wikipedia.org/wiki/Economy_of_Turkey
http://www.economywatch.com/economic-statistics/country/Tunisia/
http://www.portaldecomert.ro/Tara-Turcia-990.htm
http://209.85.135.132/search?q=cache:HYlt2P_BYC8J:www.zf.ro/prima-
pagina/atentat-terorist-la-istanbul-16-morti-si-100-de-raniti-
3176564/+atentate+teroriste+in+turcia&cd=1&hl=ro&ct=clnk&gl=ro
http://209.85.135.132/search?q=cache:yOCKlbUWX5IJ:www.mae.ro/index.php
%3Fid%3D29855%26unde
%3Ddoc+atentate+teroriste+in+turcia&cd=9&hl=ro&ct=clnk&gl=ro
http://www.todayszaman.com/tz-web/news-186692-101-floods-2nd-most-
destructive-natural-disaster-in-turkey.html
http://www.worldbank.org/ieg/naturaldisasters/docs/natural_disasters_fact_sheet.p
df
http://www.unodc.org/pdf/turkey_programme.pdf
http://www.turkeytravelplanner.com/details/WomenTravelers/women_wear.html\
http://www.mapsofworld.com/turkey/culture/turkish-clothing.html
http://www.nirvanainternational.com/lifestyle/food.php
http://www.asiaminortours.com/turkey/culture_politics.htm
http://www.todayszaman.com/tz-web/detaylar.do?load=detay&link=150363
http://www.turkishculturalfoundation.org/pages.php?ID=6
http://www.geotimes.ge/index.php?m=home&newsid=8281
http://www.turkishconnextions.co.uk/turkish-property-exhibitions
https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/geos/tu.html
http://en.qantara.de/webcom/show_article.php/_c-476/_nr-1201/i.html
http://www.ufi.org/media/pdf/congress_presentations/istanbul2008/2008-co-
istanbul_bekir_cakici.pdf
http://209.85.135.132/search?
q=cache:BvKHu6tWHrMJ:www.reuters.com/article/idUSTRE57U65L20090831+
conflicts+in+turkey&cd=16&hl=ro&ct=clnk&gl=ro

34
35