LADA DE ZESTRE A BUNICII

Maria este o fetiţă scundă, cu părul inelat, lung şi faţa albă ca spuma laptelui. Era
în preajma sărbătorilor de iarnă. Ea a venit la bunicii ei la ţară. Cât era ziua ar fi stat
la joacă afară, dacă nu ar fi chemat-o bunica în casă. Într-o dimineaţă, când s-a
trezit a strigat-o pe bunica să vină să o ajute să se îmbrace, însă aceasta nu-i
răspunse. Maria s-a îmbrăcat singură şi a început să o strige şi să o caute:
- Bunico, bunico! Unde eşti?
- Aici, aici! îi răspunse aceasta.
- Unde te-ai ascuns, că nu te găsesc!
- În odaia cea mare!
Când a intrat Maria în odaie a văzut-o pe bunica cu o ladă mare din lemn în faţa ei.
- Ce e aceasta bunico şi ce ai aici? o întrebă curioasă Maria.
- O ladă de zestre, adică o ladă în care se păstrează obiecte lucrate cu mâna:
hainele de sărbătoare, podoabele populare, mărgelele şi tot ce este mai de
valoare.
- Ce frumoasă este! se minună Maria. Seamănă cu lada pe care a primit-o fata
moşului de la Sfânta Vineri în povestea „Fata moşului şi fata babei”.
- Da, este o ladă de zestre specială, care este decorată foarte frumos cu figuri
geometrice şi linii. Astfel de ladă era pregatită acum mulţi ani pentru fetele care se
măritau(se căsătoreau) şi plecau din casă părintească.
- Şi tu, de unde o ai, bunico?
- Am primit-o de la părinţii mei când m-am căsătorit.
- Bunico, te rog să îmi araţi şi mie ce ai în ea. Şi au început să caute prin ladă.
Au scos o cergă din lână pufoasă şi moale de un colorit aparte, ţesută “ales” cu
modele în două culori; procute pentru perete ţesute “alese”în culori vii cu modelul
tradiţionalelor rujii; ştergare ţesute “alese” mai scurte pentru blide şi mai lungi
pentru icoane; feţe de masă mai mici şi mai mari ţesute sau cusute în model “peste
fire” , “în cruci”; perinuţe decorative, ”desagi” din care se confectioneaza
tradiţionala “traistă de colindător”, cearceafuri cu dantelă pe margine.
- Ce lucruri frumoase ai în această ladă, bunico! Ce frumoase sunt modelele de
pe prosoape, parcă ar fi o horă de copii! Le-ai folosit vreodată?
- Sigur că da!
Cea mai mare bucurie a simţit-o Maria atunci când a descoperit în lada de zestre a
bunicii costumul naţional al mamei sale. S-a îmbrăcat cu el şi-i venea foarte bine.
- Sunt nerăbdătoare să îmbrac şi eu acest costum!
Când au început să facă repetiţiile pentru serbarea pomului de iarnă, doamna
educatoare i-a anunţat că le trebuie o cuvertură ţărănească, iar ei se vor îmbrăca în
costum naţional, pentru că vor interpreta colinde de Crăciun. Timpul a trecut şi a
sosit ziua serbării.
Sala în care s-a desfăşurat serbarea era frumos amenajată cu o cuvertură şi faţă de
masă ţesute aduse de Maria de la bunica ei. Semăna cu camera bunicii de la ţară.
Maria a recitat poezia foarte frumos, iar când a venit Moş Crăciun toţi copiii l-au
întâmpinat îmbrăcaţi în costume naţionale. Ei au cântat colinde, s-au prins într-o
horă românească la care l-au invitat şi pe moşul, apoi l-au sorcovit cum se cuvine.
Înainte de a primi darurile de la Moş Crăciun copiii au fost răsplătiţi de doamna
educatoare cu covrigi, nuci şi portocale, cum e datina străbună. Ce mândri şi fericiţi
au fost cu toţii!
Iată că a sosit şi momentul mult aşteptat: împărţirea darurilor. În jurul bradului
moşul a început să ofere mult doritele cadouri. Când a primit darul Maria fericită i-a
zis :
- Moş Crăciune să mai vii şi la anul!
Bucuroşi au cântat „La mulţi ani!” şi i-au urat acestuia să fie sănătos să le aducă şi
anul următor daruri, chiar dacă vor creşte ei vor fi ascultători. Acasă de sărbători
Maria a vrut să aibă în camera ei un covor ţesut de bunica, pentru că i-a plăcut cum
a fost aranjată clasa pentru serbare.
La sărbătoarea Paştelui copiii din grupa Mariei au organizat o şezătoare.
Atunci a venit şi bunica îmbrăcată în costum naţional. Împreună cu ea Maria a făcut
gheme pentru gherghef. Era aşa de fericită că poate şi ea să fie de folos la ţesutul
unui covor românesc.
- Bunico, când voi creşte mare vreau să lucrez la un atelier de ţesut covoare!

Cuvinte noi

Cergă - ţesătură confecţionată din lână colorată, cu laţe şi cu desene, având diverse întrebuinţări
Rujă - bandă de pânză, de stofă, de dantelă etc. plisată sau încreţită, care serveşte ca ornament la
diferite obiecte de îmbrăcăminte
Blid - vas de lut, de lemn sau de tinichea adâncit, de diferite forme în care se pun bucatele;
strachină.