Universitatea Facultatea de Economie

“Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi și Administrarea Afacerilor

Monedă şi credit
Cap. 2 – Sisteme monetare

- 2020-
Conceptul de sistem monetar naţional:
 forme de organizare a baterii şi circulaţiei
monedei într-o ţară sau alta, organizare
realizată prin norme dictate de stat, dar şi
prin norme ce decurg din cutume.

 ansamblu de instituţii şi norme adoptate de autoritatea

naţională în vederea facilitării îndeplinirii funcţiilor banilor
pe teritoriul său.
 a) Metalul monetar
b) Unitatea monetară

c) Baterea şi circulaţia monedei

ELEMENTELE
cu şi fără valoare intrinsecă
SISTEMULUI
MONETAR CLASIC
d) Emisiunea şi circulaţia
bancnotelor convertibile şi a
banilor de hârtie
a) Metalul monetar:
Momente ale procesului de demonetizare a aurului:
 Primul Război Mondial- sistarea baterii şi
circulaţiei monedelor din aur şi a
convertibilităţii bancnotelor în metal preţios;

 Anul 1971 – eliminarea convertibilităţii în

aur a USD;

 Anii 1973-1974 – trecerea de la cursurile fixe

la cele flotante

 Anul 1978-ţările membre au renunţat să-şi mai

definească monedele naţionale în metal preţios.
 Cele mai ravnite monede de aur
Turcia este cel mai mare producator de monede de aur

Moneda de aur
sud-africana
Krugerrand
 Moneda de aur
canadiana Maple
Leaf

Moneda de aur
American Eagle
 Moneda de aur
chinezeasca
Panda

Moneda de aur
australiana
Kangaroo
b) unitatea monetară
c) Baterea şi circulaţia monedei cu şi fără
valoare intrinsecă:

 Baterea şi circulaţia monedei cu valoare

intrinsecă:

Trăsături:
 făceau obiectul baterii libere şi a liberei
tezaurizări

 funcţionarea unui mecanism intern de

autoreglare a masei monetare în circulaţie
Om > Cm Pmf, Au tezaurizarea sub
formă de lingouri a excesului de monedă
restabilirea echilibrului

Om < Cm Pmf, Au aflux de monedă în

circulaţie restabilirea echilibrului

 Baterea şi circulaţia monedelor fără
valoare deplină

Trăsături:

 baterea acestor monede:

 era strict controlată de stat şi constituia monopol al
statului;

 era limitată pentru a se evita riscul scoaterii din circulaţie

a monedelor din metal preţios
 d) Emisiunea şi circulaţia bancnotelor
convertibile, respectiv a banilor de hârtie
d1) Emisiunea şi circulaţia bancnotelor convertibile:
 Convertibilitatea bancnotelor în metal preţios - mecanism
de autoreglare a volumului masei monetare în circulaţie

 elementul decisiv în apariţia şi generalizarea utilizării

bancnotelor a fost reprezentat de dezvoltarea creditului
comercial, cambiile.
 Deosebiri între cambii şi bancnote:

CAMBIILE BANCNOTE

 emise de întreprinzători  emise de BE şi au

privaţi şi au la bază tranzacţii acoperire: stoc de aur sau
de devize
comerciale

 risc important: înscrisuri  valoare lor este

private
 cambiile pot fi refuzate la
plată şi circulă, de regulă, pe
un areal limitat
garantată de emitent
au putere liberatorie şi
circulă în întreaga ţară
 utilizarea în plăţi este  efectuarea oricărui tip de
limitată plată, de mărime variabilă;

 stingerea unei datorii: doar  stingerea pe loc a datoriei

la scadenţa acesteia

 durată de viaţă limitată  circulă o perioadă mult mai

îndelungată

 valoarea cambiilor se  valoarea bancnotelor este

modifică în timp relativ constantă
 d2) Emisiunea şi circulaţia banilor de hârtie:
Trăsături:

 emişi şi puşi în circulaţie de către stat

apariţia lor s-a generalizat în preajma Primului Război
Mondial
au un curs forţat

sunt fără valoare proprie (neconvertibili)

 BIMETALISMUL
Fărâmiţarea baterii de monedă
Trăsături ale SMN
Deteriorarea monedelor

 Definiţie bimetalism:

 o bază a sistemelor monetare în cadrul căreia două

metale, aurul şi argintul, servesc ca echivalent general şi
ca mijloc de circulaţie
Variante de funcţionare

Bimetalismul integral Bimetalismul Bimetalismul parţial

(varianta monedei duble): paralel (varianta („şchiop” sau „compozit”):
monedei paralele)
raport de schimb fix, raportul de valoare raportul dintre Au şi Ag
stabilit prin lege între dintre Au şi Ag era era stabilit prin lege
AU şi Ag fixat pe piaţă

baterea monedelor Preţul mărfurilor era baterea era liberă numai

din AU şi Ag era exprimat atât în Au pentru monedele din aur.
liberă cât şi în Ag

practicat în mai multe practicat în Germania practicat de ţările UML

state
 Bimetalismul integral (varianta monedei duble):
 Manifestarea „legii lui Gresham”:

„moneda rea scoate din circulaţie moneda bună”:

Ex: Preţul oficial Au/Ag: 1/14,38

Preţul pe piaţă Au/Ag: 1/15

„Moneda rea”: Moneda supraevaluată JURIDIC (mai ieftină pe

piaţă) şi care rămâne în circulaţie

„Moneda bună”: MONEDA subevaluată JURIDIC (mai scumpă

pe piaţă) şi care este tezaurizată
 Manifestarea „legii lui Gresham” astăzi:

 este valabilă pe plan intern:

„ Moneda rea ” : „ Moneda bună ” :

- moneda naţională - valuta

- moneda divizionară - biletele de bancă

- numerarul - cardul

 Nu este valabilă pe plan internaţional:

o moneda bună ( mai stabilă, mai sigură) alungă din circulaţie

moneda rea
 a) etalonul aur-monedă
Sisteme Gold Specie Standard
monetare
b) etalonul aur - lingouri
bazate pe Gold Bullion Standard
etalonul aur
c) etalonul aur- devize
Gold Exchange Standard
Sistemele monetare bazate pe etalonul aur-monedă

CARACTERISTICI:
 prima ţară: Anglia 1818

 principii de funcţionare:
1. baterea liberă a monedelor din aur şi libera lor tezaurizare
(care asigurau echilibrul intern)

2. circulaţia liberă a aurului pe plan internaţional

(care asigura echilibrul extern):
Sisteme monetare bazate pe etalonul aur-lingouri
(Gold Bullion Standard)

CARACTERISTICI :

 a fost adoptat după Primul Război Mondial

 eliminarea din circulaţie a aurului

bancnotele convertibile în lingouri de aur

(1 lingou standard=400uncii=12,444kg aur; 1 uncie=31,1035g aur)

din punct de vedere istoric, a reprezentat –
prima formă de restrângere a convertibilităţii în aur
 Sisteme monetare bazate pe etalonul aur-devize
(Gold Exchange Standard

CARACTERISTICI:
 extins la nivel mondial în urma acordurilor de la Bretton Woods
în iulie 1944
 momentul apariţiei:
Conferinţei Monetare Internaţionale de la Genova (1922)
 sfârşitul secolului al XIX-lea
convertirea în aur a bancnotelor naţionale ale unei ţări se realiza indirect:

Bancnote AUR
DEVIZE

 1978- cariera internaţională a etalonului aur- devize a luat sfârşit

 Sisteme monetare bazate pe etalonul devize (Exchange Standard)

Caracteristici:

 a fost instituit în anul 1978

 eliminarea definitivă a aurului de la baza sistemelor băneşti

 se bazează pe puterea de cumpărare a monedei

Romania ocupa locul 31 intr-un clasament al
rezervelor nationale de aur intocmit de Consiliul
Mondial al Aurului, cu 103,7 tone
 locul I: SUA (primul loc): 8.133 de tone
 locul II: Germania, cu 3.406 tone
 locul III: FMI: 3.005 tone de aur

Pe primele zece pozitii se afla Italia, Franta, China,

Elvetia, Japonia, Rusia si Olanda. India se afla pe
locul 11, urmata de Banca Centrala Europeana cu
501 tone de aur.
Romania, Polonia si Slovacia (locul 48 cu 31,8 tone)
sunt singurele state din Europa Centrala si de Est
prezente in clasament.
Rezerva de aur a unor bănci centrale
 Universitatea Facultatea de Economie
“Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi și Administrarea Afacerilor

Monedă şi credit
Cap. 3– Moneda şi sistemul
monetar în România

- 2020-
 Scurt istoric al evoluţiei circulaţiei monetare până la
înfiinţarea sistemului monetar naţional

 primele monede bătute (Histria, Tomis, Callatis)

- Drahma Histria (sec.IV î.e.n)
 primele monetării româneşti:
 În Ţara românească: Vlaicu Vodă
-ducaţi de argint (1365)
 Moldova: Petru I Muşat
- Groşi (1377)
 au circulat trei forme de monedă:
 moneda-marfă (cu valoare intrinsecă)
 moneda-vită
 moneda-om
 circulația monetară a fost completată și de monede străine: perperul,
ducatul și florinul venețian, florinul unguresc, grosul polonez etc
 banii turcești (aspri, mahmudele, irmilici etc) și monede bătute
de țările vecine (rublele, copeicile, carboavele, sfanții, creițarii
etc)
Trăsături ale circulaţiei monetare:
 lipsa unei monede naţionale
 caracterul haotic (dezordonat) al circulaţiei monetare:
-peste 60 specii de monedă
 lowenthalerul (talerul de Ag
de origine olandeză):
- talerul leu (talerul leonian)
 utilizarea oficială a

“banilor de socoteală”
(leul ca ban de calcul)
încercări de batere a monedei
naţionale:
- Domnitorul AL. I. CUZA:
romanatul
Heliade Rădulescu: “auzul românului nu sufere
a se zice: “s-a dat o sută de români
pe un bou”
Dionisie Pop Marţian:
-“ar fi nostim la întrebări precum:
- «Cu cât ai cumpărat măgarul acesta?» să se
răspundă: «Cu 20 de români!»
-“să lăsăm numirea leu pentru unitatea monetară”
 LEGEA MONETARĂ DE LA 1867

 Legea pt. înfiinţarea unui nou sistem monetar şi pentru

fabricarea monedei naţionale:
 unitatea monetară a României: “leu”
 adoptarea sistemului zecimal:
1 leu= 100 bani
 introducerea bimetalismului :
Au/Ag: 1/14,38

SISTEMUL MONETAR A FOST EXCLUSIV METALIST

 primele emisiuni de monedă etalon: 1868
 Legea biletelor ipotecare: 1877
 Legea de înfiinţare a BNR (1880)

Bancă cu
capital mixt:
privat şi de stat

Acoperirea 1880: Monopolul

metalică a emiterii de
emisiunii BNR bilete de
bancă

Înfiinţarea
de sucursale
şi agenţii
 Alte etape în evoluţia SMN
Abandonarea bimetalismului şi trecerea la monometalismul-aur
1889 - Legea monetară cu privire la adoptarea 1890- 1892:trecerea la
monometalismului-aur monometalis. Au

Perioada Primului Război Mondial 1914 - prima mare inflaţie din istoria leul
- renunţarea la etalonul aur românesc, bancnotele emise de BNR devin
clasic bani de hârtie

Unificarea monetară realizată în anii 1920-1921

Încercări de însănătoşire a circulaţiei monetare: 1923- 1928

7 feb. 1929- stabilizarea monetară Etalonul aur devize

 Alte etape în evoluţia SMN

Perioada celui de-al Doilea Război Mondial şi a anilor următori

creşterea semnificativă a 1947- stabilizarea monetară

inflaţiei 1 RON=20.000 ROL

după 1947, sistemul monetar naţional a fost subordonat

intereselor statului

Sistemul monetar naţional al României după 1989

- Dezetatitarea monedei
http://www.bnr.ro/Semnarea-protocolului-de-cooperare-
BNR---Ministerul-Educa%C8%9Biei-Na%C8%9Bionale-
10192.aspx
 Universitatea Facultatea de Economie

“Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi și Administrarea

Afacerilor
Monedă şi credit
Cap. 4 - Moneda şi sistemul monetar
internaţional

- 2020-
Sistemul monetar internaţional: concept, funcţii, etape
premergătoare
 CONCEPT:

un ansamblu de reguli, infrastructuri şi instituţii stabilite de statele

membre în scopul dezvoltării schimburilor economice
internaţionale şi al promovării cooperării monetare internaţionale
asigurarea schimbului şi
circulaţiei monedelor

furnizarea de
Rolul lichidităţi
ajustarea SMI monetare
BPE
internaţionale
Încercări de creare a SMI:

 înfiinţarea de uniuni monetare (Uniunea Monetară Germană

şi Uniunea Monetară Latină)

 Conferinţa Monetară Internaţională de la Genova (1922)

 formarea blocurilor monetare (Blocul lirei sterline, Blocul

francului francez, Blocul dolarului)
 Obiectivele şi principiile de funcţionare ale sistemului
monetar internaţional (S.M.I) de la Bretton-Woods
Conferinţa Monetară şi Financiară de la Bretton Woods (iulie 1944):

◊ a abordat, pentru prima dată, problema creării unui S.M.I,

bazat pe etalonul aur-devize

◊ Obiective:
 stabilirea de reguli
 instaurarea unui regim de schimb
 crearea unui organism internaţional
Acordurile de la Bretton-Woods:
 au instituit etalonul aur-devize (aur- USD)

 au reflectat poziţia dominantă a USD

au dus la înfiinţarea a 2 instituţii (FMI şi BIRD)

 Evoluţia SMI de la Bretton Woods

Principii:
1. Etalonul monetar

2. Stabilirea parităţilor şi a cursurilor de

schimb

3. Convertibilitatea monedelor

4. Constituirea de rezerve monetare

oficiale

5. Echilibrarea balanţei de plăţi

Sistemul monetar internațional actual

 a fost creat în urma deciziilor adoptate la Conferinţa monetară

internaţională de la Kingstone (Jamaica- ian. 1976)

 sistem tripolar asimetric (USD, EUR, JPY)

introducerea de la 1 octombrie 2016 a yuanului

chinezesc (CNY ) in structura DST
 Figura nr. 1 – Multipolaritatea în structura pe valute a plăților
internaționale

Sursa: ECB, The international role of the euro, July 2017, p. 13, disponibil la
https://www.ecb.europa.eu/pub/pdf/other/ecb.euro-international-role-201707.pdf
DREPTURILE SPECIALE DE TRAGERE
 Caracterizare generală

 apariţia este legată de crizele înregistrate de SMI

de la Bretton-Woods

 a fost instituit în anul 1969 în cadrul primului

amendament la statutul FMI

- reprezintă o monedă de cont emisă de FMI

 EVOLUŢIA BAZEI DE EVALUARE:

1969 – o unitate DST= 0,888671 g aur = 1 USD

 1974 – o unitate DST= coş 16 valute
 1981– o unitate DST= coş 5 valute

 1999 – o unitate DST= coş 4 valute (USD – 44%, EUR

– 34%, JPY -11%, GBP -11%)

 introducerea de la 1 octombrie 2016 a yuanului

chinezesc in structura DST

 1.10. 2016 – o unitate DST = coş 5 valute (USD –

41,73%, EUR – 30,93%, CNY- 10,92%, JPY -8,33%,
GBP -8,09%)
 FUNCŢIILE
DST

Etalon Instrument Instrument Mijloc de

monetar
internaţional de credit de rezervă plată
Avantaje Dezavantaje

nu îndeplineşte toate funcţiile

Grad ridicat
de unei monede internaţionale
stabilitate
circulă doar între autorităţile
monetare
Nu conduce
la apariţia
DBPE Se poate înregistra inflaţie
sau deflaţie de DST
Nu au loc
imobilizări DEZAVANTAJEAZĂ ţările în
de active curs de dezvoltare
monetare
 Moneda în relaţiile economice internaţionale:
( paritate, curs valutar, cotarea monedelor)
Paritate monetară:

 raportul de valoare dintre două monede, stabilit

pe baza valorilor paritare ale acestora

 a fost utilizat în condiţiile etalonului aur (cu

variantele sale) şi a cursurilor de schimb fixe

 Forme:

 paritate metalică (paritate aur);

 paritate valutară;

 paritate DST
DEVALORIZARE

REVALORIZARE

Curs valutar (curs de schimb sau rată de schimb):

 raportul de valoare real (pe piaţă) dintre două

monede sau

 preţul efectiv al unei unităţi sau a 100 de unităţi

monetare ale unei ţări, exprimat în moneda altei ţări
Clasificarea cursurilor valutare

După modul de Curs valutar oficial

formare
Curs valutar de piaţă

Curs valutar fix

După modul de variaţie

Curs valutar fluctuant

Curs valutar flotant

 Formarea cursului de schimb
I În condiţiile etalonului aur- monedă:

 Mecanismul punctelor aur

Importatorul (debitorul) îşi achită datoria

în aur şi nu în devize
Punct superior
(de ieşire) al Au

Curs paritar

Punct inferior
(de intrare) al Au
Exportatorul (creditorul) solicită să fie
plătit în aur şi nu în devize
 II: după primul război mondial - Conferinţa de la Bretton
Woods (iulie 1944):
 cursurile de schimb s-au formau liber pe piaţă

III: Perioada iulie 1944 – dec. 1971:

 cursuri fixe cu abatere de la paritate de ± 1 %

IV: dec. 1971 – martie 1973:

 cursuri fixe cu abatere de la paritate de ± 2,25 %
V: din martie 1973:
 cursurile valutare flotante
 BNR era obligată să intervină prin vânzare de
USD contra RON
1USD=6,06ROL
+1%

1USD=6ROL

− 1%
1USD=5,94ROL
BNR era obligată să intervină prin
cumpărare de USD contra RON
 Flotare concertată

Flotare neconcertată

FORME ALE
FLOTĂRII
Flotare pură (curată)

Flotare impură
(murdară)
DEPRECIEREA MONEDEI NAŢIONALE ŞI
EFECTE

Stimulează
exporturile

Echilibrarea
Deprecierea balanţei comerciale
monedei naţionale
(BPE)

Frânează
importurile
REPRECIEREA MONEDEI NAŢIONALE ŞI
EFECTE

Frânează
exporturile

Corectarea
Reprecierea excedentului
monedei naţionale balanţei comerciale
(BPE)

stimulează
importurile
Factori de influenţă asupra cursului valutar

Rata inflaţiei

Rata dobânzii

Situaţia BPE

FACTORI POLITICI

FACTORI PSIHOLOGICI
 COTAREA MONEDELOR

 CONCEPT:

 operaţiunea de stabilire şi de publicare a cursului

valutar
 se referă la modul de exprimare a raportului de valoare dintre
două monede
 METODE DE COTARE A MONEDELOR

Cotarea directă Cotarea indirectă

(incertă sau (certă sau sigură)
nesigură)

Nr. de unităţi de Nr. de unităţi de

monedă naţională ce monedă străină ce
corespunde unei corespund unei unităţi
unităţi de monedă de monedă naţională
străină

1 u.m.străină = x u.m. naţ 1 u.m.naţ.= x u.m.s

EXEMPLE:

Cotarea directă Cotarea indirectă

Bucureşti:
Frankfurt:
1 EURO= 4,8242 RON
1 EUR= 1,1157 USD
1 USD = 4,3202 RON 1 EUR= 117,76 JPY
1 CHF = 4,5699 RON 1 EUR= 0,9092 GBP
Londra:
New YORK:
1 GBP =1,0997 EUR
1 CHF =1,0579 USD
1 GBP =1,2271 USD
1DKK =0, 1493 USD
1 GBP =129,52 JPY
 Arbitrajul valutar:

 operaţiunea de vânzare şi de cumpărare a aceleiaşi

valute în scopul protejării împotriva fluctuaţiei cursurilor şi
pentru obţinerea de câştiguri din:

 diferenţele de curs ce privesc aceeaşi valută, însă

pieţe valutare diferite
 diferenţele de curs ce privesc aceeaşi valută, aceeaşi
piaţă valutară, dar la momente diferite
 diferenţele de curs dintre două valute şi două pieţe
valutare
 Jacques Rueff

„Europa va fi făurită prin crize şi va fi

suma soluţiilor adoptate pentru
depăşirea acestora” (Jean Monnet)
 5.1. Mecanismul şarpelui monetar

 Acordul de la Bretton Woods (iulie 1944):

– marje de fluctuaţie de ± 1%

 Acordul de la Washigton (decembrie 1971):

-creşterea marjei de fluctuaţie de la ± 1% la ± 2,25% (ecart 4,5%)
 12 aprilie 1972: Acordul de la Basel:

 ecartul dintre două monede europene participante 2,25%

 marja de fluctuaţie: ±1,125%

 „ŞARPELE MONETAR”
 Caracteristici ale şarpelui monetar:
 dubla corelare:
 ± 2,25% faţă de paritate între fiecare monedă din sistem şi
dolarul SUA (tunelul), rezultând o bandă de fluctuaţie de 4,5%;

• ± 1,125% faţă de paritate între o monedă europeană din sistem

şi fiecare dintre celelalte monede membre (şarpele), o bandă de
fluctuaţie de 2,25%.
 martie 1973 :
 dispare tunelul în care fluctua „şarpele monetar”

 începe cea de-a doua etapă a şarpelui monetar,

„şarpele fără tunel”

 12 martie 1979: renunţarea la mecanismul „şarpelui

monetar”
 5.2. Sistemul Monetar European
 a început să funcţioneze la 13 martie 1979
Asemănări între şarpele monetar şi Superioritatea
SME SME

participare apariţia
voluntară monedei
comune
ECU
obiectivul urmărit
era identic indicator de
divergenţă
menţinerea
cursurilor fixe Mecanism de
creditare prin
FECOM
 a fost format din 3 componente:

ECU

MRS FECOM
 Moneda comună, ECU

 abreviere de la European Currency Unit

 monedă de cont, o monedă-coş

 elementul central al mecanismului de cursuri fixe

 nr. monedelor din coş: 12

(DEM,FRF,GBP,NLG,ITL,BEF,LUF,DKK,IEP,GRD,
ESP,PTE)
 Mecanismul de cursuri fixe (MRS):

 curs-pivot faţă de ECU (curs central)

Ex: 1ECU=0,6242DEM
1ECU=1,3320FRF
cursurile-pivot bilaterale
Ex: 0,6242DEM=1,3320FRF
1DEM=1,3320/0,6242FRF=2,1340FRF sau
1FRF=0,6242/1,3320=0,4686DEM
 grilă de parităţi
cursurile-limită de intervenţie
Ls DEM / FRF=2,1340+2,25%×2,1340 =2,1740
Li DEM / FRF=2,1340−2,25%×2,1340 =2,0940

cursul efectiv de piaţă

intervenţia băncilor centrale pe piaţă:

 intervenţii marginale, obligatorii
 intervenţii intramarginale, facultative
 Banca Franţei era obligată să intervină prin
vânzare de DEM contra FRF
DEM / FRF: 2,1740
+2,25%

1DEM=2,1340FRF

− 2,25%
DEM / FRF: 2,0940

Banca Franţei era obligată să intervină

prin cumpărare de DEM contra FRF
 Indicatorul de divergenţă bazat pe ECU

 semnala apropierea cursului de limitele de intervenţie

 Divergenţa maximă
 Pragul de divergenţă

Mecanismul de creditare creat prin FECOM:

 finanţarea pe termen foarte scurt (CEA MAI UTILIZATĂ)

 susţinerea monetară pe termen scurt
 sprijinul financiar pe termen mediu
 Evoluţia şi criza Sistemul Monetar European

 Obiective diferite urmărite de ţările participante:

 Germania: stabilizarea cursului valutar

 Franţa: temperarea inflaţiei

 August 1993: lărgire temporară a marjei normale de

fluctuaţie de la ± 2,25% la ± 15% faţă de paritate
 Sistemul Monetar European după
apariţia euro

 de la 1 ianuarie 1999: SME II:

 poate fi adoptat în mod voluntar de către orice ţară UE care nu este

membră a zonei euro
 marja de fluctuaţie admisă faţă de euro: ± 15%
 5.3. Moneda unică, euro

 Crearea Uniunii Economice şi Monetare:

 Tratatul de la Maastricht (Tratatul UE):

- semnat la 7 febr. 1992

- a stabilit crearea UEM în 3 etape:

 Etapa I (etapa de pregătire) derulată până la 1 ianuarie 1994 :

Coordonarea politicilor economice

 extinderea mecanismului SME şi lărgirea rolului ECU

negocierea şi aprobarea Tratatului Uniunii Europene

 Etapa II: 1 ian. 1994 - 31 dec. 1996:

a fost înfiinţat IME

ţările
- membre UE au urmărit îndeplinirea criteriilor de
convergenţă pentru a trece la moneda unică euro
 Etapa I (etapa de pregătire) derulată până la 1 ianuarie 1994 :

Coordonarea politicilor economice

 extinderea mecanismului SME şi lărgirea rolului ECU

negocierea şi aprobarea Tratatului Uniunii Europene

 Etapa II: 1 ian. 1994 - 31 dec. 1996:

a fost înfiinţat IME

ţările
- membre UE au urmărit îndeplinirea criteriilor de convergenţă
pentru a trece la moneda unică euro
 • Criteriul stabilităţii durabile a preţurilor

1. • Ri ≤ 1,5%

• Criteriul de convergenţă al dobânzilor

2. • Rdn ≤ 2%

• criteriul situaţiei finanţelor publice

3. • Db ≤ 3% din PIB
-
 • criteriul situaţiei finanţelor publice
4. • Dat. publică ≤ 60% din PIB

• criteriul participării la mecanismul de cursuri

fixe al SME
5.

• Alte criterii:
• Independenţa băncii centrale
• Interzicerea finanţării monetare a deficitului
6. bugetar
-
 Etapa III, prevăzută iniţial între 1997- 1999:

 a debutat de la 1 ian. 1999

 au fost fixate irevocabil parităţile între monedele ţărilor

care urmau să facă parte din UM

 BCE definitivează politica monetară comună pentru

viitoarea zonă euro
-
 Trecerea de la ECU la EUR:

Dec. 1995 - Consiliului European de la Madrid:

 renunţarea la numele ECU

 adoptarea numelui euro pentru viitoarea

monedă unică
Iulie, 1997:
 decizia utilizării unei prescurtări oficiale pentru
euro, „EUR”

 s-a ales ca simbol oficial caracterul €

 Trecerea de la ECU la EUR:

Dec. 1995 - Consiliului European de la Madrid:

 renunţarea la numele ECU

 adoptarea numelui euro pentru viitoarea

monedă unică
Iulie, 1997:
 decizia utilizării unei prescurtări oficiale pentru
euro, „EUR”

 s-a ales ca simbol oficial caracterul €

 Etapele introducerii monedei EUR:
• Moneda unică a fost introdusă în trei etape distincte:
Prima etapă (2 mai 1998 – 1 ianuarie 1999)

‒ au fost selectate, dintre cele 15 ţări UE, doar cele care

îndeplineau criteriile de convergenţă

‒ 11 ţări au trecut la faza a doua: Austria, Belgia, Finlanda, Franţa,

Germania, Irlanda, Italia, Luxemburg, Olanda, Portugalia,
Spania

‒ 1 iunie 1998, IME a fost înlocuit de BCE

 A doua etapă (1 ianuarie 1999 – 31 dec. 2001)

 euro a existat numai ca monedă de cont;

 la 1 ianuarie 1999 au intrat în vigoare cursurile

de schimb fixe irevocabile

A treia etapă (1 ianuarie 2002 – 28 feb. 2002)

 apariţia bancnotelor şi monedelor metalice euro

şi dispariţia banilor naţionali;

 De la 1 ianuarie 2015, euro este mijloc de plată

legal în 19 state ale Uniunii Europene
Avantaje şi dezavantaje ale monedei unice

 Avantaje economice directe:

- Eliminarea riscului valutar
- Reducerea costurilor valutare
- Transparenţa preţurilor
 Avantaje economice indirecte

1. reducerea ratelor dobânzilor;

2. stimularea (continuării) reformelor structurale;
3.încurajarea creşterii economice;
4.dobândirea statutului de monedă internaţ.
 Critici formulate la adresa euro:

‒ reglementările privitoare la UEM şi la moneda unică

adoptate la Maastricht sunt nerealiste

‒ criteriile de convergenţă determină şi o creştere ec.

redusă

‒ pierderea autonomiei politicii monetare şi valutare

‒ creşterea preţurilor

‒ existenţa unei uniuni monetare fără o uniune bugetară

 efigia Regelui Albert al II-lea, monograma
2 EUR Belgia regală şi anul emiterii în partea centrală a
monedei.

2 EUR Grecia

2 EUR Germania

Moneda prezintă o scenă dintr-un mozaic

din Sparta (secolul al III-lea d. Hr.), în care
Zeus, metamorfozat în taur, o răpeşte pe
Europa.
2 EUR Franţa
2 EUR Irlanda
CE ŢĂRI AU ADOPTAT EURO ŞI CÂND
Belgia, Germania, Irlanda,
1999 Spania, Franța, Italia,
Luxemburg, Țările de Jos,
Austria, Portugalia și Finlanda
2001 Grecia
2002 Introducerea bancnotelor și
monedelor euro
2007 Slovenia
2008 Cipru, Malta
2009 Slovacia
2011 Estonia
2014 Letonia

2015 Lituania
 Capitolul 6

CREDITUL ŞI DOBÂNDA

MONEDĂ ŞI CREDIT
 Slide 2

Cuprinsul capitolului

 6.1. Definirea creditului

 6.2. Trăsăturile şi funcţiile creditului
 6.3. Formele creditului
 6.4. Dobânda şi scontul
 Slide 3

6.1. Definirea creditului

Concepţii privind elementul fundamental în definirea creditului

 Creditul ca încredere: NU - încrederea este o condiţie necesara, dar
nu şi suficientă
 Creditul ca schimb: NU - creditul = formă particulară a schimbului,
schimb separat în timp
 Schimbul: M – B – M, mobilul este valoarea de întrebuinţare, nu
modifica mărimea valorii
 Creditul: mobilul este mărimea valorii.
 Creditul ca expresie a relaţiilor de redistribuire: NU - are caracter
temporar.
 relaţiile de redistribuire in raporturile cu bugetul public - cu titlu
definitiv
 Slide 4

6.2. Trăsăturile şi funcţiile creditului

Trăsăturile creditului
a) Separarea proprietatii asupra capitalului de imprumut de folosirea lui.
 Finanţare directă şi indirectă. Agenti deficitari şi excedentari. Băncile =
intermediari financiari
b) Plata dobânzii pentru utilizarea capitalului de imprumut
 Dobanda la depozite – dobânda la credite. Nivelul ratei dobanzii – influenta.
c) Rambursarea creditelor la scadenta.
 Scadenţa (finantare cu caracter temporar)
 Modul de garantare: personală, reală (pe obiect - gajare cu/fara deposedare),
financiara/globala
 Rambursabilitatea
d) participarea creditului la finantarea agentilor economici
 Surse de finantare alternative. Finanţarea directa şi indirectă. Inovatia
financiara
 Slide 5

Funcţiile creditului

a) Functia de mobilizare si redistribuire

 Nu este o pierdere de putere de cumpărare, o redistribuire a acesteia, ci crearea
unei noi puteri de cumparare de catre banci.
 Cererea potentiala, a deţinătorilor de moneda pasiva (deponenţii) este inlocuita cu
cererea efectiva a deţinătorilor de moneda activă (beneficiarii de credite).
 Masa monetară in circulatie ramane aceeasi.
b) Functia de emisiune a creditului
 Crearea de noi mijloace de plata, masă monetară suplimentară
 Supracreditarea conduce la cereri monetare neacoperite prin marfuri
 Subcreditarea franeaza activitatea economica  plati restante
c) Functia de reflectare si stimulare a eficientei activitatii agentilor economici
 Legea raportului invers intre eficienta economica si necesarul de fonduri.
 Creditul - instrument de influentare a calităţii
d) Funcţia de control a creditului
 In tarile cu economie planificata central: exercitata de banci in numele statului
 Excesivă in conditiile unei economii de piaţă
 Slide 6

Efectele creditului

Efecte favorabile:
 creşte puterea productivă a intreprinderilor
 contribuie la concentrarea capitalului
 adaptarea masei monetare in circulatie la necesităţile economiei
 reducerea cheltuielilor cu numerarul
Efecte nefavorabile - riscurile creditului:
 abuzul de credit; supracreditarea economiei  inflatie
 insolvabilitatea debitorilor
 conjunctura economica
 prevenirea riscurilor - informatii
 Slide 7

6.3. Formele creditului - Clasificare

a) Dupa natura economica si participanti. Forme: 1. – 5.

1. CREDITUL COMERCIAL = credit în marfă
 Conţinut: vanzarea marfurilor cu plata amânată
 Participanţi: credit intre producatori sau între producatori si comercianţi
 Necesitatea: separarea in timp vanzare - producţie, caracterul sezonier al productiei si aprovizionarii
Limite:
 nivelul capitalului producatorului
 încasarea livrărilor pe credit anterioare
 insasi destinatia sa (limită naturală)
Forme:
 Creditul de vanzator = vanzarea marfurilor cu plata amanata. Ipostaze: imprumutat (credit-furnizori)
si imprumutator (credit - clienti) pentru livrări
 Creditul de cumparator = plati in avans. Beneficiar si/sau platitor de avansuri = prefinantare
Motivaţii în amânarea plăţii:
 tradiţional: reducerea costurilor
 comercial: promovarea vânzărilor(reducerea preţului de vânzare)
 financiar: capital sub forma de marfa
Legătura cu creditul bancar (biunivocă): credit comercialbancar (scont), credit bancarcomercial
 Slide 8

Titlurile de credit/înscrisurile cambiale

 Vânzarea de mărfuri pe credit  titluri de credit/înscrisuri cambiale

 Originea: emise pentru inlesnirea operatiunilor de preschimbare a monedelor şi pentru
evitarea riscurilor şi inconvenientelor transportului de monedă.
 etimologie: "cambium" din limba italiana (schimb)
Clasificarea titlurilor de credit
1. Dupa continutul lor:
 Dau dreptul la o suma de bani: cambia, biletul la ordin, cecul;
 Dau dreptul la o cantitate de marfă (titluri reprezentative): conosamentul, warantul;
 Dau drepturi complexe (patrimoniale si nepatrimoniale) = titluri de participare: actiuni,
obligatiuni
2. Dupa modul de circulaţie:
 Titluri de credit nominative. Se transmit prin cesiune;
 Titluri de credit la ordin. Se transmit prin gir;
 Titluri de credit la purtator. Se transmit prin simpla predare a titlului.
3. Funcţie de termen:
 pe termen scurt;
 pe termen lung.
 Slide 9

2. CREDITUL BANCAR

 Credit în bani
 Participanţi: întreprinzătorul (agent nefinanciar) şi banca (agent
financiar)
 Necesitatea: mult mai flexibil (elasticitate)
 Modalitati tehnice de creditare a activitatii curente:
 Avansurile in cont curent (credite de trezorerie) - pentru acoperirea
unor goluri de casa, fara destinatie prestabilita, nu sunt garantate
expres, mare operativitate.
 Linia de credit simpla, confirmata, revolving
 Credite cu destinaţie specială - reclama respectarea destinatiei
creditului
 Slide 10

3. CREDITUL DE CONSUM

 Conţinut: vânzarea cu plata in rate către populaţie (bunuri de valori

mari si folosinta indelungata)
 Participanţi: comercianţii şi populaţia
 Necesitatea - apariţia
 Legătura cu creditul bancar: creditul bancar poate fi baza creditului de
consum
 Slide 11

4. CREDITUL OBLIGATAR

 Credit publiccredit obligatar; credit obligatarcredit public

 Participanţi: emitenţi (stat - administraţia centrală, municipalităţi - şi societăţile pe acţiuni),
subscriptori
 Forme: titluri pe termen lung (obligaţiuni) şi pe termen scurt (certificate de trezorerie, bonuri de
tezaur)
 Conditia pentru lansarea împrumutului: piată financiară (de capital) puternică
 Elemente caracteristice împrumutului obligatar:
 Modalităţi de lansare: direct (prin administratii financiare), intermediat (sindicat bancar)
 Tipuri de obligatiuni: cu venit fix, cu venit variabil, indexabile, convertibile în acţiuni
 Elemente caracteristice obligaţiuni: valoare nominala, pret, pret de emisiune (prima de
emisiune), cupon, durata de maturitate, valoare garantata la rambursare (prima de rambursare)
 Facilităţi: scutirea de impozit pe venitul aferent cupoanelor primite anual, garantarea creditelor,
plata impozitelor
 Rambursarea imprumutului: anuitati constante, amortismente constante (inclusiv tragere la
sorti), in fine
 Creditul public - tendinţe de evoluţie:
 Cresteri de proportii ale datoriei publică (% PIB - Tratatul de la Maastricht)
 Creditul obligatar la nivelul societatilor comerciale.
 Avantaje: nu modifica structura puterii in consiliul de administratie, efect de levier
 Legătura credit obligatar - credit bancar.
 Slide 12

5. CREDITUL IPOTECAR

 Conţinut: garantat cu proprietatea imobiliara pe termen lung

 Participanţi: bănci ipotecare, case de economii, societăţi de
asigurări, bănci comerciale şi populaţia
 Forme: rural sau urban; cu dobândă variabilă, rambursare
progresivă, sau purtător de anuităţi
 Slide 13

Alte clasificari ale creditului

 b) Dupa destinatia creditului: productive şi neproductive

 c) Dupa natura garantiilor folosite ca acoperire: reale (garantii
materiale) şi personale (pe incredere)
 d) Dupa termenul de rambursare: credite pe termen şi fara termen
 e) După fermitatea scadentei: denuntabil (înaintea scadenţei) şi
nedenuntabil
 f) După modul de stingere a obligatiilor de plata: amortizabile (pe t.m.
şi t.l.) şi neamortizabile (pe t.s.)
 Slide 14

6.4. Dobânda şi scontul

 Definiţie: forma de remunerare a creditorului pentru folosirea capitalului

de imprumut (pretul banilor)
 în marime absoluta = suma pe care debitorul trebuie sa o plateasca
creditorului
 în marime relativa (%). Rata dobanzii = suma anuala a dobanzii de
achitat/capital imprumutat
 Categorii de dobanzi:
 dobanda bonificata (debitoare) Factori influenţă: rata inflatiei, rata
dobanzii de refinantare (taxa oficiala a scontului), rata dobanzilor la
celelalte banci, rata dobânzii pe piaţa interbancară,
 dobanda perceputa (creditoare) Factori influenţă: rata inflaţiei,
cheltuielile cu operatiunile bancare, gradul de risc, profitul bancar,
rezervele minime obligatorii şi rata dobânzii la depozite
 Slide 15

Scontul - forma particulara a dobânzii

 Definiţie: operatiune de creditare, de transformare a creditului comercial in credit

bancar,
 Scontarea: ieri una din principalele operatiuni active ale bancilor comerciale, azi 5-10%
din total credite
 Mecanism: intreprinzatorul care a vandut marfuri pe credit cedeaza bancii efectul de
comerţ, primind pe loc suma inscrisa pe aceasta mai putin dobanda pentru perioada
intre momentul scontarii si scadenta.
 Condiţii de acceptare la scont: titluri de incredere, cu cel putin doua semnaturi si
scadente apropiate
 Mod de calcul:
 S = scontul;
 V = valoarea nominala a titlului de credit;
 T = timpul de la scontare pana la scadenta (luni/zile, 12 luni/360 de zile);
 VT – numere de dobânzi
 P = procentul dobanzii sau rata scontului
 D = divizorul fix
 Slide 16

Rescontarea

 portofolii de efecte - borderou de efecte, la mari banci sau direct la

banca de emisiune
 rata oficiala a scontului
 rata scontului privat
 Creditele de rescont au reprezentat principala cale de emisiune a
bancnotelor.
 Rata oficiala a scontului influenţează activitatea de creditare, dar şi
balanta de plati şi cursul valutar
 Majorarea taxei oficiale a scontului: face mai convenabil plasamentul
de capital autohton, determina atragerea de capitaluri straine si
revenirea in tara a capitalurilor proprii.
 Diminuarea taxei oficiale a scontului: plasamentele de capital devin
mai favorabile in strainatate, se reduc fluxurile de incasari valutare
 Slide 17

Factoring-ul - forma a creditului

comercial
Mecanism:
 vanzatorul de marfuri pe credit (furnizorul) posesor al titlurilor de creanta
incredinteaza inscrisurile cambiale caselor de factoring.
Operatiunile caselor de factoring:
 informeaza pe furnizor inaintea incheierii tranzactiei asupra solvabilitatii
cumparatorului;
 preiau atributiile furnizorului referitoare la formalitatile de incasare a
contravalorii vânzărilor;
 platesc pe furnizori cu anticipatie, Inainte de a incasa valoarea facturilor de la
cumparator;
 Isi asuma riscurile de neplată contra unei dobanzi "pro rata temporis"
Avantaje pentru furnizor:
 nu se mai ocupa de scontarea titlurilor de credit primite de la clienti
 primeste suma cu anticipatie de la casa de factoring
 este protejat de riscul de insolvabilitate a clientilor
 nu mai ţine evidenta unui numar mare de cumparatori
 Capitolul 7

SISTEME BANCARE

MONEDĂ ŞI CREDIT
 Slide 2

Cuprinsul capitolului

 7.1. Apariţia şi dezvoltarea băncilor

 7.2. Băncile de emisiune
 7.3. Băncile comerciale
 7.4. Tendinţe în evoluţia contemporană a băncilor
 7.5. Apariţia şi evoluţia băncilor şi a sistemului bancar în
România
 Slide 3

7.1. Apariţia şi dezvoltarea băncilor

 Conceptul de bancă
 Activitatea bancară: comertul cu bani ("cumpara" şi "vinde" bani)
 Apariţia băncilor:
 Au existat bănci înaintea banilor?
 Operaţiunile zarafilor şi cămătarilor şi baterea de monedă
reprezintă activitate bancară?
 Originea practicilor bancare: templele; Codul lui Hammurabi; Biblia;
cetăţile greceşti; Roma.
 Primele bănci: Veneţia, 1171; Barcelona 1341, San Giorgio 1407,
Milano 1593, Amsterdam 1608, Hamburg 1619, Stockholm 1650,
Anglia 1694
 Slide 4

7.2. Băncile de emisiune

 Rolul băncilor:
 intermediari financiari
 mobilizare: transformarea monedei pasive în monedă activă
 crearea de monedă (eventual emiterea de monedă)
 servicii (financiare)
 Clasificarea băncilor după natura activităţii:
 de emisiune, comerciale, de afaceri, specializate, organisme de credit
nebancare
 Clasificarea băncilor de emisiune după originea capitalului propriu:
 private, mixte, de stat
 Motivaţia generalizării proprietăţii de stat:
 poziţia în sistem, emisiunea monetară, influenţa economică, operaţiunile
valutare
 Slide 5

Funcţiile băncilor centrale

 emisiunea de monedă – BANCĂ DE EMISIUNE

 Necesitatea monopolului emisiunii
 Mecanisme de limitare a emisiunii monetare:
 In funcţie de aur: Principiile şcolii monetare şi bancare
 In funcţie de politica monetară – în prezent
 creditarea băncilor – BANCĂ A BĂNCILOR. Mecanisme
 Credit comercial  credit bancar (scont)  emisiune monetară
(rescont)
 Credit public  Open Market Operations (OMO).
 Slide 6

Funcţiile băncilor centrale

 BANCĂ A GUVERNULUI (A STATULUI)

 execuţia de casă a bugetului – casierul statului
 Credite acordate statului (azi, indirect – v. Tratatul de la Maastricht)
 Administrarea datoriei publice
 Acordul/dezacordul dintre politica monetară, fiscală, financiară,
economică
 Problema independenţei Băncii Centrale
 OPERAŢIUNI CU AUR ŞI VALUTE: PĂSTRAREA REZERVELOR DE AUR,
FORMAREA CURSULUI VALUTAR
 Nu mai există mecanismul punctelor aur  politica valutară:
 intervenţii directe
 intervenţii indirecte, prin pol. monetară (rezerve minime obligatorii, rata
dobânzii)
 supravegherea, reglementarea şi controlul sistemului bancar.
 Slide 7

două tipuri de operaţiuni clasice ale BC

 A. Operaţiuni pasive ale băncilor centrale

 Constituirea capitalului propriu. Teoretic, mai mic de cât la băncile
comerciale
 Depuneri: băncile comerciale, statul, băncile străine
 Emisiunea bănească. Monopol. Aspect cantitativ şi calitativ
(numerarul şi banii de cont)
 B. Operaţiuni active ale băncilor centrale
 Creditare (rescont, gaj de efecte comerciale, lombardare, crd.
guvernamental)
 Decontări inter şi intrabancare – Casa de Compensaţii
 Vânzarea – cumpărarea de aur şi devize – rezerva valutară
 Slide 8

7.3. Băncile comerciale

 Apariţia:
 în accepţiune moderna, in legatura cu dezvoltarea comertului si
acumularile de capital
 Rol aparte:
 zarafii si camatarii
 Categorii de operaţiuni:
1. pasive,
2. active,
3. comerciale si de comision
 Slide 9

1. Operaţiunile pasive (de procurare a

resurselor)

1A) FORMAREA CAPITALULUI PROPRIU:

 Caracteristic: in cadrul resurselor de creditare, capitalurile proprii
detin o pondere redusa
I. Capitalul social: prin emisiunea si subscrierea de acţiuni.
II. Fondul de rezerva (în vederea acoperirii unor pierderi)
III. Provizioanele de risc
 Slide 10

1. Operaţiunile pasive (de procurare a

resurselor)
1B) ATRAGEREA DEPUNERILOR:
I. Depozitele la vedere:
 Flexibilitate + exigibilitate imediată
 Avantaj: din resurse pe terme scurt, credite pe termen mediu şi lung
 Resursă certă de creditare – soldul minim permanent  prudenţă!!!
II. Depozitele la termen (inclusiv certificatele de depozit):
 Perioadă minimă, eventual plafon minim
 Dobândă fixă/variabilă
III. Prin cont curent:
 Dobândă mai mică (cheltuieli mai mari pentru bancă)
 Mutaţii: creşte ponderea depozite la termen/vedere, noi produse,
ATS, NOW, Super NOW
 Slide 11

1. Operaţiunile pasive (de procurare a

resurselor)

1C) REFINANŢAREA (RECREDITAREA): PROCURAREA DE

RESURSE
I. Reescontul: portofoliu de efecte, rata scontului privat. rata oficială a
scontului
II. Lombardarea
III. O.M.O.
 Slide 12

2. Operaţiuni active (de creditare/

plasament)
 2A) CREDITAREA PERSOANELOR FIZICE
 Destinaţii:
construcţii/achiziţii locuinţe, bunuri de folosinţă îndelungată, credite non-afectate)
 Condiţii de creditare: dobânda, garanţii+garanţi, nivel salarizare, punctaj
 Formă nouă: creditarea prin contul de card (de credit sau hibrid – overdraft)
2B) CREDITAREA AGENŢILOR ECONOMICI
2B1) pentru investiţii/constituirea de active fixe
2B2) pentru activitatea de exploatare/curentă
 a. creditarea creanţelor:
 operaţiuni cambiale (scontare, împrumut pe gaj de efecte/mărfuri)
 lombardare (împrumut pe gaj de efecte publice şi acţiuni)
 report+pensiune (achiziţii de efecte cu răscumpărare )
 b. credite de trezorerie (pe termen scurt şi fără destinaţie precisă – nevoi curente)
 avansul în cont curent
 creditul pe termen mijlociu mobilizabil
 Slide 13

3. Operaţiuni comerciale, de mandat şi

de comision
3.A. Operaţiuni comerciale
 vânzări-cumpărări de valută
 executări (contractul de credit = titlu executoriu)
3.B. Operaţiuni de comision: în numele şi în contul clientului
 Remiteri: transfer de documente, titluri, bani
 Acreditive: transferul deciziei de plată către bancă, in condiţiile
prestabilite
 Incasso: încasare creanţe (cambii, facturi)
3.C. Operaţiuni de mandat: în numele băncii şi în contul clientului
 administrare hârtii de valoareadministrare patrimonii, executori
testamentari, fonduri de tutelă, fundaţii
 Slide 14

7.4. Tendinţe în evoluţia contemporană a

băncilor
a) Internaţionalizarea şi integrarea/concentrarea băncilor
 Necesitatea marilor bănci
 Exemple: Anglia, SUA, Franţa, Germania
b) Trecerea de la specializare la universalizarea operaţiunilor
bancare
 Caracteristic secolului XIX: specializarea – separarea în bănci de -
emisiune
 comerciale
 de afaceri
 Tendinţa: universalizarea operaţiunilor:
 băncile de afaceri atrag depozite, oferă credite de consum
 organisme financiare non-bancare se implică în activitatea
bancară
 Slide 15

7.4. Tendinţe în evoluţia contemporană a

băncilor

c) Transformări în relaţia stat-bănci private

 Neimplicarea statului: dezetatizare, liberalizare, dereglementare
 Implicarea statului: naţionalizări (bănci de emisiune şi comerciale) +
supraveghere
d) Modernizarea tehnicilor şi tehnologiilor informatice bancare.
 noi produse, servicii şi instrumente bancare, echipamente şi software
(pondere mare în cheltuieli)
 Slide 16

7.5. Apariţia şi evoluţia băncilor şi a

sistemului bancar în România
Etapa 1. 1856 – 1945
 Formare:
 transformarea cămătarilor şi zarafilor în bancheri,
 participarea statului
 participarea capitalului străin
 Primele bănci: BNM (1856), CEC (1864), CFR (1873), BNR (1880)
 2 subperioade:
 până la Marea criză – creşterea numărului de bănci
 până în 1945 - concentrare
 Caracteristicile ultimei subperioade
 falimente, fuziuni (85), lichidări(460)
 rol important al Consiliului Superior Bancar (de la 1122 bănci în
1928, rămân 275 în 1941)
 Slide 17

7.5. Apariţia şi evoluţia băncilor şi a

sistemului bancar în România

Etapa 2. 1945 – 1989

 Nu mai există credit comercial, concurenţă;
 Băncile sunt naţionalizate şi subordonate planului
 BNR naţionalizată în 1946
Etapa 3. Sistemul bancar românesc după 1989
 Momente importante (transformări):
 pe plan legislativ
 pe plan organizatoric: trecerea la un sistem bancar dual (BNR
băncile comerciale)
 pe plan organizatoric: schimbarea structurii proprietăţii în sistemul bancar
(privatizări+capital străin), creşterea numărului de bănci, dezvoltarea
infrastructurii în teritoriu
 Capitolul 8

MASA MONETARĂ ŞI AGREGATELE

MONETARE

MONEDĂ ŞI CREDIT
 Slide 2

Cuprinsul capitolului

◼ 8.1. Moneda în contextul inovaţiilor financiare. Lichiditatea

economiei
◼ 8.2. Definirea masei monetare şi structura acesteia
◼ 8.3. Agregatele monetare şi viteza de circulaţie a monedei
◼ 8.4. Contrapartidele masei monetare
 Slide 3

8.1. Moneda în contextul inovaţiilor

financiare. Lichiditatea economiei
◼ MONEDA = ACTIV FINANCIAR
◼ Particularităţi:
➔ imediat utilizabilă în tranzacţii, pentru plăţi,
➔ fără riscul unei pierderi de valoare.
◼ Inovaţiile financiare
➔ noi produse financiare
➔ grad de lichiditatea apropiat de cel al monedei propriu-zise
➔ devin substitute apropiate ale monedei.

◼ Unde este azi graniţa dintre monedă şi substitutele sale?

 Slide 4

Moneda, activ financiar

◼ Moneda
◼ formă importantă a averii
◼ activ financiar
◼ activul cel mai lichid
◼ utilizabil fără riscul unei pierderi de valoare
◼ J.M. Keynes, despre moneda:
◼ lichiditatea prin excelenţă
◼ permite plata imediată fără a presupune vreun cost
◼ conservă puterea de cumpărare, pe termen scurt cel mai bine
◼ valoarea monedei - stabilită în afara pieţei; valoarea bunurilor, serviciilor,
titlurilor de valoare - stabilită prin mecanismul confruntării cererii cu oferta.
◼ O soluţie alternativă antrenează două feluri de costuri
◼ costuri de negociere legate de vânzarea de active (comisioane)
◼ costuri de lichidare, legate de variaţia valorii activului pe piaţă.
 Slide 5

Inovaţia financiară – transformări

majore:
◼ lichiditatea – compensată printr-un venit
◼ disponibilitatea = negociabilitate
◼ Activul lichid = activ negociabil imediat (disponibil) fara riscul unei
pierderi sensibile de capital
◼ Definiţia monedei d.p.d.v. al lichidităţii: activ lichid, lichiditate perfecta,
randament zero.
◼ Activul lichid = lichiditate (plata cvasi-imediata) + venit = Cvasi-
moneda
◼ Lichiditatea economiei = ansamblul activelor lichide
◼ Gradul de lichiditate al economiei = Lichiditatea economiei/PIB
◼ 3 categorii de lichidităţi:
◼ primare
◼ secundare
◼ terţiare
 Slide 6

Mihail Manoilescu

◼ 1923, "Organizarea financiara a economiei nationale", Buletinul Institutului Economic

Romanesc
◼ Structura componentelor avutiei nationale:

1 2 3
Bogăţii naturale Capital investit Mărfuri Bani

Lichiditate
◼ Concluzia: necesitatea promovării politicii de dezvoltare industriala
◼ Lichiditatea economiei – dată de rata lichidităţii
◼ Lichiditatea economiei – dată de gradul de dezvoltare a aparatului de producţie
 Slide 7

8.2. Definirea masei monetare şi

structura acesteia

Componente:

În sens restrâns (m. pp-zisă): În sens larg :

➔Numerar (m. efectivă) ➔Numerar (m. efectivă)
➔Disponibilităţile în ➔Disponibilităţile în
conturi curente conturi curente
➔Depozite la termen
➔Titluri ale pieţei
financiare.

Ansamblul activelor
financiare lichide
 Slide 8

8.3. Agregatele monetare şi viteza de

circulaţie a monedei

◼ Agregatele monetare = ansamblu de active monetare

deţinute de agenţii nefinanciari rezidenţi
◼ agregatul cel mai restrâns este inclus în agregatul de
mărime imediat superioară, agregatul cel mai larg, cel al
lichidităţii, le include pe toate celelalte.
◼ Scop construire agregate monetare
◼nu doar o simplă cunoaştere a volumului mijloacelor de
plată
◼informaţii care să le permită orientarea evoluţiilor
monetare în funcţie de obiectivele urmărite.
 Slide 9

Agregate monetare - probleme

◼ Construirea agregatelor monetare - 2 probleme speciale:

◼ încadrarea activelor financiare (la graniţa) - pot fi sau nu incluse
într-un agregat.
◼ identificarea statistică a definiţiilor adoptate pentru agregatele
monetare.
◼ Agregatele monetare diferă de la o ţară la alta în funcţie de:
◼ gradul de dezvoltare al pieţei financiare,
◼ locul pe care-l ocupă sistemul bancar în finanţarea economiei,
◼ structura instituţiilor emitente de active monetare,
◼ definiţiile adoptate de autorităţile monetare cu privire la conţinutul
şi gruparea agregatelor monetare
 Slide 10

8.4. Contrapartidele masei monetare

Activ Pasiv

Credite Bilete şi monede metalice în circulaţie

Titluri, altele decât acţiunile Depozite ale administraţiei centrale
Acţiuni şi alte participaţii Depozite ale altor organe ale administraţiei
Creanţe asupra publice
nerezidenţilor Titluri ale OPCVM şi instrumente ale pieţei
Imobilizări monetare
Alte creanţe Titluri de creanţă emise
Capital şi rezerve
Angajamente faţă de nerezidenţi
Alte angajamente
 Capitolul 9

Cererea şi oferta de monedă

MONEDĂ ŞI CREDIT
 Slide 2

Cuprinsul capitolului

9.1 Abordarea teoretică a cererii de monedă

9.2 Oferta de monedă şi limitele procesului de creaţie monetară
9.2.1 Mecanismul creaţiei monetare şi caracteristicile sale
9.2.2 Procesul de creaţie monetară într-un sistem bancar diversificat
9.2.3 Mecanismul creării de monedă de către banca centrală
9.2.4 Limitele procesului de creaţie monetară
9.2.5 Mecanismul de multiplicare a creditelor
 Slide 3

Obiective

◼ Cunoaşterea factorilor de influenţă asupra cererii de monedă

◼ Analiza comparativă a cererii de monedă în cadrul diferitelor teorii
monetare
◼ Înţelegerea mecanismelor prin care băncile creează monedă şi
participă la creşterea masei monetare
◼ Explicarea dependenţei băncilor de banca centrală
◼ Însuşirea mecanismului de multiplicare a creditelor şi a masei
monetare
 Slide 4

Cererea de monedă în concepţia clasic

Irving Fisher - ecuaţia schimbului:

M1V1 + M2 V2=PQ

◼ M1 - masa monetară sub formă de numerar;

◼ V1 – viteza de circulaţie a numerarului;
◼ M2 – masa monetară sub forma banilor de cont;
◼ V2 – viteza de circulaţie a banilor de cont;
◼ P – nivelul general al preţurilor;
◼ Q – volumul tranzacţiilor intermediate de monedă.
 Slide 5

A. Cererea de monedă în concepţia

clasica

„Ecuaţia Cambridge”, formulată de Marshall şi Pigou :

M=KPQ
◼ M – masa monetară sau oferta de monedă;
◼ K – coeficient ce exprimă partea din venitul naţional pe care subiecţii
economici doresc să o păstreze sub formă de monedă lichidă
(numerar);
◼ P – nivelul general al preţurilor;
◼ Q – volumul tranzacţiilor;
◼ Produsul P  Q reprezintă venitul naţional (Y)
Ecuaţia mai poate fi exprimată şi sub forma:
M=KY
 Slide 6

B. Cererea de monedă în concepţia

keynesistă
◼ „Teoria generală a folosirii mâinii de lucru, a dobânzii şi a banilor” (1936), Keynes
◼ trei motive pentru care subiecţii economici doresc monedă
1. Motivul tranzacţiilor exprimă dorinţa indivizilor de a deţine monedă pentru a face
faţă plăţilor între două încasări de venituri. În cazul întreprinderilor, reflectă nevoia
de monedă pentru a face faţă plăţilor în perioada dintre angajarea cheltuielilor
pentru derularea procesului de producţie şi încasarea producţiei vândute.
◼ depinde de mărimea venitului (y), relaţia fiind liniară.
2. Motivul precauţiilor reflectă nevoia de monedă pentru a se apăra contra
imprevizibilului şi de a sesiza oportunităţi de cumpărare de bunuri sau hârtii de
valoare la un preţ avantajos.
◼ Depinde de mărimea venitului (y).
3. Motivul speculaţiilor reflectă dorinţa indivizilor de a obţine câştiguri din operaţiuni
speculative.
◼ Obiectivul speculatorului: obţinerea de câştiguri prin cumpărarea de bunuri sau
titluri de valoare când preţul acestora scade şi vânzarea acestora când preţul
creşte; în cazul în care se anticipează o scădere a preţului, nu se mai cumpără
ci se vinde, preferându-se moneda; în situaţia inversă se preferă deţinerea de
bunuri şi titluri de valoare.
◼ Speculaţia constă într-un arbitraj neîntrerupt între monedă, pe de o parte, şi
activele nemonetare, pe de altă parte.
 Slide 7

C. Cererea de monedă în concepţia

monetaristă

◼ Cererea de monedă depinde, în principal, de trei factori:

1. mărimea patrimoniului agentului economic sau mărimea averii
totale a individului;
2. preţurile şi randamentele diferitelor active sau forme ale averii;
3. gusturile şi preferinţele agenţilor economici şi ale indivizilor.
◼ În analiza monetaristă:
1. cererea de monedă depinde, în primul rând, de venitul real
permanent şi este considerată stabilă,
2. evoluţia ratei dobânzii are un rol secundar.
 Slide 8

a) creare de monedă prin acordare de

credite de către bancă

A Bilanţul Băncii Comerciale P A Bilanţul întreprinderii „x” P

credit acordat disponibilităţi în disponibilităţi în credit bancar

lui „x” contul curent al cont curent la +1 mil u.m.
+1 mil u.m. lui „x” bancă (datorie faţă de
(creanţă asupra
+ 1 mil u.m. +1 mil u.m. bancă)
lui „x”)
 Slide 9

b) creare de monedă prin achiziţionarea

de către bancă a unui activ financiar

A Bilanţul Băncii Comerciale P A Bilanţul întreprinderii „x” P

cambia + 1 disponibilităţi cambia – 1 milion

milion u.m. în contul lui x u.m.
disponibilităţi la
(creanţă +1 milion u.m.
bancă
asupra lui + 1 milion u.m.
„y”)
 Slide 10

c) creare de monedă prin achiziţionarea

de către bancă a unui activ real

A Bilanţul Băncii Comerciale P A Bilanţul agentului economic „y” P

Imobil disponibilităţi în Imobile – 1 mil.

+1mil. u.m. contul lui „y” u.m.
+ 1mil u.m. Disponibilităţi în cont
curent la bancă
+1 mil. u.m.
 Slide 11

Creaţie monetară versus „Distrucţie”

monetară

Creaţie monetară „Distrucţie” monetară

(1) Acordarea unui credit Recuperarea creditului

bancar

(2) Cumpărare de devize Vânzare de devize

(3) Cumpărare de active Vânzare de active nemonetare

nemonetare (reale sau
financiare)
 Slide 12

Limitele procesului de creaţie monetară

◼ Banca centrala, ca instituţie de emisiune, deţine monopolul emiterii

numerarului. Pentru a satisface cererile de numerar ale clienţilor lor,
băncile trebuie să se preocupe pentru a avea suficiente deţineri de
numerar.
◼ Banca centrala, adoptă măsuri obligatorii în scopul asigurării
stabilităţii sistemului bancar şi monetar si impune băncilor sa-şi
constituie rezerve la banca centrală (rezerve obligatorii).
◼ Băncile comerciale trebuie să deţină moneda băncii centrale pentru:
◼ satisfacerea cererilor de numerar ale clienţilor,
◼ asigurarea compensării interbancare prin intermediul conturilor
curente creditoare deschise la banca centrală,
◼ respectarea obligaţiei impuse de banca centrală de a-şi constitui
rezerve într-o anumită proporţie.
 Capitolul 10
Piaţa monetară

MONEDĂ ŞI CREDIT
 Slide 2

Cuprinsul capitolului

1. Piaţa monetară: concept, evoluţii, funcţii, actori

2. Mecanismul compensărilor pe piaţa interbancară
3. Piaţa interbancară şi operaţiunile ei. Intervenţiile băncii de
emisiune pe piaţa interbancară
4. Piaţa monetară în România
 Slide 3

10.1. Piaţa monetară: concept, evoluţii,

funcţii, actori

◼ Piaţa monetară – caracteristici:

◼ este o piaţă pe termen scurt şi foarte scurt pentru toate institutiile de credit
◼ o piaţă delocalizată, tranzacţiile încheindu-se prin telefon, fax sau telex
◼ o piaţă a monedei centrale (numerarul, biletele de bancă şi disponibilităţile
deţinute de bănci la banca centrală)
◼ operaţiunile de împrumut se derulează între băncile creatoare de monedă,
precum şi între acestea şi banca de emisiune şi se realizează numai în
moneda băncii centrale
◼ un mecanism important în sistemul financiar al unei ţări
◼ rol deosebit în redistribuirea resurselor de creditare din economie
◼ reprezintă locul în care intervine banca de emisiune în scopul controlării
volumului de lichidităţi al pieţei sau al influenţării nivelului ratei dobânzii
care se formează zilnic pe aceasta.
 Slide 4

Evolutii

◼ Piaţa monetară se identifica până acum câteva decenii cu piaţa interbancară,

◼ Piaţa interbancară
◼ o piaţă a specialiştilor, restrânsă doar la nivelul operaţiunilor de împrumut realizate
între banca de emisiune şi băncile comerciale agreate la refinanţare de către
aceasta sau între acestea din urmă.
◼ se caracteriza prin operaţiuni frecvente şi automate de refinanţare a băncilor
comerciale de către banca de emisiune pe calea rescontării efectelor de comerţ.
◼ Dezavantaje: compartimentarea pieţei, automatismul refinanţării de către banca de
emisiune, monopol excesiv al băncilor comerciale în sfera creditului, eficienţa
redusă a politicii monetare a băncii centrale etc.
◼ piaţa monetară deschisă („open market”).
◼ acordarea dreptului de participare şi altor organisme financiare nebancare
(societăţi de asigurări, case de pensii, case de economii, trezoreria publică, fonduri
comune de plasament, societăţi de investiţii cu capital variabil etc.), precum şi
marilor întreprinderi.
◼ Au fost eliminate dezavantajele: s-a realizat unificarea pieţelor creditului prin
posibilitatea oferită noilor actori ai pieţei de a arbitra pe diversele componente ale
acestei pieţe, a fost eliminat monopolul băncilor, a crescut concurenţa, a fost
îmbunătăţit mecanismul de alimentare a acesteia, s-a asigurat o mai mare
stabilizare a ratelor dobânzii pe piaţă, s-a diversificat gama instrumentelor şi
tehnicilor de refinanţare etc.
 Slide 5

Lărgirea pieţei monetare

◼ Consecinte
◼ piaţa monetară a devenit o piaţă a monedei bancare
◼ refinanţarea băncilor comerciale nu se mai face automat de către
banca de emisiune
◼ refinanţarea băncilor comerciale pe piaţa monetară deschisă este
mai puţin inflaţionistă, (este atrasă şi moneda preexistentă),
economisindu-se astfel moneda băncii centrale
◼ Funcţii
◼ finanţare a băncilor comerciale
◼ funcţia de compensare a deficitului cu excedentul de lichidităţi al
acestora.
 Slide 6

Mecanismul compensărilor pe piaţa

interbancară
◼ Orice plată efectuată de un titular din contul său către un terţ care are contul
deschis la o altă bancă trebuie să fie urmată de o plată echivalentă a băncii
sale în favoarea băncii beneficiarului plăţii.
◼ Decontările = decontări interbancare şi se realizează numai în moneda
băncii centrale.
◼ La sfârşitul fiecărei zile o bancă poate avea o poziţie netă debitoare sau
creditoare faţă de celelalte componente ale sistemului bancar.
◼ Poziţia netă debitoare = în relaţiile cu celelalte bănci, per sold, fluxurile de
ieşire au fost mai mari decât cele de intrare,
◼ poziţia netă creditoare = o situaţie inversă.
◼ Compensarea acestor deficite cu excedentele se realizează pe piaţa
interbancară.
◼ compararea, zilnica, a creanţelor (sumelor de încasat de către o bancă de la
celelalte bănci) cu datoriile (sumele datorate celorlalte bănci) în vederea
determinării măsurii în care acestea se compensează şi a sumei nete rămase
de încasat sau de plătit.
 Slide 7

Functionare

◼ băncile comerciale îşi acordă împrumuturi sau îşi rambursează credite acordate
anterior.
◼ au loc zilnic decontări interbancare care se realizează numai în moneda băncii
centrale.
◼ decontările sunt determinate de fluxurile de lichidităţi din conturile clienţilor băncilor (de
încasările şi plăţile zilnice efectuate în şi din conturile clienţilor unei bănci de la şi către
clienţi care au conturi deschise la alte bănci).
◼ La sfârşitul fiecărei zile, fiecare bancă devine, per sold, debitoare sau creditoare faţă
de celelalte bănci.
◼ Pe piaţa monetară are loc zilnic stingerea acestor datorii într-un cadru organizat.
◼ Actorii pieţei monetare
◼ băncile comerciale, casele de economii, societăţile financiare, casele de titluri,
trezoreria statului, banca de emisiune etc.
◼ ofertanţi de capitaluri pe termen scurt = Instituţiile care mobilizează economiile
băneşti de la agenţii economici şi populaţie = investitori instituţionali, (casele de
economii, cooperativele de credit, fondurile de pensii, societăţile de investiţii,
societăţile de plasament, companiile de asigurări) sunt structural creditoare
◼ Solicitatorii de capitaluri = instituţiile structural debitoare (băncile şi instituţiile de
credit, societăţile de leasing etc.).
 Slide 8

Piaţa interbancară şi operaţiunile ei.

Intervenţiile băncii de emisiune pe piaţa
interbancară
◼ operaţiunile de open-market
◼Rol
◼Tehnici de interventie
◼Active eligibile
 Slide 9

Piaţa monetară în România (1991-2000)

◼ creditul structural sau linia de credit,

◼ o bancă este autorizată să preleveze succesiv sume dintr-un cont deschis la dispoziţia ei la
BNR până la un anumit nivel şi pe un interval de timp prestabilit.
◼ garantate cu efecte comerciale sau titluri de stat acceptate de BNR
◼ BNR poate decide unilateral, cu preaviz, reducerea/anularea plafoanelor acestor credite.
◼ similar operaţiunilor de rescont, rata dobânzii, numită şi taxă oficială a scontului;
◼ creditul de licitaţie, (prefigura operaţiunile de „open market”)
◼ şedinţe de licitaţie la o rată a dobânzii stabilită în funcţie de cerere şi ofertă
◼ plafon maxim pentru ansamblul sistemului bancar pe max. 15 zile
◼ garantat cu titluri de stat şi cu alte hârtii de valoare acceptate de BNR;
◼ creditul special – este o formă excepţională de refinanţare.
◼ se acordă băncilor în criză de lichidităţi pe o durată de maximum 30 de zile
◼ garantat cu titluri de stat, hârtii de valoare sau chiar active reale.
◼ acordat în condiţii restrictive;
◼ creditul lombard (fost „overdraft”) –formă de refinanţare specială,
◼ acordat băncilor pentru asigurarea plăţilor lor zilnice exigibile.
◼ reprezintă soldul debitor la închiderea zilei în contul curent al unei bănci la BNR
◼ mărimea lui nu poate depăşi 75% din fondurile proprii ale acelei bănci
◼ garantat cu titluri de stat şi alte hârtii de valoare acceptate de BNR.
 Slide 10

Piaţa monetară în România (dupa 2000)

a) cumpărări-vânzări reversibile (REPO – REVERSE REPO) de active

eligibile pentru tranzacţionare (pensiuni /vânzare cu răscumpărare).
◼ Cumpărările reversibile de active eligibile pentru tranzacţionare
(REPO) = cumpărarea de la bănci de către B.N.R., în scopul
injectării de lichidităţi, de active eligibile pentru tranzacţionare, cu
obligaţia acestora de a le răscumpăra la o dată ulterioară, la un
preţ stabilit în momentul încheierii tranzacţiei;
◼ Vânzările reversibile de active eligibile pentru tranzacţionare
(REVERSE REPO) = B.N.R. vinde către bănci, în scopul
absorbţiei de lichidităţi, active eligibile, cu obligaţia de a le
răscumpăra la o dată ulterioară, la un preţ stabilit în momentul
încheierii tranzacţiei.
b) acordarea de credite colateralizate (garantate) cu active eligibile
pentru garantare – tranzacţii reversibile, în scopul injectării de
lichidităţi, B.N.R. acordă credite băncilor
 Slide 11

Piaţa monetară în România (dupa 2000)

c) vânzări-cumpărări de active eligibile pentru tranzacţionare

– sunt
d) emiterea de certificate de depozit –
e) operaţiuni de swap valutar – operaţiuni în valută
convertibilă
f) atragerea de depozite –B.N.R. absoarbe lichidităţi
 Slide 12

Piaţa monetară în România (dupa 2000)

B) Facilităţile de creditare şi de depozit acordate de B.N.R.

◼a) facilităţi de creditare (creditul lombard)
◼b) facilităţi de depozit
 Capitolul 11

MONEDA ŞI INFLAŢIA

MONEDĂ ŞI CREDIT
 Slide 2

Cuprinsul capitolului

◼ 11.1. Conceptul de inflaţie

◼ 11.2. Formele inflaţiei
◼ 11.3. Cauzele şi consecinţele inflaţiei
◼ 11.4. Deflaţia, dezinflaţia şi hiperinflaţia, forme ale
dezechilibrului monetar
◼ 11.5. Inflaţia în România dupa 1990
 Slide 3

Conceptul de inflaţie

◼ Etimologie: inflatio = a umfla.

◼ Inflaţia = dezechilibru monetar, excesul de bani fără
valoare proprie în circulaţie, peste nevoile economiei,
manifestat prin creşterea generalizată, continuă şi
autosusţinută a nivelului mediu al preţurilor pe o perioadă
îndelungată.
◼ Tensiuni inflaţioniste = fenomene inflaţioniste minore şi
parţiale.
 Slide 4

Mecanismul regulator al masei monetare în

circulaţie (dispărut odată cu renunţarea la
convertibilitatea bancnotelor în aur)

Deprecierea
Creşterea Creşterea bancnotelor
masei preţurilor (pierderea parţială a
monetare puterii de
cumpărare)

Scăderea Scăderea Conversia

preţurilor masei bancnotelor
în aur
monetare
 Slide 5

Mecanisme

Populaţia creşte cererea

de bunuri şi servicii

Populaţia detezaurizează
moneda
Autoîntreţinerea şi
autoagravarea
inflaţiei Agenţii economici cresc
cererea globală

Agenţii economici determină

o scădere a ofertei globale
 Slide 6

Măsurarea inflaţiei

◼ Rata inflaţiei = rata de creştere a nivelului preţurilor într-o economie într-o perioadă
dată.
IPn − IPn −1
Ri =  100
Indicii preţurilor
IPn −1

1. Indicele general al preţurilor, IGP:

IGP =
 P Q1 0
 100
P Q 0 0

IPB =
1
=
P Q 0 0
 100
Puterea de cumpărare a banilor, IPB:
IGP P Q 1 0

2. Indicele preţurilor de consum, IPC:

3. Indicele preţurilor produselor industriale
4. Deflatorul PNB
 Slide 7

Formele inflaţiei - CLASIFICĂRI

◼ În funcţie de ritmul de creştere a preţurilor:

◼ inflaţie moderată/târâtoare/lentă (2-3% pe an);
◼ inflaţie medie/declarată (15-20% anual);
◼ inflaţie galopantă (peste 25%/an);
◼ hiperinflaţie (peste 50% lunar).
◼ În funcţie de anticipările (aşteptările) pieţei:
◼ inflaţie anticipată;
◼ inflaţie neanticipată.
◼ În funcţie de tipul de mecanism de funcţionare a pieţei:
◼ inflaţie deschisă;
◼ inflaţie reprimată.
◼ În funcţie de principalele cauze:
◼ inflaţie prin costuri
◼ inflaţie prin cerere
◼ inflaţie structurală
◼ inflaţie importată
 Slide 8

Cercul vicios depreciere monetară –

inflaţie

Cresc preţurile Inflaţie internă Cresc salariile

produselor
importate

Deprecierea Cresc preţurile

monedei
naţionale
 Slide 9

Cauzele şi consecinţele inflaţiei

◼ Cauzele inflaţiei (dezechilibru între cerere şi ofertă)

◼ Simptomele (creşterea preţurilor)
◼ Cauza fundamentală a inflaţiei: dezechilibrul între cerere
şi ofertă.
◼ Originea inflaţiei: creşterea cantităţii de bani în circulaţie
într-un ritm alert (o creştere excesivă), permiţând astfel şi
creşterea preţurilor. inflaţia nu ar putea continua dacă nu
ar creşte şi cantitatea de bani în circulaţie.
 Slide 10

Alte cauze ale inflaţiei:

◼ Tipărirea (emisiunea) de bani fără acoperire.

◼ Emisiunea monetară excesivă corelată cu deficitele bugetare
substanţiale ale unor state.
◼ Creaţia monetară excesivă (supracreditarea), inflaţia de credit.
◼ Dezordinea monetară internaţională.
◼ Detezaurizarea.
◼ Creşterea vitezei de circulaţie (circulaţie) a banilor.
◼ Creşterea preţurilor provocată de monopoluri.
◼ Indexarea (creşterea) salariilor, fără legătură cu creşterea
productivităţii muncii.
◼ Dispariţia concurenţei prin preţ, în favoarea concurenţei prin
diferenţierea produselor
◼ Factori psihologici şi anticipaţiile inflaţioniste.
 Slide 11

Formula lui Johann KOOPMANS

C* = masa de bani destinată procurării de

bunuri;
C = masa de bani utilizată pentru
C*+S+M = C+I+L procurarea de bunuri;
S = economiile;
I = masa monetară folosită pentru investiţii;
M = fluxul suplimentar de monedă;
L = masa monetară pasivă.

C* + S + M= oferta de bani, C + I + L = cererea de bani,

cantitatea existentă în circulaţie cantitatea obiectiv necesară
 Slide 12

Dezechilibre ➔ reacţii de adaptare

1. Emisiune suplimentară de monedă – creşte M (oferta de

monedă) ➔ OM > CM
◼ Reacţii de reechilibrare:
◼creşte L = tezaurizare (monedă pasivă);
◼creşte C + I = cerere suplimentară pentru bunuri:
◼economia poate asigura oferta suplimentară de bunuri;
◼economia nu asigură oferta suplimentară de bunuri.
 Slide 13

Dezechilibre ➔ reacţii de adaptare

2. Fără emisiune suplimentară de monedă - scade L

(detezaurizare)
◼ Detezaurizare ➔ moneda pasivă se transformă în
monedă activă ➔ cerere suplimentară pentru bunuri:
◼economia poate asigura oferta suplimentară de bunuri;
◼economia nu asigură oferta suplimentară de bunuri.
 Slide 14

“Curba Phillips” = relaţie inversă între rata de

variaţie a preţurilor şi rata şomajului

Rata inflaţiei
(%)

7 A
B
5

0
3 4
Rata şomajului
(%)
 Slide 15

Spirala inflaţionistă salarii-preţuri

Creşte
cererea

Cresc Cresc Cresc

salariile costurile de preţurile
producţie

Indexarea salariilor
 Slide 16

Inflaţia - consecinţe negative:

◼ puterea de cumpărare a monedei scade.

◼ face necesară o abordare în termeni nominali-reali a ratei
dobânzii, a salariului şi a venitului.
◼ “fuga de monedă”.
◼ redistribuie venitul şi averea între debitori şi creditori.
◼ cei mai afectaţi de inflaţie sunt cei cu venituri fixe. Inflaţia
afectează economia în general.
 Slide 17

Hiperinflaţia

◼ Voltaire: “Banii de hârtie au fost aduşi la valoarea lor

intrinsecă”
◼ Caracteristicile hiperinflaţiei:
◼creşterea preţurilor: exponenţială, incontrolabilă,
imprevizibilă;
◼preţurile relative îşi pierd coerenţa;
◼moneda pierde exerciţiul funcţiilor esenţiale, ce vor fi
exercitate de o monedă străină – “dolarizarea
economiei” - sau se poate reveni la troc;
◼toate plăţile se fac cu bani gheaţă.
 Slide 18

Inflaţia în România dupa 1990

◼ Cauze (inainte si dupa 1989)

◼ Consecinte (inainte si dupa 1989)
◼ Situatia actuala:
◼Rolul denominarii in procesul dezinflationist
◼Rolul aprecierii monedei nationale in procesul
dezinflationist
◼ Perspective