https://referate.wyz.

ro/

Prevenirea și combaterea poluării atmosferice

         Pentru  prevenirea și combaterea poluării atmosferice se folosesc o serie

de metode care țin cont în primul rând de starea de agregare a poluantului, ca ți
de natura chimică, concentrație, prezența mai multor poluanți în același efluent
gazos.

         În general, se folosesc metode fizico-mecanice pentru îndepărtarea

poluanților solizi și lichizi antrenați de gaze și metode fizico-chimice pentru
îndepărtarea poluanților gazoși din diverși efluenți.

         Pentru a se asigura o epurare avansată a efluenților, înaintea evacuării în

atmosferă, se practică o purificare în trepte, în funcție de concentrația
substanțelor nocive și dimensiunea particulelor antrenate.

         Cu cât dimensiunea particulelor este mai redusă (<1µ), cu atât ele sunt mai
stabile în aer și metodele de epurare devin mai dificile și mai costisitoare.

Metodele fizico-mecanice

         Metodele fizico-mecanice sunt utilizate în practică se bazează fie pe

separarea gravitațională și centrifugală a pulberilor antrenate de gaze fie pe

1
https://referate.wyz.ro/

filtrarea particulelor solide foarte fine sau a picăturilor lichide antrenate de gaze.
Pentru îndepărtarea poluanților gazoși se utilizează metode speciale.

         Separarea gravitațională și centrifugală  are în vedere sedimentarea

particulelor solide prin acțiunea diferențială a forțelor gravitaționale asupra
particulelor de dimensiuni și densități diferite.

         În acest scop, se utilizează aparate ce diferențiază prin principiul de

funcționare și arie de aplicație.

         Astfel, pentru particulele mari (10-1.000 µm) se folosesc turnuri de

spălare, filtre electrostatice, epuratoare sonice.

         S-a constatat că fiabilitatea utilajelor folosite scade cu creșterea

temperaturii de evacuare a gazelor, limita maximă la care pot funcționa fiind
60000 C. În plus, chiar cele mai bune filtre separă doar 96-99% din
pulberi,restul ajungând în atmosferă, ceea ce, în funcție de capacitățile de
producție existente, reprezintă cantități importante.

         În prezent, cea mai completă metodă de epurare avansată a gazelor constă
în utilizarea electrofiltrelor. Funcționarea lor se bazează pe ionizarea gazelor
sub acțiunea unui câmp electric de înaltă tensiune. Particulele solide se încarcă
cu electricitate și sunt atrase de un electrod semn contrar, pe care se depun,
pierzând sarcina electrică.

Aceste utilaje au aplicații multiple, de exemplu:

industria extractivă și industria cimentului, la instalațiile de măcinare fină;

elaborarea fontei și oțelului (separarea de pulberi metalice);
purificarea gazelor de cocserie (separarea prafului de cărbune și a picăturilor de
gudroane);
fabricarea acidului sulfuric (recuperarea acidului antrenat prezintă o serie de
avantaje certe: sunt insensibile la temperaturi înalte, pot fi folosite chiar la
1.0000 C; au eficacitate de reținere mare (98-99,9%) pentru particule cu
diametru < 2 µm); necesită un consum redus de energie, de 0,1-0,4 k Wh/1.000
m3

         Totuși, prezintă dezavantajul unor investiții mari, datorită, mai ales,
necesității controlului riguros al condițiilor de lucru (tensiunea curentului,viteza
gazelor), prin automatizare.

Metodele fizico-chimice

2
https://referate.wyz.ro/

Sunt folosite în special la eliminarea unor poluanți gazoși: SO2, H2S, CO, Cl2,
NH3, HCl etc. În acest scop se folosesc:

absorbția în solvenți selectivi;

adsorbția pe substanțele solide cu capacitate de adsorbție mare;
procedee catalitice.

         Având în vedere pericolul pe care îl prezintă evacuarea în atmosfera a

unor efluenți gazoși cu conținut variabil de compuși cu sulf și alți poluanți, cum
ar fi CO, NOX etc., în continuare vom prezenta procedeele de desuflare a
gazelor industriale și purificarea gazelor de eșapament.

Desuflarea gazelor de combustie

         Gazele de combustie, rezultate la arderea combustibililor fosili, în special

în termocentrale, au un conținut mai ridicat de SO2.

         Astfel, într-o termocentrală cu putere instalată 2000 MW, dacă se ard 460
t păcură/h (cu 3,5% S) rezultă gaze cu 3,2 t SO2, iar dacă se ard 770 t cărbune/h
(cu 9% S) rezultă gaze cu 15 t SO2.

         Unii specialiști consideră SO2 ca find principală noxă atmosferică, luând
în considerare faptul că anual se elimină în atmosferă o cantitate de SO2 mai
mare decât cea necesară fabricării H2SO4.

         Metodele de desuflare a gazelor au în vedere atât diminuarea poluării cât

și recuperarea sulfului (cu atât mai mult cu cât s-a accentuat criza de minereuri
piritice pentru fabricarea H2SO4 și s-a trecut la prelucrarea unor minereuri
sărace, cu conținut redus de sulf).

         Gazele de cocserie și rafinărie conțin în special H2S, dar și alți compuși cu
sulf, în funcție de calitatea, respectiv conținutul în sulf al materiei prime
prelucrate. Metodele de purificare aplicate țin cont de concentrația H2S din
gaze.

         Pentru purificarea gazelor de cocserie cu conținut redus de H2S se aplică

adsorția oxidativă, folosind ca adsorbant cenușa de pirită, cu conținut ridicat de
Fe2O3 .

         Pentru purificarea gazelor cu conținut strict de H2S se aplică absorbția

selectivă.

3
https://referate.wyz.ro/

         Procedeul de absorbție se aplică atât la purificarea gazelor de cocserie, cât

și a gazelor de rafinărie. Recuperarea sulfului din H2S regenerat se face prin
ardere în volum limitat de aer (procedeul Clasuss). Randamentul de recuperare a
sulfului este deosebit de ridicat.

         Recent, în Japonia s-a pus la punct un procedeu de tratare a gazelor

sulfuroase din industria chimică și rafinării de petrol, cu ajutorul unor bacterii
specializate (procedeul BOI-SR).

Purificarea catalitică a gazelor de eșapament

         Circa 60% din poluarea atmosferică a marilor centre urbane se datorează
gazelor de eșapament.

         Poluanții emiși de autovehicule diferă din punct de vedere calitativ și

cantitativ, în funcție de:

         - tipul motorului;

         - starea de întreținere;

         - condițiile de circulație;

         - regimul de viteza;

         - calitatea carburantului folosit.

         În general, autovehiculele evacuează în atmosferă CO, NOX, hidrocarburi

nearse, compuși cu sulf, Pb, Zn, Mo, aldehide și cetone precum și compuși
rezultați prin reacții fotochimice.

         Valorile concentrațiilor admisibile diferă de la o țară la alta. Cercetarea

efectului poluant al motoarelor cu ardere internă se realizează cu ajutorul unor
cicluri de funcționare pe banc, care țin cont de trafic, condiții meteorologice etc.
Exista cicluri în SUA, CEE, Japonia care diferă prin valorile normale
recomandate.

         Diminuarea gradului de poluare atmosferică datorită gazelor de eșapament

se poate realiza în prezent prin purificarea catalitică a acestora. Metoda constă
în montarea în sistemul de evacuare a gazelor de eșapament a unui cartuș
catalitic antipoluant, având forma unui suport ceramic de tip fagure, impregnate
cu metale nobile Pt, Pd, Rh. Rolul cartușului catalitic constă în eliminarea
simultană a trei tipuri de poluanți.
4
https://referate.wyz.ro/

         Cartușul trebuie să prezinte stabilitate mecanică, la șocuri și termică, la

variații de temperatură între 200-1000 0C. Este considerat a fi cel mai
perfecționat reactor catalitic existent.

         Realizarea condițiilor de lucru implică costuri deosebit de ridicate.

         S-a calculat că prețul suplimentar pe care trebuie să-l plătească

cumpărătorul unui autoturism echipat cu cartuș antipoluant se poate amortiza în
1-2 ani, prin reducerea cu 12% a costului combustibilului, datorită arderii lui
complete.

         Datorită măsurilor impuse de Agenția pentru Protecția Mediului, S.U.A. a

fost primul stat care a adoptat cartușul antipoluant încă din 1975, încurajând
producătorii proprii printr-o serie de măsuri protecționiste (taxe vamale pentru
importuri).

Din 1991, echiparea cu cartuș antipoluant a devenit obligatoriu și în CEE,

începând cu Germania.

         Transporturile auto generează și riscul poluării cu plumb, prezent în

benzină sub formă de aditiv antidetonant, pentru creșterea cifrei octanice a
acesteia.

         Scăderea gradului de poluare atmosferică cu plumb este posibilă prin

utilizarea unor filtre special, adsorbante pentru aerosolii cu plumb, dar mai ales
prin utilizarea unor carburanți automeliorați (aditivați cu metal-tertbitil-eter,
când scade și concentrația de CO în gazele de eșapament cu 25-35%) sau prin
folosirea unor carburanți de substituție.

         Nu întotdeauna, însă, “substituția” rezolvă problema poluării. De exemplu,

prin folosirea metanolului drept carburant, scade nivelul O3 în aer, crește
concentrația de aldehide (CH2O) și concentrația de CO2; în plus, metanolul este
toxic și foarte solubil în apă, putând contamina cu ușurință pânza freatică.

         O soluție ar consta în reducerea traficului auto prin restricții de circulație

în anumite zone și zile, taxe suplimentare pentru parcări etc.

         În România, prin Hotărârea Guvernului nr.489/1998 s-a aprobat Planul de

acțiune privind reducerea conținutului de plumb în benzină, conform căruia
atingerea acestui obiectiv la indicatorul de 0,15 g/l este programată pentru
perioada 1998-2001, noul sortiment fiind introdus prin SR 176-98.