Virusurile

Virusurile sunt particule infecţioase cu dimensiuni foarte mici (virusul poliomielitei:

20nm, este cel mai mic, iar cel mai mare este virusul variolei: 300 nm). Au un singur acid
nucleic, ADN sau ARN, care constituie genomul lor.
Acesta conţine şi codifică informaţia necesară pentru sinteza de noi virusuri. Acidul
nucleic este format dintr-o singură catenă (de ADN sau ARN), dar uneori poate fi şi dublu-
catenear. Acidul nucleic este situat într-un înveliş, capsidă, formată din proteine. Unele virusuri
mai au încă un înveliş – anvelopă, formată din lipoproteine. Aceasta provine din membrana
celulei gazdă.
Virusurile nu au nici un fel de sistem de producere, folosire sau stocare a energiei. Nu
cresc şi nu se divid, ci sunt replicate de către alte celule (celulă gazdă), pe care le programează să
sintetizeze molecule necesare producerii unui nou virus. Pot fi numiţi paraziţi genetici, infectând
atât celulele omului, cât şi celule animale, vegetale sau bacterii.
Virusurile sunt studiate cu ajutorul microscopului electronic. Este necesară studierea lor,
pentru a înţelege cum interacționează cu celula gazdă, cu anticorpii secretaţi de organism sau cu
diferite medicamente anti-virale.
Prin examinare la microscopul electronic, virusurile prezinta o diversitate de forme:
- Sferica (virusurile gripale, virusurile paragripale, adenovirusurile)
- Paralelipipedica (proxvirusurile)
- De cartus (virusul rabic)
- De spermatozoid (bacteriofagul)
- De bastonas (virusul mozaicului tutunului)
Structura
Structura de baza, obligatorie a virionului o reprezinta neculocapsida, formata din miez
de acid nucleic, care este de fapt genomul viral, protejat de un invelis proteic numit capsida.
Virusurile formate numai din nucleocapsida se numesc virusuri neanvelopate. Virusurile
care prezinta pe langa nucelocapsida si un invelis extern lipoproteic derivat din sistemul
membranat al celului gazda (peplos sau anvelopa) se numesc virusuri anvelopate.
Cum se cultivă virusurile
Virusurile pot creşte doar pe celule vii – culturi de celule, embrioni sau animale de
laborator. Culturile de celule – pot fi celule tumorale, deoarece se divid intens şi aproape
nelimitat. Depistarea infectării virale se face prin observarea formei sau comportamentului
celulei de cultivat (se poate desprinde de pe suport). Pe culturi de celule se pot obţine foarte uşor
şi în timp scurt, comparativ cu alte metode, vaccinuri pentru diferite virusuri. Cum a fost cazul
pandemiei de gripă porcină, când la Institutul Cantacuzino s-a încercat producerea de doze cu
vaccin anti-gripal.
Embrionii de găină
Este o metodă de cultivare a virusurilor, care prezintă mai multe dezavantaje: durează
mai mult şi este mai costisitoare decât alte metode. Embrionii pe care se inoculează un virus, au
vârsta de 6 – 14 zile. După inoculare, petrec alte 5 zile la incubator. Se verifică constant
viabilitatea embrionilor, apoi se pot preleva umorile sau ţesuturile infectate viral.
Animalele de laborator
Folosirea animalelor de laborator este cea mai complexă metodă de studiu şi cercetare,
dar se apelează doar atunci când celelalte metode nu dau rezultate. Spre exemplu cimpanzeii sunt
singurele animale receptive la virusul HIV-1. Se considera că aceste primate nu ajung la stadiul
de SIDA, dar după ce condiţiile de viaţă şi confort au crescut, s-a demonstrat că pot face SIDA.
Acest exemplu evidenţiază costurile pe care le cere cultivarea virusurilor pe animalele de
laborator.
Genomul viral
Este constituit dintr-un singur tip de acid nucleic, fie ADN, fie ARN care contine intreaga
informatie genetica necesara replicarii virusului si care reprizinta suportul infectionarii acesteia.
Molecula acidului nucleic poate fi:
- Simplu spiralata (ss) sau dubluspiralata (ds)
- Liniara sau circulara
- Continua sau segmentata
Capsida virala
Este un invelis format din numeroase unitati proteice numite capsomere = proteine de
dimensiuni mici care se asambkeaza in structuri capsomerice mari, iar in final se asambleaza in
forma capsidei virale. Exista 2 tipuri de simetrie a capsidelor:
- Helicoidala, cu aspect tubular – sunt caracterisitice ARN virusurilor
- Icoseiedrica, cu aspect sferic – sunt caracteristice ADN virusurilor.
Clasificarea virusurilor
Familia este desemnata cu sufixul VIRIDAE, subfamilia este denumita cu sufixul
VIRINAE, iar genul este denumit cu sufixul VIRUS.
Dupa gazda care-i primeste se impart in 4 grupe:
1. Virusuri patogene pentru bacterii (bacteriofagi)
2. Virusuri patogene pentru vegetalele superioare (virusurile plantelor)
3. Virusurile pentru nevertebrate (virusurile insectelor)
4. Virusurile pentru vertebrate, care cuprind la randul lor 5 grupe:
 Virusuri al caror tropism este marcat pentru ectoderm (vaccin, variola)
 Virusuri neurotrope pure (turbare)
 Virusuri endoteliomezodermice (infogranulomatoza la om)
 Virusuri septicemice (rujeola, rubeola)
 Virusuri prroliferative (sarconul lui Poux. Leucoze si leucemii
transmisibile)