Sunteți pe pagina 1din 12

1. Falsificarea de monede sau de alte valori.

1.1. Conţinutul legal.


Sub această denumire în art. 282 din Codul Penal sunt incriminate, în
varianta tip, o infracţiune principală şi două infracţiuni derivate în alineatele 1 şi 2,
precum şi două variante agravante prevăzute în alin 3.
Infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 282 din Codul Penal şi constă în:
1. Falsificarea de monedă metalică, monedă de hârtie, titluri de credit
public, cecuri, titluri de orice fel pentru efectuarea plăţilor, emise de instituţia
bancară ori de alte instituţii de credit competente, sau falsificarea oricăror alte
titluri ori valori asemănătoare, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 12 ani şi
interzicerea unor drepturi.
2. Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează punerea în circulaţie, în, orice mod,
a valorilor falsificate arătate în alineatul precedent, sau deţinerea lor în vederea
punerii în circulaţie.
3. Dacă faptele prevăzute în alineatele precedente ar fi putut cauza o
pagubă importantă sistemului financiar, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15
ani şi interzicerea unor drepturi, iar dacă au cauzat o pagubă importantă
sistemului financiar, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea
unor drepturi.
4. Tentativa se pedepseşte3.
Infracţiunile derivate există atunci când sunt puse în circulaţie, în orice mod,
valorile falsificate menţionate în infracţiunea principală sau când
acestea sunt deţinute în vederea punerii în circulaţie.
Variantele agravante se realizează atunci când faptele prevăzute în varianta
tip ar fi putut cauza o pagubă importantă sistemului financiar sau când acestea au
cauzat efectiv o pagubă importantă sistemului financiar.
1.2. Condiţii preexistente.

1
5.2.1 Obiectul infracţiunii.
a) Obiectul juridic generic este identic cu al celorlalte infracţiuni de fals şi îl
constituie relaţiile sociale care se formează şi se dezvoltă în legătură cu valoarea
socială a încrederii publice, de care trebuie să se bucure anumite lucruri cărora
legea le atribuie însuşirea de a exprima adevărul4.
Încrederea publică reprezintă una din cele mai importante valori sociale şi
este specifică statului de drept, contribuind în mod decisiv la buna desfăşurare a
relaţiilor interumane şi la normala evoluţie a unor activităţi sociale şi economice.
În ansamblul instituţiilor de drept penal, încrederea publică reprezintă o
valoare, o categorie juridică distinctă de încredere personală pe care şi-o acordă
oamenii între ei. În cadrul infracţiunilor de fals de monedă sau de alte valori
încrederea este acordată in rem, adică însuşi lucrului căruia i se atribuie însuşirea
de a exprima adevărul, adevăr care a fost alterat prin fapta săvârşită.
b) Obiectul juridic al falsificării de monedă sau alte valori este reprezentat de
ansamblul relaţiilor sociale care se formează şi se desfăşoară în legătură cu
valoarea socială pe care o denumim în mod generic „încredere publică” şi care
priveşte, în egală măsură, monedele, precum şi celelalte valori ce se găsesc în mod
oficial în circulaţie, precum şi operaţiunile legale efectuate în cadrul circulaţiei
monetare sau a instrumentelor de credit şi plată5.
c) Obiectul material al falsificării de monedă sau de alte valori diferă după
cum activitatea făptuitorului se concretizează într-o acţiune de contrafacere
(plăsmuire) sau de alterare.
Atunci când falsificarea a fost realizată prin contrafacere, obiectul material al
infracţiunii va fi reprezentat de materialele din care au fost confecţionate monedele
sau titlurile de valoare contrafăcute, acestea din urmă reprezentând, de fapt,
produsul infracţiunii.

2
Atunci când falsul s-a realizat prin alterare, moneda sau titlul de valoare
veritabile care au fost supuse operaţiunii de falsificare vor constitui concomitent şi
produs şi obiect material al infracţiunii.
În acest sens în accepţiunea art. 282 din Codul Penal obiect material al
infracţiunii de falsificare de monedă sau de alte valori pot fi, în mod limitativ,
moneda metalică sau moneda de hârtie, titlurile de credit public, cecurile şi titlurile
de orice fel.
Titlurile de credit public sunt acele documente scrise care reprezintă o
obligaţiune a statului de rambursare ala scadenţă a unei sume de bani determinate.
Asemenea titluri apar cel mai frecvent sub forma rentelor şi obligaţiunilor, fiind
purtătoare de dobândă fixă. Ele pot fi negociate (vândute) la burse, pe piaţa
financiară. Pe baza cererii şi ofertei de capital bănesc la bursă se formează cursul
(preţul de piaţă) titlurilor de credit public. În felul acesta, titlurile de credit au o
valoare nominală fixă, de emisiune şi o valoare reală, variabilă, de piaţă.
Cecurile constituie acel mijloc de plată prin care posesorul unui cont de
decontare sau cont curent dă ordin băncii la care are deschis contul să plătească sau
să vireze în contul altei persoane sau instituţiei indicate, o anumită sumă de bani.
Cecurile pot fi nominale sau la purtător, pot fi utilizate, în mod curent pentru plata
diferitelor servicii sau pentru procurarea unor mărfuri.
Titlurile de orice fel mijloc de plată pentru efectuarea plăţilor emise de
instituţia bancară ori de alte instituţii de credit competente, precum şi orice alte
titluri sau valori asemănătoare. Cât priveşte aceste titluri, nu are importanţă
denumirea sau valoarea lor, ci doar faptul că acestea trebuie să se afle în mod legal
în circulaţie, cu alte cuvinte, în momentul săvârşirii infracţiunii să aibă putere
circulatorie.
Cât priveşte infracţiunile derivate, de punere în circulaţie sau de deţinere în
vederea punerii în circulaţie, prevăzute în alineatul 2 al art. 282 din C. Penal ele au
ca obiect material valorile falsificate, şi anume, moneda metalică, moneda de
3
hârtie, titlurile de credit public, titlurile de orice fel pentru efectuarea plăţilor sau
alte titluri sau valori asemănătoare.
5.2.2. Subiecţii infracţiunii.
a) Subiectul activ nemijlocit al infracţiunii de falsificare de monedă sau de
alte valori poate fi orice persoană care îndeplineşte condiţiile generale ale
răspunderii penale. Participaţia penală este posibilă sub toate formele sale, cu
menţiunea că această infracţiune, prin complexitatea activităţilor pe care le
presupune, implică de regulă o pluralitate de subiecţi activi, fie în forma
coautoratului, dar şi a complicităţii sau instigării.
Falsificarea monedelor sau altor valori, presupunând operaţiuni deosebit de
dificile este realizată în cele mai multe cazuri de persoane cu aptitudini sau o
calificare specială cum ar fi tipografi, chimişti, desenatori, graficieni.
În cazul infracţiunilor derivate, de punere în circulaţie a valorilor falsificate
sau de deţinere a lor în vederea punerii în circulaţie, subiecţii activi pot fi, de,
asemenea, orice persoane cu menţiunea că la infracţiunea de deţinere de monede
sau de alte valori falsificate nu pot fi subiecţi activi cei care au participat anterior la
executarea activităţii de falsificare, deoarece aceasta din urmă în mod obiectiv este
urmată , în toate situaţiile, de o acţiune de deţinere ( pe care o absoarbe), oricât de
scurtă ar fi perioada de timp cât o deţine.
Aceeaşi legătură se realizează şi între fapta de deţinere şi cea de punere în
circulaţie, cea de-a doua nefiind posibilă fără o prealabilă deţinere. În cazul în care,
însă, după falsificarea monedelor sau a altor valori făptuitorii le-au pus în
circulaţie, va fi reţinută şi infracţiunea prevăzută în art. 282 alin.1, cât şi cea
prevăzută de art. 282 alin.2 aflate în concurs real de conexitate, potrivit art. 33 lit. a
din Codul penal.
b) Subiectul pasiv al infracţiunii este instituţia care a emis moneda sau titlul
de valoare supus falsificării, ale cărei interese, autoritate şi încredere publică sunt
puternic afectate în urma săvârşirii respectivei activităţi infracţionale.
4
Poate fi subiect al infracţiunii de falsificare de monedă sau de alte valori şi
persoana fizică sau juridică indusă în eroare prin înmânarea monedei sau valorii
falsificate şi care, în felul acesta, este prejudiciată din punct de vedere material7.
Pentru existenţa infracţiunii de falsificare de monedă sau de alte valori legea
nu cere nici o condiţie cu privire la locul şi timpul săvârşirii infracţiunii.
Dacă o aceeaşi persoană falsifică monedele sau alte valori, iar apoi pune în
circulaţie monedele falsificate, există concurs de infracţiuni. De asemenea, există
concurs de infracţiuni dacă o persoană deţine monede sau alte valori falsificate, iar
apoi le pune în circulaţie. În schimb, săvârşeşte o singură infracţiune persoana care
falsifică monedele sau valorile falsificate. În acest caz, deţinerea, fiind consecinţa
falsificării, nu realizează conţinutul unei infracţiuni distincte.
5.2.3. Conţinutul constitutiv.
A. Latura obiectivă.
a) Elementul material este nuanţat în raport cu săvârşirea infracţiunii
principale sau a uneia din cele două infracţiuni derivate.
Această acţiune se poate realiza fie prin:
Contrafacerea, denumită şi plăsmuire, care este acea manoperă prin care
sunt confecţionate monede sau alte valori false care imită monedele sau valorile
adevărate. Aceasta se realizează diferit după cum este vorba de monede metalice
( prin turnare sau baterea acestora) sau de monede de hârtie ori alte valori ( prin
copiere, imprimare, fotografiere etc.)
Acţiunea de contrafacere va constitui elementul material al infracţiunii de
falsificare de monedă sau de alte valori doar în măsura în care moneda sau valoarea
imitată are putere circulatorie la data falsificării, cu alte cuvinte, aceasta se află în
circuitul monetar sau financiar.
Nu are relevanţă dacă imitarea este perfectă, este suficient ca imitarea să fie
astfel făcută încât moneda sau valoarea contrafăcută, datorită aparenţei de

5
autenticitate, să poată fi luată în considerare drept o monedă sau o valoare
autentică.
Doctrina şi practica dreptului penal consideră în mod justificat că fapta de
contrafacere nu poate constitui infracţiune atunci când imitarea este grosolană şi ca
atare, nu va avea aptitudinea de a circula. În acest sens s-a decis - de exemplu - că
nu poate fi reţinută această infracţiune, dacă bancnotele ce se pretinde că au fost
falsificate nu au nici o asemănare cu bancnotele veritabile, fiind numai urmele
negative ale acestora lăsate pe o hârtie.
superioare celor care s-ar fi putut obţine cu moneda sau valoarea iniţială.
Moneda metalică poate fi alterată prin modificarea greutăţii, sau a
compoziţiei sale, iar moneda de hârtie sau alte valori vor fi alterate atunci este
modificată culoarea, semnele sau cifrele originale.
Acţiunea de falsificare, realizată prin contrafacere sau alterare, trebuie să se
refere , în al doilea rând, la o monedă sau valoare inclusă în enumerarea făcută în
text. Această enumerare cuprinde: moneda metalică, moneda de hârtie, titlurile de
credit public, cecurile, titlurile de orice fel pentru efectuarea plăţilor emise de
instituţia bancară sau de alte instituţii de credit competente, precum şi de orice alte
titluri ori valori asemănătoare.
Nu interesează dacă moneda are o valoare mai mare sau mai mică, dacă este
metalică sau de hârtie, după cum nu interesează valoarea mai mare sau mai mică a
titlului , dacă este nominativ sau la purtător.
Acţiunea de falsificare se poate referi şi la falsificarea de monede sau titluri
de valoare străine (art. 284 din Codul penal) care prevede că „ Dispoziţiile
cuprinse în acest capitol se aplică şi în cazul când infracţiunea priveşte monede sau
timbre ale altor state ori alte valori străine”.
Elementul material al infracţiunii principale, prevăzută în art. 282 alin. 1 din
Codul penal este întregit de cele două cerinţe esenţiale care decurg din textul de
lege respectiv „Falsificarea de monedă metalică, monedă de hârtie, titluri de credit
6
public, cecuri, titluri de orice fel pentru efectuarea plăţilor, emise de instituţia
bancară ori de alte instituţii de credit competente, sau falsificarea oricăror alte
titluri ori valori asemănătoare” în primul rând , moneda sau valoare falsificată
trebuie să corespundă uneia dintre monedele sau titlurile de credit public, cecurile
să se găsească, în momentul falsificării, în circuitul legal monetar sau financiar.
Această ultimă cerinţă este îndeplinită şi atunci când moneda sau valoarea
falsificată a fost retrasă din circulaţie, dar ea mai poate fi încă preschimbată în mod
legal.
În cazul Infracţiunilor derivate prevăzute în art. 282 alin.2 din Codul penal
elementul material constă fie printr-o acţiune de „ punere în circulaţie”, fie în
acţiunea de „deţinere a lor în vederea punerii în circulaţie” a monedelor sau
valorilor falsificate de felul celor indicate în alin 1 al art. 282 din Codul penal.
Punerea în circulaţie este operaţiunea prin care produsul acţiunii de
falsificare este introdus, pentru o perioadă mai scurtă sau mai lungă de timp în
circuitul monetar sau financiar. Această acţiune poate fi realizată prin efectuarea de
plăţi, schimburi, depuneri, expedieri poştale, substituirea unor valori adevărate cu
cele falsificate etc.
Deţinerea de monede sau de valori falsificate în vederea punerii lor în
circulaţie presupune primirea şi păstrarea monezii sau valorilor falsificate, în
vederea punerii ulterior în circulaţie.
Deţinerea, precum şi punerea în circulaţie reprezintă o formă specială de
tăinuire sau favorizare, incriminată în infracţiunea de sine stătătoare în materia
falsificării de monede sau de alte valori.
Pentru ambele acţiuni latura obiectivă este întregită de existenţa unei cerinţe
care se găseşte şi la infracţiunea principală respectiv monedele sau valorile
falsificate puse în circulaţie sau deţinute în vederea punerii lor în circulaţie să fie
din cele enumerate în alin 1 din art. 282 din Codul penal.

7
În cazul acţiunii de deţinere, legea impune şi o a doua cerinţă esenţială şi
anume : deţinerea să fie săvârşită în vederea punerii în circulaţie. Lipsa acestei
cerinţe înlătură caracterul penal al faptei de deţinere.
b) Urmarea imediată.
- Urmarea imediată a infracţiunii principale, pe lângă crearea unei stări de
pericol, este şi aceea de obţinere a unei monede sau a unui titlu de valoare aparent
asemănător cu moneda sau titlul a cărui falsificare s-a urmărit. Prin urmare, legea
cere să existe un rezultat determinat separat de acţiune, cerinţă comprimată în
noţiunea care denumeşte acţiunea incriminată ( falsificarea înseamnă atât acţiunea
de falsificare cât şi rezultatul).
- Urmarea imediată a infracţiunii derivate constând în punerea în circulaţie
este, un rezultat separat de acţiune, şi anume, trebuie să se producă pătrunderea
monedelor sau a valorilor false în circulaţia obişnuită (punerea înseamnă şi acţiunea
şi rezultatul).
c) Legătura de cauzalitate.
Între acţiune şi rezultatul produs trebuie să se stabilească existenţa legăturii
de cauzalitate.
Urmarea imediată a infracţiunii constând în deţinerea monedelor sau
valorilor false este starea de pericol pentru relaţiile sociale ocrotite de lege. Această
urmare rezultă implicit din acţiune incriminată, ca şi legătura de cauzalitate între
faptă şi rezultat.
B) Latura subiectivă.
Falsificarea de monede sau de alte valori, punerea în circulaţie de monede
sau de alte valori, precum şi deţinerea acestora în vederea punerii în circulaţie sunt
fapte care constituie infracţiune numai atunci când se săvârşesc cu vinovăţie sub
forma intenţiei atât directe cât şi indirecte.
În cazul infracţiunii principale care constă în falsificarea de monede sau de
alte valori, există intenţie atunci când făptuitorul îşi dă seama că falsifică, prin
8
contrafacere sau alterare, monede sau alte valori, vrea să săvârşească fapta,
prevăzând că prin aceasta crează o stare de pericol pentru încrederea publică în
autenticitatea monedelor sau valorilor, stare de pericol pe care o urmăreşte sau o
acceptă.
În cazul infracţiunilor derivate care constau în punerea în circulaţie de
monede sau de alte valori falsificate şi în cazul deţinerii acestora în vederea punerii
în circulaţie, există intenţie atunci când făptuitorul cunoaşte că moneda sau
valoarea pusă în circulaţie sau deţinută în vederea punerii în circulaţie este falsă,
vrea să săvârşească fapta, prevăzând că prin acţiunea sa crează o stare de pericol
pentru încrederea publică în autenticitatea monedelor sau altor valori, stare de
pericol pe care o urmăreşte şi o acceptă.
Este exclusă cu desăvârşire culpa.
Dacă la activitatea infracţională au participat mai multe persoane, iar unul
dintre autori a fost dus în eroare asupra contribuţiei sale, vor fi aplicate dispoziţiile
referitoare la participaţie improprie.
Mobilul şi scopul infracţiunii nu au relevanţă pentru încadrarea juridică a
faptei, dar individualizarea acestora va contribui la o individualizare corectă a
răspunderii penale.
5.3. Forme. Modalităţi. Sancţiuni.
5.3.1. Forme.
Falsificarea de monede sau de alte valori atât ca infracţiune principală, cât şi
ca infracţiune derivată este o activitate intenţionată realizată prin acţiune, fiind
susceptibilă de o desfăşurare în timp, sub forma actelor pregătitoare, a tentativei şi
a infracţiunii consumate.
a) Actele pregătitoare.

Actele pregătitoare nu sunt incriminate ca formă a infracţiunii. Totuşi


datorită pericolului lor ridicat, unele activităţi de pregătire în vederea falsificării de
monedă sau de alte valori sunt pedepsite ca infracţiune de sine stătătoare, potrivit
9
art. 285 din Codul penal respectiv deţinerea de instrumente în vederea falsificării de
valori şi constă în „ Fabricarea ori deţinerea de instrumente sau materiale cu scop
de a servi la falsificarea valorilor sau titlurilor enumerate în art. 282-284 se
pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani”12.
În acelaşi timp, actele pregătitoare efectuate în vederea punerii în circulaţie a
monedelor sau valorilor falsificate sunt incriminate autonom sub forma infracţiunii
derivate de deţinere de monede sau valori falsificate în vederea punerii lor în
circulaţie. În acest fel este asigurată reprimarea indirectă a actelor pregătitoare la
infracţiunea prevăzută în art. 282 din Codul Penal.
b) Tentativa.
La toate cele trei infracţiuni, indiferent dacă este vorba de infracţiunea
principală sau de cele două infracţiuni derivate tentativa se pedepseşte potrivit art.
282 alin ultim şi art. 21 din Codul penal.
În situaţia infracţiunii principale de falsificare de monedă sau de alte valori,
există tentativă atunci când acţiunea de contrafacere sau alterare a fost întreruptă,
pe parcursul executării sale, din cauze independente de voinţa făptuitorului sau,
deşi a fost dusă până la capăt, rezultatul nu s-a produs, nefiind obţinute monedele
sau valorile falsificate dorite de făptuitor.
Dacă rezultatul nu s-a produs datorită insuficienţei sau defectuozităţii
mijloacelor sau materialelor folosite în scopul falsificării, va exista o tentativă
improprie la infracţiunea principală.
făptuitorul a încheiat activitatea de remitere a monedelor sau valorilor falsificate
către un terţ de bună credinţă deoarece acesta din urmă, constatând că valorile sunt
false nu le-a primit.
În cazul infracţiunii derivate de deţinere de monedă sau alte valori false în
vederea punerii în circulaţie îmbracă forma tentativei atunci când acţiunea de
primire pentru deţinere a fost întreruptă din cauze independente de voinţa
făptuitorului sau atunci când, după ce s-a efectuat predarea, dobânditorul s-a aflat
10
în posesia valorilor falsificate un interval de timp insuficient pentru a califica fapta
sa ca fiind o deţinere în accepţiunea art. 282 din Codul penal.
c) Consumarea infracţiunii.
Consumarea infracţiunii intervine atunci când, după executarea acţiunilor de
falsificare, de punere în circulaţie sau de deţinere în vederea punerii în circulaţie, s-
a produs urmarea imediată specifică infracţiunii adică starea de pericol pentru
încrederea publică de autenticitate a monedelor sau a altor valori.
Pentru consumarea infracţiunii principale este suficient să se falsifice o
singură monedă sau o singură altă valoare.
Pentru consumarea infracţiunilor derivate este suficient să se pună în
circulaţie sau să se deţină o singură monedă sau valoare falsificată.
d) Epuizarea infracţiunii.
Deoarece infracţiunea de falsificare de monede sau de alte valori şi
infracţiunea de punere în circulaţie a monedelor sau valorilor falsificate îmbracă de
cele mai multe ori caracterul de infracţiune continuată momentul epuizării
infracţiunii este momentul încetării ultimei acţiuni.
Deţinerea de monede sau de alte valori falsificate fiind o infracţiune continuă
are ca moment al epuizării infracţiunii, momentul încetării acţiunii de deţinere.
5.3.2. Modalităţi.
Fiecare dintre cele se prezintă sub forma unei modalităţi simple şi a câte
două modalităţi normative agravate. Circumstanţele agravante, care sunt prin
urmare comune, au în vedere capacitatea potenţială a actelor infracţionale, în
forma simplă, de a cauza o pagubă importantă sistemului financiar sau o vătămare
efectivă a sistemului financiar şi într-o măsură considerabilă.
Importanţa pagubei pentru sistemul financiar se apreciază de la caz la caz, în
raport cu prejudiciul imediat produs ori care s-ar fi putut produce, de efectele pe
termen mediu sau lung pentru stabilitatea monetară internă. Se vor avea în vedere şi
implicaţiile internaţionale ale activităţii infracţionale.
11
Agravanta care se referă la o posibilă pagubă pentru sistemul financiar
intervine şi în cazul tentativei dacă se constată că, în eventualitatea consumării
faptei, aceasta ar fi putut cauza o pagubă importantă sistemului financiar.
5.3.3. Sancţiuni.
Falsificarea de monedă sau de alte valori, în toate cele trei variante simple se
pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi. De
asemenea tentativa la această infracţiune se pedepseşte potrivit prevederilor art. 21
alin. 2 din Codul penal cu închisoarea de la 1 an şi 6 luni la 6 ani.
În cazul primei variante agravate, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani
şi interzicerea unor drepturi, iar în cazul când s-a cauzat efectiv o pagubă
importantă sistemului financiar, închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea
unor drepturi.
Monedele şi valorile falsificate, puse în circulaţie sau deţinute în vederea
punerii în circulaţie vor fi supuse confiscării speciale, ca măsură de siguranţă,
potrivit art. 118 lit. a din Codul penal deoarece sunt produse prin săvârşirea unei
fapte penale.
De asemenea Legea nr. 365/2002 privind comerţul electronic în art. 25
prevede deţinerea de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată
electronică infracţiune care constă în „ Fabricarea ori deţinerea de echipamente,
inclusiv hardware sau software, cu scopul de a servi la fabricarea instrumentelor de
plată electronică se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani”.

12