Diviziunea celularӑ

Reprezintӑ procesul prin care o celulӑ ajunsӑ la maturitate, numitӑ celula mamӑ,
se divide ṣi formeazӑ douӑ celule identice cu ea, numite celule fiice.
În diviziune, prima datӑ se divide nucleul, apoi citoplasma ṣi la final membrana.
Diviziunea celularӑ este un proces de înmulṭire al celulelor ṣi se desfӑṣoarӑ sub
controlul nucleului.
Atunci când celulele scapӑ de sub controlul nucleului, celulele se divid haotic,
la întâmplare, ṣi duc la apariṭia tumorilor.
Tumorile sunt de douӑ tipuri: benigne ṣi maligne.

a. Tumorile benigne, sunt tumori localizate în anumite ṭesuturi sau organe, pot
fi extirpate (îndepӑrtate chirurgical) ṣi sunt compatibile cu viaṭa;

b. Tumorile maligne, se extind ṣi în alte ṭesuturi ṣi organe, deoarece celulele

tumorale migreazӑ în corp pe cale sangvinӑ, ducând la apariṭia
metastazelor; sunt letale, incompatibile cu viaṭa.

Tipuri de diviziune:

Diviziunea celularӑ este de douӑ tipuri: directӑ ṣi indirectӑ.

a. Diviziunea directӑ

Se numeṣte amitozӑ ṣi se întâlneṣte la formele simple de viaṭӑ, de exemplu:

bacterii, ciuperci, drojdii.

Se realizeazӑ în douӑ moduri:

-diviziunea directӑ prin fragmentare;

-diviziunea directӑ prin ṣtrangulare sau gâtuire.

Diviziunea directӑ prin fragmentare: celula mamӑ se divide, prin apariṭia la

nivelul ei a unui perete despӑrṭitor, ṣi dӑ naṣtere la douӑ celule fiice, identice cu
ea.

Desen

Diviziunea directӑ prin ṣtrangulare: celula mamӑ se subṭiazӑ central, din ce în

ce mai mult, pânӑ când se rupe în douӑ celule fiice, identice cu ea.
Desen

b. Diviziunea indirectӑ

Se mai numeṣte cariochineticӑ ṣi se întâlneṣte la toate celulele eucariote. Se

desfӑṣoarӑ în mai multe faze succesive, în care se produc transformӑri ale
substanṭei nucleare, cea mai importantӑ fiind individualizarea cromozomilor.

Ciclul celular

Reprezintӑ ansamblul de transformӑri care se produc din momentul formӑrii

celulei prin diviziune pânӑ în momentul unei noi diviziuni a celulei.

El cuprinde diviziunea propriu-zisӑ (a nucleului ṣi citoplasmei) ṣi interfaza.

Diviziunea celularӑ propriu-zisӑ se terminӑ cu formarea a 2 sau 4 celule.

Interfaza este etapa dintre douӑ diviziuni.

Diviziunea indirectӑ este de douӑ tipuri:

- diviziunea mitoticӑ sau mitoza;

- diviziunea meioticӑ sau meioza.

1. Diviziunea mitoticӑ (mitoza)

Are loc în celulele somatice (soma=corp) sau ale corpului, ale tuturor
organismelor eucariote.

Celula mamӑ are setul de cromozomi diploid (2n) ṣi va da naṣtere la celule fiice,
identice cu ea (2n).

Desen – schema mitozei

Este un proces continuu care începe cu diviziunea zigotului (celula ou) ṣi se

continuӑ cu creṣterea ṭesuturilor ṣi organelor.

Se realizeazӑ în patru faze, ṣi anume:

a. profaza;
 b. metafaza;

c. anafaza;

d. telofaza.

a. Profaza;

Este faza cea mai lungӑ ṣi prezintӑ urmӑtoarele transformӑri:

- se dezintegreazӑ membrana nucleului;

- dispar nucleolii;

- se condenseazӑ filamentele de cromatinӑ;

- apar cromozomii (bicromatidici);

- se divide centrozomul;

- apar filamentele fusului de diviziune.

Desen

b. Metafaza:

-fusul de diviziune este format, iar cromozomii, condensaṭi la maxim, se vor

aṣeza în centrul fusului de diviziune (placӑ ecuatorialӑ sau metafazicӑ), câte
doi (unul matern ṣi unul patern), fiind bicromatidici;

Desen

c. Anafaza:

- filamentele fusului de diviziune încep sӑ se contracte, iar cromozomii se

despart, devin monocromatidici, ṣi încep migrarea spre polii celulei, dar
nu ajung la poli;

Desen

d. Telofaza;

Cromozomii ajung la polii celulei, ṣi începe formarea celulelor fiice, astfel:

 - dipar cromozomii;

- apar filamentele de cromatinӑ;

- reapar nucleoli;

- dispar centriolii;

- se reface centrozomul;

- se reface membrana nuclearӑ.

La sfârṣitul mitozei are loc interfaza, perioadӑ în care celulele nou formate
asimileazӑ activ, îṣi dubleazӑ cantitatea de ADN, dupӑ care ciclul se reia.

Importanṭa mitozei:

-genereazӑ celule necesare pentru formarea unui organism pluricelular;

-menṭine numӑrul de cromozomi (celulele fiice au numӑr identic de cromozomi

cu celula mamӑ);

- furnizeazӑ celule pentru reparat ṭesuturi rӑnite sau îmbӑtrânite;

- se formeazӑ celule care pot reconstitui fragmente sau chiar întreg organismul
parental (clone);

- organismele unicelulare se pot înmulṭi asexuat, generând descendenṭi identici

cu pӑrinṭii.
 2. Diviziunea meioticӑ (meioza)

Se întâlneṣte la toate organismele cu înmulṭire sexuatӑ, ṣi duce la formarea

celulelor reproducӑtoare asexuate (spori) ṣi sexuate (gameṭi).

Se mai numeṣte diviziune reducṭionalӑ, deoarece are loc reducerea setului de

cromozomi la jumӑtate. Celula mamӑ are set diploid de cromozomi ṣi va da
naṣtere la celule fiice cu n cromozomi (set haploid), care nu mai sunt identice cu
ea.

Se realizeazӑ în douӑ etape:

I. Diviziunea meioticӑ I – diviziune reducṭionalӑ;

II. Diviziunea meioticӑ II – diviziunea ecvaṭionalӑ.

Schema meiozei (desen)

I Meioza I se mai numeṣte diviziune reducṭionalӑ, iar la sfârṣitul ei se vor forma

celule fiice, care nu mai sunt identice cu celula mamӑ, deoarece se reduce setul
de cromozomi la jumӑtate.

Astfel, setul de cromozomi este haploid (n).

Meioza I se desfӑṣoarӑ în patru faze, ṣi anume:

- profaza I;

- metafaza I;

- anafaza I;

- telofaza I.

a. profaza I:
 - este mai lungӑ decât profaza mitozei, deoarece în aceastӑ fazӑ are loc atât
formarea tetradelor cromatidice, cât ṣi combinarea câte doi a
cromozomilor omologi – fenomen numit crossing – over.

Desen

b. metafaza I:

-cromozomii tetracromatidici se dispun în centrul fusului de diviziune, în placӑ

ecuatorialӑ sau metafazicӑ;

Desen

c. anafaza I:

-filamentele fusului de diviziune se contractӑ;

-cromozomii se înjumӑtӑṭesc, devin bicromatidici, ṣi încep migrarea spre cei doi

poli ai celulei;

d. telofaza I:

-cromozomii ajung la polii celulei ṣi începe formarea celor douӑ celule fiice,
care nu mai sunt identice cu celula mamӑ;

Desen

Urmeazӑ o scurtӑ interfazӑ, dupӑ care începe meioza II.

Meioza II

Se desfӑṣoarӑ ca o mitozӑ propriu zisӑ, iar în urma ei se formeazӑ patru celule

haploide (gameṭi sau celule reproducӑtoare).

Aceṣtia nu se mai divid, se unesc câte doi (unul matern ṣi unul patern), ṣi vor
reface garnitura cromozomialӑ, dând naṣtere la celula ou (zigot).

Zigotul, prin diviziuni succesive, va forma în final un nou organism (plantӑ sau
animal).

Se desfӑṣoarӑ în patru faze:

- profaza II;
 - metafaza II;

- anafaza II;

- telofaza II.

desene

Importanṭa meiozei:

- menṭinerea unui numӑr constant de cromozomi, tocmai prin reducerea

setului de cromozomi la jumӑtate; în caz contrar, cromozomii s-ar dubla în
momentul fecundӑrii ṣi s-ar ajunge la un numӑr aberant de cromozomi;

- datoritӑ noilor combinaṭii dintre cromozomi proveniṭi de la cei doi pӑrinṭi,

apar variaṭii individuale între membrii aceleiaṣi specii.