Sunteți pe pagina 1din 16

Universitatea “Lucian Blaga”

Facultatea de Inginerie “Herman Oberth”


Specializarea TCM

CERTIFICAREA CALITĂŢII ŞI ACREDITAREA

ORGANISMELOR DE CERTIFICARE

1
CERTIFICAREA CALITĂŢII ŞI ACREDITAREA
ORGANISMELOR DE CERTIFICARE
Atât consumatorii cât şi piaţa au nevoie de încredere în produsele şi serviciile
existente, precum şi în cele viitoare, dar încrederea trebuie dovedită şi recunoscută.
Acestea se realizează prin certificarea conformităţii produselor şi serviciilor şi sistemelor
calităţii. Certificarea se realizează de organisme de certificare care trebuie acreditate.
Aderarea României la Uniunea Europeană a făcut ca să fie necesară asigurarea
competivităţii produselor şi serviciilor din România în raport cu cele din Uniunea
Europeană. Datorită concurenţei puternice de pe piaţa UE , calitatea produselor şi
serviciilor româneşti va trebui să fie la fel de ridicată ca şi calitatea asigurată de operatorii
economici şi instituţiile din ţările membre ale UE .
Certificarea calitatii implica doua sisteme:
- certificarea produselor, serviciilor, personalului si sistemului calitatii;
- acreditarea organismelor abilitate sa emita certificate de conformitate

Certificarea si acreditarea sunt doua elemente complementare care au aparut ca


urmare a cautării, standardizarii si impunerii calitatii unui produs inainte de lansarea pe
piata consumatorului.( certificare – “asigurarea în scris ca un produs , proces sau serviciu
este conform conditiilor specificate – Legea 608 / 2004”).Acest lucru a generat
reglementari , precum si realizarea organismelor capabile sa evalueze si sa acorde votul
de incredere produsului, dupa principiul: “ clientii descopera repede neconformitatile “
Evaluarea conformităţii verifică dacă un produs satisface un anumit nivel de calitate şi
securitate dând utilizatorului informaţii explicite în legătură cu caracteristicile acestuia.
De asemenea, ea conferă încredere în produs deoarece oferă, într-un mod ştiinţific,
informaţii folositoare cumpărătorului cu privire la afirmaţiile din reclame sau cu privire la
cele înscrise pe eticheta produsului.
În Romania s-a creat cadrul legal pentru construirea “sistemului national de
certificare “ , abia in 1992, pe baza experientei acumulate de tarile vest-europene in acest
domeniu Acest lucru a continuat cu infiintarea Asociatiei Retelei Nationale de Acreditare
( RENAR ) si Asociatiei Romana de Standardizare ( ASRO ). Ambele organisme sunt
persoane juridice de drept privat, de interes public, cu scop lucrativ.

2
La fel ca si în tarile Uniunii Europene , în România a fost introdusă practica
certificării voluntare şi obligatorii a produselor, folosindu-se marca naţională de
conformitate cu standardele române. În acest sens se foloseşte „marca SR” pentru
certificarea conformităţii cu cerinţele dintr-un standard român şi „marca SR-S” pentru
certificarea conformităţii cu standardele române de securitate, care prevăd reglementări
referitoare la protecţia vieţii şi sănătăţii consumatorului, şi la protecţia mediului.
Asociaţia Reţelei Naţionale de Acreditare (RENAR)
RENAR este „organismul naţional de acreditare care evaluează competenţa
Organismelor de Evaluare a Conformităţii”, promovează şi dezvoltă acreditarea şi
evaluarea conformităţii conform Statutului său ed. VIII / 16.03.2006, bazat pe Statutul
cadru (Ordinul nr. 81 / 2006 al ministrului economiei şi comerţului privind modificarea
anexei la Ordinul ministrului industriei şi resurselor nr. 317/2002 pentru aprobarea
Statutului cadru al organismului naţional de acreditare).
Certificarea reprezinta o modalitate de atestare a faptului ca o entitate indeplineste
din punct de vedere al calitatii, conditiile considerate optime ale unui standard de
referinta. Certificarea conformitatii se aplica: produselor; serviciilor; personalului;
sistemului de management al calitatii si se realizeaza de catre organisme autorizate
independente.
Standardele europene EN 45000 definesc certificarea ca fiind actiunea unei terte
parti care dovedeste existenta increderii adecvate ca un produs, proces sau serviciu,
corespunzator identificat, este in conformitate cu un anumit standard sau cu un alt
document normativ.
Alte definitii egal valabile date certificarii sunt:
• asigurare data in scris de catre un organism calificat si independent pentru a atesta
ca un produs sau serviciu prezinta in mod regulat, anumite calitati specifice,
rezultand din specificatii enuntate in cadrul unui caiet de sarcini sau ale unui
standard oficial;
• un proces care permite unei organizatii competente sa ateste, dupa verificari,
conformitatea unui produs in raport cu normele sau specificatiile tehnice
determinate;

3
• recunoastere de catre un serviciu oficial a conformitatii unei functii, a unui
echipament sau a unui sistem cu ansamblul reglementarilor nationale si
internationale.
Certificarea se realizeaza de catre un organism autorizat, avand statut de independenta
fata de obiectul certificarii si a carui competenta este recunoscuta oficial prin acreditare.
Certificarea asigura avantaje atat producatorului, prin cresterea motivatiei pentru calitate,
cat si beneficiarului care se simte aparat de frauda sau de probabilitatea de achizitionare a
unor produse necorespunzatoare.
De asemenea, activitatea de certificare a impulsionat activitatea de standardizare,
incat cele doua activitati au devenit un cuplu ce se determina reciproc. Din acest motiv,
organismele de certificare colaboreaza intens cu organismele nationale de standardizare.
Prin urmare, certificarea are la momentul actual un caracter de necesitate, datorita
avantajelor pe care le ofera:
−protejarea consumatorilor (prin motivarea increderii acestora in calitatea
produselor/serviciilor e achizitionat);
−promovarea vanzarilor (prin punerea in valoare si diferentiere fata de concurenta);
−cresterea eficientei reglementarilor (prin adoptarea unor mijloace mai suple si mai
exigente).
Certificarea este strans legata de auditare, deoarece marca de certificare sau
certificatul care atesta calitatea unei entitati, se obtine in urma efectuarii unui audit extern
de catre organismul de certificare.
Se pot efectua certificari de: produse/servicii; personal care desfasoara diferite
activitati; sisteme de calitate. Important este existenta unui document de referinta
(standard, norma, specificatie),care la un moment dat, se considera ca reprezentand
nivelul etalon al calitatii
În societatea de astăzi se cere adesea să se declare în mod obiectiv conformitatea
produselor (inclusiv serviciilor) faţă de cerinţe specifice. Organismele de Evaluare a
Conformităţii (OEC) pot declara în mod obiectiv o astfel de conformitate prin activităţi
care includ: certificare, inspecţie, încercare. etalonare.
„ Termeni generali şi definiţii referitoare la evaluarea conformităţii, inclusiv la
acreditarea OEC şi la utilizarea evaluării conformităţii pentru facilitarea comerţului se

4
regăsesc în SR EN ISO/CEI 17000:2005 – Evaluarea conformităţii.
Cerinţele generale pentru organismele de acreditare care evaluează şi acreditează OEC
sunt specificate în SR EN ISO/CEI 17011:2005 - Evaluarea conformităţii.
Evaluarea competenţei unui OEC de către RENAR se face pe baza unui anumit
standard (anumitor standarde) şi / sau altor documente normative, pentru un domeniu de
acreditare definit. Evaluarea competenţei unui OEC implică evaluarea competenţei
tuturor operaţiunilor OEC inclusiv competenţa personalului, a validităţii metodologiei de
evaluare a conformităţii şi a validităţii rezultatelor evaluării conformităţii.
Prin acreditarea acordată de RENAR se atestă că OEC şi-au demonstrat oficial
competenţa de a efectua sarcini specifice de evaluare a conformităţii.”
Acreditarea furnizează încredere cumpărătorilor şi autorităţilor, facilitează comerţul
transfrontalier. Scopul final este realizarea unei singure acreditări şi a unei singure
evaluări a conformităţiǎ.
Certificarea produselor si serviciilor
Certificarea calitatii produselor/serviciilor reprezinta atestarea, de catre
organismul de certificare, a conformitatii acestora cu un anumit standard sau un alt
document normativ. A aparut din necesitatea de a oferi garantii obiective beneficiarilor
care sunt interesati sa achizitioneze marfuri sau sa apeleze la servicii care sa le satisfaca
cerintele.
Acest tip de certificare asigura promovarea vanzarilor, prin inlaturarea barierelor
tehnice din calea comercializarii libere a produselor.
Certificarea produselor poate fi :
• voluntara
• obligatorie
Certificarea voluntara se refera la produsele si serviciile pentru care nu exista
reglementari obligatorii, fiind utilizata de firme ca instrument pentru pastrarea pietelor de
desfacere sau pentru cucerirea unor noi segmente de piata.
Certificarea obligatorie se aplica pentru produsele aflate sub incidenta unor
reglementari nationale referitoare la protectia vietii, sanatatii, sau mediului inconjurator.
Acest tip de certificare este reglementata prin hotarare de guvern si reprezinta un
instrument al statului privind protectia consumatorului si mediului.

5
Dovada conformitatii produselor si serviciilor poate fi sub forma unui certificat de
conformitate, a unei marci de conformitate sau a unei licente acordate furnizorului in
cauza.
Certificatul de conformitate contine, in general, o parte informativa privind
caracteristicile de calitate impuse produsului, precum si informatii referitoare la
organismul care a efectuat auditul. Certificatele au valabilitate limitata in timp si spatiu,
putand fi acordate, dar si retrase de organismele de certificare, in conditii bine definite.
Prin recunoasterea reciproca a certificatelor furnizate de anumite organisme cu
recunoastere internationala, se asigura libera circulatie a bunurilor si serviciilor.
Marca de conformitate este o marca protejata, aplicata sau emisa pe baza regulilor
unui organism de certificare, care indica cu un nivel suficient de incredere, ca produsul,
procesul sau serviciul in cauza este in conformitate cu un anumit standard sau cu un alt
document normativ.
In general, marca de certificare este facultativa si atesta ca produsul respectiv prezinta
caracteristici superioare celor obligatorii (reglementate), atragand astfel atentia clientilor
sau potentialilor utilizatori.
Pe plan national si regional exista in prezent un mare numar de asemenea marci
avand, in general, un rol de promovare a vanzarilor. De exemplu, in Franta
marca NF atesta conformitatea cu standardele franceze, iar in Germania,
marca GS constituie o garantie a securitatii produsului pe care este aplicata.
In Romania exista marcile SR si SR-S (pentru conditii de securitate,) gestionate
de Asociatia de Standardizare din Romania (ASRO).
Pe plan european, s-a introdus din 2002, marca CE care este obligatorie pentru
libera circulatie a produselor in toate tarile membre ale Uniunii Europene. Aceasta marca
se acorda pe baza unei duble certificari (de produs si de sistem) si are rolul de a atesta ca
produsele/serviciile corespund cerintelor directivelor europene.
Uneori marcile de produs sau de intreprindere au un asemenea prestigiu, incat garanteaza
chiar ele calitatea (probabil Rolls Roys nu va cere o certificare pentru a obtine o marca de
calitate).
Acordarea dreptului de utilizare a marcii se face in conformitate cu metodologia
certificarii, pe baza verificarilor facute in laboratoare, pentru a demonstra ca

6
produsele/serviciile indeplinesc conditiile din standardele de referinta. Laboratoarele de
incercari trebuie sa fie acreditate de organisme autorizate, a caror competenta a fost
evaluata intr-un sistem national de certificare a calitatii.
Licenta de certificare este documentul prin care organismul de certificare acorda
unei persoane sau unei organizatii dreptul de a utiliza certificate sau marci de
conformitate, pentru produsele, procesele sau serviciile sale, pe baza metodologiei de
certificare.
Garantia calitatii produselor si serviciilor este responsabilitatea juridica si
economica a producatorului, carausului si a unitatii comerciale fata de consumator pentru
calitatea produselor sau serviciilor, intr-o perioada de timp prestabilita.
In Romania, exista trei modalitati legale de garantare a calitatii si anume termenul
de garantie, termenul de valabilitate si durata de utilizare normata.
Termenul de garantie este intervalul de timp in cadrul caruia remedierea sau
inlocuirea peodusului sau serviciului se realizeaza pe seama si cheltuiala producatorului
sau prestatorului serviciului, daca deficienta de calitate nu este cauzata de folosirea
neadecvata de catre client.
Certificatul de garantie confirma calitatea produselor de folosinta indelungata.
Stabilirea termenului de garantie se face prin acte normative sau prin contract. Momentul
inceperii termenului de garantie este vanzarea produselor catre client sau, in cazul
instalatiilor sau masinilor complexe, punerea in functiune.
Perioada de utilizare normata este intervalul de timp in care produsul isi mentine
nemodificate toate caracteristicile functionale, in conditiile de utilizare, depozitare si
transport stabilite prin documente tehnico – economice. Perioada de functionare normata
este specifica fondurilor fixe.
Termenul de valabilitate este intervalul de timp in care produsele isi pastreaza
nemodificate toate caracteristicile calitative initiale. Momentul inceperii termenului de
valabilitate este data de fabricatie. Termenul de valabilitate este specific produselor
alimentare, chimice, cosmetice, medicamentelor .Comercializarea produselor cu termenul
de valabilitate expirat este interzisa si se pedepseste conform legii.

7
Certificarea produselor si serviciilor presupune parcurgerea urmatoarelor etape
principale:
• −adresarea unei cereri, insotita de un dosar tehnic, unui organism de certificare;
• −instrumentarea dosarului de catre organismul de certificare prin care se verifica
daca produsele si sistemul de productie raspund specificatiilor si criteriilor
definite de reglementarea tehnica;
• −efectuarea unui audit, pentru a se constata conditiile concrete in care se
realizeaza produsul sau se furnizeaza serviciul(se urmareste daca procesele de
fabricatie sunt tinute sub control), eventual se aduc corectii pe care producatorul
este obligat sa le realizeze;
• −acordarea sau refuzul certificatului de conformitate si a dreptului de utilizare a
marcii de conformitate;
• −supravegherea intreprinderii si a calitatii produselor certificate.
Desfasurarea procesului de certificare a produselor impune existenta unor conditii
specifice corespunzatoare fiecarei etape (fig. 1).
Periodic organismul de certificare, pe baza autocontrolului fabricantului si a verificarilor
la producator, reinnoieste dreptul de a detine certificatul sau marca de conformitate. In
situatia in care se constata deficiente care se pot remedia, face recomandarile necesare si
suspenda dreptul de a detine certificatul pana cand acestea se vor remedia.
Pentru certificarea produselor se aplica mai multe metode de evaluare :
1.Incercari tip
Prin aceasta metoda de evaluare, se analizeaza un esantion din produs, in
conformitate cu o metoda prescrisa. Sunt avute in vedere urmatoarele aspecte:
−identificarea specificatiilor ce se cer respectate;
−aprecierea aptitudinii lor de a satisface clientul;
−acreditarea laboratoarelor care fac incercari;
−organismul de certificare garanteaza doar tipurile de produse analizate;
−fixarea duratei de validitate a certificatului.
Produsele analizate trebuie sa fie descrise complet (prin desene, specificatii, fotografii,
numar de catalog).
2.Incercari urmate de supraveghere in comert

8
In aceasta situatie, verificarile efectuate asupra produsului sunt inopinante si se
fac in laboratoare acreditate. Fabricantul plateste supravegherea.
3.Incercari urmate de supravegherea in productie
Aceasta presupune incercari periodice efectuate asupra esantioanelor de produse.
Laboratorul de incercari este acreditat de organismul de certificare si poate apartine
fabricantului.
4.Incercari urmate de supravegherea in comert si productie
Se fac verificari inopinante pe esantioane de produs, atat pe fluxul de fabricatie
cat si la beneficiar. Orice neconformitate aparuta va declansa un proces de analiza
complex la producator, care poate duce chiar la retragerea certificatului sau a dreptului de
a comercializa produsul.

9
Fig. 1. Metodologia certificarii produselor

10
5.Incercari tip si evaluarea firmei urmata de supraveghere
In acest caz, organismul de certificare introduce un sistem de supraveghere,
analizat in prealabil cu fabricantul, prin care se fac evaluari privind: aparatura de masura
si control; metodele de control aplicate; metodele de prelucrare a informatiilor obtinute in
urma controlului; modul de identificare a loturilor de fabricatie; marcarea produselor;
produsele respinse si reclamatiile de la beneficiar. In aceste caz este utilizata marca
organismului de certificare. Evaluarea firmei se face periodic, prin audit de supraveghere.
Certificarea de sistem
Certificarea sistemului de management al calitatii reprezinta atestarea de catre un
organism de certificare, a conformitatii acestuia cu standardul de referinta ISO
9001/2000. Un sistem al calitatii certificat da mai multa incredere managementului
general al organizatiei ca toate procesele sunt tinute sub control, permitand obtinerea
unor rezultate prestabilite, el poate determina personalul sa se preocupe mai mult de
imbunatatirea calitatii propriei activitati, in favoarea rezultatelor de ansamblu ale
intreprinderii.
Certificarea de catre organisme terte, independente, avand un prestigiu
recunoscut, poate sa prezinte o dovada a superioritatii companiei fata de concurenti, prin
existenta unui sistem de calitate eficient, capabil sa asigure in mod constant, obtinerea
unor produse corespunzatoare pentru satisfacerea cerintelor clientilor.
Un asemenea certificat demonstreaza ca toate procesele corespunzatoare sistemului de
management al calitatii corespund la un moment dat cerintelor unui standard de referinta.
Dupa certificare, trebuie asigurata respectarea conditiilor din referentialul
stabilit, ceea ce presupune eforturi continue de imbunatatire a tuturor acestor procese,
evitandu-se aparitia deficientelor de orice natura.
Metodologia certificarii de sistem (fig.2) presupune parcurgerea urmatoarelor
etape principale:
• −pregatirea auditului de certificare;
• −examinarea documentelor calitatii si evaluarea conformitatii acestora cu
cerintele standardului de referinta (audit de preevaluare);
• −efectuarea propriu-zisa a auditului de certificare, prin evaluari la fata locului a
modului in care sunt respectate procedurile calitatii;

11
• −acordarea certificatului si supravegherea respectarii conditiilor certificarii (audit
de supraveghere).

12
Fig. 2. Metodologia certificarii sistemului de management al calitatii
Procesul de certificare presupune un cumul de actiuni care privesc atat compania
solicitanta cat si organismul de certificare (fig.3).

13
Fig 3. Actiunile companiei solicitante si ale organismului de certificare

Din schema prezentata mai sus, rezulta o serie de elemente care trebuie retinute:
−certificarea fiind o operatie destul de costisitoare trebuie sa existe o nevoie de
certificare, determinata de aspectele de marketing (in anumite situatii, intocmirea unui
studiu de fezabilitate este adesea justificata);
−cererea de certificare trebuie flancata de masuri energice de asigurare a reusitei,
deoarece in caz contrar se face doar o cheltuiala inutila;

14
Odata castigat certificatul de conformitate, acesta trebuie intretinut deoarece se
declanseaza un proces de supraveghere din partea organismului de certificare, iar
retragerea sau suspendarea certificarii se face cunoscuta public, atragand prejudicii care
afecteaza puternic prestigiul firmei.
Certificatul obtinut de un producator are valoare numai daca documentul de
referinta si organismul de certificare sunt recunoscute si agreate de client.
Caracteristica de baza a certificarii o reprezinta propagarea acesteia ca reactie in lant.
Firmele certificate concureaza puternic pe cele necertificate, determinand si alti
producatori sa-si certifice sistemul calitatii si/sau produsele.
Cadrul legal al certificarii si acreditarii
Acreditarea organismelor de certificare si a laboratoarelor de incercari are ca scop
tinerea sub control a capabilitatii acestora de a evalua corect calitatea pe care o certifica.
In scopul asigurarii unei baze comune pentru acreditare, organismele europene de
standardizare CEN (Comitetul European de Standardizare) au elaborat standardele EN
seria 45000, adoptate si de Romania ca standarde nationale. Aplicarea acestor standarde
este obligatorie in tarile Uniunii Europene si ale asociatiei Europene a Liberului Schimb.
EN 45001/1993: Criterii generale de functionare a laboratoarelor de incercari;
EN 45002/1993: Criterii generale de evaluare a laboratoarelor de incercari;
EN 45003/1993: Criterii generale pentru organismele de acreditare a laboratoarelor;
EN 45011/1996: Criterii generale pentru organismele de certificare a produselor;
EN 45012/1996: Criterii generale pentru organismele de certificare a sistemelor de
calitate;
EN 45013/1996: Criterii generale pentru organismele de certificare a personalului.
Evaluarea organismelor de certificare si a celor de acreditare a laboratoarelor, se face pe
baza conformitatii cu cerintele prevazute in standardele de mai sus.
In Romania, competenta de coordonare a sistemului national de certificare a
calitatii si de acreditare a organismelor sale componente, a fost atribuita Asociatiei de
Acreditare din Romania (RENAR) − membru al tuturor organismelor internationale care
coordoneaza acest domeniu: Cooperarea Europeana pentru Acreditare, Cooperarea
Internationala pentru Acreditarea Laboratoarelor, Forumul International pentru
Acreditare.

15
In calitate de coordonator al activitatii de acreditare din Romania, RENAR este
instrumentul fundamental pentru autoritatile publice romanesti in obtinerea unui nivel
corespunzator al increderii in procedurile de evaluare a conformitatii, in rapoartele de
incercare si certificare, facilitand pe aceasta baza libera circulatie a produselor, atat in
domeniul reglementat cat si cel nereglementat.
Organismele de certificare sunt acreditate pe baza unui audit, care atesta
conformitatea cu referentialul din seria EN 45000, urmat de un audit de supraveghere
anuala si auditul de reinnoire a acreditare (la 3 ani).
Potrivit cerintelor din standardele de referinta, organismul de certificare si cel de
acreditare a laboratoarelor trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
−sa fie impartial;
−sa aiba o structura administrativa si organizatorica adecvata;
−sa aiba un personal competent, corespunzator functiilor pe care le exercita;
−sa asigure tinerea sub control a documentatiei referitoare la metodologia de certificare
aplicata;
−sa dispuna de mijloace necesare pentru certificare si supravegherea respectarii
conditiilor certificarii;
−sa aiba un sistem de management al calitatii documentat in manual si proceduri;
−sa dispuna de proceduri documentate privind rezolvarea recursurilor, retragerea sau
anularea certificatelor acordate;
−sa mentina un sistem de inregistrare adaptat conditiilor proprii si conforme cu
reglementarile in vigoare.
De asemenea, organismele de certificare trebuie sa-si limiteze cerintele, evaluarea si
deciziile referitoare la certificare, numai pe domeniul pentru care au primit acreditarea.
O notiune recent introdusa de Comunitatea Europeana este cea de organism
notificat. Acesta reprezinta un laborator de incercari sau un alt organism de certificare,
acreditat in sistemul national si comunicat Comisiei Comunitatilor Europene, ca fiind
indicat sa functioneze pentru certificarea conformitatii cu cerintele prevazute in
directivele comunitare. In directive sunt stabilite cerintele esentiale referitoare la protectia
sanatatii, securitatea utilizatorilor si la protectia mediului.

16