Sisteme Expert de Gestiune

UNIVERSITATEA “GEORGE BARITIU” din BRASOV
FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE

Specializarea: Contabilitate si Informatica de Gestiune
SISTEME EXPERT DE
GESTIUNE
- NOTE DE CURS -
Lector Univ. Drd.

LIANA SALAGEAN
- 2006 -
_________________________________________________SISTEME EXPERT DE GESTIUNE
CURS 1
05.10.2006
STRUCTURA SI OBIECTIVELE SISTEMELOR EXPERT
In orice domeniu de activitate exista probleme cu grad ridicat de

dificultate care pot fi solutionate numai de catre expertii umani, dar elementul
central al prelucrarii inteligente il constituie rationamentul artificial.
Definitie:
Sistemele expert sunt sisteme de programe bazate pe tehnicile
inteligentei artificiale care inmagazineaza cunostiintele expertilor umani, dintr-
un domeniu bine definit si apoi le folosesc pentru rezolvarea problemelor din
domeniul respectiv.
Sistemul expert prin incercarea de a imita expertul uman prezinta

urmatoarele caracteristici:
- cunostintele sunt independente de mecanismul de rationament
(modificarea unui anumit element nu influenteaza rationamentul);
- spre deosebire de programarea clasica (unde trebuie sa se descrie
explicit toate prelucrarile intr-o maniera statica), sistemele expert se
caracterizeaza printr-o abordare declarativa in care se specifica cunostintele ce
vor fi exploatate in mod dinamic de mecanismul de rationament;
- sistemele expert trebuie sa fie capabile sa explice rationamentele facute
si sa argumenteze solutiile obtinute intr-o maniera asemanatoare expertului
uman;
- cunostintele manipulate de sistemele expert sunt in principal de natura
simbolica, spre deosebire de programele clasice care utilizeaza prepoderent date
numerice;
- sistemele expert trebuie sa fie capabile sa gestioneze baze de cunostinte
de volum mare si sa trateze cunostintele inexacte sau incomplete;
- sistemele expert utilizeaza metode empirice bazate pe experienta care
conduc la solutiile cele mai bune;
- sistemul expert este specializat intr-un anumit domeniu sin u in
rezolvarea unei singure probleme ca programele informatice clasice.
1.1. STRUCTURA UNUI SISTEM EXPERT
Structura unui sistem expert contine:

- baza de cunostiinte;
- baza de fapte;
- motorul de inferenta;
- modulul explicativ;
- modulul de achizitie al cunostiintelor;
- inferfata cu utilizatorul.
1
1. Baza de cunostiinte
Baza de cunostiinte contine ansamblul de cunostiinte specializate intr-un

anumit domeniu. Astfel exista mai multe metode de reprezentare a
cunostintelor, dintre care cele mai importante sunt:
- retelele semantice;
- regulile de productie;
- cadrele.
Procesul de creare a bazei de cunostiinte este amplu si consta in :
- preluarea cunostintelor de la expertul uman;
- modelarea cunostintelor in conformitate cu cerintele metodei de reprezentare;
- introducerea in baza si validarea cunostintelor.
2. Baza de fapte
Contine datele unei probleme concrete care urmeaza sa fie rezolvata
(formularea problemei), precum si faptele rezultate in urma rationamentelor
efectuate de motorul de inferenta asupra bazei de cunostinte.
3. Motorul de inferenta
Motorul de inferenta este elemental efectiv de prelucrare in sistemul

expert care, pornind de la fapte (datele de intrare ale problemei) activeaza
cunostintele corespunzatoare din baza de cunostinte, construind astfel
rationamente care conduc la fapte noi.
Motorul de inferenta construieste un plan de rezolvare al problemei in
functie de specificul acesteia, utilizand cunostintele din domeniul respective.
In urma actiunii motorului de inferenta intr-un anumit context, baza de
cunostinte se imbagateste fie prin adaugarea unor elemente noi, fie prin
modificarea celor existente.
In consecinta, motorul de inferenta este un program care implementeaza
altgoritmii de rationament (deductivi, inductivi sau mixti) dar care este
independent de baza de cunositinte.
4. Modulul explicativ
Modulul explicativ are rolul de a prezenta intr-o forma larg accesibila,

justificarea rationamentelor efectuate de motorul de inferenta si, totodata,
prezinta intrebarile la care trebuie sa raspunda utilizatorul.
5. Modulul de achizitie a cunostintelor
Modulul de achizitie a cunostintelor are rolul de a transforma cunostintele

din forma in care le exprima utilizatorul, in forma sa interna. Totodata,
acest modul asigura si interfata de comunicare cu baza de date.
6. Interfata cu utilizatorul
2
Interfata cu utilizatorul realizeaza dialogul utilizatorului cu sistemul
expert in sensul specificarii datelor de intrare si al furnizarii rezultatelor pentru
problema de rezolvat.
1.2. OBIECTIVELE SISTEMELOR EXPERT
Sistemele expert se dezvolta cu ajutorul unei metodologii

informatice care urmareste trei obiective principale si trei obiective
derivate.
Obiectivele principale sunt:

- achizitionarea usoara a cunoasterii - prin exprimarea cat mai direct
posibila a expertizei obtinute de la expertii umani;
- exploatarea eficienta a colectiei e cunostiinte prin:
* combinarea si inlantuirea cunostintelor pentru a infera noi
cunostinte prin judecati, planuri, demonstratii, decizii si predictii;
* luarea in seama a modului in care sunt inferate noile cunostinte.
- sa suporte cu usurinta intreaga gama a operatiunilor asupra
cunostintelor (adaugarea, modificarea si eliminarea acestora).
Obiectivele derivate sunt:

- reducerea riscurilor - este posibila prin integrarea unui mare volum
de informatii, exeperienta si cunostinte valide provenind din cele mai
variate surse;
- cresterea creativitatii – este posibila prin identificarea anticipata
actiunilor cu un puternic potential, capabile de modificare, cu impact
asupra concurentei, asupra diferentei de calitate, de valoare, etc.
- invatarea – are in vedere posibilitatile de acumulare a cunoasterii si
folosirea ei in multiple domenii cu luarea in seama a tuturor
schimbarilor intervenite in mediu, in metodele de rationament, in
conceptele si metodele utilizate in solutionarea probelmelor.
3
1.3. MODUL DE LICRU AL UNUI SISTEM EXPERT
Exista trei activitati majore care fac parte integranta dintr-un sistem
expert:
- dezvoltarea;
- consultarea;
- imbunatatirea.
1. Dezvoltarea unui sistem implica obtinerea bazei de cunostinte prin

achizitionarea cunoasterii de la experti sau din alte surse.
Cunoasterea este separata in cunoastere declarativa (bazata de fapte) si
cunoastere procedurala (bazata pe reguli).
Dezvoltarea include totodata si construirea sau achizitia unui motor de
inferenta, precum si a celorlalte module componente.
2. Consultarea – dupa ce sistemul este dezvoltat si validat, este trecut in

exploatarea utilizatorilor. In cazul in care utilizatorii dorec un sfat, o
recomandare sau un alt rezultat de la sistem, aceste este lansat in sesiunea de
cosultare care se desfasoara printr-un dialog, si anume:
- utilizatorul poate adresa intrebari pentru a-si procura faptele despre
situatia specifica in care se afla;
- sistemul accepta intrebarile si ofera raspunsuri.
Acest efort il efectueaza motorul de inferenta, singurul care decide ce
altgoritm sa utilizeze pentru cautarea raspunsului cel mai adecvat la intrebarea
adresata.
Sistemele expert pot adresa la randul lor intrebari si pot astepta
raspunsuri de la utilizatori.
3. Imbunatatirea sistemelor expert – este posibila in mai multe moduri

si se efectueaza printr-un proces dr prototipizare.
4
UTILIZAREA SISTEMELOR EXPERT IN DOMENIUL FINANCIAR – CONTABIL
Atat la nivel de intreprindere, cat si la nivel bancar, o parte a deciziilor

pot fi adoptate cu ajutorul unor sisteme expert.
Indiferent de domeniu, s-au conturat in timp trei tipuri de sisteme

expert:
1. Sisteme expert de tip diagnostic – presupune realizarea unei

expertize.
De exemplu :
- sistemul de supraveghere in timp real a unor procese.
- diagnosticarea unor intreprinderi dpdv al activitatii financiare.
2. Sisteme expert pentru previziune- planificare - sunt utilizate in

scopul elaborarii de programe sau planuri optime.
3. Sisteme expert de control – sunt utilizate pentru a sprijinii decizii ce

trebuie adoptate in timp extrem de rapid si care prelucreaza un volum
foarte mare de date.
La nivel de intreprindere, principalele activitati pentru care se pot

dezvolta sisteme expert sunt;
- analiza si planificarea financiara;
- gestiunea trezoreriei;
- alegerea variantelor de finantare a unei investitii.
5
APLICATII ALE SISTEMELOR EXPERT
1. Aplicatii ale sistemelor expert in domeniul gestiunii
a. in productie:
- diagnosticul si intretinerea sistemelor;
- controlul calitatii;
- controlul proceselor in timp real.
b. in finante:
- consiliere in plasamentele financiare;
- gestiunea impozitelor;
- marketing financiar;
- diagnostic financiar;
- acordarea de credite;
- planificarea financiara;
- gestiunea de portofolii.
c. in gestiunea resurselor umane:

- evaluarea functiilor;
- stabilirea baremurilor;
- selectia personalului;
- determinarea profilului angajatilor.
d. in marketing:
- evaluarea potentialului pietei;
- analiza fortei si slabiciunilor concurentei;
- gestiunea tlelelor de distributie;
- alegerea mediilor publicitare.
2. Aplicatii ale sistelemor expert in domeniul financiar
a. in asigurari
- planificare financiara;
- plasamente investitionale.
b. in activitatea bancara:
- prezentarea incasarilor din vanzari;
- confruntare clienti-produse;
- gestiunea datoriilor;
- schimburile cu strainatatea;
- valuarea creditelor;
- tranzactii bancare;
- evaluarea riscului bancar;
- credite comerciale, etc.
c. brokeraj:
- vanzari de actiuni;
- analiza investitiilor;
6
- gestiunea riscului;
- prelucrarea tranzactiilor;
- monitorizare pret actiune;
- gestiunea ratei dobanzii.
d. in cotabilitate:
- audit;
- planificarea impozitelor intreprinderii;
- determinarea impozitului de profit;
- planificare financisra;
- contabilitate financiara;
- contabilitate de gestiune - in acest domeniu, sistemele expert ocupa
patru zone functionale:
o sistem pentru control intern si audit;
o sistem pentru impozitare (interpretarea si aplicarea legislatiei
privind impozitatea);
o sisteme de planaficare financiara;
o sisteme pentru interpretarea actelor normative, altele decat cele
referitoare la impozitare.
7
CAP.II. METODE DE REPREZENTARE A CUNOSTIINTELOR
Cunoasterea se bazeaza pe trei concepte fundamentale:

- faptele – sunt informatii primare care descriu elementele domeniului;
- regulile – descriu modul in care pot fi utilizate faptele;
- strategiile de rationament – exprima maniera in care se pot folosii
regulile.
Prelucrarea cunostintelor impune definirea de structuri de stocare si

manipulare, care sa faca posibila efectuarea de rationamente. In consecinta,
pentru stocarea si utilizarea cunostintelor se folosesc structuri de cunostinte,
asa cum pentru stocarea si prelucararea datelor se utilizeaza structuri de date.
In domeniul sistemelor expert, exista numeroase modalitati de
reprezentare a cunostintelor.
De exemplu: Reprezentari bazate oe logica formala, respectiv reprezentari
bazate pe partajarea proprietatilor (reprezentari succesorale).
2.1. ELEMENTE DE LOGICA MATEMATICA
Operatorii logici sunt:
1. Negatia “  ” se citeste NU sau NON

Negatia unei propozitii “p” este o propozitie care este FALSA cand “p”
este adevarata, si este ADEVARATA cand “p” este falsa.
Ex:
p p

1 0
0 1
2. Conjunctia “  ” se citeste SI
Conjunctia a doua propozitii “p” si “q” este o propozitie care este
ADEVARATA daca si numai daca fiecare dintre propozitiile “p” si “q” este
adevarata.
Ex.:
p q pq
1 1 1
1 0 0
0 1 0
0 0 0
Obs: Conjunctia propozitiilor este comutativa si asociativa.

a. Comutativitatea : p  q = q  p
8
b. Asociativitatea : (pq)r=p(qr)
3. Disjunctia “  ” se citeste SAU

Disjunctia a doua propozitii “p” si “q” este o propozitie care este
ADEVARATA daca cel putin una din propozitiile “p” si “q” este adevarata.
Ex:
p q pq
1 1 1
1 0 1
0 1 1
0 0 0
Obs: Disjunctia propozitiilor este comutativa si asociativa.
a. Comutativitatea : pq=qp
b. Asociativitatea : (pq)r=p(qr)
4. Implicatia “  “ se citeste IMPLICA

Implicatia propozitiilor “p” si “q” este o propozitie care este FALSA daca si
numai daca “p” este adevarata si “q” este falsa.
Ex:
p q pq
1 1 1
1 0 0
0 1 1
0 0 1
Observatie:
a. Impilcatia propozitiilor nu este comutativa, p q si q  p nu su
aceleasi valori logice indiferent de valoarea logica a propozitiilor p si q.
b. Daca p si p  q sunt adevarate, atunci si q este adevarata.
5. Echivalenta logica “  ” sau “  ” sau “ ” se citeste

ECHIVALENT
Propozitiile “p” si “q” sunt ECHIVALENTE LOGIC daca si numai daca “p”
si “q” sunt adevarate sau false simultan.
6. Incompatibilitatea “ / ” se citeste INCOMPATIBIL

Incompatibilitatea a doua propozitii “p” si “q” se exprima printr-o
propozitie care este ADEVARATA cand cel putin una din ele este falsa, si este
FALSA cand “p” si “q” sunt adevarate.
Ex:
p q p/q
1 1 0
1 0 1
0 1 1
9
0 0 1
Obs: O expresie logica care se reduce la o expresie adevarata oricare ar fi

“p,q si r ”, se numeste tautologie.
Unele tautologii se pot lua drept axiome, adica drept propozitii adevarate
prin definite.
Cu ajutorul acestor axiome se pot da demonstratii ale unor teoreme,
folosind anumite reguli sau critetii (de substitutie sau de deductie) prin care
mentionam regula de inferenta.
Curs 3
19.10.2006
EXAMEN
05 FEBRUARIE 2007 ORA 16 GRUPA A-Z
ORA 18 GRUPA M-Z
2.2. ELEMENTE DE LOGICA A PROPOZITIILOR
Propozitiile reprezinta in logica, asertiuni care pot fi adevarate sau false.

Logica propozitiilor ofera un instrument formal pentru a stabilii valoarea de
adevar sau de fals a propozitiilor.
O expresie care reprezinta a propozitie elementara sau compusa, este
numita formula de calcul propozitional si poate fi caracterizata astfel:
1. O propozitie elementara este o formula ;
2. Daca A este o formula, atunci si  A este o formula;
3. Daca A si B sunt formule, atunci expresiile urmtaoare sunt deasemenea
formule:
A  B , A  B, daca A atunci B
4. Toate formulele admisibile in logica propozitiilor pot fi generate

aplicand primele treu reguli ale acestei definitii.
In logica formala, calea cea mai importanta de a deduce noi propozitii o

constituie silogismele. Un silogism utilizeaza implicatia pentru a deduce o
concluzie.
Observatie: Daca A este adeverata si “daca A atunci B” este deasemenea

adevarata, atunci B va fi intotdeauna adevarata.
Acest tip de silogism se aplica in sistemele expert intr-o forma mai

restrictiva, sub forma regulilor de productie.
10
Alaturi de silogism, logica propozitiilor ofera si o serie de relatii de

echivalenta utile pentru a transforma propozitiilor in scopul simplificarii
evaluarilor.
Cele mai folosite relatii de acest tip sunt:
1. MODUS TOLENS :
Daca A atunci B =  (A)  B
2. SIMETRIA
AB BA
AB BA
3. ASOCIATIVITATEA
(AB)C  A(B C)
(AB) C A(BC)
4. DISTRIBUTIVITATEA
A(BC) (AB)(A C)
A(BC) (AB)(A C)
5. REVERSIBILITATEA
 ( A) = A
6. LEGILE LUI DE MORGEN
 ( A  B )  ( A)  ( B)
 ( A  B )  ( A)  ( B)
11
DEMONSTRATIE:
1. MODUS TOLENS :
Daca A atunci B =  (A)  B sau AB =  (A)  B
A B AB  (A)  (A)  B
1 1 1 0 1
1 0 0 0 0
0 1 1 1 1
0 0 1 1 1
2. SIMETRIA
AB BA
AB BA
A B AB BA AB BA

1 1 1 1 1 1
1 0 1 1 0 0
0 1 1 1 0 0
0 0 0 0 0 0
3. ASOCIATIVITATEA
(AB)C  A(B C)
A B C AB (AB) B C A(BC)

C
1 1 1 1 1 1 1
1 1 0 1 1 1 1
1 0 1 1 1 1 1
1 0 0 1 1 0 1
0 1 1 1 1 1 1
0 1 0 1 1 1 1
0 0 1 0 1 1 1
0 0 0 0 0 0 0
(AB) C A(BC)
A B C AB (AB) BC A(BC)

C
1 1 1 1 1 1 1
1 1 0 1 0 0 0
1 0 1 0 0 0 0
12
1 0 0 0 0 0 0
0 1 1 0 0 1 0
0 1 0 0 0 0 0
0 0 1 0 0 0 0
0 0 0 0 0 0 0
4. DISTRIBUTIVITATEA
A(BC)  (AB)(A C)

A B C B  C A(BC AB AC (AB) 
) (AC)
1 1 1 1 1 1 1 1
1 1 0 0 1 1 1 1
1 0 1 0 1 1 1 1
1 0 0 0 1 1 1 1
0 1 1 1 1 1 1 1
0 1 0 0 0 1 0 0
0 0 1 0 0 0 1 0
0 0 0 0 0 0 0 0
A(BC)  (AB)(A C)

A B C B  C A(BC AB AC (AB) 
) (AC)
1 1 1 1 1 1 1 1
1 1 0 1 1 1 0 1
1 0 1 1 1 0 1 1
1 0 0 0 0 0 0 0
0 1 1 1 0 0 0 0
0 1 0 1 0 0 0 0
0 0 1 1 0 0 0 0
0 0 0 0 0 0 0 0
5. REVERSIBILITATEA
 ( A) = A
A  A  (A)
1 0 1
0 1 0
6. LEGILE LUI DE MORGEN
 ( A  B )  ( A)  ( B)
A B AB  (AB)  A  B (A)( B)
1 1 1 0 0 0 0
1 0 1 0 0 1 0
0 1 1 0 1 0 0
0 0 0 1 1 1 1
 ( A  B )  ( A)  ( B)
A B AB (AB)  A  B (A)( B)
13
1 1 1 0 0 0 0
1 0 0 1 0 1 1
0 1 0 1 1 0 1
0 0 0 1 1 1 1
Curs 4
26.10.2006
EXAMEN IN 05 FEBRUARIE ORA 16 GRUPA A-L
ORA 18 GRUPA M-Z
REGULI DE PRODUCTIE
Regulile de productie constituie una din primele modalitati de

reprezentare a cunostintelor utilizate in sistemele expert.
Termenul de “reguli de productie” desemneaza o modalitate de
reprezentare bazata pe logica propozitiilor, in care atat faptele cat si regulile pot
contine numai entitati invariabile (constante).
Metoda regulilor de productie este eficienta pentru reprezentarea
recomandarilor sau strategiilor, atunci cand cunosterea de resprezentat se
refera la rezolvarea unor probleme dintr-un domeniu particular.
Reprezentarea cunostintelor prin reguli de productie se face prin doua
tipuri de structuri:
- faptele si
- regulile.
Faptele constituie asertiuni care privesc un anumit aspect din realitate.

Ele formeaza componentele elementare ale cunosterii (asa cum sunt
reprezentate in baza de cunostinte).
Exemplu: Ionescu este economist.

Rata inflatiei este ridicata.
Cifra de afaceri scade.
Stocurile de materiale cresc.
Observatie: Spre deosebire de aplicatiile informatice traditionale, un

sistem expert construieste solutia unei probleme print-ro inlantuire de procese
deductive.
Faptele singure nu permit deducerea de noi cunostinte, motiv pentru fare
se utilizeaza regulile pentru a specifica acele legaturi dintre fapte pe baza
carora se vor face deductii.
Conform modelului cel mai general, o regula de productie are urmatoarea
sintaxa:
DACA (IF) conditie 1 ◊

conditie 2 ◊
..............
conditie n ◊
ATUNCI (THEN) concluzie 1 ◊
concluzie 2 ◊
.................
concluzie n ◊
ALTFEL(ELSE) concluzie 1’ ◊
concluzie 2’ ◊
14
................
concluzie n’ ◊
unde :
- conditie 1, conditie2,...., conditie n - sunt antecedentele sau premisele
- concluzie 1, concluzie 2, ...., concluzie n – reprezinta actiunea sau
consecinta
- ◊ - conector logic
- concluzie 1’, concluzie 2’,...., concluzie n’ – reprezinta actiuni sau
consecinte in cazul in care conditiile in partea de “IF” nu sunt
adevarate.
Observatie: Intr-o regula de productie, atat premisele cat si concluziile

sunt FAPTE.
O regula de productie se poate interpreta in felul urmator:

- daca premisele sunt adevarate, adica daca faptele din partea de IF sunt
confirmate sau unificate (prin baza de fapte), atunci si faptele din concluzie sunr
adevarate si pot fi adaugate in baza de fapte.
Aceasta modalitate de rationament are urmatoarea logica:

- daca propozitia A  B si A este adevarata, atunci si B la randul sau
este adevarata.
Exemplu: Daca rata inflatiei este ridicata – premisa – atunci pretul

locuintelor creste.
Daca Fapte cunoscute

Rata inflatiei este ridicata
Atunci 1) Ionescu este economist
Pretul locuintelor creste 2) Rata inflatiei este ridicata
3) CA scade
4) Stocurile de materiale cresc
Fapt nou (dedus)
Pretul locuintelor creste
Premisele unei reguli pot fi formate si din mai multe fapte legate prin
conectori logici (conjunctia, disjunctia, negatia).
Exemplu: Fie urmatoarele reguli care pot servi pentru a evalua calitatea
activitatii de gestionare a stocurilor.
1) Daca stocurile de materiale cresc si CA creste, atunci
evolutia stocurilor este normala
2) Daca stocurile de materiale cresc si CA scade, atunci
evolutia stocurilor este necorespunzatoare
CA creste nu este in baza de fapte.
15
Daca ne raportam la baza de fapte, se constata ca premisele primei reguli
nu sunt confirmate decat partial, in consecinta nici concluzia nu poate fi
stabilita.
Premisele celei de-a doua reguli sunt confirmate de baza de fapte, ceea ce
permite sa se deduca un nou fapt si anume „Evolutia stocurilor este
necorespunzatoare”.
Observatie: Faptele nou deduse prin aplicarea unei reguli se adauga la

baza de fapte initiala si pot declansa activarea altor reguli.
Exemplu: Fie urmatoarele reguli utilizate pentru evaluarea riscului unui

proiect de investitii:
1) Daca climatul social este bun si cadrul juridic este stabil, atunci cadrul
general este acceptabil
2) Daca riscul de fezabilitate este important si cadrul general este
acceptabil atunci riscul global al proiectului este ridicat.
Daca Fapte cunoscute

Climatul social este bun
Si Climatul social este bun
Cadrul juridic este stabil Concurenta este puternica
Atunci Riscul de fezabilitate este important
Cadrul general este acceptabil Cadrul juridic este stabil
Daca Fapt nou (dedus)

Riscul de fezabilitate este important
Si Cadrul general este acceptabil
Cadrul general este acceptabil
Atunci Fapt nou (dedus)
Riscul global al proiectului este
ridicat Riscul global este ridicat
Baza de fapte va contine 5 fapte.

Trebuie ca cele 2 premise sa fie in baza de fapte. Daca sunt rezulta ca
concluzia este adevarata.
Regulile sunt inregistrate in baza de reguli, ordinea de stocare in sistem
fiind nesemnificativa.
Regulile inmagazineaza intr-un anume sens cunostinte cu aplicabilitate
relativ generala.
Un sistem expert este folosit pentru a sugera solutii la probleme concrete
particulare, insa rolul de a descrie problema de rezolvat revine faptelor.
Observatie: Nu toate faptele sunt la fel de stabile. Unele dintre ele pot
reflecta concepte mai generale si raman din aceasta cauza neschimbate sau
rareori sufera modificari.
Aceste fapte care descriu fondul general, aferente domeniului sunt
denumite fapte permanente.
Faptele temporare sunt fapte care descriu problema de solutionat si

contextul acesteia.
Asupra bazei de fapte au loc urmatoarele operatii:
16
- introducerea
- scoaterea
- modificarea unor fapte
Asupra bazei de reguli se pot efectua operatii de introducere, scoatere si
modificarea unor reguli, respectiv activarea sau dezactivarea regulilor.
Curs 5
02.10.2006
ELEMENTE DE CALCUL A PREDICATELOR
Un enunt care depinde de unul sau mai multe variabile si care are
proprietatea ca pentru orice valori date variabilelor ii corespunde o propozitie
adevarata sau falsa, se numeste predicat sau propozitie cu variabile.
Exemplu: Fie propozitia

“ Ionescu este student”
Daca se elimina subiectul se obtine o formulare de tipul

“…… este student”
Prin completarea spatiului liber cu diferite valori se obtine o multitudine
de propozitii adeverate sau false.
Expresiile de acest tip, cu un singur element liber, sunt numite

proprietati sau predicate.
Expresiile cu mai multe elemente libere sunt denumite in logica relatii.
Obsevatie: Relatiile pot fi concepute si ca predicate. Daca pe pozitia

elemetului liber se introduce o variabila, atunci in functie de valorile care i se
atribuie se pot obtine propozitii care sa fie intotdeauna adevarate, uneori
adevarate si alteori false sau intotdeauna false.
Predicatele sunt unare, binare, ternare, etc. , dupa cum depind de

una, doua, trei sau mai multe variabile.
Predicatele se noteaza cu P (w, y, z)
Q (x, y, z)
Ori de cate ori se defineste un predicat trebuie indicate si multimile in

care variabilele iau valori.
Daca avem doua predicate P (w, y, z) si Q (x, y, z) care contin aceleasi
variabile, putem forma cu ajutorul conectorilor logici noi predicate.
Exemplu:  P ;  Q; P  Q ; P  Q
Calculul predicatelor permite ca o propozitie sa fie descompusa in doua

parti de baza si anume:
- obiecte (argumente)
- predicate (asertiuni) despre atributele obiectelor.
17
In acest context, reprezentarea cunostintelor se poate face in doua moduri:
- pe baza logicii predicatelor de ortinul I in care utilizarea variabilelor in
formularea faptelor si a regulilor este autorizata numai pentru
subiecte;
- pe baza predicatelor de ordinul II in care utilizarea variabilelor este
permisa atat pentru subiecte cat si pentru predicate.
Exemple:
1. Fie predicatul:
P(x) : “x-1 =7 ”
unde x desemneaza un numar intreg.
Acest enunt este un predicat unar deoarece depinde de o singura variabila
in cazul nostru ”x”.
2. Enuntul P(x,y) : “ x+y = 7”
Acest enunt este un predicat binar
3. Enuntul P(x, y, z) : “x= y + z”
Acest enunt este un predicat ternal.
CUANTIFICATORUL (  ) SI CUANTIFICATORUL UNIVERSAL (  )
Strans legata de notiunea de predicat apare notiunea de cuantificator. Fie

predicatul P(x), unde x desemneaza un element oarecare dintr-o
multime. Cu acest predicat se poate formula enuntul “exista cel putin x din
multime, astfel incat are loc P(x)”, enunt care se noteaza:
(  x) P (x)
Acest enunt este o propozitie care este adevarata cand exista cel putin un
element astfel incat propozitia P(x) sa fie adevarata si este falsa acnd nu exista
nici un element care sa verifice P(x).
Exemple:
1. Fie predicatul P(x): “x+3=0” , unde x desemneaza un numar intreg.

Enuntul (  x) P (x) este o propozitie adeverata deorece exista cel putin un x
din multimea numerelor inregi ( x= - 3) care inlocuit in expresie sa fie o
propozitie adeverata.
2. Fie predicatul P(x): “x2 + 1 = 0” , x  

Este un enunt fals deoarece nu exista nici un numar real care sa verifice (
 x) P (x).
Deasemenea cu predicatul P(x) se poate formula urmatorul enunt:
“oricare ar fi x dintr-o multime, are loc P(x)”, enunt care se noteaza

18
(  )x P(x)
Acest enunt este o propozitie care este adevarata daca pentru oricare
element, P(x) este adevarata, si este o propozitie falsa in cazul in care exista cel
putin un element din multime pentru care P(x) este falsa.
Exemple:
2. Fie predicatul P(x : “x+3=0”
Acest enunt este fals deoarece exista cel putin un numar intreg pentru
care P(x) este falsa.
2. Fie predicatul P(x) : “x2  0”, unde x desemneaza un numar

intreg.
Acesta este un enunt adevarat deoarece pentru orice numar intreg, P(x)
este adevarata.
ECHIVALENTA PREDICATELOR
Doua predicate P(x,y,z,…) si Q (x,y,z,…) sunt echivalente si se noteaza :
P(x,y,z,…)  Q (x,y,z,…)
daca oricum am alege valorile variabilelor x,y,z,… , propozitiilw P si Q au
aceasi valoare de adevar,
Observatie: P(x,y,z,…)  Q (x,y,z,…) daca
P (x,y,z,…)  Q (x,y,z,…) si
Q (x,y,z,…)  P(x,y,z,…)
Echivalenta este o DUBLA IMPLICATIE !!
19
Probleme :
1. Fie predicatul P(x,y) : x/y . Sa se determine valoarea de adevar pentru

propozitiile :
P (2,6) ADEVARATA deoarece 2 se imparte la 6

P (7,15) FALSA doarece sapte nu se imparte la 15
P(20,100) ADEVARATA
P(45,100) FALSA
2. Utilizati urmatoarele enunturi pentru scrierea de formule in calculul

predicatelor:
P(x) : “e este economist”

sau se mai poate scrie P(x) este (x, economist
x – variabila
economist – atribut
S(x): “x este inteligent” sau S(x): este (x, inteligent)
L(x,y): “x iubeste pe y” sau L(x,y): iubeste (x,y)
Daca x este economist, atunci:

a) toti economistii sunt inteligenti
b) unii economisti sunt inteligenti
c) nici un economist nu este inteligent
d) nici unul nu este economist
e) unii nu sunt economisti
f) unii economisti nu sunt inteligenti
g) exista economisti
h) unii iubesc pe altii
Rezolvare:
a) (  )x P(x)  S(x)
b) (  x) P(x)  S(x)
c) (  )x P(x)   S(x)
20
d) (  )x  P(x)
e) (  x)  P(x)
f) (  x) P(x)   S(x)
g) (  x) P(x)
h) (  x,y) L(x,y)
UNII – EXISTA
UNUL – ORICARE
Curs 6
09.11.2006
REGULI DE PRODUCTIE CU VARIABILE
In general, faptele si regulile ofera o prezentare punctuala a cunostintelor

suficienta in multe cazuri pentru realizarea de sisteme expert.
Deseori este insa neclara formularea unor reguli care sa se poata aplica
nu numai asupra unui fapt ci si asupra unui grup de fapte.
Cu cat regulile au o forma mai generala de exprimare, cu atat ele pot
acoperi un ansamblu mai mare de situatii concrete.
Cresterea gradului de generalitate se obtine prin utilizarea de variabile in
formularea regulilor.
Ex.: Fie urmatoarele reguli:
- daca ionescu lucreaza la biroul financiar, atunci popescu este seful lui
ionescu
- daca vasilescu lucreaza la biroul financiar si popescu conduce biroul
financiar, atunci popescu este seful lui vasilescu
Pe baza celor doua reguli, generalizarea cu ajutorul variabilelor va fi de

forma:
- daca persoana 1 lucreaza ca loc de munca si persoana 2 conduce loc
de munca, atunci persoana 2 este seful persoanei 1.
Considerand un grup de asemenea expresii si a unui ansamblu de
elemente care formeaza un domeniu de interpretare, fiecare expresie in care
variabilele au fost substituite cu valori apartinand domeniului de interpretare,
devin o propozitie care poate fi evaluata la valoarea de adevarat sau fals.
Observatie: Variabilele care intr-o regula sau intr-un fapt initial sunt
considerate implicit universal cuantificate, iar variabilele care apar in faptele
de stabilit (obiective sau scopuri) sunt considerate implicit existential
cunatificate.
Acesta insemna ca pentru fiecare variabila, faptele de stabilit nu trebuie
deduse pentru toate elementele din domeniu ci pentru cel putin unul din ele.
Exemplu: Fie domeniul de interpretare format din persoanele: Matei, Ion,

Vasile, Mircea.
Baza de cunostinte este formata din urmatoarele fapte si reguli:
- Matei este tatal lui Ion
- Ion este tatal lui Vasile
- Ion este tatal lui Mircea
21
DACA Y este tatal lui Z

si Z este tatal lui X
ATUNCI Y este bunicul lui X
Regula se poate interpreta dpdv al inferentei logice astfel:

Pentru a stabili ca Y este bunicul lui X trebuie stabilit ca Y este tatal lui
Z si ca Z este tatal lui X
Stabiliti daca Matei este bunic.
Y – Matei
X – Vasile sau Mircea
Z – Ion
DACA Matei este tatal lui Ion

Si Ion este tatal lui Vasile ( Mircea)
ATUNCI Matei este bunicul lui Vasile (Mircea)
Observatie: Acest exemplu ilustreaza felul in care rezolvarea problemelor

de deductie implicand variabilele trece intotdeauna prin cautarea de substitutii
adecvate.
REGULI DE PRODUCTIE DEDUCTIVE SI INDUCTIVE
Regulile de productie se formeaza conectand impreuna doua sau mai

multe fapte prin implicatie logica.
Din acest punct de vedere structura abstracta a unei reguli este:
DACA faptul1 (este adevarat)

Si faptul2 (este adevarat)
……………………………………..
Si faptul m (este adevarat)
ATUNCI faptul n (este adeverat)
Se poate interpreta astfel:

- faptele 1,2,3….,m “sunt adeverate” - implica si faptul n adevarat
- implicatia logica in acest caz P  Q, imbraca forma :
“DACA P
ATUNCI Q” si poate fi exprimata si in alta modalitate si anume:
“Q DACA P ” Q  P
- faptul n este adeverat daca faptul1 este adeverat si faptul2 este
adevarat si ….. faptul m este adevarat.
Dpdv logic aceste doua formulari sunt echivalente dar sugereaza moduri
diferite de utilizare intr-un sistem expert.
Astfel in primul caz, din faptele 1,2,3…m adevarate, sistemul poate
deduce ca si faptul n este adevarat.
Luand in considerate acest nou fapt, procesul poate fi reluat pana la
atingerea unei stari finale in care nici o noua deductie nu mai este posibila.
In consecinta, regulile de forma “daca premise atunci concluzie” sunt
reguli deductive.
22
In cel de-al doilea caz, procesul are ca punct de plecare concluzia. Pentru
a stabili faptul n care devine scopul procesului trebuie stabilite faptele
1,2,3….m.
PT.EXAMEN
Fiecare dintre acestea devin un nou scop pentru a carui stabilire se vor
declansa noi procese pana la confirmarea sau infirmarea lor, deci si a scopului
initial.
In concluzie regulile de forma ”concluzie daca premise” sunt reguli
inductive.
METAREGULI
Toate regulile studiate pana in prezent specificau maniera in care pot fi

utilizate anumite fapte pentru a deduce sau stabili alte fapte.
Regulile pot fi utilizate pentru a ditija si controla modul in care se
utilizeaza alte reguli.
Exemplu:
DACA soldul contului furnizori creste
SI volumul cumpararilor creste
SI exista reguli ale caror premise mentioneaza cifra de afaceri
ATUNCI aplica regulile ale caror premise mentioneaza cifra de afaceri
inaintea tuturor regulilor
Regulile de acest tip al caror rol este de a gestiona modul in care

actioneaza alte reguli, se numesc metareguli.
Cu ajutorul acestora se pot implementa intr-un sistem expert diverse
strategii de rationament, iar cunostintele pe care le reprezinta constituie
metacunostinte.
Observatie: Metaregulile din exemplul anterior exprima corelatia care

exista intre cresterea soldului contului furnizori, evolutia volumului
cumpararilor si a cifrei de afaceri.
Curs 7
16.11.2006
REGULI SI FAPTE INCERTE
Marea majoritate a analizelor si deciziilor implica un anumit grad de

incertitudine.
Gradul de incertitudine depinde in mare masura de specificul domeniului
de activitate.
23
In afara nivelului specific de certitudine sau de incertitudine cu care
opereaza fiecare domeniu de activitate, incertitudinea poate proveni intr-un
sistem expert din absenta unor informatii sau din informatii incomplete.
Astfel, cea mai simpla solutie consta in a introduce incertitudinea sau
aproximatia in exprimarea cunostintelor.
Spre exemplu: se poate ajunge la formulari de tipul:

1) cresterea preturilor este moderata sau
2) cresterea pretuirlor este probabila
O regula construita in aceeasi maniera poate fi:
Daca Incasarile probabile sunt mediocre

Si Nivelul investitiilor este ridicat
Atunci Rentabilitatea fondurilor proprii este scazuta
Solutiile de acest tip sunt insa inacceptabile sau insuficiente in multe

cazuri, ceea ce a facut sa se caute si alte modalitati de reprezentare si tratare a
incertitudinii.
Una dintre tehnicile cle mai folosite in acest domeniu consta in a atribui
elementelor din baza de cunostinte (fapte sau reguli) un coeficient destinat sa
exprime gradul de siguranta al acestora denumit coeficient de certitudine (QC).
Acest coeficient poate lua valori intre 0-100, stiindu-se faptul ca zero
corespunde valorii fals si 100 corespunde valorii „adevarat” in logica binara.
Spre exemplu daca un fapt are coeficient de certitudine 70 (70%)
inseamna ca faptul respectiv este cert in proportie de 70%.
Obs.: Coeficientii de certitudine nu sunt probabilitati nici din punct de

vedere conceptual si nici matematic si, in consecinta, gradul de certitudine al
elementelor intr-un context dat nu trebuie sa dea o suma egala cu 100.
In aceste conditii, tratarea incertitudinii presupune atat evaluarea
gradului de incertitudine al faptelor din baza cat si combinarea valorilor
coeficientilor de certitudine al faptelor componente, dar si a celor deduse prin
aplicarea regulilor.
Coeficientii de certitudine ai faptelor compuse se determina in functie

de tipul conectorilor logici pe baza urmatoarelor relatii:
1. QC ( A si B ) = min(QC (A); Qc (B))

2. QC ( A sau B ) = max (QC (A); Qc (B))
3. QC (nu A ) = 100-QC(A)
Unde:
QC (A); Qc (B) sunt coeficienti de certitudine ai faptelor A si B.
Exemplu:
Fie urmatoarele fapte:

1. Rata inflatiei este ridicata ( QC = 80)
2. Cererea de credite creste (QC=60)
Determinati:
24
a. QC (Rata inflatiei este ridicata SI Cererea de credite creste)
b. QC (Rata inflatiei este ridicata SAU Cererea de credite creste)
c. QC (Rata inflatiei NU este ridicata)
Rezolvare:
a. QC(Rata inflatiei este ridicata SI Cererea de credite creste)= min(80,60)=60

b. QC(Rata inflatiei este ridicata SAU Cererea de credite creste)=max(80,60)=80
c. QC (Rata inflatiei NU este ridicata) = 100-80=20
Regulile pot avea la randul lor coeficienti de certitudini care exprima cat de
certa este concluzia dedusa pe baza premiselor lor.
Presupunem urmatoarele:
R QC= C
DACA premise
ATUNCI concluzia
Avand in vedere ca si premisele pot avea la randul lor coeficienti de

certitudine, coeficientul de certitudine al concluziei se stabileste astfel:
C
QC (concluzie) = QC (premise)*
100
Fie urmatoarea regula:
R QC = 75
DACA Rata inflatiei este riddicata

SI Cererea de credite creste
ATUNCI Rata dobanzii creste
Determinati coeficientul de certitudine al concluziei.
75
QC (concluzie) = 60 * =45
100
60=min (QC(A); QC (B))
Gradul de certitudine al concluziei “Rata dobanzii creste“, desusa din cele

doua premise este de 45%. Exista situatii cand aceasi concluzie poate fi dedusa
din mai multe reguli diferite.
Pentru a obtine coeficientul de certitudine al unei asemenea reguli, este

necesar sa se combine coeficienti returnati de fiecare regula.
Daca QC(R1) si QC (R2) reprezinta coeficienti aceiasi, conzluzia dedusa prin
regulile R1 si R2, atunci coeficientul concluziei va fi:
25
QC ( R1 ) * QC ( R2 )
QC (R1, R2) = QC (R1) + QC (R2) -
100
PROBLEMA
Fie urmatoarele reguli care au rolul de a ghida o societate comerciala in

plasarea disponibilitatilor sale de trezorerie:
R1 = QC = 60
DACA X apartine ramurei Y

SI Ramura Y tinde sa creasca
ATUNCI Cumprata actiuni emise de X
R2 = QC = 75
DACA Cifra de afaceri a societatii este stabila

SI Valoarea actiunilor emise de X tnde sa creasca
ATUNCI Cumpara actiuni emise de X
Baza de fapte contine:

1. Ramura electronica tinde ca creasca QC =60
2. Ramura metalurgica nu tinde sa creasca QC = 80
3. Alfa apartine ramurii electronica QC =100
4. Beta apartine ramurii metalurgie QC = 10
5. Cifra de afaceri a societatii Alfa este stabila QC = 65
6. Valoarea actiunilor emise de Alfa tinde sa creasca QC =70
7. Valoarea actiunilor emise de Beta tinde sa creasca QC =60
8. Cifra de afaceri a societatii Beta este stabila QC =80
a). Dati variabilelor X si Y valorile Alfa si Electronica si calculati

QC(R1,R2)
b). Dati variabilelor X si Y valorile Beta si metalurgie si calculati
QC(R1,R2)
Rezolvare:
a)
Daca Alfa apartine ramurei Electronica
Si Ramura Electronica tinde sa creasca
Atunci Cumpara actiuni emise de Alfa
C 60
QC (concluzie) = QC [min (100,60)*  60*  36 R1
100 100
26
Daca Cifra de afaceri a societatii Alfa este stabila

Si Valoarea actiunilor emise de Alfa tinde sa creasca
Atunci Cumpara actiuni emise de alfa
75 75
QC (concluzie) = QC [min (65,70) *  65*  48, 75 R2
100 100
36* 48, 75
QC(R1,R2) = 36 + 48,75 - =84,75-17,55=67,20
100
b)
Daca Beta apartine ramurei Metalurgie
Si Ramura Metalurgie tinde sa creasca
Atunci Cumpara actiuni emise de Beta
60 60
QC(concluzie) = QC [min(100,100-80)*  20*  12 R1
100 100
Daca Cifra de afaceri a societatii Beta este stabila

Si Valoarea actiunilor emise de Beta tinde sa creasca
Atunci Cumpara actiuni emise de Beta
75 75
QC (concluzie) = QC[min (80,60)*  60*  45 R2
100 100
12* 45
QC (R1,R2) = 12 +45 -  57  5, 4  51, 6
100
Observatie: Din calcule rezulta ca investitia in actiunile SC Alfa este mai

sigura decat investitia in actiuni Beta.
Coeficientii de certitudine atribuiti regulilor si faptelor influenteaza

considerabil rezultatele, motiv pentru care este foarte important ca ei
sa fie corect evaluati in practica.
27
Curs 8
30.11.2006
FUNCTIONAREA SISTEMELOR EXPERT BAZATE PE

REGULI DE PRODUCTIE
1. ETAPELE UNUI CICLU DE BAZA AL MOTORULUI DE INFERENTE
Motorul de inferente este “inima” sistemelor expert deoarece utilizand baza

de cunostinte, construieste dinamic rationamente alegand regulile ce urmeaza
sa fie declansate, stabilind totodata ordinea de inlantuire a acestora.
Indiferent de modul de rationament utilizat, ciclul de baza al unui motor de
inferente parcurge patru etape:
- selectia;
- filtrajul
- rezolvarea conflictelor
- executia proppriu zisa,
1. Selectia are ca scop obtinerea unui subansamblu de fapte si a unui

subansamlu de reguli din baza de cunostinte.
Selectia extrage din baza de fapte si din baza de reguli elementele care
caracterizeaza subansamblul de rezolvare al problemei.
In consecinta, se constituie o partitie a bazei de cunostinte care ca scurta
timpul de cautare pentru etapele urmatoare.
Acesta faza este necesara atunci cand baza de cunostinte este destul de
mare incercand sa acopere mai multe domenii ale cunoasterii.
2. Fitrajul. In cursul acestei etape se compara partea de premisa din

regulile selectionate in etapa anterioara cu faptele, pentru a determina un
subansamblu de reguli declansabile.
In urma acestei etape pot rezulta una, mai multe sau nici o regula
declansabila.
Daca nu se obtine nici o regula declansabila rezulta o situatie de esec pe
care sistemul expert trebuie sa o explice sau in care utilizatorul trebuie sa
raspunda la o serie de intrebari pe care i le adreseaza sistemul expert in scopul
completarii formularii problemei.
Desfasurarea acestei faze este prescurata datorita etapei precedente in
care s-a restrans ansamblul regulilor declansabile.
3. Rezolvarea conflictelor. Acesta etapa se caracterizeaza in alegerea

regulii care se va executa afectiv.
Etapa este necesara atunci cand din etapa de fitraj zu rezultat mai multe
reguli declansabile si trebuie aleasa una dingura pentru a fi executata.
In acesta etapa, regula se alege dupa unul din urmatoarele criterii:
- prima regula din lista;
28
- cea mai complexa regula;
- cea mai putin utilizata regula;
- cea mai des utilizata regula.
De calitatea acestei alegeri depind performantele motorului de inferenta
care va gasii mai rapid sau mai lent solutia problemei.
Observatie: Este dificil de indicat unul sau altul dintre citerii deoarece
aceasta alegere depinde de contextul in care se gaseste baza de cunostinte la
momentul respectiv.
4. Executia regulii consta in adaugarea unuia sai mai multor fapte in

baza de fapte.
Daca in urma etapei de rezolvare a conflictelor nu exista nici o regula
declansabila, procesul se opreste sau se poate relua de la etape de filtrate,
examinandu-se posibilitatea declansarii altor reguli.
Pentru rezolvarea unei probleme motorul de inferenta executa mai multe

cicluri de baza si se opreste in functie de modul de rationament utilizat.
In practica, fiecare dintre etapele motorului de inferenta se prezinta in mai
multe variante, iar solutionarea unei probleme necesita o inlantuire a mai
multor cicluri de baza.
Observatie: Din mecanismul inferential rezulta o caracteristica

importanta a sistemelor expert bazate pe reguli, si anume:
- comunicarea dintre reguli se realizeaza numai prin intermediul bazei de
fapte.
Consecinta acestei caracteristici o constituie faptul ca prin partea de
actiune a regulii se urmareste realizarea comunicarii prin introducerea sau
scoaterea unui fapt din baza de fapte.
2. FUNCTIILE PE CARE LE REALIZEAZA UN MOTOR DE INFERENTA
Un motor de inferenta bazat pe reguli de productie realizeaza

urmatoarele functii:
- activeaza, declanseaza reguli
- adreseaza utilizatorului intrebari
- adauga raspunsul utilizatorului in baza de fapte
- infereaza un nou fapt dintr-o regula
- adauaga faptul inferat in baza de fapte
- compara faptele din baza de fapte cu componentele corespunzatoare
din reguli;
- declanseaza cel mai min numar de reguli necesare solutionarii
problemei.
29
3. MODURI DE RATIONAMENT
Motorul de inferenta poate folosii trei tipuri de rationament:

- deductiv - (control inainte) dirijat de fapte
- inductiv (control inapoi) dirijat de scop
- mixt (si deductiv si inductiv).
1. Rationamentul deductiv
Deductia este procesul de rationament prin care fiind cunoscute

principiile generale, acesta se aplica la cazuri particulare pentru a deriva o
concluzie particulara.
In acest mod de rationament, motorul de inferenta pleaca de la fapte si
cauta un anumit scop (obiectiv).
Strategia bazata pe fapte se numeste stratagie de “control inainte” sau
inlantuire inainte.
Adica, fiind date faptele (baza de fapte initiala), se cauta “inainte” pana se
ajunge la scop.
Etapa de filtraj consta in extragerea din baza de cunostinte a regulilor
care au in partea de premisa numai fapte aflate in formularea problemei (datele
de intrare).
In urma atepei de rezolvare a conflictelor se alege o singura regula care va
fi executata.
Procesul se reia pana se atinge scopul propus sau mai mai exista nici o
regula aplicabbila (situatie de esec).
Rationamentul deductiv aduce doua mari avantaje:

- da posibilitatea generarii tuturor situatiilor posibile;
- imbogateste la fiecare ciclu al motorului de inferenta baza de fapte,
ceea ce simplifica deductiile ulterioare.
Observatie:
Cu toate acestea, acest mod de rationament prezinta si unele incoveniente:
- baza de fapte trebuie sa contina suficiente fapte initiale pentru ca
sistemul sa poata atinge scopul urmarit;
- sunt declansate toate regulile aplicabile chiar daca unle nu prezinta
interes;
- nu este interactiv in timpul inferentelor, ceea ce face ca in situatiile de
esec in care numarul de fapte (necunoscute) se reduce la unul singur,
utilizatorul sa nu poata cunoaste aceasta situatie.
Legat de utltimul incovenient, se poate face o clasificare a faptelor

vehiculate de un sistem expert, im:
- fapte cunoscute si
- fapte necunoscute.
30
Faptele necunoscute se impart in:
- fapte deductibile, adica in urma aplicarii unor reguli din baza de
cunostinte, ele figureaza in partea de concluzie a regulilor;
- fapte interogabile, adica urmeaza sa primeasca valori in timpul
procesului de deductie.
Exemplu: Fie urmatoarea baza de reguli:
1. Daca A si B
Atunci F
2. Daca C si D
Atunci G
3. Daca F si G
Atunci H
4. Daca E si H
Atunci I
Baza de fapte contine:

BF = { A, B, C, D, E }
Scopul este I.
A
F
R
B 1 H
R
C 3
G
R I
D 2 R
4
E
Control inainte sau inlantuire inainte
31
Probleme:
1. Fie urmatoarea baza de reguli:
R1: Daca A si B
Atunci C
R2: Daca B
Atunci J
R3: Daca M si N
Atunci I
R4: Daca D
Atunci E
R5: Daca H
Atunci I
R6: Daca L
Atunci M
R7: Daca D si K
Atunci L
R8 : Daca K si C
Atunci D
Se aplica rationamentul deductiv.

In etapa de rezolvare a conflictelor se alege regula cu numarul de ordine cel
mai mic
Faptele cunoscute sunt A si B.
Scopul urmarit este I.
Variante:
a) Scopul este demonstrat prin R5

b) In cursul derularii rationamentului trebuie rezolvat conflictul intre
regulile R3 si R4
c) Scopul nu poate fi demonstrat
d) Scopul este demonstrat dupa 6 cicluri ale motorului de inferenta
e) Regula R9 nu este executata desi premisele sale devin adeverate
prin executia altor reguli.
32
Rezolvare:
A, B
R2
R1
A, B, C
R9
R2
A, B, C, J
R9
A, B, C, J, D
R4
A, B, C, J, D, E
Varianta c) este corecta: Scopul nu poate fi demonstrat.
2. Se da urmatoarea baza de cunostinte formata din 9 reguli:
R1: Daca B si D si E
Atunci F
R2: Daca D si G
Atunci A
R3: Daca C si F
Atunci A
R4: Daca B
Atunci X
R5: Daca D
Atunci E
R6: Daca A si X
Atunci D
33
R7: Daca C
Atunci D
R8: Daca X si C
Atunci A
R9: Daca X si B
Atunci D
Baza de fapte contine B si C .

Scopul urmarit este H.
a). In etapa de rezolvare a conflictelor se alege regula cu numarul de

ordine cel mai mic.
Verificati daca scopul H poate fi demonstrat si in caz afirmativ in cate

cicluri de baza ale motorului de inferenta.
b). In etapa de rezolvare a conflictelor alegeti regula cea mai complexa, iar
in caz de egalitate se ia regula cu numarul de ordine cel mai mic.
REZOLVARE:
a). In etapa de rezolvare a conflictelor se alege regula cu numarul de

ordine cel mai mic.
B,C
R7
R4
B, C, X
R8
R7 R9
B, C, X, D
R8
R5 R9
B, C, X, D, E
R8
R1 R9
B, C, X, D, E, F
R8
R3
R9
B, C, X, D, E, F, A
R8
R6 34 R9
B, C, X, D, E, F, A, H
b). In etapa de rezolvare a conflictelor alegeti regula cea mai complexa, iar
in caz de egalitate se ia regula cu numarul de ordine cel mai mic.
B,C
R7
R4
B, C, X
R9
R8 R7
B, C, X, A
R9
R6 R7
B, C, X, A, H
TEMA 7
Construiti doua probleme cu rationament deductiv – baza de fapte si

reguli
35
Curs 9
07.12.2006
2. RATIONAMENTUL INDUCTIV
Ca si deductia, inductia este procesul de rationemant care utilizeaza fapte

in vederea inferarii unor concluzii.
Spre deosebire de deductie, inductia are concluzia de ordin general,
iar premisele de ordin particular.
Rationamentul inductiv pleaca de la un scop (oproblema de rezolvat) pe

care il descompune in subprobleme pana cand obtine probleme primitive (fapte
dovedite sau interogabile).
Din acest motiv se spune ca acest mod de rationament este dirijat de

scop in sensul gasirii faptelor care permit atingerea acestuia (invesrs decat in
cazul rationamentului deductiv).
Regulile selectionate sunt acelea care au in partea de concluzie scopul

specificat initial.
Premisele acestei reguli vor constitui subscopuri ce urmeaza sa fie

demonstrate.
Acest proces se repeta pana cand toate subscopurile obtinute sunt

demonstrate sau in urma etapei de filtraj, multimea regulilor declansabile este
vida (situatie de esec).
Strategia bazata pe scop se numeste strategie de control “inapoi” sau

inlantuire inapoi.
Este de fapt o alta cale de utilizare a faptelor si regulilor pentru a obtine
solutia problemei.
In consecinta, deplasarea se face inapoi, de la scopul prestabilit

catre faptele initiale pentru a se vedea daca sunt sau nu necesare la
solutionarea problemei.
Etapa de filtraj va determina regulile declansabile. Daca multimea acestori

reguli este vida, atunci se chestioneaza utilizatorul.
Daca scopul nu a fost demonstrat si exista reguli declansabile, se trece la
etapa de rezolvare a conflictelor dupa care urmeaza etapa de executie a regulii
alese.
In urma acestei etape se retin premisele regulii alese care devin
subscopuri.
Daca un scop nu este rezolvat se reia etapa de filtraj.
36
PROBLEMA 1 :
1. Fie urmatoarea baza de reguli:
R1: Daca B si D si E
Atunci F
R2: Daca D si G
Atunci A
R3: Daca C si F
Atunci A
R4: Daca B
Atunci X
R5: Daca D
Atunci F
R6: Daca A si X
Atunci H
R7: Daca C
Atunci D
R8: Daca X si C
Atunci A
R9: Daca X si B
Atunci D
Baza de fapte contine pe B si C .

Scopul este H.
In etapa de rezolvare a conflictelor se alege regula cu numarul de ordine
cel mai mic.
BF= { B, C }
37
R6
A X
R4
R2
R3 R8
D G C F
R7 R9 R1
C B D E
R7 R9 R5
C D
R7 R9
C
38
Parcurgand cele noua reguli se abserva ca numai regula R6 are concluzia H.

Din R6 rezulta ca H ar fi adeverata daca se verifica ca faptele A si X sunt
adevarate (subscopuri).
A este adeverat daca una din regulile R2, R3 sau R8 in care A este concluzie
se poate aplica.
X este adevarata daca R4 in care X este concluzie se poate aplica.
Rationamentul continua in acest mod pana se definitiveaza arborele “si,
sau” care va verifica scopil H.
Observatie: In etapa de rezolvare a conflictelor se alege regula cu numarul

de ordine cel mai mic, iar arborele este parcurs de sun in jos (in profunzime) si
apoi de la stanga al drepta.
In caz de esec (de ex: G nu poate fi demonstrat) se revine in arborescenta la
urmatparea regula posibil de declansat.
Ramurile “sau” intervin cand pentru confirmarea unui subscop apar mai
multe reguli candidate, iar ramurile “si” marcheaza regulile care au in premisa
mai multe fapte.
39
PROBLEMA 2:
Fie urmatoarea baza de reguli:
R1: Daca E
Atunci Q
R2: Daca A si C
Atunci R
R3: Daca B si C
Atunci P
R4: Daca A si D
Atunci M
R5: Daca N si B
Atunci X
R6: Daca Q si R si B
Atunci M
R7: Daca A si M
Atunci X
R8: Daca D
Atunci P
R9: Daca A si P
Atunci X
Se aplica rationamentul inductiv.

In etapa de rezolvare a conflictelor se alege regula cu numarul de ordine
cel mai mic.
Faptele cunoscute sunt A, B si C.
Scopul urmarit este X.
Verificati daca scopul X poate fi demosntrat, iar in caz afirmativ
precizati in cate cicluri de baza ale motorului de inferenta.
40
R5 R7
R9
N B 8 A M
esec
A P
R6
R4
R3 A D Q R B
esec
B C R1
esec
Daca este ESEC nu se mai calculeaza mai departe.

Fiecare regula aplicata este un ciclu de inferenta.
Sunt 7 cicluri de baza.
41
PROBLEMA 3:
Fie urmatoarea baza de reguli:
R1: Daca A si X si M
Atunci Z
R2: Daca C
Atunci A
R3: Daca D
Atunci A
R4: Daca I si J
Atunci N
R5: Daca D si C si E
Atunci M
R6: Daca K si Y
Atunci X
R7: Daca F si E
Atunci H
R8: Daca H si C
Atunci X
R9: Daca A si D
Atunci G
R10: Daca F si N
Atunci X
R11: Daca I si J
Atunci D
R12: Daca F si E
Atunci J
Se aplica rationamentul inductiv.

In etapa de rezolvare a conflictelor se alege regula cu numarul de ordine cel
mai mare.
Scopul urmarit este Z.
Faptele cunoscute sunt C, F, I si E.
Care din urmatoarele afirmatii este adevarata:
42
a). Scopul Z nu poate fi demonstrat

b). Scopul Z poate fi demonstrat in 10 cicluri de baza ale motorului de
inferenta
c). Scopul Z poate fi demonstrat in 12 cicluri de baza ale motorului de
inferenta
d). Scopul Z poate fi demonstrat doar daca faptul Y este interogabil
e). Scopul Z poate fi demonstrat si daca faptul E este fals.
Rezolvare:
R1
A X M
R5
R2 R3 R6 R8 R1
0
D F N D C E
R1 R4 R1
1 8 1
I J I J I J
R1 R1 R1
2 2 2
F E F E F E
43

Sisteme Expert de Gestiune

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Sisteme Expert de Gestiune

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA “GEORGE BARITIU” din BRASOV

FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE

Lector Univ. Drd.

STRUCTURA SI OBIECTIVELE SISTEMELOR EXPERT

In orice domeniu de activitate exista probleme cu grad ridicat de

Sistemul expert prin incercarea de a imita expertul uman prezinta

1.1. STRUCTURA UNUI SISTEM EXPERT

Structura unui sistem expert contine:

Baza de cunostiinte contine ansamblul de cunostiinte specializate intr-un

Motorul de inferenta este elemental efectiv de prelucrare in sistemul

Modulul explicativ are rolul de a prezenta intr-o forma larg accesibila,

5. Modulul de achizitie a cunostintelor

Modulul de achizitie a cunostintelor are rolul de a transforma cunostintele

1.2. OBIECTIVELE SISTEMELOR EXPERT

Sistemele expert se dezvolta cu ajutorul unei metodologii

Obiectivele principale sunt:

Obiectivele derivate sunt:

1.3. MODUL DE LICRU AL UNUI SISTEM EXPERT

1. Dezvoltarea unui sistem implica obtinerea bazei de cunostinte prin

2. Consultarea – dupa ce sistemul este dezvoltat si validat, este trecut in

3. Imbunatatirea sistemelor expert – este posibila in mai multe moduri

UTILIZAREA SISTEMELOR EXPERT IN DOMENIUL FINANCIAR – CONTABIL

Atat la nivel de intreprindere, cat si la nivel bancar, o parte a deciziilor

Indiferent de domeniu, s-au conturat in timp trei tipuri de sisteme

1. Sisteme expert de tip diagnostic – presupune realizarea unei

2. Sisteme expert pentru previziune- planificare - sunt utilizate in

3. Sisteme expert de control – sunt utilizate pentru a sprijinii decizii ce

La nivel de intreprindere, principalele activitati pentru care se pot

APLICATII ALE SISTEMELOR EXPERT

1. Aplicatii ale sistemelor expert in domeniul gestiunii

c. in gestiunea resurselor umane:

2. Aplicatii ale sistelemor expert in domeniul financiar

CAP.II. METODE DE REPREZENTARE A CUNOSTIINTELOR

Cunoasterea se bazeaza pe trei concepte fundamentale:

Prelucrarea cunostintelor impune definirea de structuri de stocare si

2.1. ELEMENTE DE LOGICA MATEMATICA

Operatorii logici sunt:

1. Negatia “  ” se citeste NU sau NON

Obs: Conjunctia propozitiilor este comutativa si asociativa.

3. Disjunctia “  ” se citeste SAU

Obs: Disjunctia propozitiilor este comutativa si asociativa.

4. Implicatia “  “ se citeste IMPLICA

5. Echivalenta logica “  ” sau “  ” sau “ ” se citeste

6. Incompatibilitatea “ / ” se citeste INCOMPATIBIL

Obs: O expresie logica care se reduce la o expresie adevarata oricare ar fi

2.2. ELEMENTE DE LOGICA A PROPOZITIILOR

Propozitiile reprezinta in logica, asertiuni care pot fi adevarate sau false.

4. Toate formulele admisibile in logica propozitiilor pot fi generate

In logica formala, calea cea mai importanta de a deduce noi propozitii o

Observatie: Daca A este adeverata si “daca A atunci B” este deasemenea

Acest tip de silogism se aplica in sistemele expert intr-o forma mai

Alaturi de silogism, logica propozitiilor ofera si o serie de relatii de

Daca A atunci B =  (A)  B

(AB)C  A(B C)

(AB) C A(BC)

A(BC) (AB)(A C)

A(BC) (AB)(A C)

6. LEGILE LUI DE MORGEN

Daca A atunci B =  (A)  B sau AB =  (A)  B

A B AB  (A)  (A)  B

A B AB BA AB BA

(AB)C  A(B C)

A B C AB (AB) B C A(BC)

(AB) C A(BC)