La început (1945-1946), partidele comuniste, încă slabe, au acceptat să

formeze guveme de coaliție cu alte forțe politice, având grijă să dețină posturi-
cheie: interne, armata, justiție. Apoi (1946-1948), după ce au devenit stāpâni pe
situatie, comuniștii au actionat pentru eliminarea de la putere a „tovarășilor de
drum", invocând diverse „motive"(spionaj, acțiuni antistatale etc.). Astfel, ei au
ajuns să ocupe toate functiile politice în stat. Partidele comuniste s-au legitimat
la guvemare prin alegeri parlamentare trucate, iar în tările cu regim monarhic
(Bulgaria, lugoslavia, România) au impus republica populara.

Ca urmare, în anii 1945-1948 s-au instalat regimurile de „democratie

populara", devenite satelite ale Moscovei, care în fapt erau dictaturi ce
excludeau participarea poporului la guvemare. Stalin a instaurat un control total
asupra acestor täri, dupa ce SUA au lansat în 1947 Planul Marshall, care
prevedea sprijin pentru refacerea economică; el a interzis acestor tari sa accepte
acest plan.

Dupa moartea lui Stalin (1953), a aparut fenomenul de destalinizare

promovat de N.S. Hrusciov., care în 1956 a demascat crimele comise de fostul
conducator. De asemenea, s-au manifestat în diverse tari forme de rezistentă
anticomunista și antisovietică: grevele din RDG (1953), revolutia ungară
(1956), .„primavara de la Praga" (1968), grevele din Polonia (anii '70), care au
fost înfrânte prin actiunea Moscovei și a aliaților sãi.