Modulul: M I - REPREZENTAREA PIESELOR MECANICE

1. Materiale şi instrumente necesare pentru realizarea schiţei piesei mecanice

1.1 Materiale de bază şi auxiliare utilizate în desenul tehnic
1.1.1. Hârtia pentru desen;

Materiale de bază utilizate în desenul tehnic a. Hârtia pentru desen este materialul de bază necesar la
întocmirea lucrărilor. Deosebim următoarele tipuri de hârtie:

►hârtie opacă, de culoare albă, utilizată pentru reprezentarea desenelor originale;

►hârtie de calc, transparentă, utilizată pentru executarea desenelor sau pentru copiere după un desen
original.

1.1.2. Creioane pentru desen;

Se folosesc creioane din lemn şi creioane mecanice cu mină din grafit cu duritate diferită. Duritatea minei se
notează cu litere înaintea cărora se scriu cifre care, prin creşterea lor, arată o creştere a durităţii minei.

În tabelul 2.1 sunt indicate simbolizarea durităţii minei şi utilizarea ei.

Pe corpul creionului din lemn ( figura 2.1. a ) este înscrisă duritatea minei.

Creioanele mecanice (figura 2.1. b ) au mine de diametru 0,3; 0,5; 0,7; 0,9 (grosimea liniei în mm). Pe ambalajul
minelor din grafit, pentru creioanele mecanice, este înscrisă duritatea minei şi diametrul ei care corespunde
grosimii liniei. Aceste mine trasează linii uniforme fără a fi ascuţite.

Rotringul (figura 2.1.c ) este folosit la executarea desenelor în tuş pe hârtia de calc. Tuşul se găseşte în capsule
din material plastic cu care „umplem" rotringurile. Tuşul colorat este utilizat pentru alcătuirea diagramelor şi
schemelor.

1
Modulul: M I - REPREZENTAREA PIESELOR MECANICE

1.1.3. Materiale pentru şters şi corectat

Materialele auxiliare au rolul de a corecta un desen tehnic. Sunt utilizate guma, lama şi şablonul pentru şters.

1.2. Instrumente de bază utilizate în desenul tehnic:

Desenatorul trebuie să-şi însuşească anumite tehnici şi reguli de desenare, folosind corect instrumentele
pentru desenat. El are nevoie de:

►Planşeta pentru desen (de birou sau portabilă) se foloseşte ca suport pentru hârtia sau calcul de desenat
(figura 1.2. ).

►Teul (figura 1.2. ) este alcătuit dintr-o riglă, de lungime egală cu lungimea planşetei, ce are la o extremitate
o placă din acelaşi material, aşezată în poziţie perpendiculară pe riglă. Este folosit pentru trasarea liniilor

►Echerele de forma triunghiului dreptunghic cu unghiuri de 30°, 45° sau 60° servesc la trasarea liniilor
înclinate sub un anumit unghi sau la trasarea liniilor paralele.

►Raportorul este un instrument de forma unui semidisc cu o scară gradată de la 0c la 180°. Este utilizat pentru
măsurarea unghiurilor.

►Rigla gradată serveşte la măsurarea dimensiunilor liniare şi la trasarea liniilor drepte.

►Compasul este alcătuit din două braţe articulate. Un braţ se termină cu un vârf ascuţit, iar celălalt este
prevăzut cu un dispozitiv de fixare a minei sau a trăgătorului pentru tuş. Este utilizat pentru trasarea cercurilor
şi a arcelor de cerc.

2
Modulul: M I - REPREZENTAREA PIESELOR MECANICE

Şabloane utilizate la executarea desenelor.

►Şabloanele de diverse forme şi dimensiuni sunt utilizate la reproducerea literelor şi cifrelor standardizate,
semnelor sau figurilor geometrice.

►Florarul (figura 1.8.) este folosit pentru trasarea liniilor curbe.

►Un alt echipament a intrat acum în uz, şi anume computerul Desenele sunt înregistrate pe unitati de
memorie externa. Programele utilizate pentru executarea desenelor sunt diverse: AUTOCAD, COREL DRAW
ş.a.m.d.

3
Modulul: M I - REPREZENTAREA PIESELOR MECANICE

2. Norme generale utilizate la întocmirea schiţei piesei mecanice

2.1. Tipuri de standarde:

2.1.1. Naţionale
2.1.2. Europene;
2.1.3. Internaţionale;

Standardizarea reprezintă operaţia de sistematizare şi unificare a regulilor şi convenţiilor de reprezentare,

proiectare, executare, exploatare şi întreţinere a maşinilor, agregatelor, instalaţiilor sau a altor produse
industriale şi bunuri de larg consum.
În România îşi desfăşoară activitatea Institutul Român de Standardizare - IRS - organ de specialitate al
administraţiei publice centrale, subordonate guvernului, care are ca obiect de activitate realizarea strategiei
de standardizare, acreditare şi certificare în domeniul produselor — bunuri şi servicii. IRS este membru al
Comitetului European de Standardizare (CEN) şi al Organizaţiei Internaţionale de Standardizare (ISO)

I - standarde internaţionale adoptate de standardele române;

E - standarde europene adoptate de standarde române;
R - standarde române.

Standardele române aprobate înainte de 28 august 1992 au sigla STAS, anul ediţiei fiind înscris prin
ultimele două cifre. De exemplu, STAS U 188-87 privind “Cotarea în desenul tehnic”
Standardele române aprobate după 28 august 1992 au sigla SR, urmată de numărul standardului şi anul
ediţiei. De exemplu, SR 74:1994 privind „Desene tehnice-împăturire”
Standardele române identice cu standardele internaţionale au sigla SR ISO (STAS ISO), respectiv SR CEI
(STAS CEI), iar cele identice cu standardele europene au sigla SR EN (STAS EN).
Standardele identice cu documentele de armonizare europene au sigla SR HD.
Numărul standardului român este acelaşi cu cel al standardului internaţional, respectiv european adoptat.
De exemplu, SR ISO 7200:1994 “Desene tehnice-indicator”.

4
Modulul: M I - REPREZENTAREA PIESELOR MECANICE

2.2. Elemente de standardizare:

2.2.1. Tipuri de linii
2.2.1.1. Clasificarea liniilor după tip şi grosime;
2.2.1.2. Utilizarea liniilor în desenul tehnic;
2.2.2. Formate:
2.2.2.1. Dimensiuni şi mod de utilizare;
2.2.2.2. Elementele grafice ale formatului (chenar, fâşia de îndosariere, reperele de centrare)
2.2.3. Indicator.

Linia în desenul tehnic

În desenul tehnic se utilizează câteva tipuri de linii în funcţie de rolul lor în reprezentarea pieselor și
ansamblurilor, aspectul liniilor și locul lor de utilizare fiind reglementate prin standarde de stat românești și
internaţionale (STAS 103-84 și ISO). În Tabelul 1 sunt prezentate câteva din aceste linii, utilizate mai ales în
domeniul construcţiei de mașini cât și locul lor de utilizare.

Se recomandă ca linia subţire (continuă sau întreruptă) să aibă o grosime cât jumătate din grosimea liniei
groase. De regulă se utilizează linii groase cu grosimea de 0,5mm sau 0,7mm, dar în funcţie de mărimea
desenului acestea pot fi și cu grosimi de 1... 2mm.
De fapt grosimile liniilor la modul general sunt standardizate și au valori, exprimate în milimetri, din următorul
șir: 0,18 – 0,25 – 0,35 – 0,5 – 0,7 – 1 – 1,4 – 2

Scări de reprezentare

Reprezentarea obiectelor în desenele tehnice se face de preferinţă în mărime naturală sau altfel spus la scara
1:1 ceea ce înseamnă că o dimensiune de un milimetru din planșa de desen reprezintă tot un milimetru în
realitate. Scara naturală de reprezentare a obiectelor pe desene are avantajul că oferă o imagine mai clară
asupra gabaritului real al obiectului atunci când încercăm să deducem forma și mărimea lui prin citirea
reprezentării lui în desen. De foarte multe ori însă reprezentarea obiectelor în mărime naturală nu este practică

5
Modulul: M I - REPREZENTAREA PIESELOR MECANICE

sau uneori chiar imposibilă. Astfel, un obiect de mici dimensiuni va putea fi foarte greu de reprezentat în desen
și mai ales foarte greu de citit. Ca atare un obiect mic va trebui reprezentat la o scară mai mare, de pildă la
scara 2:1 ceea ce înseamnă că 2 milimetri de pe desen reprezintă în realitate doar 1 milimetru, cu alte cuvinte,
pe desen am mărit de 2 ori dimensiunile reale ale obiectului . În acest mod desenul fiind mărit va putea fi mai
ușor de citit de către utilizatori.

Au fost standardizate scările de reprezentare a obiectelor în desenele tehnice și conform SR EN ISO

5455:1997 vom avea următoarele scări numerice (Tabelul 2):

Formate de desen
În principiu, desenul unui obiect sau a unui ansamblu se execută pe cel mai mic format care permite o
reprezentare clară a tuturor detaliilor. Desenul unui obiect este realizat în scopul executării materiale a acelui
obiect, de multe ori într-o producţie de serie. În Tabelul 3 au fost reprezentate formatele de desen stabilite
prin STAS 1-84, dimensiunile a și b reprezentând înălţimea (dimensiunea pe verticală) și respectiv lăţimea
(dimensiunea pe orizontală) a formatului.

6
Modulul: M I - REPREZENTAREA PIESELOR MECANICE

Elementele grafice ale formatului de desen

Fiecare format de desen va cuprinde în mod obligatoriu un chenar menit să delimiteze zona de desenare. După
cum se poate observa în Fig. desenul, indiferent de mărime, are un chenar trasat cu linie groasă de 0,7mm la
o anumită distanţă faţă de margini formatului

chenar desen

Formatele normale trebuie să aibă, aşa cum se observă şi în figura 2.3, următoarele elemente grafice
permanente:
• chenarul formatului, care se trasează cu o linie continuă groasă la minim 10 mm distanţă de conturul pentru
decuparea copiei la formatele A2, A3, A4 şi la minim 20 mm pentru formatele A0şiAl;

7
Modulul: M I - REPREZENTAREA PIESELOR MECANICE

• indicatorul, care este amplasat în colţul inferior dreapta a câmpului desenului, iar pentru economisirea
planşelor de desen preimprimate se admite indicatorul situat în colţul superior dreapta al câmpului desenului,
astfel încât datele din indicator să poată fi citite de un observator plasat în dreapta desenului;
• fâşia de îndosariere de 20 x 297 mm, care se prevede la toate formatele pe latura din stânga formatului,
rezervată pentru perforarea copiei în vederea îndosarierii, având, pentru o mai precisă aşezare a desenului la
perforare, mijlocul spaţiului respectiv indicat, pe toată lăţimea sa, printr-o linie de reper continuă subţire;
• repere de centrare, care trebuie să figureze pe toate formatele normale şi alungite speciale pentru facilitarea
poziţionării desenului la multiplicare sau la micrografiere şi care trebuie situate la extremităţile celor două axe
de simetrie ale planşei, fiind reprezentate prin linii continue cu grosimea minimă de 0,5 mm, care încep de la
marginea formatului şi depăşesc cu aproximativ 5 mm chenarul, care delimitează câmpul desenului.

Elementele grafice ale formatului de desen

8
Modulul: M I - REPREZENTAREA PIESELOR MECANICE

Dimensiunile elementelor grafice ale formatului de desen

Indicatorul
Indicatorul este un cartuș în care sunt înscrise o serie întreagă de informaţii legate de obiectul ce apare în
desen. Regulile care stabilesc conţinutul și modul de completare a indicatorului sunt date de standardul SR ISO
7200:1994

Destinaţia rubricilor indicatorului:

1. Denumirea proprietarului desenului original;
2. Scara la care a fost realizat desenul (nu e necesar să scriem și cuvântul SCARA);
9
Modulul: M I - REPREZENTAREA PIESELOR MECANICE

3. Data executării desenului;

4. Denumirea obiectului sau a ansamblului prezentat în desen;
5. Numele persoanei;
6. Semnătura persoanei;
7. Marca materialului (eventual însoţită de standardul de material);
8. Masa netă a obiectului sau ansamblului în [Kg]. Masa finită a obiectului sau a ansamblului, nu se poate
calcula ci se completează la urmă prin cântărirea obiectului;
9. Numărul de înregistrare al desenului;
10. Numărul curent al planșei și numărul total de planșe separate prin linie oblică;
11. Numărul desenului care a fost înlocuit (rubrica se liniază numai dacă e cazul);
12. Numărul de arhivare a desenului (rubrica se liniază numai dacă e cazul);
13. Simbolul literal al unei serii de modificări;
14. Numărul de modificări operate (numărul de simboluri literale);
15. Numărul fișei de modificare pe baza căreia s-au operat modificările;
16. Data operării modificării (anul, luna, ziua);
17. Numele persoanei care a efectuat modificarea desenului;
18. Semnătura persoanei care a efectuat modificarea. Toate rubricile indicatorului vor fi completate utilizând
scrierea standardizată.

Forma şi dimensiunile indicatorului pentru formate A4 şi mai mari.

10
Modulul: M I - REPREZENTAREA PIESELOR MECANICE

Tabelul de componenţă

Tabelul de componenţă este necesar pentru identificarea reperelor componente ale piesei reprezentate şi se
aplică pe toate desenele de ansamblu. Poate fi executat şi separat la nevoie pe planşe de format A4 şi A3. Se
trasează cu linii continue groase (A) şi cu linii continue subţiri (B), forma şi dimensiunile fiind cele din figura.

Tabelul de componenţă.

Tabelul de componenţă se aşează deasupra indicatorului şi alipit în dreapta chenarului. Dacă tabelul de
componenţă trebuie întrerupt, din cauza reprezentării piesei desenate sau dacă depăşeşte latura de sus a
chenarului, atunci se poate aşeza în stânga indicatorului cu latura terminală pe latura de jos a chenarului

11
Modulul: M I - REPREZENTAREA PIESELOR MECANICE

desenului şi cu latura din dreapta alături de latura din stânga a indicatorului, la o distanţă de 10 mm, fără a
mai fi nevoie să se repete titlurile respective ale tabelului de componenţă, conform figurii

Fig. Aşezarea tabelului de componenţă: a - indicatorul desenului; b - tabelul de componenţă.

Completarea căsuţelor tabelului de componenţă se face conform tabelului

12
Modulul: M I - REPREZENTAREA PIESELOR MECANICE

Fig. Indicatoare şi tabele de componenţă adaptate condiţiilor de învăţământ.

13