Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Prefaţă……………………………………………………………….3
Substantivul………………….………………………………………4
Articolul……………………………………………………………26
Adjectivul……………………………………………..……………30
Pronumele………………………………………………..…………40
PREFAŢĂ
Ştefan Găitănaru
SUBSTANTIVUL
-genul proxim:
-diferenţa specifică:
1.3. Definiţia sintactică. Este centrul grupului nominal (GN), după cum verbul
este centrul grupului verbal (GV) (Wald, 1967, p. 80).
S1: un oarecare…
S3: înaintea acestuia, datorită acestora.
un (o, nişte) S A ~ #,
S= substantiv propriu
A= apozeme: numit, zis, poreclit, intitulat, cu numele, cu titlul...: un băiat
numit Vasile, o carte intitulată „Pădurea spânzuraţilor”, nişte munţi numiţi Munţii
Carpaţi...
Am vorbit cu (un băiat numit) Vasile; Am văzut (nişte munţi numiţi) Munţii
Carpaţi.
-unite:
(subst.): N. locotenent-colonel, puşcă-mitralieră, câine-lup, zi-muncă,
artist-cetăţean, redactor-şef…;
G. floarea-soarelui, laptele-cucului, mătasea-broaştei,
traista- ciobanului, laba-gâştii, pasărea-paradisului…;
(adj.): rea-voinţă, rea-credinţă, nou-născut…;
(nl.): prim-ministru, dublu-decalitru, triplu-salt…;
(vb.): gură-cască, zgârie-brânză, zgârie-nori, pierde-vară,
Sfarmă-Piatră, Strâmbă-Lemne…;
(prop.): nu-mă-uita, (un) nu-ştiu-ce, (un) lasă-mă-să-te-las, ducă-se-
pe-pustii, bată-l-crucea, ucigă-l-toaca….
Se scriu unite, deoarece:
-separate:
- ardei gras…
- Facultatea de Litere, Curtea de Argeş…
- Institutul Agronomic…
- Anul Nou, Statele Unite...
-abreviate:
- parţial: aprozar, aprolacta, Artarom, Aviasan, Centrocoop,
Centrofarm, Comcar, Flaro, Romarta...; Aro, Astra, Adas, Agerpres, aragaz,
Arpechim, Ipromin, stas...; Comlemn, Competrol, Rompescăria...
- total: ASE, avion (AVION), CAR, cec (CEC),CFR, DDT, IAR, IRTA,
ITB, NATO, OMS, ONU, OZN, PFL, PTTR, TBC, UEFA, UNESCO, USA...
elemente de compunere
GALR, I, 2008, p. 93: compuse savante cu elemente tematice
structuri sintactice:
- parataxă: ceasornic, clarobscur, copil-minune, câine-lup, redactor-şef,
locotenent colonel, Cluj-Napoca...;
numele de materie = masive: aur, argint, miere, unt, vată; tăiţei, câlţi…
Substantivele proprii
Motivate
- în ebraică: Ana = îndurare, Dan= judecător, Toma = geamănul...;
- în greaca veche: Ion = păstorul, George = agricultorul, Sofia =
înţelepciune...
- limba română: Doru, Lupu, Ursu, Păun, Pădureanu, Ochescu….
Cel mai iubit dintre pământeni, Lacul lebedelor, Visul unei nopţi de vară...
2.3. După flexiune, substantivele se pot clasifica:
2.3.1. În declinări
GALR, I, 2008, p. 86 aminteşte şi descrie parţial tipurile flexionare;
sunt descrise însă, la p. 88-89, cele 10 declinări)
Substantive invariabile:
- cu o formă (anumerice: singularia, pluralia tantum, numărul comun):
- aur, curaj, fotbal; lene, cinste, onoare, sete, nea, rouă (fără genitiv
singular); luni, marţi, miercuri…; mai, iunie, august…;
- popice, ochelari, aplauze, blugi, iţari, zori...;
- învăţătoare, vânzătoare, educatoare, ţesătoare; ochi, pui, unchi,
genunchi: nume, renume, prenume...
Substantive variabile:
- cu două forme
- flexiune cazuală: toate femininele singularia tantum care şi-au construit o
formă de genitiv (dreptate-acestei dreptăţi, bunătate-acestei bunătăţi;
corectitudine-acestei corectitudini);
- flexiune cazual - numerică : toate femininele fără des. V (casă - unei case -
nişte case, cafea- unei cafele- nişte cafele; staţie-unei staţii-nişte staţii; oaie-unei oi-
nişte oi...).
- cu trei forme
- flexiune cazuală şi numerică : toate masculinele cu desinenţa -e la V
( băiete, bărbate, copile, cumetre, cuscre, vecine...).
- masculin, desinenţe.
singular:
-Ø: elev, student, lup, ochi, arici ...;
- u vocalic: astru, codru, ministru...;
- e: soare, munte rege...;
- ă: tată, papă, popă, vodă...;
- i, u semivocale: erou, pui, leu, barcagiu...
plural:
- i asilabic (pui, lupi, studenţi), vocalic (aştri, miniştri,codri), Ø (copaci, raci,
rugi).
- feminin, desinenţe.
singular:
- ă: casă, fată, maşină, seară, şcoală...;
- e: carte, învăţătoare, staţie, alee...;
- ie: baie, odaie, femeie...;
- ea: cafea, perdea, măsea, viţea...;
- a: basma, casma, ciulama...;
- i: zi, luni, marţi... .
- neutru, desinenţe.
singular:
- Ø: pix, caiet, creion, bâlci, junghi...;
- u: timbru, exemplu, lucru...;
- u semivocalic: studiu, liceu, stilou...;
- i semivocalic: tramvai, condei, bordei...;
- e: nume, pronume, faringe...;
- i vocalic: taxi, schi, derbi...;
- o: radio, chimono, studio... .
plural:
-e: creioane, teatre…
-i: studii, salarii …
-uri: pixuri, taxiuri, lucruri…
Neutrul nu este ambigen, heterogen (identic cu masculinul la singular
şi cu femininul la plural):
G-D: lui Radu, lui George, lui Toma , lui Carmen, lui Lily, lui Mary, lui Suz;:
Floarea - Floarei (dar petalele florii), Anca - Ancăi, Luca - Lucăi...
Ac. Cd cu pe: Pe fată o văd în parc, *Pe ciorbă o mănânc în restaurant.
Dificultăţi:
- tată, papă, popă, vodă, vlădică, agă…
- aur, argint, unt, bronz; box, fotbal, tenis...; orz, orez, ovăz, mărar
Totuşi: aur, argint, box...(= neutre); orz, orez, mărar... (=masculine); aramă,
vată, platină…(această aramă, această vată) = feminine.
- arhigenul B, pentru pluralia tantum, pentru aplauze, viscere, moaşte,
zori...
singularia tantum
- nume de materie: aramă, argint,aur, unt,sare, miere, ulei, zahăr, var, vată...;
- nume de sporturi: atletism, baschet,box, fotbal, oină, polo, scrimă, şah...;
- însuşiri, abstracţiuni: onoare, cinste, lene, sete, foame, corectitudine...;
- nume de discipline: astronomie, biofizică, biochimie...;
- nume proprii: Maria, Radu, Ionescu, Arad, Craiova, Dunărea, Oradea,
Orăştie...;
pluralia tantum
- nume de materie: câlţi, tăieţei...;
- nume de sporturi: haltere, carate, popice...;
- greu-numărabile: aplauze,viscere, mendre, moaşte, zâmbre, zori...;
- obiecte-perechi: ochelari, blugi, iţari...;
- nume proprii: Piteşti, Ioneşti, Videle, Bălţi, Carpaţi, Leordeni, Rovinari....
Pluralul calităţii
-unele sgt. Au pl. în –uri care nu exprimă mai multe obiecte, ci mai multe
calităţi: - carne-cărnuri, iarbă-ierburi, dulceaţă-dulceţuri, mătase-mătăsuri,
blană-blănuri
G.D: acestei cărni, acestei dulceţi, acestei ierbi…
-ulei-uleiuri, vin-vinuri, pământ-pământuri…
3.3. Cazul.
Specificul cazurilor în funcţie de tipurile de distribuţie în enunţ:
dependent
-/ \+
vocativ subordonat
- / \+
nominativ verbal
-/ \+
genitiv adjectival
-/ \+
acuzativ dativ
N - - -
G + + +
D + + -
Ac + - -
V - + -
3.3.1. Nominativul
Funcţii sintactice:
Subiect:
Nume predicativ
Ion este inginer
GALR, II, 2005, p. 283: despre verbele subliniate: prepoziţia nu este generatoare de
grup prepoziţional, în consecinţă ea nu impune restricţii de caz (→avem N)
GALR, II, 2008, p. 288: Prepoziţia apare „ca regim prepoziţional al verbelor a se
erija, a face (…) grupul prepoziţional generat de verbele a se erija , a face …
Deci: se dă drept director; face pe directorul; se erijează în cunoscător…
nume pred. =Ac.
Îl ştiam director
Tipuri de apoziţie:
după formă
simplă:
multiplă:
dezvoltată:
după sens
- explicativă (adică, anume, care va să zică, cum s-ar zice, cu alte cuvinte…)
Maria, (adică) sora mea, citeşte...
după acord
- acordată: Dau Mariei, surorii mele, flori
- neacordată: Dau Mariei, sora mea, flori
3.3.2. Genitivul
-Întrebări:
-Prepoziţii
- asupra, deasupra, împotriva, contra…
Circ:
-Cl:
-Ct:
- Cm:
- Cz:
- Cs:
- Cdţ:
- Csv:
parcare - În faţă e o parcare; S-a dus în susul râului – S-a dus în sus.
- Regimul cazual:
- demonstraţia formală
- Criteriul contextului
Funcţii sintactice:
Subiect:
- Ai casei au plecat
=
contragere=
expansiune=
Atribut: ± prep
Zborul deasupra norilor era ameţitor
Complement
- Cd: În cunosc pe al vecinului
Complementul circumstanţial
- Cl: În centru oraşului e o fântână arteziană Înaintea casei sunt flori
3.3.3.Dativul
Întrebări:
Prepoziţii:
Funcţii sintactice.
Nume predicativ: Ø
Atribut:
- Viaţa-mi fu o primăvară
Complement:
Ascultă-ţi inima
Circumstanţial:
- Cl: Stai locului! Aşterne-te drumului!
3.3.4. Acuzativul
- Întrebări:
- Prepoziţii:
-Funcţii sintactice:
Subiect:
Excepţii reale:
a) Excepţii aparente
Au venit la oameni!
Nume predicativ:
Predicativ suplimentar:
L-au angajat grădinar; Îi spuneau Mihai; L-au delegat inspector; L-au uns
episcop. =
Complemente necircumstanţiale
Pe copil îl cunosc
= =
- C secundar (Csec) (a învăţa/ ruga, sfătui, întreba… pe cineva ceva)
= Cd = Csec
L-am învăţat pe copil lecţia
=
Am trecut-o pe bătrână strada
- C prep. (de regulă, după verbe cu prep. obligatorie: a-şi aminti de, a
îngriji de a ţine cont de…; a participa la, a consimţi la…; a simpatiza
cu, a colabora cu…; a reieşi din; a conta pe, a paria pe…)
Circumstanţial
- Cl: Locuieşte lângă gară
=
Stă aproape de stadion
- Ct: ± prep.
A ajuns în oraş spre seară
=
A stat mulţi ani în străinătate
- Cm :
Lucrează cu atenţie, dar fără spor
- Cz:
A greşit din neatenţie
- Cs:
A plecat la vânătoare
- Cdţ:
În caz de ploaie, iau umbrela
3.3.5. Vocativul
Întrebări:
Prepoziţii:
Funcţii sintactice:
-„Independenţa cazului vocativ se manifestă prin absenţa funcţiilor
sintactice” (GALR, I, 2008, p. 71).
-„Vocativul este un caz non-sintactic, adică neîncadrat în
organizarea sintactică a propoziţiei şi neîndeplinind o anumită
funcţie sintactică” (GBLR, 2010, p. 57). La p. 598, se dă ca
exemplu de apoziţie acordată: Ioane, prietene, de ce nu răspunzi
la telefon?
Subiect:
Copile, vino la mama
-
-Vino tu la mama!
Atribut adjectival:
ARTICOLUL
1. Contestarea articolului
GALR, I, 2008, nu are un capitol despre articol.
Pseudoarticulări:
„... rolul articolului este să dea nota de integritate singularului şi de
totalitate pluralului” (Iacob, 1957, p. 14).
2. Clasificarea
2.1. După formă: toate articolele sunt simple.
2.2. După sens:
- articol hotărât (definit);
- articol nehotărât (nedefinit)
3. Articolul hotărât
Realizează, de regulă, individualizarea sau generalizarea obiectului exprimat
prin substantiv.
Forme:
Singular Plural
Gen,nr.
m.,n. f. m. n.,f.
Cazul
Poziţia:
- enclitică (ataşat substantivului): băiatul, fratele, muzeul, numele, fata,
perdeaua, ziua...
- proclitic, la substantivele proprii: lui Radu, lui George, lui Carmen, lui
Lily...
- ataşat adjectivului antepus: înaltul pom, înaltul munte , frumoasa fată...
Valori semantice:
a) anaforică (reia informaţia dintr-un context anterior): Pe stradă merge un
copil. La colţ, copilul se opreşte; Am văzut un băiat şi o fată. Băiatul era înalt, fata
era scundă;
Forme:
N.,Ac. un o Nişte
Poziţia: proclitică
Omonimii:
- Un student citeşte, doi scriu; Unui copil i-am adus o minge, la doi le-am luat
un album;
- Un copil citeşte, altul (celălalt) scrie; Unui copil i-am luat o carte, altuia un
album;
- Un turist a venit atunci, altul ieri şi doi astăzi.
- Irinuca avea un bărbat, o fată şi două capre,
- Cumpăr nişte orez; Am adus nişte apă; A luat nişte aur; Se aud nişte
aplauze; Mi-a adus nişte (niscaiva) câlţi; Zgomotul unor aplauze...
niscai(va): Mi-a adus niscaiva câlţi.
Valori semantice:
a) inceptivă (introduce o informaţie nouă): O maşină intră în parcare;
b) generică (se referă la totalitatea elementelor): Un copil trebuie să-şi asculte
părinţii;
c) calificativă (valoare adjectivală): George este un clown; Ea este o artistă
în subtilizarea cărţilor;
d) cantitativă (valoare fixă) Irinuca avea un bărbat, o fată şi două capre;
e) conversivă (substantivizarea): un bine, un rău, un leneş, un nimeni...
ADJECTIVUL
1. Definiţia
1. 1. Definiţia semantică
Adjectivul (ad + iectivum ← lat. iacio, iacĕre) este partea de vorbire care
atribuie însuşirile obiectelor, transferându-le dintr-o sferă în alta (de la un obiect la
altul) sau de la un nivel de generalitate la altul, prin fenomenul de epiteză.
Epiteza:
- *bunătate bună, *om uman, *corectitudine corectă, *înălţime înaltă...
- iarbă verde, zăpadă albă, copil cuminte, cal maro...
- babă tânără, hoţ cinstit, debil deştept, răcoare fierbinte...
- iarba somnoroasă, trestie gânditoare, leagănul albastru al tăcerii... (cf. şi
Vianu, 1968, p. 153-158).
Care (S) V ? # ~ S #.
Care grup să vină? - Acest (care, ce, nici un, orice, fiecare, al meu,
însuşi, tot, întregul, numerosul, (un...) grup(ul).
2. Clasificarea
2.1. După formă
2.1.1. simple - bun, rău, cinstit, fierbinte, cuminte, împădurit...(?)
- bănesc, ceresc, oltenesc, omenesc, pământesc;
apatic, biologic, carpatic, fizic, simpatic;
albăstriu, argintiu, auriu, portocaliu;
botos, colţos, dureros, furios, omenos...
2.1.2. compuse
- substantiv + substantiv : codalb, codoberc, binefăcător, binevoitor, bucălat,
galantom, nord-american, răufăcător, rău-voitor, sud-african, sud-dunărean...;
- prepoziţie + pronume + substantiv: atotbiruitor, atotcuprinzător,
atotfăcător, atotiertător, atotprezent, atotputernic, atotştiutor...;
- prepoziţie + substantiv: cuminte, fără-de-lege;
- semiadverb + participii negative: nemaiauzit, nemaiîntâlnit, nemaipomenit,
nemaivăzut)
- adverb + adjectiv: aşa-numit, aşa-zis, binecredincios, binecrescut,
binecunoscut, binecuvântat, binemeritat, binevenit, clarvăzător, drept-credincios,
mult-stimat, nou-apărut, nou-născut, prost-crescut, sus-citat, sus-numit, sus-pus....
(calcuri): bine-crescut = bienélévé, binemeritat = bienmérité, binevenit =
bienvenu, nou-născut = nouveau-né, sus-citat = suscité, sus-menţionat =
susmentioné...
- adjectiv + adjectiv: alb-verde, bleu-deschis, chino-englez, dulce-amar,
educativ-ştiinţific, filarmonic-dramatic, galben-auriu, hispano-român, instructiv-
educativ, literar-muzical, mexicano-arab, palestino-american, social-economic,
turco-arab, ungaro-bulgar, verde-deschis... (serie infinită).
pronominale:
numerale:
pronume - adjectiv pronominal, numeral-adjectiv numeral (Neamţu, 1980, p. 2o2).
- calificative: mare, mic, nou, negru, frumos, inteligent, slab, gras, scund,
înalt, tânăr, bătrân, cald, rece...
.
2.3. Clasificarea flexionară (după numărul de omonimii de la N: m-f/sg-pl)
(Maria Manoliu, 1967, p. 266)
- cu 4 forme (desinenţe)
bun, -ă, -i, -e: adevărat, bolnav, clar, direct, exact, fericit, grav, ieftin, înalt,
just, legal, material, natural, oral, popular, real, senin, trist, uman, vesel; artistic,
casnic, economic, fizic, harnic, istoric, politic, sălbatic, tehnic, veşnic; căsătorit,
deschis, hotărât, iubit, încântat, mulţumit, necăjit, obosit, potrivit, renumit, sărat,
uscat, vărsat);
drept, dreaptă, drepţi, drepte: încet, măreţ, negru;
frumos, frumoasă, frumoşi, frumoase: bucuros, curajos, dureros, gros,
interior, întunecos, mort, prost, sănătos, tot, ulterior, uşor;
european, -ă, -eni, -ene: apusean, viteaz, treaz;
tânăr, -ă, tineri, -e: proaspăt;
gol, goală, goi, goale: destul, sătul;
acru, -ă, -i, -e: albastru, continuu, dublu, simplu, triplu;
greu, grea, grei, grele: rău;
măricel, măricea, măricei, măricele: bunicel, mititel...
- cu 3 forme (desinenţe)
adânc, -ă, adânci: larg, lung, mic, sec, stâng;
firesc, firească, fireşti: englezesc, frăţesc, grecesc, nefiresc, muncitoresc,
omenesc, pământesc, românesc, sufletesc, ţărănesc;
amator, amatoare, amatori: ascultător, creator, dator, gânditor, încăpător,
migrator, nerăbdător, următor, viitor;
viu, vie, vii: fumuriu, mijlociu, propriu, timpuriu;
roşu, roşie, roşii : nou.
june, jună, juni
- cu 2 forme (desinenţe)
dulce, dulci : cuminte, fierbinte, iute, mare, rece, subţire, tare, verde;
vechi, veche, vechi : căprui, gălbui, străvechi;
precoce, precoci : feroce, rapace;
greoi, greoaie : bălai, dibaci, rotofei, stângaci.
3.1.2. Acordul parţial: Din albă, cămaşa s-a făcut cenuşie, Copilul nu asculta
de mic, De rea, fata nu se înţelegea cu nimeni.
(acord suspendat): De mică era curioasă; Din albă, s-a făcut stacojie; De
obosită, a adormit pe loc...
Operatorul + comparaţie:
- grade absolute (pozitivul, progresivul şi superlativul absolut),
3.2.1.1. Pozitivul
- pozitivului analitic (cu postpoziţia de): atât de înaltă, aşa de înaltă, astfel de
înaltă, destul de înaltă...
GBLR, 2010, p. 216: „Spre deosebire de tradiţia gramaticală şi spre
deosebire de GALR, se va proceda unificator, prin separarea sintactică a
mărcilor de gradare de centrul de grup” (destul de, aşa de... =
circumstanţiale cantitative).
3.2.1.2. Intensivul
-procedeul gramatical: foarte, prea, teribil de, excesiv de, extraordinar de,
grozav de, nemaipomenit de....
-derivare
- prefixe: arhi- , extra-, hiper-, prea-, răs-, răz-, stră-, super-, supra-,
ultra-... arhiplin, arhiaglomerat, arhicunoscut; extraordinar, extraplat,
extrafin; preafrumoasă, preacuvios, preacinstit; răscopt, răscitit, răscunoscut;
străvechi; supraaglomerat, supradotat, supradimensionat, supraîncălzit;
superelegant...
-sufixe: rarisim, simplisim, clarisim, importantisim, inteligentisim...
-procedee afective:
- prelungire sonoră: buuuun! rrrău! luuuuung!;
- repetiţii: bătrână - bătrână, mică - mică, singurică - singurică,
pocit - pocit...;
- determinări: frumoasa frumoaselor, prostul proştilor, voinicul
voinicilor...(superlativul ebraic);
- exclamaţii şi interjecţii: Vai, deşteaptă mai e! Ce frumos e!
- conversiuni simple (substantiv - adverb): sănătos tun, gol puşcă,
îndrăgostit lulea, adormit buştean, singur cuc, ud leoarcă, prost tufă,
beat turtă, beat criţă...;
- conversiuni perifrastice: nervos la culme, prost din cale-afară,
încăpăţânat peste măsură, îndrăgostit peste poate...
echivalări: Ion este la fel de înalt ca Andrei = Ion şi Andrei sunt la fel de
înalţi; înalt ca tine=ca tine de înalt.
- eterogenă : pe cât de ..., pe atât de; tot atât de ..., cât şi de; pe atât..., pe
cât este de: Maria este pe cât de harnică, pe atât de inteligentă...
- circumstanţială:
Marea este la fel de albastră ca şi ieri;
E tot aşa de neliniştită ca atunci.
- cantitativă:
E mai înalt de doi metri; E mai greu de zece kilograme.
- comparativul eliptic (ca, pe lângă, faţă de, în comparaţie cu, în raport cu):
tare ca piatra, iute ca săgeata;
E înalt în comparaţie cu mine; Faţă de mine e mult mai insistent...
Cazul:
Ion e mai înalt decât Maria;
Caietul Mariei e mai curat decât al băiatului (G);
Dau mai multe flori fetei decât băiatului (D);
O admir mai mult pe Maria decât pe Georgeta (Ac.).
Cel, cea, cei, cele + mai + adjectiv + din (sg.), dintre (pl.), de (adv.).
Nicolae Iorga a fost poate cel mai mare savant al tuturor timpurilor;
A rămas cel mai mare martir al neamului;
Aceea este cea mai interesantă carte a timpului.
PRONUMELE
1. Definiţia
1.1. Definiţia semantică.
„Este partea de vorbire care se declină şi ţine locul unui
substantiv” (Gramatica, I, 1966, p. 135);
Excepţii:
- pronumele deictice (eu, tu, noi, voi = emiţătorul, receptorul) nu ţin niciodată
locul unui nume.
- pronumele de întărire
- pronumele cu sens neutral (asta, ceea ce) = pro-fraze
Dublarea deixisului
eu = deictic absolut (gradul I):
Eu, profesorul, voi pleca – *Profesorul, eu, voi pleca; Eu voi pleca –
*Profesorul voi pleca
Tu = deictic de gradul al II-lea:
Tu, copile, vei pleca – Copile, tu vei pleca – Tu vei pleca – Copile, vei pleca.
- #~V3sg - V3pl# :
- adverb: aici vine - aici vin (invariabil);
- numeral: unu vine-doi vin (supletivism);
- pronume: unul vine-unii vin (flexiune sintetică): El vine-Ei vin;
Acesta vine-Aceştia vin; Al meu vine-Ai mei vin; Nici unul nu vine - Nici
unii nu vin...
a). Pronumele - ambreiori (eu, tu, noi, voi) sunt acele secvenţe care satisfac
valenţa agentivă numai pentru #~V1,2#;
b). Celelalte pronume sunt secvenţe care satisfac numai # ~ V3# şi sunt
excluse de la un (o, nişte, trei) ~ ; sunt pronume numai dacă exprimă opoziţia ~V3sg -
V3pl prin flexiune sintetică.
2. Clasificarea
2.1. După formă
- simple: eu, tu, el, ea, noi, voi, ei, ele; se, îşi;
acesta, acela (lat. *ecce istu, *ecce illu);
ăsta, ăla, cel, ăl;
care, cine, ce, cât;
unul, altul, puţin, mult, tot, nişte;
nimeni şi nimic (lat. ne hominem, lat. ne mica);
- compuse: acelaşi, sieşi;
orişicare, orişicine, orişice, orişicât;
niciunul, niciuna, niciunii, niciunele.
.dumneata, dumneavoastră, domnia ta, domnia sa, dumnealui,
dumneaei, dumnealor, domniile lor, sfinţia ta...
. însumi, însămi, însuţi, însăţi, însuşi, însăşi...
fiecare, oarecare, oricare, careva;
oarecine, oricine, cineva;
orice, ceva;
oricât, câtva..
Notă: opoziţia simplu - compus se marchează în analiză
după numele subclasei care conţine şi elemente simple,
şi compuse: relative, nehotărâte cantitative, negative.
2. 2. Clasificarea flexionară.
„Spre deosebire de flexiunea nominală şi de cea verbală care permit
gruparea substantivelor şi verbelor în clase, de obicei destul de numeroase,
caracterizate prin prezenţa unor particularităţi flexionare (omonimii, afixe
specifice), flexiunea pronominală este reprezentată de cele mai multe ori
prin paradigme individuale, specifice unui singur element lexical, unui
singur pronume” (Guţu Romalo, 1985, p. 220).
Alte clasificări
GALR : a) Personale: personale propriu-zise;
de politeţe;
de întărire;
reflexive;
posesive.
b) Nepersonale: demonstrative;
de cuantificare (nehotărâte, negative);
relative;
interogative;
hibride (relativ-interogative; relativ-exclamative).
Formele eu, tu, noi, voi, nu au genitiv; formele meu, tău, său,
nostru, vostru primesc articol posesiv, ca orice substantiv în genitiv
(Berceanu, 1971, p. 13o).
G-D: alui meu, alei mele, alor mei, alor mele; cf. şi Neamţu, 1989, p. 103-108
I II III I II III
V. - tu! - - - voi! - -
- V:
Definiţie:
Persoana
Persoana
Numărul
Plural
Cazul Singular
Forma
I II III I II III
Acuzativ Acc. (pe) (pe) (pe) (pe) noi (pe) voi (pe) sine
mine tine sine
- pasiv: se ştie....
- particula deictică -a
cel, cea +
subst:
cei, cele adj.:
pron.:
nl.:
verb (supin):
adv.:
prop. AT:
Forme populare: ăl, a, ăi, ăi, ăle ălui, ălei, ălor
Totuşi: dacă nu apare singur (nu funcţionează singur) cum poate primi funcţie
sintactică independentă?
Câtor copii le-ai dat cărţi? - La câţi copii le-ai dat cărţi?
Al câtelea - a câta;
Valori nehotărâte:
-În contexte gnomice: Zică toţi ce vor să zică ( = orice);
- În structuri concesive: Fie ce-o fi; Treacă-n lume cine-o trece ( = orice,
oricine);
- În structuri corelative: Care cărau cu tărăboanţele, care cu căruţele, care cu
coveţile (= unii...,unii) (Dimitriu, 1994, p. 299);
- În vecinătate: Să spună care ce vrea ( = fiecare).
- de=care:
Casele de le-ai cumpărat anul trecut;
Cartea de ţi-am împrumutat-o eu...;
/
unul puţin atât mult tot
vreunul niscaiva destul
(altul) nişte
câţiva
-nimeni, nimic
-niciunul, niciuna, niciunii, niciunele
Posesor
Obiect
posedat Singular Plural
I II III I II III
GBLR, 2010, p.124: a mea carte; o carte a mea ; cartea aceasta a mea
(prezenţa substantivului): a = marcă posesiv genitivală
- A mea e nouă: a = pronume semiindependent
Am recunoscut însumi;
Va interveni însuşi (Avram, 2001, p.168-169).
Pronumele II (reflexiv)
Cazul Pronumele I
Pers. I Pers. a II-a Pers. a III-a