Cetatea Chilia

Pe timpul lui Alexandru cel Bun(1400-1432) situaţia politică internă şi externă a Moldovei s-a

consolidat crescand influenţa cetatii Chilia la gurile Dunării. În 1412 Chilia se afla în componenţa

Moldovei, deoarece potrivit tratatului de la Lublau (1412) care prevedea partajarea Moldovei, o parte a ei,

împreună cu Chilia urma să revină Regatului Ungar.

În 1429-1430, Dan al II-lea, domn al Munteniei, a încercat fără succes să cucerească Chilia. În

1448 domnitorul Moldovei Petru al II-lea a cedat Chilia lui Iancu de Hunedoara, voievod al Transilvaniei şi

rege neîncoronat al Ungariei. La Chilia a fost instituită o administraţie mixtă munteano-ardeleană.

Genovezii cu încetul dispar din Chilia, ponderea lor în comerţ fiind treptat redusă total.

Înțelegand importanța strategică și comercială a Chiliei Ştefan cel Mare întreprinde mai multe

încercări de a o cuceri. Pe 22 iulie 1462, Ștefan cel Mare asediază Cetatea Chilia, apărată de o

garnizoană ungară. În cadrul atacului, Ștefan este rănit la gleznă, rană de care a suferit pe durata întregii

vieți. Potrivit tradiției, Ștefan cel Mare a pierdut doar două bătălii, una dintre care fiind asediul Chiliei din

1462.

La doi ani și jumătate, pe 25 ianuarie 1465, după un asediu de o zi, Ștefan cel Mare cucerește

Cetatea Chiliei. Domnitorul îl numește pe Isaia, cumnatul său, pîrcălab al cetății.  Grigore Ureche

relateaza evenimentul astfel: „Adunînd Ștefan Vodă multă oaste de țară, vrîndu să rascumpere cetățile

carile le luase păgînii de la alți domni, pogorît-au cu toată puterea sa spre cetatea Chiliei. Și sosindu la

cetate miercuri spre joi, la miază-noapte, au încunjurat cetatea. Însa joi nu s-au apucat de harțu, iară

vineri dins-de-dimineață au început a bate cetatea și așa toată ziua s-au hărțuit pînă în seară. Iară

sîmbătă se inchinară cei din cetate și intră Ștefan vodă în cetatea Chiliei. Și acolo petrecînd trei zile

veselindu-să, laudîndu pre Dumnezeu, îmblînzea oamenii în cetate. Decea și la Cetatea Albă au tras și

multă năvală făcîndu, dobîndi și Cetatea Albă. Și așa amandoao cetățile cu multă moarte și peire de ai

săi le dobîndi, carile întărindu-le cu bucate și cu slujitori, au lăsat pre Isaia și pre Buhtea pîrcălabi, ca să

le grijască, iară el s-au întorsu la scaunul său la Suceava.”

 Pentru îmbunătățirea sistemului de apărare, în vara lui 1479, Ștefan cel Mare reconstruiește

Cetatea Chilia pe malul stîng al Dunării (Cetatea Chilia Nouă). La lucrări participă 8000 de zidari și 17.000

de ajutoare. Cetatea era înconjurată cu un şanţ alimentat direct din apele Dunării care transforma cetatea

într-o insulă. În cetate se afla o garnizoană militară în frunte cu doi pîrcălabi numiţi de către domnitor.

Unul din pîrcălabi conducea şi o mică flotă militară, creată pe timpul lui Ştefan cel Mare., Tot la Chilia, în

1482, Ştefan cel Mare a ctitorit biserica Sfîntul Nicolae după un proiect italian.

Otomanii nu vedeau cu ochi buni consolidarea pozițiilor Moldovei la gurile Dunării, dar și întreaga

politică promovată de Ștefan cel Mare nu le era pe plac, astfel încît în 1474 ei cereau cedarea cetăților

Chilia şi Cetatea Albă.

În 1484, Sultanul Baiazid pune în aplicare planul de ocupare a cetăților Moldovei și porneşte lupta

pentru Chilia asediată şi atacată concomitent de oștile otomane şi de pe uscat şi de pe apă. Sub loviturile

artileriei otomane cetatea Chilia este cucerită de turci după 10 zile de asediu, la 14 iulie 1484. Pierderea

Chiliei şi Cetăţii Albe a adus mari prejudicii economiei şi sistemului de apărare al Moldovei. Pentru

otomani, Chilia avea o importanţă excepţională, Baiazid II numind-o “cheia şi poarta a toată Ţara

Moldovei şi a toată Ţara Ungurească şi ţărilor de la Dunăre”.