MAXIMILIEN DE ROBESPIERRE

ȘI REVOLUȚIA FRANCEZĂ

Maximilien François Marie Isidore de Robespierre, figura importanta în

cadrul Revoluției Franceze, s-a născut la 6 mai 1756 în oraşul Arras din
provincia nordică Artois, având rădăcini irlandeze. A fost educat în familia
nobilă a bunicului Jacques Carrot, care, în 1765, şi-a înscris nepotul la colegiul
călugărilor oratorieni din Arras.
Episcopul i-a oferit copilului o bursă pentru a-şi continua studiile la
prestigiosul colegiu Ludovic cel Mare. În cei 3 ani de studiu, Maximilien va obţine
toate cele 3 grade juridice:bacalaureatul, licenţiatul şi titlul de avocat. Este numit în
funcţia de judecător al Tribunalului episcopal. În toamna lui 1783 este ales membru
al Academiei de Ştiinţe şi Arte din Arras, iar peste 3 ani, în 1786, devine preşedinte
al acestei instituţii. Robespierre şi-a început activitatea politică energică odată cu
iniţierea discuţiilor în vederea alegerilor pentru Adunarea Starilor Generale. La 23
martie 1789, acesta trece cu brio toate treptele scrutinului. În aprilie, soseşte la

1
VLAD DIANA, CLASA A X-A G
Versailles. Ia parte activă la toate şedinţele celor 600 de deputaţi ai Stării a treia din
Adunarea Statelor Generale (convocata la 5 mai 1789 de catre regele Ludovic al
XVI-lea:1774-1792).
Revoluția Franceză, declanșată la 14 iulie 1789 odată cu asediul și cucerirea
închisorii Bastilia, simbol al absolutismului monarhic, l-a avut ca personaj central
și pe Robespierre. La data de 4 august 1789 sunt desființate privilegiile feudale, iar
la 26 august în același an este elaborata Declarația drepturilor omului și ale
cetățeanului”. Documentul va avea rol constituțional, stand ulterior la baza
promulgării unei Constituții, la 3 septembrie 1781. Printre prevederile enunțate, în
„Declarație” se regăsea și principiul de factură iluministă al separării puterilor în
stat.

2
VLAD DIANA, CLASA A X-A G
 Acest document a presupus de asemenea diminuarea prerogativelor regale.
Deși nemulțumit, Ludovic al XVI-lea acceptă limitările atribuțiilor monarhice; va
încerca însa să se refugieze în Austria alături de clasa nobiliară franceză, dar va fi
capturat la 21 iunie 1791 în Varennes. Acesta a fost suspendat temporar din funcție,
iar în urma unei noi revolte a parizienilor, monarhia este abolita la 10 august 1792,
dinastia de Bourbon fiind înlăturată de la guvernarea Franței.
Convenția Națională (20 septembrie 1792-26 octombrie 1795) a avut doua
perioade distincte: Convenția Girondină, în cadrul căreia va fi proclamata
Republica (21 septembrie 1792), respectiv Convenția Iacobină (2 iunie 1793-27
iulie 1794). Decizia radicala a Grupării Girondine a fost ghilotinarea regelui
Ludovic al XVI-lea la 21 ianuarie 1793 în urma acuzației de trădare.

„Incoruptibilul”
Criza profunda în plan intern și extern a Franței cerea soluții extraordinare,
astfel încât la 2 iunie 1793, în urma unei lovituri de stat, girondinii sunt înlăturați
de iacobini, grupare a cărui lider suprem este nimeni altul decât Robespierre.
Alături de acesta, la conducere se aflau și Saint Just, Jean Paul Marat și Georges
Danton. Instaurarea Convenției Iacobine va reprezenta debutul unui regim de
teroare absolută, al tiraniei arbitrarului, căruia girondinii i se vor opune întru totul,
simțindu-se ei înșiși vizați de pogromurile cumplite declanșate la instigarea lui
Robespierre (orice persoană bănuită ca submina revoluția era arestată, supusă unei
judecăți sumare, apoi ghilotinată). Datorita acestui fapt și a impasibilității cu care
semna condamnările la moarte, poporul l-a supranumit „Incoruptibilul”.
Iacobinii au impus numeroase reforme, atât în planul intern, cât și în cel
extern:au adoptat o Constituție radicală în 1793, dar neaplicata; au impus
înființarea unor noi instituții – „Comitetul Salvării Publice” (Executivul),
„Comitetul Siguranței Generale”, respectiv “„Tribunalul Revoluționar”; în fruntea
armatei au fost numiți generali tineri, proveniți din categoriile de jos a societății
(acum începe să se afirme și geniul militar de mai târziu, Bonaparte); are loc
laicizarea calendarului, anul I devenind 1792, iar lunile anului au fost denumite în
funcție de fenomenele naturii.

3
VLAD DIANA, CLASA A X-A G
 Deși reformele au adus liniștea pe toate planurile a Franței, măsurile dure
luate de iacobini au condus la diminuarea susținerii sociale a regimului, conflicte
apărând chiar în interiorul grupării, care se divizează în moderați (conduși de
Danton), cei ce doreau să se pună capăt Marii Terori și în radicali (având ca lider
pe Hebert) care susțineau noul regim. La scurt timp, ambele grupări au fost
înlăturate prin ghilotinarea liderilor la ordinele lui Robespierre, deși ambii ii erau
prieteni (martie, aprilie 1794).
În același an, la 27 iulie/9 thermidor, gruparea iacobina este înlăturată printr-
o lovitură de stat, iar Maximilien de Robespierre este arestat. A doua zi, Tribunalul
Revoluționar îl condamnă la moarte și liderul grupării împreună cu alți susținători
sunt ghilotinați.
În anii ce au urmat, generalul Napoleon Bonaparte va deveni din ce în ce mai
faimos, în urma campaniilor militare intreprinse în Italia și Egipt, fapt ce a culminat
cu proclamarea sa ca Împărat francez la 2 decembrie 1804.

Bibliografie:
https://www.historia.ro/sectiune/portret/articol/maximilien-de-
robespierre-si-revolutia-franceza

4
VLAD DIANA, CLASA A X-A G