Numele Organizaţiei Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară Iași

Titlul proiectului Educaţie antreprenoriala inovativă – EducAtiv

Codul Proiectului POCU/379/6/21/123458

ANTREPRENORIAT
ÎN DOMENIUL MEDICAL VETERINAR
CURS

Conf.dr. Geta PAVEL

Conf.dr. Carmen Luiza COSTULEANU

2021
 CUPRINS

INOVAREA: METODĂ DE SUCCES ÎN ANTREPRENORIATUL UNITĂȚILOR MEDICAL-

VETERINARE ........................................................................................................................................ 3
1. Antreprenorul şi inovaţia ................................................................................................................. 3
2. Elementele de inovație .................................................................................................................... 4
2.1. Grade, tipuri și surse de inovare ............................................................................................... 4
2.2. Principii de inovare................................................................................................................... 5
2.3. Praguri de inovare .................................................................................................................... 6
2.4. Difuzarea inovației ................................................................................................................... 6
3. Metode inovative în medicina veterinară ........................................................................................ 7
3.1. Aplicațiile digitale în medicina veterinară................................................................................ 8
3.2. Explozia dispozitivelor medicale portabile .............................................................................. 8
3.3. Viitorul monitorizării biomarkerilor......................................................................................... 9
3.4. Testele ADN pot ajuta animalele? ............................................................................................ 9
3.5. Promisiunea imprimării 3D ...................................................................................................... 9
3.6. Listă de inovații veterinare pentru următorul deceniu ............................................................ 10
Bibliografie selectivă ..................................................................................................................... 13

2
 INOVAREA: METODĂ DE SUCCES ÎN ANTREPRENORIATUL
UNITĂȚILOR MEDICAL-VETERINARE

1. Antreprenorul şi inovaţia

Antreprenorii inovează, inovaţia creează un mijloc.

Mijlocul implică îmbunătăţire care înzestrează produsul sau serviciul oferit cu o
valoare economică corespunzătoare.
Inovaţia - mai degrabă un termen social decât unul tehnic, definită în termeni de cerere
sau ca schimbând valoarea şi satisfacţia obţinută de consumator din posibilităţile oferite.
De la ―Sclipire de geniu‖, ―Idee strălucită‖ la ―Inovaţie sistemică‖, acestea sunt etape
practice pe care antreprenorul le exploatează.
Drucker (1985) a susținut că inovația ar trebui privită mai degrabă ca un fenomen
economic sau social decât ca un termen tehnologic. Inovația nu înseamnă a face noi invenții,
ci mai degrabă a recunoaște modul de a profita de oportunități și schimbări: „Inovația
sistematică constă deci în căutarea intenționată și organizată a schimbărilor și în analiza
sistematică a oportunităților pe care aceste schimbări le-ar putea oferi pentru inovație socială‖.
Acest lucru este în concordanță cu opinia lui Schumpeter (1934) conform căreia inovația
apare din noi combinații de materiale și forțe.
Antreprenoriatul realizează 80 % din produsele sau serviciile inovative.
Antreprenorul este un inovator şi dezvoltă tehnologie neîncercată.
Antreprenorul trebuie să profesionalizeze cercetarea, să dezvolte programe inovative şi
să plătească pentru greşelile comise.
Întreprinzătorul este un coordonator, un gestionar de resurse, capabil să îmbine
resursele şi să le organizeze pentru a dezvolta şi a pune pe piaţă inovaţia.
Adesea organizaţia în cadrul căreia acţionează devine un obstacol în procesul de
inovare, de aceea el simte nevoia să se asocieze cu alte persoane. El este şi un ―jucător‖ care
agreează şi chiar creează provocările.
Întreprinzătorul este persoana care iniţiază şi derulează un set de activităţi
caracterizate prin risc şi inovare în scopul de a obţine satisfacţii materiale şi personale.
Antreprenorii trebuie să-și evalueze competențele individuale și ale organizației lor
pentru a înțelege mai bine cum să completeze lipsurile de competență și să construiască
competențe colective și de bază.
Competențele de bază sunt cele care sunt deținute în mod colectiv și care includ
„comportamentele de învățare pe care întreaga organizație trebuie să le practice pentru a

3
atinge competența în raport cu scopul organizației și mediul său competitiv. O competență de
bază cuprinde cunoștințele, abilitățile și tehnologia care creează valoare unică pentru clienți
‖(Matthews și Brueggemann, 2015).
Organizațiile trebuie să identifice ce competențe de bază trebuie să cultive în resursele
lor umane prețioase pentru a îndeplini un nivel de competență care depășește concurența. Cele
trei teste pentru identificarea unei competențe de bază sunt:
1. În primul rând, o competență de bază oferă acces potențial la o mare varietate de
piețe.
2. În al doilea rând, o competență de bază ar trebui să aducă o contribuție
semnificativă la beneficiul perceput al produsului finit sau serviciului oferit.
3. În cele din urmă, competența de bază ar trebui să fie dificil de imitat pentru
concurenți (Matthews și Brueggemann, 2015).

2. Elementele de inovație

Matthews și Brueggemann (2015) au identificat următoarele elemente de inovație:

2.1. Grade, tipuri și surse de inovare

Inovațiile incrementale sunt îmbunătățiri la scară mică a ceea ce se face deja, adesea
cu intenția de a îmbunătăți eficiența pentru a reduce costurile sau de a îmbunătăți produsele
sau serviciile oferite. O serie de programe se pot folosi pentru îmbunătățirea calității
manageriale intr-o unitate, inclusive medical-veterinară, care vizează în mod explicit
eliminarea multor tipuri de deșeuri organizaționale. O inovație incrementală poate fi utilizată
pentru a diferenția produsele în scopuri de marketing.
Inovațiile evolutive implică a face lucruri noi pentru clienții și piețele existente și, de
asemenea, a face lucruri care extind ofertele de produse la clienți noi și piețe noi.
Inovațiile revoluționare sunt atunci când întreprinderile urmăresc noi produse,
companii, clienți și piețe. Impactul acestor tipuri de inovații poate fi mult mai mare decât al
inovațiilor incrementale sau evolutive.
Există multe tipuri de inovații. „Organizarea inovației în tipuri face mai ușor de înțeles
cum se pot utiliza mai multe tipuri de inovație simultan. Tipurile fundamentale de inovație
includ produse, experiențe ale clienților, soluții, sisteme, procese și modele de afaceri și
manageriale. Matthews și Brueggemann (2015) au combinat gradele de inovare cu tipurile de
inovație pentru a dezvolta matricea inovației.
Surse de inovare:
Patru surse se găsesc în interiorul organizaţiei şi sunt identificate prin simptome:

4
 - neprevăzutul - succesul neprevăzut, eşecul, evenimente;
- incongruenţa - diferenţa dintre realitatea de fapt şi realitatea cum se pretinde a fi;
- inovarea bazată pe necesitatea procesului;
- schimbările din structura industriei sau a pieţei.
Patru surse se găsesc în afara organizaţiilor:
- demografice;
- schimbări de receptivitate, dispoziţie şi înţelegere;
- cunoştinţe noi.
Criteriile de bază pentru inovaţiile bazate pe necesitatea procesului:
 un proces independent;
 o legătură slabă sau absentă;
 o definire clară a obiectivului;
 definirea specificaţiilor privind soluţia;
 receptivitatea faţă de ―modalitatea mai bună‖.
Marketingul inovaţional este definit ca inovarea continuă pentru a oferi noi soluţii
la problemele consumatorilor.
Unul dintre principalele obiective de ordin cantitativ ale marketingului este creşterea
investiţiilor în inovare.

2.2. Principii de inovare

Atât organizațiile non-profit, cât și cele cu scop lucrativ sunt guvernate de principii
care dictează modul în care funcționează. Nonprofitul se străduiește adesea să atenueze
problemele sociale, în timp ce profiturile încearcă să satisfacă dorințele acționarilor lor.
Un număr din ce în ce mai mare de organizații adoptă măsuri alternative de
performanță care includ nu numai rezultate economice, ci și rezultate sociale și ecologice: o
linie triplă de performanță (Kneiding & Tracey, 2009). Acest lucru poate și ar trebui să
conducă la dezvoltarea de organizații care urmăresc crearea unei valori partajate mai degrabă
decât doar profituri (Matthews și Brueggemann, 2015; Porter și Kramer, 2011).
Companiile trebuie să preia conducerea în reunirea afacerilor și a societății.
Recunoașterea acestei idei este prezentă în rândul liderilor de afaceri și apar elemente
promițătoare ale unui nou model. Cu toate acestea, încă ne lipsește un cadru general pentru
îndrumarea acestor eforturi, iar majoritatea companiilor rămân blocate într-o mentalitate de
„responsabilitate socială‖ în care problemele societății sunt la periferie, nu la bază.
Soluția constă în principiul valorii partajate, care implică crearea de valoare
economică într-un mod care creează și valoare societății prin abordarea nevoilor și

5
provocărilor sale. Întreprinderile trebuie să reconecteze succesul companiei cu progresul
social. Valoarea împărtășită nu este responsabilitatea socială, filantropia sau chiar
sustenabilitatea, ci o nouă modalitate de a obține succes economic.
Așadar scopul corporației trebuie redefinit, acesta fiind acela de a crea valoare
partajată, nu doar profit în sine. Acest lucru va conduce următorul val de inovație și creștere a
productivității în economia globală. De asemenea, va remodela capitalismul și relația acestuia
cu societatea. Poate cel mai important dintre toate, a învăța cum să creăm valoare partajată
este cea mai bună șansă a noastră de a legitima din nou afacerea (Porter și Kramer, 2011).

2.3. Praguri de inovare

Organizațiile ar trebui să se străduiască să își atingă pragul de inovare:

Un prag de inovație este un marker pe care fiecare sector de afaceri trebuie să îl atingă
pentru a fi competitiv. Pentru a prospera, o organizație nu poate avea subinovație, în timp ce
suprainovația ar fi risipitoare și ineficientă. Pragurile de inovare variază de la mic la mare și
sunt diferite pentru fiecare sector de afaceri. Odată ce o organizație atinge pragul de inovare,
este posibil ca inovarea suplimentară să nu mai conteze (Matthews și Brueggemann, 2015).
După atingerea pragului lor de inovare, astfel încât mai multe inovații să genereze
suficientă valoare suplimentară pentru a face efortul util, organizațiile trebuie să se bazeze pe
alte competențe de inovare. De exemplu, unele industrii precum asigurările și companiile
aeriene au un prag relativ mic de inovare a produselor, așa că, după atingerea acestuia, trebuie
să se bazeze pe alte forme de inovație și competențe antreprenoriale „precum creativitatea,
cultura, strategia, leadershipul și tehnologia‖ pentru a-și atinge în continuare obiectivele.
Domeniile tehnologice superioare au în mod normal praguri de inovare a produselor mai mari
și pot câștiga mult prin eforturile pentru mai multe inovații de produse.

2.4. Difuzarea inovației

Lundblad, 2003, a definit difuzia inovației ca „adoptarea și implementarea de noi idei,

procese, produse sau servicii‖, în timp ce studia difuzarea inovației „în cadrul și între
organizații‖. Acest concept este deosebit de important deoarece multe sectoare ale economiei
depun eforturi pentru îmbunătățirea organizațională, dar „inovațiile de multe ori nu sunt
difuzate în cadrul și între organizații pentru a realiza îmbunătățiri‖. De exemplu, cercetarea
din sectorul sănătății a dus la dezvoltarea de noi progrese în practica clinică și îmbunătățiri ale
proceselor, totuși, în ciuda costului relativ scăzut pentru punerea în aplicare a multor dintre
aceste inovații de proces, deseori durează mulți ani ca aceste îmbunătățiri să fie adoptate în

6
practică. Aceasta înseamnă că adesea există un decalaj între momentul în care se dezvoltă o
inovație și momentul în care aceasta este implementată în practică (Kim, T., 2015).
Teoria difuzării inovației ne poate ajuta să înțelegem ce trebuie să facem în ceea ce
privește implementarea pașilor și proceselor pentru ca inovațiile să fie difuzate în domeniile
de practică în care sunt necesare. Există patru elemente principale ale teoriei:
1. Primul element al teoriei este inovația în sine, indiferent dacă aceasta este o idee, un
produs, un proces sau altceva care este nou pentru potențialii adoptatori. Teoria spune că
există mai multe caracteristici ale inovației care îi afectează rata de adopție, inclusiv
complexitatea și compatibilitatea cu orice va fi conectat într-un anumit fel (Lundblad, 2003,
citat de Kim T, 2015).
2. Al doilea element este comunicarea, în special procesele utilizate de oameni pentru
a împărtăși informațiile necesare pentru a dezvolta o înțelegere comună. Rata adoptării va
depinde de sursele de comunicare, chiar mai mult decât informațiile tehnice conținute în
mesaje.
3. Timpul este al treilea element al teoriei. Potrivit lui Rogers (2003), care a dezvoltat
teoria difuzării inovației, trei considerații sunt legate de timp. Primul este procesul de inovare-
decizie care descrie diferența de timp dintre momentul în care un potențial adoptator timpuriu
află despre o inovație sau o adoptă sau nu. Rogers (2003) a clasificat potențialii adoptatori
drept „inovatori, adoptatori timpurii, majoritate timpurie, majoritate târzie și întârziați‖.
4. Elementul final al teoriei este sistemul social. Rogers (2003) a spus că difuzarea
inovației are loc în cadrul unui sistem social, care ar putea fi oarecum limitat, la fel ca
membrii unei organizații, sau larg răspândită, incluzând toți consumatorii dintr-o țară. Unii
membri ai unui sistem social, precum „liderii de opinie, agenții de schimbare și campionii‖ îi
pot influența pe alții.

3. Metode inovative în medicina veterinară

Chiar dacă perioadele de recesiune economică pot încetini temporar impulsul

transformării digitale, viitorul sectorului veterinar este digital. De-a lungul anilor, viteza
diagnosticării bolilor la animale, ratele de succes ale tratamentului și timpii de recuperare s-au
îmbunătățit partial și din cauza progreselor tehnologice. Această tendință s-a accelerat recent,
deoarece, la fel ca majoritatea celorlalte sectoare, lumea veterinară se transformă treptat prin
digitalizare.
Un exemplu în acest sens este piața globală a diagnosticului veterinar imagistic, care a
fost evaluată la 1.931,5 milioane de dolari în 2017 și se așteaptă să ajungă la 3.473,9 milioane
de dolari până în 2026 (Cercetare și piețe, 2019). O parte din această creștere provine din

7
adoptarea crescândă a sistemelor de arhivare și comunicare a imaginilor veterinare (PACS) în
medii clinice. Partajarea imaginilor și facilitățile de cloud computing câștigă o cerere uriașă
datorită diseminării informațiilor în timp real și securității sporite a datelor sensibile.

3.1. Aplicațiile digitale în medicina veterinară

Analizând tehnologia și aplicațiile digitale nou apărute, dar și extrapolând modul în

care acestea s-ar putea aplica în Medicina veterinară, se disting trei tendinţe inovative:

1. Clienții vor să adune date mai rapid

2. Clienții doresc îngrijiri veterinare individualizate genetic

3. Clienții doresc telemedicină

Obiectivul medicilor veterinari este de a oferi cea mai bună îngrijire celor mai mulți
pacienți. Se doreşte o viață mai bună pentru animale și oamenii care depind de ele.
Aceste tehnologii pot părea a fi din viitor, dar digitalizarea avansează atât de rapid,
încât practicile veterinare sunt sub presiune pentru a ține pasul cu aceste noi dezvoltări sau
riscă să fie lăsate în urmă. Acest lucru este deosebit de important deoarece numărul de practici
veterinare corporatiste crește, sporind competitivitatea din sectorul veterinar (Kelly, 2018).

3.2. Explozia dispozitivelor medicale portabile

Utilizarea dispozitivelor medicale portabile - GPS trackers, senzori de identificare a

frecvenței radio, senzori de mișcare, senzori de tip accelerometru, Bluetooth, camere, antene
și transmițătoare - nu arată semne de încetinire, deoarece atât proprietarii de animale de
companie, cât și medicii veterinari acceptă tehnologia pe care o oferă. Aceste dispozitive nu
sunt noi, dar datorită rolului lor în colectarea unor cantități semnificative de date, au un
impact profund asupra medicinei veterinare.
Inițial, aceste dispozitive erau GPS-uri de bază sau trackere cu o singură activitate:
câinii pierduți.
Dar apoi aceste dispozitive au evoluat pentru a include funcții de urmărire a activității.
În cele din urmă, unele companii au început să dezvolte gulere „inteligente‖ care au
încorporat senzori pentru a monitoriza continuu câinii sau pisicile pentru starea de sănătate și

8
atributele vitale ale comportamentului - temperatura corpului, ritmul cardiac, rata respirației,
nivelurile de pH și nivelurile de activitate.

3.3. Viitorul monitorizării biomarkerilor

Un alt domeniu în care Big Data își face simțit impactul este dezvoltarea de
instrumente predictive pe bază de biomarkeri care fac posibilă mai devreme intervenția
medicilor pentru a gestiona bolile la câini și pisici.
Este posibil ca medicii veterinari să se lipsească de o oportunitate prin faptul că nu
oferă clienților comoditatea telemedicinei prin intermediul aplicațiilor digitale.
Instrumentele de telemedicină și telesănătate pot ajuta medicii veterinari să atenueze
unele dintre problemele clienților, cum ar fi problemele de programare și anxietatea
animalelor.

3.4. Testele ADN pot ajuta animalele?

Testele ADN sunt încă o altă categorie care schimbă jocul, și care au cunoscut recent o
creștere explozivă. Împreună cu dezvăluirea tipului de rasă, aceste teste relevă predispoziția
genetică la anumite boli, cum ar fi bolile renale polichistice, cardiomiopatia dilatată la câini și
cardiomiopatia hipertrofică la pisici.
Un număr de teste pot fi efectuate de laborator, inclusiv profiluri complete ale
atributelor genetice care testează multiple afecțiuni și trăsături medicale și teste genetice
individuale pentru situația în care există îngrijorare cu privire la o problemă medicală
specifică.
Înarmat cu știința că este posibil ca un câine sau o pisică să aibă mai multe afecțiuni
sau boli, medicul veterinar poate crea un plan de sănătate personalizat. Condiții cum ar fi
luxația cristalinului, mielopatia degenerativă și bolile metabolice ar beneficia de
diagnosticarea și intervenția timpurie.
Și oamenii par să fie dispuși să plătească pentru asta.

3.5. Promisiunea imprimării 3D

Progresele realizate în imprimarea tridimensională (3D) pentru ca ortezele și protezele

să ajute la reconstrucția chirurgicală și să creeze modele de practică oferă posibilități

9
interesante pentru profesia veterinară. Este un proces care necesită mult timp, este meticulos,
dar odată ce este creat un fișier, pot fi tipărite copii infinite.
Sunt cu adevărat incredibile diferitele funcții pe care le poate îndeplini printarea 3D,
adică totul, de la predare anatomică, modelare și simulări și chiar pregătirea cazurilor clinice.
Imprimarea 3D - prin care se formează o formă 3D prin adăugarea stratului pe strat de
material - este o altă tehnologie care începe să fie utilizată de medicii veterinari, deoarece are
o serie de utilizări în sector. De exemplu, scanările CT pot fi utilizate pentru a realiza modele
de plastic precise, imprimate 3D, de anatomie deformată sau complexă (Fletcher, 2018).
Aceste scanări permit planificarea operațională și permit dimensionarea și conturarea precisă
a implanturilor înainte de o procedură, permițând unui chirurg să practice o procedură înainte
de a intra în suita de operații. La rândul său, acest lucru minimizează perioada de timp în care
animalul este sub anestezie și riscul de infecție (Medimodel, 2018). O altă utilizare mai
recentă a imprimării 3D este imprimarea directă a implanturilor chirurgicale personalizate,
utilizând pulbere de titan. Acest proces permite realizarea de implanturi unice pentru cazuri
specifice provocatoare. Implanturile sunt proiectate direct dintr-o scanare CT (Fletcher, 2018).

3.6. Listă de inovații veterinare pentru următorul deceniu

La întrebarea „Care credeți că este cel mai mare progres în medicina veterinară din
ultimul deceniu?‖, James Dobies a selectat 4 răspunsuri, cu care n-a fost insă de acord: (1)
munca de laborator, dezvoltată cu destul de mulți ani în urmă; (2) progresul tehnologic,
adoptat din medicina umană; (3) noile proceduri chirurgicale cu un raport cost-beneficiu
indoielnic; (4) medicamente de origine animală fabricate de o companie cu o minima
recunoaștere în domeniul medical veterinar.

In continuare este prezentată o listă de inovații veterinare pentru următorul deceniu

(propusă de J.Dobies):

1. Dispozitive medicale implantabile – De exemplu, inventarea unui microcip care să

transmită temperatura corpului către un dispozitiv wireless, care să măsoare glicemia pentru a
monitoriza câinii sau pisicile diabeticie sau inventarea unui dispozitiv GPS, pentru a urmări
cu ușurință animalele pierdute.

2. Sutura pielii de culoare neon – Culoarea suturii la animale ar trebui să contrasteze

culorii pielii.

3. Durata de viață a studiilor privind imunitatea - Știm că majoritatea vaccinurilor de

bază durează mai mult de un an la câini și pisici. Producătorii de vaccinuri au subliniat pe

10
bună dreptate că urmărirea unei colonii de câini sau pisici de la naștere până la moartea
naturală este prohibitivă din punct de vedere al costurilor dacă dorim să menținem prețurile la
vaccinuri accesibile. Dar, cu siguranță, o Școală veterinară sau o Asociație non-profit pentru
bunăstarea animalelor ar fi dispuși să finanțeze cercetarea cu implicații atât de profunde
asupra sănătății animalelor. S-au eradicat unele boli grave de-a lungul anilor prin vaccinare
agresivă, dar acum știm, de asemenea, că unele rase și indivizi suferă consecințe din cauza
prea multor injecții. Ar fi o mare binecuvântare să știm dacă seria inițială de pui și pisoi a
primit toate vaccinurile de care un animal de companie ar avea nevoie vreodată pentru
protecție împotriva bolilor majore.

4. Dieta perfectă pentru câini și dieta perfectă pentru pisici - Una dintre cele mai
discutate probleme în sănătatea animalelor din ultimii zece ani a fost hrana pentru animale de
companie. Uscat versus conserve. Natural versus conservanți. OMG (organisme modificate
genetic) versus organic. Fără cereale versus echilibrat. Ar fi o mare inovație dacă un
nutriționist imparțial ar descoperi dietele care se potrivesc cel mai bine digestiei specifice
canine și feline.

5. Tratament cu doză unică pentru infecțiile urechii – Un produs fabricat de Bayer par
să fi spart acest cod. Noul produs numit Claro a fost aprobat în 2015 pentru utilizarea la câinii
cu otită. Un produs ca acesta care poate fi aplicat la cabinetul veterinar, are durată de acțiune
două săptămâni și nu necesită muncă suplimentară acasă efectuată de către proprietarul
animalului de companie, de aceea este cu adevărat inovator.

6. Un produs care previne viermii cardiaci, viermii intestinali, puricii și căpușele –

Proprietarii adesea fac confuzie în administrarea substanțelor antiparazitare, de aceea, un
singur produs care elimină toți paraziții majori timp de cel puțin 30 de zile, 3 sau 6 luni ar fi
un mare pas înainte.

7. Egalitatea de gen și salarizare în medicina veterinară - Conform sondajului de

ocupare a forței de muncă AVMA din 2015, câștigurile medii anuale la nivel național pentru
femeile veterinare au fost de 71.714 USD, în timp ce bărbații au avut câștiguri anuale medii
de 83.538 USD. Această diferență se ridică la un decalaj salarial de 16,5%. Medicii veterinari
de sex feminin nu sunt despăgubiți la fel ca omologii lor de sex masculin dintr-o profesie ai
căror absolvenți recenți sunt aproape 90% femei. Când luăm în calcul faptul că datoria medie
actuală a împrumutului studențesc pentru noii absolvenți este mai mare de 150.000 USD, nu
este nevoie de un om de știință pentru a vedea că actualmente condițiile profesiei sunt
nesustenabile. In trecut, la un raport datorie: venit de 1,2: 1 au fost necesari 14 ani pentru
achitarea împrumuturilor studențești. Pentru a reduce raportul actual de la 2: 1 la, să zicem
1.7, ar înseamna fie ca datoria să scadă la 125.000 USD, fie câștigurile anuale să crească la

11
aproape 90.000 USD, ținând pasul și cu inflația. În favoarea lor, AVMA lucrează la această
problemă, dar va fi nevoie de o muncă grea și de alegeri dure pentru a ne duce acolo unde
trebuie să fim în deceniul următor.

8. Centre de imagistică veterinară - Un număr din ce în ce mai mare de spitale

veterinare de specialitate au nu numai echipamente cu raze X, ci și imagistică avansată, cum
ar fi tomografia computerizată (CT) și imagistica prin rezonanță magnetică (RMN). Această
tehnologie a îmbunătățit considerabil standardul de îngrijire în cazuri complicate, dar a
crescut dramatic și costul îngrijirilor veterinare avansate. Deoarece tehnologia este
costisitoare de cumpărat și întreținut, singura modalitate de a reduce semnificativ costul pe
test este de a folosi mașinile mult mai des. Intrați în centrele regionale de imagine veterinară.
Dacă medicina veterinară ar putea oferi RMN la o fracțiune din prețul actual (prin dezvoltarea
de centre regionale de imagistică veterinară), am vedea că mai mulți proprietari de animale de
companie acceptă acest lucru și mai mulți pacienți veterinari ar beneficia de investigații de
acest tip.

9. Test ușor și fiabil pentru măsurarea durerii la animale - Atribuirea scorurilor

durerii la pacienții veterinari poate fi foarte dificilă. O regulă generală folosită în medicina
veterinară este că, dacă ceva este dureros pentru om, atunci este probabil dureros și pentru alte
mamifere. Este cunoscut faptul că nu toți indivizii reacționează la fel la procedurile dureroase.
Dacă medicina veterinară ar beneficia într-adevăr de un test obiectiv care corespunde
adevăratului nivel de disconfort individual, Golden Retrivier poate avea un scor de durere de
„3‖ postoperator și are nevoie doar de un antiinflamator nesteroidian pentru a fi confortabil, în
timp ce un Chihuahua în același scenariu poate înregistra un „7‖ și poate necesita o
combinație de analgezice mai puternice. Nu ne putem baza pe animalele de companie pentru a
ne spune ce doare și cât de rău se simt, așa că un test de obiectiv pentru măsurarea durerii ar fi
o inovație remarcabilă.

10. Tehnologie avansată greu de imaginat încă – Uneori diagnosticul este imposibil,
deoarece tehnologia nu e atat de avansată încît dă detecteze cele mai insignifiante leziuni dar
care provoacă dureri immense. De aceea visul oricărui medic veterinar este să dispună de un
astfel de instrument magic care să permită, de exemplu, detectarea cu precizie la L2-L3 a unei
minime extrudări a discului intervertebral, ceea ce-i va permite sa aiba siguranța ca medicația
recomandată și câteva zile de odihnă sunt suficiente pentru salvarea animalului. În schimb, se
prezintă la clinică un câine care tremură necontrolat pe masa de examen, țipă la o atingere pe
cap sau pe coadă și are examene de laborator și imagistică complet normale. Adevărul este că,
într-o astfel de situație, medicul e aproape la fel de lipsit de idei ca proprietarul animalului de
companie în cauză. Una dintre marile binecuvântări ale medicinei veterinare este că pacienții

12
își îmbunătățesc adesea starea clinică, indiferent de medicația aplicată. Animalele sunt extrem
de rezistente, ceea ce ar trebui să nu se schimbe niciodată.

In concluzie, practicile veterinare care nu acordă prioritate achiziționării de

echipamente sofisticate nu vor beneficia de productivitatea și eficiența sporite pe care le aduce
inovația și riscă să piardă clienții în fața unor concurenți mai orientați spre viitor.

Bibliografie selectivă

1. Drucker, Peter F., Innovation and Entrepreneurship: Practice and Principles (1985).
University of Illinois at Urbana-Champaign's Academy for Entrepreneurial Leadership
Historical Research Reference in Entrepreneurship, Available at
SSRN: https://ssrn.com/abstract=1496169.
2. Steve Fletcher, 2018, 3D printing is changing surgery, https://veterinary-
practice.com/article/3d-printing-is-changing-surgery.
3. Kelly J. Et al., 2018, Telemedicine-Based Health Coaching Is Effective for Inducing
Weight Loss and Improving Metabolic Markers, May 2018, Telemedicine and e-
Health 25(2), DOI:
10.1089/tmj.2018.0002.
4. Matthews C.H., R. Brueggemann (2015), Innovation and Entrepreneurship: A
Competency Framework, Publisher : Routledge; 1st edition, 360 pg.
5. Porter M.E., M.R. Kramer, The Big Idea: Creating Shared Value. How to Reinvent
Capitalism—and Unleash a Wave of Innovation and Growth, January 2011, Harvard
Business, Review 89(1-2):62-77.
6. Kim, T. (2015), "Diffusion of changes in organizations", Journal of Organizational
Change Management, Vol. 28 No. 1, pp. 134-152. https://doi.org/10.1108/JOCM-04-
2014-0081.
7. https://www.linkedin.com/pulse/top-10-innovations-vet-med-next-decade-james-
dobies
8. https://veterinary-practice.com/article/enabling-digitalisation-in-the-veterinary-sector-
with-flexible-finance

13