Sporozoarele reprezintă un grup de protiste asemănătoare animalelor, ce fac parte din

încrengătura Apicomplexa. Sunt cunoscute în jur de 25.000 specii. Acestea nu prezintă organite
de locomoție, precum cilii sau flagelii. Hrănirea este exclusiv heterotrofă. Toate sporozoarele
sunt organisme parazite, care își dobândesc nutrienții pe seama altor organisme. Au un ciclu de
viață complex, care implică mai multe gazde. Sunt unicelulare.
Încrengatura Apicomplexa (Sporozoa):
Grupeaza protozoare parazite. Majoritatea paraziteaza mai multe gazde, in momentul cand trec
de la o gazda la alta, aceste organisme se inchisteaza dand naster unor forme numite spori, de
unde si numele clasei. Denumirea de Apicomplexa provine de la complexul apical, cu ajutorul
caruia aceste organisme se ataseaza sau penetreaza celula gazda. Datorita modului de viata
parazit, structura corpului este foarte simplificata. Hranirea se realizeaza prin osmoza pe intreaga
suprafata a corpului. Organitele de deplasare apar doar in anumite momente ale ciclului de
dezvoltare si atunci sunt reprezentate prin pseudopode sau prin flageli. Prezenta acestor organite
demonstreaza legaturile filogenetice dintre diverse grupuri: sporozoare, flagelate si sarcodine.
Nu poseda vacuole pulsatile.
Clasa Gregarinea
Traiesc parazite in intestin si in organele genitale la nevertebrate. Fiind parazite extracelulare pot
atinge dimensiuni relativ mari. Atunci cand sunt observate, apar in numar mare avand aspect de
turma (gregarinus = de turma).
Specie caracteristica: Stylorhynchus longicollis – parazit in intestinul de la Blaps (gandacul
puturos).
Alcatuirea corpului
Corpul parazitului este lung, viermiform, alcatuit din 2 regiuni: o regiune anterioara numita
protomerit si o regiune posterioara numita deutomerit. Deutomeritul este mai bine dezvoltat
decat protomeritul. Limita dintre aceste 2 regiuni este marcata la exterior de un sant circular.
Protomeritul are aspect alungit, in partea sa anterioara prezinta o dilatare cunoscuta sub
denumirea de epimerit. De regula, la nivelul epimeritului sunt prezente organe de fixare, cu
ajutorul carora parazitul se ataseaza de peretele intestinal al gazdei.
Deutomeritul este regiunea cea mai bine dezvoltata, la nivelul sau gasindu-se unicul nucleu al
acestei specii.
Citoplasma este diferentiata in ectoplasma si endoplasma. Intre protomerit si deutomerit exista
un perete transversal de ectoplasma ce separa complet endoplasma protomeritului de endoplasma
deutomeritului. Ectoplasma produce la exteriorul corpului o cuticula, care protejeaza parazitul de
actiunea sucurilor digestive ale gazdei. Sub aceasta cuticula exista o patura gelatinoasa, urmata
de o patura de ectoplasma hialina, apoi mai profund o patura contractila alcatuita din mioneme.
Endoplasma este foarte bogata in granule, cea de la nivelul protomeritului in granule de volutina,
iar cea de la nivelul deutomeritului in granule de paraglicogen.
Nutritia – prin osmoza pe intrega suprafata a corpului.
Respiratia – anaeroba. Energia necesara mentinerii vietii este procurata prin descompunerea
paraglicogenului.
Excretia – nu au vacuole pulsatile. Excretia se realizeaza prin difuzie pe intreaga suprafata a
corpului.
Reproducerea: este caracterizata prin alternanta de generatii sexuata (gamogonica) si asexuata
(sporogonica).
Ciclul evolutiv
Faza gamogonica: Indivizii fixati de peretele intestinal al gazdei se numesc cefalini. Cand ajung
la maturitate sexuala, acesti indivizi se detaseaza de peretele intestinal al gazdei, epimeritul se
rupe, iar protomeritul se retracta. Indivizii ajunsi in acest stadiu sunt denumiti sporadini sau
gamonti. Sporadinii (gamontii) se grupeaza in perechi, alipindu-se 2 cate 2, dand nastere unei
formatiuni numite sizigie (pl. sizigii). Fiecare sizigie se inconjura cu cate o membrana comuna,
constituindu-se astfel cate un gametochist. Gamontii (sporadinii) din acelasi chist desi sunt
identici morfologic sunt diferiti din punct de vedere fiziologic, unul din ei fiind mascul, celalalt
femel. In ambii gamonti, nucleii se divid de numeroase ori, rezultand numerosi nuclei mici care
se inconjura cu citoplasma si se transforma intr-o multitudine de gameti. Gamontul mascul va
produce gameti masculi, flagelati, iar cel femel, gameti neflagelati, imobili. Gametii copuleaza 2
cate 2, in urma acestui proces rezultand numerosi zigoti. Zigotii noi formati se inchisteaza. Deci,
sub membrana gametochistului se vor forma numerosi zigoti, fiecare dintre acestia formand cate
un spor.
Faza sporogonica: fiecare zigot se transforma treptat intr-un spor, motiv pentru care zigotii mai
sunt denumiti si sporoblasti. Sub membrana chistului, nucleul se divide de 3X dand nastere la 8
nuclei. Acestia se inconjura cu citoplasma si formeaza 8 sporozoizi. Prin acest proces,
gametochisturile se transforma in chisturi, fiecare chist continand numerosi spori, care la randul
lor contin fiecare din cate 8 sporozoizi. Aceste chisturi sunt eliminate la exterior cu excrementele
gandacului.
Faza vegetativa: daca aceste chisturi sunt ingerate de un alt gandac, in intestinul acestuia,
membrana chistului este distrusa iar sporozoizii sunt pusi in libertate. Ei ataca celulele
intestinale, in prima faza intrand in acestea. Pe masura ce parazitul creste isi formeaza un
protomerit si un epimerit definitiv si proemina in afara celulei.
Clasa Coccidia

Cuprinde specii de dimensiuni mici, parazite intracelular. Au o constitutie extrem de simpla:

citoplasma si nucleu mare.
Reprezentant caracteristic: Eimeria schubergi – paraziteaza in celulele epiteliului intestinal la
urechelnita.

Faza schizogonica: incepe prin patrunderea parazitului in stare de sporozoid in celula intestinala
a gazdei. Aici parazitul se hraneste fiind numit din acest motiv si trofozoid. La un moment dat
parazitul intra in procesul de inmultire vegetativa (schizogonie), moment in care individul poarta
numele de schizont. Nucleul se divide de numeroase ori, nucleii rezultati se inconjura cu
citoplasma, transformandu-se in numerosi schizozoizi (merozoizi). Celulele infestate sunt
distruse iar schizozoizii sunt eliberati si infesteaza alte celule.
Faza gamogonica: dupa ce schizogonia are loc de mai multe ori, probabil sub influienta unor
substante produse de gazda, unii schizozoizi patrunsi in celulele gazdei se transforma in gamonti
sau gametociti. Gamontii (gametocitii) femeli, elimina o parte din materialul nucler si se vor
transforma in gameti femeli, fiecare gamont femel se transforma in cate un gamet. Nucleul
gamontilor (gametocitilor) masculi se divide de numeroase ori, nucleii nou formati se inconjura
cu citoplasma si se transforma in gameti masculi prevazuti cu 2 flageli. Gametii, atat cei masculi,
cat si cei femeli sunt eliminati in lumenul intestinal unde are loc copulatia. In urma copulatiei
rezulta zigotul. Acesta se inchisteaza, transformandu-se in oochist. Oochisturile sunt eliminate
apoi cu excrementele la exterior, unde dezvoltarea continua.
Faza sporogonica: nucleul oochistului se divide de 2X rezultand 4 nuclei, acestia se inconjura cu
citoplasma isi formeaza cate o membrana proprie si se transforma in sporoblasti. In interiorul
fiecarui sporoblast, nucleul se divide dand nastere la 2 sporozoizi. O data cu formarea
sporozoizilor, sporoblastii se transforma in spori. Deci, fiecare oochist contine cate 4 spori, iar
fiecare spor contine cate 2 sporozoizi.
Alte specii:
Eimeria perforans – paraziteaza in intestinal de la iepure.
Eimeria zurni – paraziteaza la vite.
Eimeria avium – paraziteaza la pasari.
Clasa Hematozoea:
Cuprinde specii parazite in globulele rosii de la vertebrate. Se deosebesc de coccidii prin faptul
ca in anumite stadii ale dezvoltarii iau aspect amiboid, iar in globulele rosii provoaca aparitia
unui pigment negru, rezultat al degradarii hemoglobinei.
Au intotdeauna 2 gazde diferite (sunt heteroxene).
Reprezentant caracteristic
Plasmodium falciparum - ciclul de reproducere:
Schizogonia – sporozoidul este introdus in corpul omului de catre tantar, care atunci cand suge
sange, injecteaza in corpul omului saliva. In acest stadiu, parazitul se localizeaza la nivelul
celulelor hepatice si in maduva osoasa. La nivelul ficatului sau al maduvei osoase individul se
transforma in trofozoid, apoi in schizont, intrand in procesul de schizogonie si infestand din ce in
ce mai multe celule hepatice. Dupa ce acest ciclu a avut loc de cateva ori la nivelul celulelor
hepatice, parazitul este capabil de a ataca hematii (aceasta parte poarta numele de ciclu
exoeritrocitar).
Gamogonia – Dupa ce schizogonia s-a repetat de mai multe ori, unii schizozoizi patrunsi in
hematii se transforma in gamonti. Daca un tantar (Anopheles maculipennis) suge sange de la un
bolnav de malarie, in intestinul acestuia toate formele sunt distruse, mai putin gamontii.
Gametocitii femeli se transforma prin eliminarea a 2 globule polare in macrogameti. Gametocitii
masculi formeaza la periferie niste prelungiri digitiforme. In aceste prelungiri patrund nucleii
rezultati din diviziunea multipla a nucleului gametocitului mascul. Aceste prelungiri se
detaseaza, transformandu-se in microgameti. Copulatia are loc tot in intestinul tantarului. In
urma copulatiei rezulta zigotul. Acesta are o forma alungita si este mobil, motiv pentru care este
numit oochinet. Oochinetul migreaza in peretele tubului digestiv de la tantar unde se inchisteaza.
Patruns in hematie, parazitul ia forma unei mici amibe. Aceasta intra in procesul de schizogonie,
dand nastere la mai multi schizozoizi care se dispun in forma de rozeta. In hematiile infestate
apar niste granule de pigment negru, cunoscut sub numele de hemozoina. Dupa un timp, hematia
infestata se distruge, punand in libertate schizozoizii care vor ataca alte hematii. Punerea in
libertate a parazitului are loc simultan din toate hematiile parazitate, iar in acel moment, bolnavul
are un acces de febra datorat toxinelor produse de parazit. (acest ciclu – ciclu eritrocitar).
Gamogonia – Dupa ce schizogonia s-a repetat de mai multe ori, unii schizozoizi patrunsi in
hematii se transforma in gamonti. Daca un tantar (Anopheles maculipennis) suge sange de la un
bolnav de malarie, in intestinul acestuia toate formele sunt distruse, mai putin gamontii.
Gametocitii femeli se transforma prin eliminarea a 2 globule polare in macrogameti. Gametocitii
masculi formeaza la periferie niste prelungiri digitiforme. In aceste prelungiri patrund nucleii
rezultati din diviziunea multipla a nucleului gametocitului mascul. Aceste prelungiri se
detaseaza, transformandu-se in microgameti. Copulatia are loc tot in intestinul tantarului. In
urma copulatiei rezulta zigotul. Acesta are o forma alungita si este mobil, motiv pentru care este
numit oochinet. Oochinetul migreaza in peretele tubului digestiv de la tantar unde se inchisteaza.
Sporogonia – nucleele oochisturilor se divid de mai multe ori, fiecare nucleu rezultat se
inconjura cu o masa de citoplasma, fara sa-si formeze insa o membrana proprie. In interiorul
acestor mase de citoplasma nucleii se divid de numeroase ori, nucleii rezultati se dispun la
periferia acestor mase de citoplasma, constituind numerosi sporozoizi. Prin spargerea celulelor
infestate, sporozoizii sunt pusi in libertate in cavitatea generala a tantarului. De aici parazitul
migreaza in glandele salivare ale tantarului, de unde este inoculate cu saliva din nou la om.
Provoaca boala – febra terta maligna. Schizogonia dureaza 24 – 28 ore.
Alte specii:
Plasmodium vivax - Schizogonia dureaza 48 ore.
Plasmodium malariae – schizogonia dureaza 72 ore.
Increngatura Ciliophora (Infusoria)
Sunt cele mai superioare protozoare.
Se deplaseaza cu ajutorul cililor.
Sunt organisme heterocariote, adica au cel putin 2 nuclei, diferiti intre ei atat morfologic cat si
fiziologic (macronuclei cu rol in viata vegetativa si micronuclei cu rol in reproducere).
Alaturi de Dinoflagellata si Apicomplexa, alcatuiesc grupul Alveolata. Aceste 3 increngaturi sunt
cuprinse in acelasi grup pe baza faptului ca ADN-ul ribosomal prezinta numeroase secvente
similare, iar membrana ce le delimiteaza la exterior corpul are o structura alveolara.
Reprezentant caracteristic: Paramaecium caudatum (paramekes - lungaret).
Morfologie, organizare interna, nutritie – vezi lucrari practice.
Reproducerea: se realizeaza asexuat si sexuat.
Asexuat se realizeaza prin diviziune binara transversala. Intervalul cuprins intre 2 diviziuni
variiaza intre 12 – 24 ore.
Sexuat se reproduce printr-un proces caracteristic numit conjugare. Aceasta dureaza aproximativ
12 ore. 2 indivizi se lipesc unul de celalalt prin peristoamele lor, intre acesti 2 indivizi
constituindu-se o punte de legatura. Macronucleii din fiecare individ dispar. Micronucleii din
fiecare individ se divid de 2 ori rezultand in fiecare individ cate 4 nuclei. In fiecare individ, 3
nuclei dispar, ramanand in fiecare individ doar cate un nucleu. Nucleul ramas se divide la randul
sau inca o data constituindu-se astfel 2 nuclei in fiecare individ, acesti nuclei fiind cunoscuti sub
denumirea de pronuclei. Unul dintre pronuclei este stationar, adica ramane in individul in care s-
a format, iar celalalt este migrator, deplasandu-se prin puntea de legatura dintre indivizi, in
individul alaturat. Dupa realizarea acestui schimb, in fiecare individ vor exista pronuclei de
origini diferite. Pronucleii se vor contopi rezultand un sincarion. Dupa acest proces, indivizii se
despart unul de celalalt.
Dupa separarea indivizilor, sincarionul se divide de 3 ori rezultand 8 nuclei, care vor evolua
diferit: 4 se transforma in micronuclei, iar ceilalti 4 in macronuclei. Din cei 4 micronuclei 3 se
degenereaza si dispar, deci in aceasta faza Parameciul, va contine 4 macronuclei si un
micronucleu. Micronucleul se divide, iar diziunea sa este urmata de diviziunea Parameciului.
Macronucleii nu se divid ci se vor repartiza in mod egal 2 la un individ si 2 la celalalt. (rezulta 2
Parameci cu cate 2 macronuclei si cate 1 micronucleu). Urmeaza o noua diviziune asemanatoare
cu precedenta, din ea rezultand 2 parameci, fiecare cu cate un micronucleu si un
macronucleu.Daca parameciul este impiedicat sa se reproduca sexuat, dupa aproximativ 50 – 60
de diviziuni asexuate, intra intr-un proces complex cunoscut sub denumirea de endomixie. In
acest proces, macronucleul dispare, iar micronucleul se divide de 2X dand nastere la 4 nuclei.
Dintre acestia 3 dispar, iar cel care ramane, se comporta ca un sincarion.