CU SICRIUL DE AUR LA GROAPA DE GUNOI A ISTORIEI EP.

E plăcut să asiști la sfârșitul istoriei. La sfârșitul istoriei Statelor Unite în orice caz. N-a
fost bomba atomică de care se temeau și se ascundeau ca potârnichile prin buncăre în era
Războiului Rece. N-a fost o molimă, deși pandemia care încă face ravagii pe acolo a
omorât mai mulți americani decât cei uciși în Primul Război Mondial. Ci a fost climatul
de stânga întreținut de majoritatea intelectuală din mediul universitar și de aiurea. O stare
de spirit a ucis un stat. Nu i-aș putea spune politică, pentru că respectivii stângiști care
pupă picioarele negrilor, înainte sau după ce le spală (nici nu mai contează), nu sunt
membrii ai vreunei mișcări politice, cu reprezentare în Congres. Nu sunt la mijloc alte
interese (decât poate furatul de prin magazine). Toți acești civili fac ceea cred cu toată
tăria lor morală. Bine, nu este vorba nici de tărie și nici de morală -- dar vorba vine. E
ceva mai mult decât politica. Pe politicieni poți să-I corupi, dar pe acești fanatici nu!
Practic, există două politici în Statele Unite: una oficială și alta a societății civile. Iar
acum noi asistăm la un război politic, în care miza nu este accederea la putere, ci
impunerea unei ideologii. O ideologie care se vrea, de fapt, morală, adică o regulă
universală de conduită, care nu e afectată de tratative politice și se impune de la sine, ca
bază de pornire obligatorie a oricărei discuții. E un nazism în care rasa ariană e neagră.
Iar în lagărul de concentrare va ajunge poliția. Dar, odată cu moartea poliției, statul
moare. Deci abia aștept să văd desființată poliția, visul tuturor negrilor care nu mai pot
fura în siguranță din magazine decât în vremuri tulburi, revoluționare, așa că ei ar vrea
revoluție în fiecare zi! Și eu aș vrea revoluție în fiecare zi. Doar că în ziua 3 trebuie să
fim realiști și să înțelegem că rămânem fără NATO și cu curul gol spre Rusia care ne
aștepta de mult să scăpăm săpunul! Un ngru a murit în Statele Unite, dar o să moară și
niște români, dacă degringolada continuă.Un roman de pe Facebook care a emigrat în
Insulele Canare și care e cu mii de kilometric mai aproape de dezastrul planetar, se
întreba mai mult curios decât îngrijorat cine va fi puterea mondială care se va substitui
Americii după ieșirea acesteia din scenă. Eu am altă preocupare. Care nu se referă la
geografie și la echilibrul geopolitic, ci la istorie. Se pare că degeaba am fost noi supărați
că a năvălit comunismul peste noi, din cauză că eram gard în gard cu Uniunea Sovietică
și ni s-a părut un fel de ghinion că am picat sub sfera ei de influență. America e cel mai
depărtat stat față de Rusia și tot a căzut în capcana mortală a comunismului, așa că
distanța nu oferă nicio garanție. E un communism de tip nou, nesovietic, l-am putea numi
American (dacă n-am comite un sacrilegiu), dar asta este: communism. Nu se mai dorește
emanciparea clasei muncitoare, ca pe vremuri, ci emanciparea unei categorii mult mai
largi d epopulație și mult mai năpăstuite, respective toată pleava infracțională și șomerii
care trăiesc din furat. Despre munca în sine se spunea că abrutizează, dar furtul
abrutizează și mai rău! S-a mers din rău în mai rău. Și se pare că nicio societate nu e
imună la communism. Că mai devreme sau mai târziu va fi devorată de el. Păi, dacă nici
cel mai avansat tip de societate, nici cel mai blindat capitalism din lume n-a reușit să se
ferească! Atunci, no ice să mai zicem?! Înclin din ce în ce mai mult să le dau dsreptate
marxiștilor care susțineau că orânduirea comunistă e etapa finală și necesară în evoluția
istorică a societății umane. America nu doar că a devenit cea mai comunistă țară a lumii,
dar a confirmat cele mai îngrozitoare teze ale marxismului! L-a consolidate atât practic,
cât mai ales teoretic! Deci întrebarea mea este: unde aș putea emigra?
CU SICRIUL DE AUR LA GROAPA DE GUNOI A ISTORIEI ep.2

Vocea Americii, postul acela radio care transmitea despre libertate, de ar fi să transmită
din nou azi, ar trebui să transmită de pe altă planetă! De pe teritoriul Americii n-ar mai
putea transmite în niciun caz! De ce și-a pierdut America libertatea? Păi, așa cum mai
devreme în istorie s-a derulat cursa înarmărilor, mai recent s-a produs ceea ce numesc eu
„cursa libertăților”. Așa cum pacea a devenit un motiv de înarmare, libertatea a devenit
un motiv de poliție politică. Se dorea atât de multă pace pe planetă, încât pacea s-a
transformat în război, numit eufemisitic „rece”. Iar acest „rece” a terorizat în măsură
egală cu un război fierbinte bieții americani. L-a fel s-a întâmplat și cu libertatea. Doar că
libertatea a fost redefinită. Cucuta nu a fost strecurată în ureche, ci în dicționar. Ce
înseamnă să fii liber? Păi, de când lumea, însemna să nu fii sclav. Așadar, ca să
conceptualizăm libertatea, trebuie să ne întoarcem la noțiunea de „sclav”. Trebuie să
scoatem de la naftalină anumite schelete. Un sclav provenea dintr-o populație cucerită.
Prin urmare, oricine ar fi fost el, sclavul avea privilegiul că nu fusese măcelărit împreună
cu ceilalți. E adevărat că privilegiile sale se opreau aici, dar nu era unul de neglijat. Adică
și se oferea mâncare toată viața, plus cazare și nu trebuia să te zbați să plătești chirie și
facturi la electricitate, cum fac sclavii zilelor noastre. Insul din antichitate zicea mersi că
e sclav! Desigur, faptul că rămâneau în viață avea un preț. Cel al libertății. Dacă nu le
convenea, puteau să se sinucidă, dar nu se sinucidea nimeni. Sclavia e preferabilă morții.
În fond, în viață nu poți să le ai pe toate. Și cum decurgea viața lor? Păi, stăteau toată
existența în închisoare și erau scoși doar pentru a fi mâncați de lei în arenă, spre deliciul
leilor dar și al publicului. Dacă nu aveau onoarea să moară în arena Colosseumului,
atunci erau trimiși la muncă forțată, unde regretau că nu au fost trimiși la Colosseum.
Sclavii erau niște grațiați și niște prizonieri în același timp. Și mai erau sclavii de casă,
care aveau un regim semiliber și puteau îmbătrâni frumos alături de stăpânii lor, care
uneori chiar îi răsfățau cu favoruri sexuale și tot ce mai implică asta, adică trai pe vătrai.
Uni sclavi, mai ales sclave, și-au câștigat inclusiv libertatea în acest mod. Deci erau
vremuri când libertatea asta era: un favor, un privilegiu, o recompensă. Apoi s-a
considerat că toți oamenii trebuie recompensați, indiferent de merit, dacă erau buni la pat
sau nu, așa că sclavii au fost eliberați și ne-am trezit în zilele noastre. Dar ce s-a
constatat? Că sclăvia rămăsese. Adică acum femeile nu mai erau sclave, dar erau
prostituate, fiind plătite să facă ceea ce sclavele făceau înainte gratis, doar că o duceau
mai rău decât sclavele, în pofida mărunțișului primit, așa că prostituția a fost denumită
sclavia modernă. Există și sclavi liberi și nu mă refer la cei din Antichitate! Așa stând
lucrurile, societatea, ce s-a gândit? Hai să oferim pe lângă recompense și super-
recompense! Femeile nu doar că li s-a oferit dreptul să fie libere, dar li s-a oferit și
dreptul să aibă un serviciu onorabil, o slujbă bine plătită, iar firmele care refuzau să le
angajeze erau pedepsite. Deci s-a luat puțină libertate de la bărbați și a fost oferită
femeilor, ca un fel de generozitate, dar era rodul unui furt de libertate. Apoi s-a constatat
că degeaba femeile erau libere și aveau serviciu stabil, dacă erau sau hărțuite de
angajatori! Se ajungea tot la prostituție, chiar dacă mărunțișul de altădată se numea acum
salariu. Așa că bărbații care hărțuiau subalternele și colegele de serviciu erau dați afară.
Își pierdeau slujbele și trebuiau să facă ei prostituția ca să nu moară de foame. Deci iarăși
s-a luat puțină libertate de la bărbați și s-a dat femeilor, iar toată lumea a fost prostită din
nou că e vorba de un act de generozitate. Unii chiar au aplaudat, societatea devenea mai
curtenitoare decât cel mai desăvârșit cavaler. Desigur, e foarte ușor să fii generos, luând
dintr-o parte și dând în alta. Doar că tot penurie se cheamă. Sau, pe înțelesul celor care au
trăit în comunism: redistribuirea sărăciei. Dacă femeile nu mai făceau prostituție, au
început să facă bărbații. O să ziceți că toate aceste sacrificii de libertate și răsturnări de
ordine socială au fost necesare pentru a se aduce situația la zero, când femeile sunt pe
deplin egale cu bărbații și de la acel punct încolo se pot considera ambele categorii libere
și vor rămâne libere fără povara trecutului. Doar că aici e o capcană. Dacă sclavajul era o
instituție și ținea de orânduirea socială, misoginismul nu e o instituție, el ține de
conștiința individuală și, ca să-l suprimi, trebuie să faci poliția gândirii. Așadar, de la un
moment încolo al istoriei, femeile au început s-o ducă bine și gândirea a început s-o ducă
prost. Pentru a redresa niște echilibre de forțe în societate, s-au violat niște echilibre
mentale. Bărbații, nu doar că nu mai puteau fi misogini, dar nu mai puteau fi bărbați.
Dacă se însurau, trebuiau să înbcheie contracte pre-nupțiale, dacă aveau la serviciu colege
femei trebuiau să nu vorbească cu ele niciodată, nici măcar să le privească (ceea ce le
făcea pe ele să cadă din plasa hărțuirii în ghettoul izolări), dacă voiau să spună un banc cu
blonde trebuiau să-și facă testamentul. Când femeile au început să facă totul, bărbații n-
au mai putut face nimic. Oricum, societatea n-a fost mulțumită cu acest echilibru dintre
bărbați și femei și a început cursa pentru câștigarea libertăților în legătură cu orice
categorie, oricât de neînsemnată cantitativ sau calitativ. Adică: una e să militezi ca
femeile să nu fie bătute și alta e să militezi ca criminalii să nu fie bătuți! Da, nu trebuie
bătuți, trebuie omorâți! Deci principiul libertății suprimă nu doar clasele sociale, ci și
logica benefică care stă în spatele ierarhizării sociale. Dragi concetățeni, indiferent dacă
schimbăm criteriile de clasificare, criteriile trebuie să existe! Poate asta nu e în logica
socială, dar e în logica supraviețuirii. Poate societatea să siupraviețuiască fără individ?
Nu! Or, nu e admisibil să oferi libertate unui criminal pe motiv că libertatea e sfântă.
Viața e sfântă, nu libertatea. ar dacă cele două intră în conflict, libertatea trebuie
suprimată. Dar ce te faci dacă poliția gândirii a erodat deja categoriile logice și a mutat
haosul din societate în mintea umană? Acolo ucigașii sunt eroi (vezi negrul ucis de
poliție), iar protectorii societății sunt mai răi decât cei mai răi criminali. Goana după
anularea departajărilor sociale a dus la anularea oricăror granițe logice între noțiuni,
inclusiv „Bine” și „Rău”. Libertatea nu mai înseamnă să nu fi sclav, ca pe vremuri. Ci
înseamnă să nu ai dușmani. Să nu ai antipatii. Să nu judeci pe nimeni. Să nu ai preferințe.
Să nu ai opinii. Să nu ai spirit critic. Să nu faci departajări, nici măcar pe criterii valorice.
Să nu ai valori. Libertatea e o deposedare, o spoliere, un jaf! A fi liber înseamnă să fii
sclavul unei ideologii -- cea a libertății! Dacă încerci să scapi de sclavajul mintal, ești
tratat mai rău ca un sclav! Political correct înseamnă poliția gândirii și mai înseamnă
ceva, mult mai grav: de la o categorie socială bine delimitată (în Antichitate) sclavii au
înglobat acum întreaga umanitate. America nu este victima negrilor, ci victima propriei
înrobiri ideatice. Da: negrii sunt egali cu albii și ambii sunt sclavi! Nu e de mirare că își
pupă picioarele unii altora, asta fac sclavii! America a dus cursa libertății atât de departe
încât, considerându-se cea mai avansată țară din acest punct de vedere, într-un fel singura
super-putere a libertății, a început să inventeze răzbpoie numai ca să șină în stare această
mașinărie infernală. Unde vedea undeva în lume un regim autoritat, pac, invada statul
respectiv cu trupe militare și le lua gâtul la dictatori. Neavând colegi de ecipă, america
aînceput să joace perețica cu planeta. Nimeni nu-i declară război, dar ea declară război
tuturor. Sub pretextul că nu există suficientă libertate în lume. Păi, ador ce se întâmplă în
State. În sfârșit, America și-a declarat război ei înseși. Pe același motiv: un presupus
dictator, presupuse lipsuri ale libertăților, eventual niște arme chimice ascunse prin
dotarea poliției. Imperialismul libertății s-a întors către el însuși. Ceea ce mai rămâne e
să-l vedem pe Sadam Hussein mort. Sau reales.

CU SICRIUL DE AUR LA GROAPA DE GUNOI A ISTORIEI ep.3

Nu aș vrea ca oamenii să fie sclavi. Aș vrea să fie mai rău: șoareci de laborator. Ca să
poți să faci experimente pe ei. Din fericire, oamenii sunt deja șoareci de laborator și fac
singuri experimente pe ei înșiși. Așa că trebuie să ai doar spirit de observație ascuțit și să
tragi cu ochiul la ce se petrece în jur. Chiar dacă șoricelul își injectează otravă, trebuie să
taci și să aștepți cu răbdare să vezi ce efecte vor surveni. Obiectiv, științific, detașat.
Eventual, dacă ești tipicar și nu doar sadic, să-ți notezi cu scrupulozitate totul, să ții un
jurnal. Doar că unele otrăvuri au efecte peste 40 de ani și, uneori, fie observatorul, fie
șoricelul nu supraviețuiesc până atunci. Experimentele în lumea umană sunt în mod
frecvent neterminate. Când intervine efectul, ai uitat deja etapa aia din viață când cauza a
declanșat lanțul de evenimente. Observi efectele, dar nu mai poți să le corelezi cu
cauzele. Nu mai știi ce injecție ți-a dăunat. Sau că ai făcut vreodată vreo injecție. Viața e
un experiment natural de spălare a creierului. Fiecare dintre noi trece prin asta, cu voie de
la stăpânire sau fără. Luciditate asta înseamnă: să știi ce injecție ți-a dăunat și s-o eviți pe
viitor. Să ții singur evidența și să nu te bazezi pe evidențele altora. Dar numai câțiva
șoricei reușesc asta. Și degeaba le-ar spune celorlalți! Când memoriile individuale sunt
defazate, salvarea e imposibilă! Poți doar construi o Arcă a lui Noe și să-i iei cu forța în
ea. Dar atunci toți se vor considera sclavii tăi și te vor detesta că le iei libertatea. Nu mai
contează ce le dai în schimb! Or, asta e problemea: oamenii se gândesc numai la ce pierd,
dar nu la ce câștigă. Comunitatea de negri din Statele Unite a pierdut un membru. Nu, nu
pe Obama, din păcate, ci alt membru, mult mai anonim, care nici în visele lui cele mai
frumoase nu visa că va fi îngropat într-un sicriu de aur și o țară întreagă îl va jeli.
Aproape merită să mori pentru atâtea onoruri! Dacă murea c-o lună înainte, din cauza
coronavirusului pe care îl contactase, ar fi spus exact la fel: „I cannot breath!” , dar
nimeni n-ar fi mișcat un deget, ar fi fugit de el în toate direcțiile, pentru a menține
distanța sanitară și nici măcar groparul n-ar fi venit la înmormântarea lui. Dar a murit cu
o lună mai târziu! A fost un șoricel de laborator care te lasă cu gura căscată. Deși a murit,
a revoluționat știința. Știința politică în orice caz! Căci nici Obama nu va fi înmormântat
într-un sicriu de aur, iar văduva lui nu va primi atâtea milioane de dolari ca donație! Când
Obama era președinte, noi toți tremuram că el este cel mai puternic al planetei. Dar dacă
judeci după fastul sicriului, nu este el. Statele Unite nu sunt acea ierarhie monolitică și de
neînvins pe care o credeam noi. Nu Keops era stăpânul piramidei, ci portarul de la
piramidă. Sau, mă rog, paznicul de la discoteca, cum fusese de profesie cel mort. Dacă
Obama ar fi murit, aș fi tresărit, dar nu pentru că mi-ar fi fost simpatic, dar datorită
funcției lui. De asemenea, când a murit protestatarul acela în vârstă la o lună după ce a
fost gazat pe 10 August 2019, am tresărit, pentru că era un mic martir, în sensul că s-a
dus să lupte pentru dreptate deși era cu un picior în groapă, sau, alternativ, pentru că s-a
dus să protesteze și a fost ucis accidental de autorități. Deci autoritățile își ucid proprii
cetățeni. Or, când un negru a fost omorât de poliție în America nu am tresărit. Poate
pentru că era negru. Poate pentru că polițiștii americani ucid 2000 de oameni pe an și ar fi
chiar greu să tresar de 2000 de ori pe an! OK, a murit un negru. Singura care-l putea
plânge era comunitatea negrilor. Faptul că a făcut-o mi s-a părut o impresionantă dovadă
de unitate, ceea ce în lumea albilor nu prea vezi. Sunt primitivi, dar uniți. Așadar, la
întrebarea ce a câștigat comunitatea negrilor n-aș putea spune că unitate, pentru că deja o
avea! Dar ce a câștigat? În mod sigur n-a pierdut cea mai mare personalitate neagră care a
existat în istorie... În momentul când un negru este împușcat de poliție, un alb ar zice că
s-a câștigat un plus de ordine. Negrii vor fi mai supuși legii pe viitor, iar albii mai apărați
în propria lor țară. Deci s-a câștigat ordine. Ceea ce ajută toți negrii din Statele Unite,
pentru că și ei sunt cetățeni și un cetățean asta așteaptă de la autorități: ordine. De asta
sponsorizează fiecare dintre noi statul prin impozite, ca statul să ne asigure ordinea. Dacă
n-o face, șomează și ne toacă banii degeaba. Deciu un infractor mai puțin e un câștig
imens pentru comunitate, fie ei negri, asiatici, hispanici sau extratereștri. Dar în afară de
acest câștig general, deloc de neglijat într-o țară în care Vestul Sălbatic face legea, mai
există vreunul? Păi, poliția nu l-a luat la bătaie pe George Floyd. El mai era în jeepul în
care a fost arestat cu alți doi negri, un bărbat și o femeie, iar de ăia poliția nici nu s-a
atins. Dacă vânau negri, i-ar fi arestat pe toți trei. Deci poliția nu l-a bătut, nu l-a
împușcat, nici măcar nu l-a bruscat. Păi, dacă nu l-a bruscat, cum a ajuns Georgică al
nostru la pământ? O să râdeți, dar fiindcă suferise de coronavirus cu puțin timp înainte,
Georgică avea sechele și își pierdea suflul și, din această cauză, cunoștința. Deci când era
în situații de stres care cresc adrenalina și care obligă corpul la hiperventilație pentru că
are nevoie de cantități mai mari de oxigen, atunci se tăia filmul și Georgică leșina de-a-n
picioarelea. S-a întâmplat d emai multe ori înainte de căderea finală, dovadă că ofițerii au
chemat ambulanța și așa se explică de ce au stat cu genunchiul lui 8 minute, în loc să-l
bage mai repede în dubă și să-l ducă la secție: pentru că așteptau să vină ambulanța! Deci
comunitatea negrilor a câștigat un progres în tratamentul primit de membrii ei din partea
poliției: suspecții nu mai erau bătuți sălbatic ca pe vremuri, nu mai erau ciuruiți fără drept
de apel, ci li se cheamă ambulanța! Desigur, dacă nu era chemată ambulanța, probabil
george Floyd ar fi scăpat. Deci și progresul ăsta dăunează grav sănătății! O să mă
întrebați, atunci, de ce dacă omul era bolnav, suficient de grav încât să fie chemată
Salvarea, polițiștii respectivi au găsit de cuviință să-l imobilizeze și încă cu genunchiul pe
gât. Acesta e un paradox. Tehnica de imobilizare era legală, nu l-au maltratat nimeni pe
subiect, dar momentul ales pentru imobilizarea acestuia e cel puțin ciudat. Cine sare pe
gâtul pacientului?! De obicei e descheiat la gât, ca să poată respira mai ușor. Ceea ce se
întâmpla era că Georgică care era o namilă de om părea imposibil să fie atât de bolnav,
adică la modul paroxistic, încât au crezut că simulează și are de gând s-o facă pe leșinatul
ca s-o rupă apoi la fugă. Și s-au asigurat că mortul nu fuge. Deci o nuanță a distrus Statele
Unite. O ambiguitate! La ce grad de subtilitate s-a ajuns! Istoria pare barbară, dar e a
naibii de subtilă. Drăcesc de subtilă.

CU SICRIUL DE AUR LA GROAPA DE GUNOI A ISTORIEI ep.4

Poate vi se pare că sunt prea isteric, că încerc să fac din țânțar armăsar. Adică în Statele
Unite are loc o mișcare de protest democratică, iar eu văd în ea o insurecție comunistă. În
primul rând, pe lângă mine, mai sunt mii de observatori care numesc fenomenul la fel, cu
aceleași cuvinte; în fond, eu le-am preluat de la ei. În al doilea rând, e adevărat că am trăit
sub teroarea ceaușistă și acum suflu și în iaurt, iar când văd o mișcare de stânga intru în
alertă maximă Poate sunt eu mai nevricos și, de fapt, comunismul e mort și nu are cum să
reintre în istoria umanității. Dar acest curent e mort mai mult pentru noi, cei lucizi, care l-
am trăit și nu mai vrem să ne întoarcem la el. Dar chiar și printre noi există vreo 80% care
au votat neocomunismul imediat după Revoluție. Deci nici cei care i-au fost victime nu s-
au învățat minte și trăiesc încă sub mirajul idealurilor apuse, chiar dacă acum nu îi mai
terorizează nimeni, dar o fac de bunăvoie. Cei care au trăit sub comunism și au rămas
nostalgici par spălați pe creier, deci au o scuză. Dar cei care au trăit în capitalism (adică
acolo unde am tânjit noi jumătate de viață să trăim) par cu totul și cu totul scutiți de acest
risc, n-avea cine să-i spele pe creier, Ceaușescu nu era american! Ceaușescu nu era
american, dar poate că Staele Unite sunt a doua Uniune Sovietică! Știu, pare un banc, dar
și Partidul Comunist din România, cel inițial, alcătuit din 3 membri, părea un banc, dar în
câteva luni a ajuns partid unic! Și a dăinuit 50 de ani! Deci comunismul are talentul ăsta
de a se infiltra pe scena politică ca un banc, ca o frică exagerată a oponenților față de el, o
teamă ridicolă, dar care devine îndreptățită într-un timp record. În 2021 America s-ar
putea să devină în mod oficial comunistă! Nu vă vine să credeți? Mai citiți istoria! O să
ziceți că, da, comunismul are această capacitate de a se răspândi ca un foc de paie, dar ce
arde în State e un alt foc. O să se stingă. Negrii au protestat periodic, au vandalizat
orașele fiindcă nu i-a dus mintea la mai mult de atât, respectiv să se organizeze într-un
partid, fie el și al vandalilor, dar după ce o să fure cât pot băga în buzunare o să se
dezumfle și această bulă. Da, poate că negrii sunt apolitici, deoarece sunt limitați în
conștiința lor cetățenească și nu fac niciodată pasul, au o barieră psihologică, preferă
furtul clasic decât cel din parlament, dar să nu uităm că datele problemei s-au schimbat în
ultima vreme. Nu, nu mă refer la faptul că negrii ar fi evoluat (ar fi absurd să pretind așa
ceva!), ci mă refer la faptul că acum s-au infiltrat printre ei o grămadă de albi care au cam
tot ce le trebuie și deja le-a bubuit mintea să instaureze o teroare de tip comunist. Cu
ajutorul negrilor, un fel de muncitorime de altădată. Bine, asta dacă furtul e considerat
muncă... Deci acum există niște ideologi care nu aparțin comunității de culoare, dar o pot
conduce spre un destin măreț, departe de Guci și mai aproape de Lenin. Dar: nu se simte
dominată comunitatea de afroamericani dacă e să fie condusă de albi, fie ei și de stânga?!
Nu se simt exploatați din nou?! Nu, căci albii ăștia sunt extrem de abili; unul dintre ei a
dus șarada atât de departe, încât merită propus ca studiu de caz... Unul dintre cei mai
influenți lideri din mișcarea Black Lives Matter are fața ca laptele, dar a început să
inventeze că mama lui a avut o aventură cu un negru cu pielea foarte deschisă la culoare
și, de fapt, el e pe jumătate negru, deși tatăl lui oficial e alb. Dar o face pe maică-sa curvă
numai ca să obțină un pedigree asortat la gloată de culoare. Mizele sunt mult mai mari
decât cinstea lui maică-sa, pe care a sacrificat-o într-o clipită. E vorba de Shaun King.
Care, pe lângă faptul că pretinde că are doi tați, nu are niciun Dumnezeu și cere
distrugerea tutror statuilor și vitraliilor cu Iisus. Dar nu pentru că sunt simboluri
religioase, ci pentru că Iisus e reprezentat în mod eronat ca fiind un bărbat cu pielea
deschisă la culoare, deci reprezintă o lozincă ariană înainte să fie o divinitate (care ar
putea fi păstrată dacă îl mai bronzează cineva). Shaun chiar a citit Biblia și spune că Isus
și Fcioara Maria s-au refugiat în Egipt, nu în Danemarca, tocmai pentru că în Egipt se
puteau asorta mai bine cu tuciurii de acolo și nu băteau la ochi. Deci erau și ei tuciurii. Iar
dacă toată tradiția artistică a măsluit culoarea, arta trebuie distrusă. Căci Iisus alb
reprezintă un simbol al oprimării, o armă de dominație a negrilor. Desigur, comunismul
inițial era alb, mai précis rusesc și evreiesc, iar fiindcă nu făcea nicio referire la rasa
neagră, faptul că acum se amestecă noțiunile pare o altă struțo-cămilă. Da, Marx n-a
suflat nicio vorbă despre negri, dar cred că putem să considerăm că însuși marxismul (sau
comunismul alb) a fost o armă de dominare a negrilor și acum trebuie să-i schimbăm
culoarea, respectiv să bronzăm și politica. Acuma s-a trecut la comunismul negru, care
renunță doar la culoare, dar în rest îmbrățișează toate caracteristicile acestui curent ucigaș
și distructiv. Nu trebuie să ne deruteze o mică diferență. De asemenea, nu trebuie să ne
simțim timorați că vorbim de Dracul și că-l invocăm, respectiv acuzăm de comunism
ceea ce se întâmplă în zilele acestea în America. Nu trebuie să ne simțim că, vezi
Doamne, am cobi cu ceva. Ci trebuie să spunem lucrurilor pe nume, chiar dacă în loc de
comunism alb îi vom acuza de comunism negru, o sintagmă încă neinventată. Singura
viață care contează e a comunismului negru! Iar această viață e veșnică!

CU SICRIUL DE AUR LA GROAPA DE GUNOI A ISTORIEI ep.5

Cineva în Copenhaga a vandalizat statuia Mica Sirenă, scriind pe piatra pe care statuia se
sprijină „Pește rasist!”, iar asta doar pentru că respectivul bolovan (practic un postament
bej și amorf) ar fi în imaginația vandalului un pește alb, deci rasist. Statuia în sine a
scăpat pentru că era din bronz și, deci, neagră. Trăiască bronzul! Cred că acest material a
salvat sute de statui din cauza culorii sale metalice. Alea din marmură sau calcar, adio!
Muncitorii de la Ford amenință cu greva dacă firma mai produce mașini de poliție.
Probabil vom vedea polițiștii din America exact ca pe cei din Copenhaga, respectiv pe
bicicletă. Datorită faptului că rasa albă a făcut istoria, mi se pare normal ca rasismul
împotriva albilor să cuprindă ca și componentă sinecvanon demolarea istoriei. Eu aș fi
vrut să văd doar America ștearsă de pe hartă, dar o să văd ștearsă toată Istoria. O să obțin
mai mult decât m-am târguit! Desigur, nu deplâng istoria, căci dacă tot ce a putut da mai
bun e America, mai bine lipsă! Doar că niciodată nu m-am așteptat ca sfârșitul istoriei să
însemne desființarea ei bucată cu bucată, mă așteptam Apocalipsa să se confunde cu un
cataclism, nu cu un hei-rup ideologic. Speram ca sfârșitul să fie religios și nu politic. Și în
niciun caz comunist! Chiar nu înțeleg de ce ne-am grăbit să scăpăm de comunism, căci
eram în fața americanilor la coadă, iar acum am rămas iarăși cu 100 de ani în urma lor.
America e o dictatură fără dictator. Nu poți să împuști cuplul prezidențial, ca la noi, ci
trebuie să împuști orașe întregi, de-a valma. Și nu e orice fel de dictatură, e o dictatură
comunistă, nu e rând sau frază în care să nu reamintim acest lucru. Pe de o parte pentru că
e surprinzător, pe de altă parte pentru că e intolerabil. Păi, gândiți-vă: eu sunt rasist și nu
iubesc comunismul nici măcar după ce știu că Ceaușescu a alungat toți evreii din țară și
era la un pas să sterilizeze toate femeile de etnie rromă. Deci n-am iubit nici măcar
comunismul alb, ce să mai zic de cel negru! Visul american e ce-am vomat eu acum 30
de ani. Și nu mă exasperează că ne lasă fără statui, mă exasperează că ne lasă fără contra-
exemple, fără dovezi că există țări care ating apogeul tocmai pentru că se țin departe de
comunism. Planeta e un mare lagăr sovietic. Și nu exagerez deloc. Protestatarii au început
să mărșăluiască pe străzile din Beverly Hills strigând: „Eat the rich!” sau, în traducere
liberă: „Mâncați-i de vii pe bogați!”. Iar cei care atacau templul sacru al capitalismului
american erau albi, deci chestia cu „Black lives matter” e doar un pretext, se folosesc de
negri ca să pară un comunism cu față umană, dar e un război al albilor contra albilor.
Adică o lovitură cu efect, o fentă. Iar asta doar pentru că un furt motivat politic ar părea la
prima vedere mai scuzabil decât un un furt sociopatic. Dar e mai agravant, căci iei în
cârcă nu doar ATM-ul plin cu bani, așa cum au făcut la Los Angeles, ăia cu spate mai
puternic, dar iei în cârcă și viitorul omenirii, încrederea că omenirea mai are vreun viitor.
Furi nu doar bani! Și de aceea mă simt și eu furat. America e o hoață ordinară!