CURS 11

PREVENIREA SI COMBATEREA AGENTILOR

INFECTIOSI

IMPACTUL DESEURILOR MEDICALE ASUPRA SANATATII

Este ştiut faptul că lucrătorii din sectorul sanitar (în special asistentele
medicale) prezintă cel mai mare risc de infecţie, în special pentru infecţii grave cum
sunt SIDA şi hepatita B sau C prin rănirea cu ace contaminate.
S-a constatat că riscurile prezentate de deşeurile medicale se datorează faptului
că acestea:
 Conţin agenţi infecţioşi;
 Sunt genotoxice;
 Conţin produse chimice sau farmaceutice toxice sau periculoase;
 Sunt radioactive;
 Prezintă caracter înţepător – tăietor.

Persoanele expuse la risc :

Persoanele cele mai expuse sunt cele care vin în contact cu deşeurile medicale
periculoase, acestea prezentând un risc potenţial de îmbolnăvire. Acestea, sunt cele
care lucrează în cadrul unităţilor sanitare producătoare de deşeuri medicale, precum şi
cele din afara acestor unităţi, care, fie manipulează aceste deşeuri, fie vin în contact cu
acestea ca urmare a unei gestionări incorecte.
Grupele de risc principale de la nivelul unitaţilor sanitare sunt :
 Asistentele medicale, medicii, personalul auxiliar şi de întreţinere ;
 Pacienţii ;
 Vizitatorii ;
 Lucrătorii din serviciile auxiliare: spălătorie, depozit de materiale sanitare,
în special cei însărcinaţi cu activităţile de colectare şi transport a
deşeurilor ;
 Lucrătorii din serviciile ce se ocupă cu tratarea şi eliminarea deşeurilor.

Riscurile generate de deşeurile infecţioase şi înţepătoare – tăietoare

Se ştie ca deşeurile cu potenţial infecţios pot conţine o mare varietate de
microorganisme patogene. Aceste microorganisme pot supravieţui în cantităţi suficient
de mari, pentru a determina producerea unei infecţii în urma contactului cu aceste
deşeuri. O persoană se poate îmbolnăvi în urma contactului cu deşeurile ce au potenţial
infecţios prin :
 înţepare, zgârîiere sau tăiere ;
 intermediul mucoaselor oculare, a gurii sau nasului ;
 inhalarea agenţilor infecţioşi
 ingerarea agenţilor infecţioşi.
 Riscuri generate de deşeurile chimice şi farmaceutice
În ceea ce priveşte produsele chimice şi farmaceutice folosite în unităţile sanitare
acestea sunt periculoase prin faptul că prezintă următoarele caracteristici
: sunt toxice, genotoxice, corozive, inflamabile, explozive.
Deşeurile farmaceutice sunt rezultate din :
 Preparatele cu administrare i.v. ;
 Vărsarea /spargerea unor recipiente ;
 Fiole parţial folosite ;
 Preparate nefolosite ;
 Medicamente nedatate sau nefolosite ;
 Medicamente expirate.
Se consideră că cantităţi mai mari de astfel de deşeuri apar atunci când se
îndepărtează produse chimice şi farmaceutice nedorite sau expirate. Acestea pot
provoca intoxicaţii prin absorbţie prin piele sau mucoase, prin inhalare sau ingestie.
Produsele chimice şi farmaceutice mai pot provoca leziuni la nivelul pielii, ochilor,
mucoasei căilor aeriene. Cele mai frecvente leziuni sunt arsurile.

Riscuri generate de deşeurile genotoxice

Consecinţe ecologice dezastruoase, pot apărea la manipularea incorecta a
deşeurilor genotoxice, şi la eliberarea acestora în mediul înconjurător. Diverse studii
experimentale au arătat că multe medicamente antineoplazice sunt carcinogene şi
mutagene. Multe medicamente (ex. droguri) citotoxice sunt foarte iritante şi au efecte
locale supărătoare la contactul direct cu pielea sau cu ochii.

Riscuri generate de modalităţile de eliminare finală a deşeurilor

Alte riscuri pot apărea la incinerarea deşeurilor medicale, care conţin material
plastic, având în compoziţie clor, determină producerea dioxinei, ştiind faptul ca
dioxina este o substanţă cancerigenă cunoscută
Mercurul, din grupa metalelor grele, poate fi regăsit în termometre, baterii, lămpi
fluorescente, etc. Încinerarea deşeurilor medicale cu conţinut de metale grele este
interzisă.

Măsuri pentru reducerea riscului de contaminare a lucrătorilor din unitatea

sanitară
Se considera ca măsurile ce trebuie luate in vederea reducerii riscurilor de
contaminare referitoare la deşeurile rezultate din activităţile medicale sunt următoarele :
 Personalul va purta echipament individual de protecţie (mănuşi, măşti,
ochelari de protecţie, şorţuri, halate, etc.) ;
 Se vor respecta regulile de igienă : spălarea mâinilor, utilizarea de
săpunuri antiseptice şi a prosoapelor de unică folosinţă ;
 Se vor interzice consumul de alimente, băuturi, fumatul, aplicarea
fardurilor, în zonele de lucru, unde există risc de contaminare ;
 Se vor folosi procedee de decontaminare : curăţenie, dezinfecţie ;
 Se vor raporta accidentele prin înţepare/tăiere cu deşeuri înţepătoare –
tăietoare ;
 De asemenea, se va vaccina personalul împotriva VHB.
  Se va instrui personalul în ceea ce priveşte riscurile de contaminare
determinate de o gestionare necorespunzătoare a deşeurilor medicale,
prin cursuri de educare şi formare profesionala periodice, urmate de
testarea acestora.

Etapele gestionării deşeurilor rezultate din activitatea medicală

In Ordinul ministrului sanatatii si familiei nr.219/06.06.2002 cu modificările

şi completările ulterioare, pentru aprobarea Normelor tehnice privind gestionarea
deşeurilor rezultate din activităţile medicale şi a Metodologiei culegerii datelor pentru
baza naţională de date privind deşeurile rezultate din activităţile medicale sunt
prezentate principalele etape ale gestionării deşeurilor rezultate din activitatea
medicală.
Aceste etape sunt:

Colectarea la locul de producere (sursă)

Colectarea şi separarea pe categorii a deşeurilor reprezintă prima etapă în

gestionarea deşeurilor periculoase rezultate din activitatea medicală. De corectitudinea
separării la sursă pe categorii a deşeurilor producătorul va fi responsabil.
Ambalajul în care se face colectarea şi care vine în contact direct cu deşeurile
periculoase rezultate din activitatea medicală va fi de unică folosinţă şi se elimină odată
cu conţinutul.
Ambalajele în care se colectează deşeurile din unităţile sanitare vor avea
următorul cod de culori :
a) galben – pentru deşeurile periculoase (infecţioase, înţepătoare – tăietoare,
chimice şi farmaceutice, anatomo-patologice şi părţi anatomice) ;
b) negru – pentru deşeurile nepericuloase (deşeurile asimilabile cu cele
menajere).
Pentru deşeurile infecţioase şi înţepătoare – tăietoare se va folosi pictograma
« pericol biologic », iar pentru deşeurile chimice şi farmaceutice se vor folosi
pictogramele adecvate pericolului: inflamabil, coroziv, toxic, etc.

Deşeurile infecţioase care nu sunt înţepătoare – tăietoare se colectează în

cutii de carton prevăzute în interior cu sac de polietilenă sau direct în saci de polietilenă
galbeni sau marcaţi cu galben. Atât cutiile prevăzute în interior cu sac din polietilenă cât
şi sacii sunt marcaţi cu pictograma « pericol biologic ».
Deşeurile înţepătoare – tăietoare se colectează în cutii din material rezistent la
acţiuni mecanice. Cutiile trebuie prevăzute la partea superioară cu un capac special,
care să permită introducerea deşeurilor şi să împiedice scoaterea acestora după
umplere, având pentru acesta un sistem de închidere definitivă.
Culoarea cutiilor va fi galbenă şi vor marcate cu pictograma “pericol biologic”.

Al doilea ambalaj în care se depun sacii şi cutiile pentru deşeuri periculoase,

este reprezentat de containere mobile cu pereţi rigizi, aflate în spaţiul de depozitare
temporară. Containerele pentru deşeuri infecţioase şi înţepătoare – tăietoare au marcaj
galben, sunt inscripţionate cu « deşeuri medicale » şi poartă pictograma « pericol
biologic ». Containerele trebuie confecţionate din materiale rezistente la acţiunile
mecanice, uşor lavabile şi rezistente la acţiunea soluţiilor dezinfectante
Deşeurile chimice şi farmaceutice se colectează în recipiente speciale, cu
marcaj adecvat pericolului (inflamabil, coroziv, toxic, etc.). Ele se îndepărtează conform
prevederilor legale privind deşeurile chimice periculoase.
Părţile anatomice sunt colectate obligatoriu în cutii de carton rigid prevăzute în
interior cu sac din polietilenă de înaltă/joasă densitate sau direct în saci de polietilenă
cu marcaj galben, special destinaţi acestei categorii de deşeuri.
Sacii vor fi pe suport « holder » sau în găleţi de plastic cu capac. Sacii trebuie să fie
perfect etanşi pentru a nu permite scurgeri de lichide biologice.
Medicamentele expirate, în cantităţi mici pot fi colectate împreună cu deşeurile
infecţioase solide (cutie din carton rigid prevăzută în interior cu sac de plastic), urmând
apoi să fie eliminate final prin incinerare. Pentru a evita acumularea unor cantităţi mari
de deşeuri farmaceutice (ex. medicamente expirate), acestea se pot returna, pe baza
unui contract, farmaciei sau depozitului de produse farmaceutice în vederea eliminării
finale.
Deşeurile lichide periculoase se colectează în recipiente speciale,
impermeabile, iar evacuarea lor se poate realiza fie de către o firmă specializată, sau se
pot îndepărta în sistemul de canalizare, dacă unitatea sanitară dispune de staţie de
tratare a apelor uzate.
Deşeurile nepericuloase asimilabile celor menajere se colectează în saci de
polietilenă de culoare neagră. În lipsa acestora se pot folosi saci de polietilenă
transparenţi şi incolori.

Depozitarea temporară
Cea de-a doua etapă privind gestionarea deşeurilor rezultate din activitatea
medicală este reprezentată de depozitarea temporară. În încăperile destinate depozitării
temporare, este interzis accesul persoanelor neautorizate
Durata depozitării temporare pentru deşeurile periculoase nu trebuie să depăşească 72
ore, din care 48 de ore în incinta unităţii şi 24 de ore pentru transport şi eliminare finală,
iar condiţiile de depozitare vor respecta normele de igienă în vigoare.

Deşeurile asimilabile celor menajere se depozitează şi se evacuează conform

prevederilor Ordinului M.S. nr.119/2011 pentru aprobarea Normelor de igienă şi a
recomandărilor privind mediul de viaţă al populaţiei.

Transportul
Cea de-a cea de-a treia etapă în gestionarea deşeurilor medicale până la locul
de eliminare finală îl reprezintă transportul deşeurilor periculoase, care se va face cu
respectarea strictă a normelor de igienă şi securitate în scopul protejării personalului şi
populaţiei generale.
Transportul deşeurilor periculoase în incinta unităţii sanitare se face pe un
circuit separat de cel al pacienţilor şi vizitatorilor. Cu ajutorul unor cărucioare speciale
sau cu ajutorul containerelor mobile, se vor transporta deşeurile periculoase la nivelul
incintei unităţii.
 Transportul extern (în afara unităţii sanitare) a deşeurilor periculoase
rezultate din activitatea medicală se va realiza pe rute cât mai scurt posibile, evitându-
se arterele aglomerate.

NORME TEHNICE PRIVIND CURATAREA,DEZINFECTIA SI

STERILIZAREA IN UNITATILE SANITARE PUBLICE SI PRIVATE

DEFINITII

a) curăţare - etapa preliminară obligatorie, permanentă şi sistematică în cadrul

oricărei activităţi sau proceduri de îndepărtare a murdăriei (materie organică şi
anorganică) de pe suprafeţe (inclusiv tegumente) sau obiecte, prin operaţiuni
mecanice sau manuale, utilizându-se agenţi fizici şi/sau chimici, care se
efectuează în unităţile sanitare de orice tip;
b) dezinfecţie - procedura de distrugere a majorităţii microorganismelor patogene
sau nepatogene de pe orice suprafeţe (inclusiv tegumente), utilizându-se agenţi fizici
şi/sau chimici;
c) produsele biocide utilizate în domeniul medical pentru dezinfecţie (tip de produs
1 şi 2) sunt produse care conţin substanţe active definite în Regulamentul UE nr.
528/2012 privind punerea la dispoziţie pe piaţă şi utilizarea produselor biocide şi plasate
pe piaţă;
d) dispozitivele medicale utilizate în procedura de dezinfecţie sunt reprezentate de
accesorii specifice utilizate în acest scop. Acestea fac parte din clasa IIa şi IIb şi sunt
plasate pe piaţă în conformitate cu Ordinul ministrului sănătăţii nr. 372/2015 privind
înregistrarea dispozitivelor medicale;
e) dezinfecţie de nivel înalt - procedura de dezinfecţie prin care se realizează
distrugerea bacteriilor în formă vegetativă, fungilor, virusurilor, micobacteriilor şi a
majorităţii sporilor bacterieni; această formă de dezinfecţie se poate aplica şi
dispozitivelor medicale reutilizabile, destinate manevrelor invazive, şi care nu suportă
autoclavarea;
f) dezinfecţie de nivel intermediar (mediu) - procedura de dezinfecţie prin care se
realizează distrugerea bacteriilor în formă vegetativă, a fungilor, a micobacteriilor şi a
virusurilor, fără acţiune asupra sporilor bacterieni;
g) dezinfecţie de nivel scăzut - procedura de dezinfecţie prin care se realizează
distrugerea majorităţii bacteriilor în formă vegetativă, a unor fungi şi a unor virusuri, fără
acţiune asupra micobacteriilor, sporilor de orice tip, virusurilor şi a mucegaiurilor;
h) antiseptic - produsul biocid care fie inhibă dezvoltarea, fie distruge
microoganismele la nivelul tegumentelor / mucoaselor intacte pentru prevenirea sau
limitarea infecţiilor;
i) biofilm - un strat subţire de microorganisme care aderă puternic la suprafeţe
organice sau anorganice şi care este foarte rezistent la un unele substanţe biocide;
j) sterilizare - operaţiunea prin care sunt distruse toate microorganismele, inclusiv
sporii bacterieni, de pe obiectele contaminate, rezultatul acestei operaţiuni fiind starea
de sterilitate.
 CURATAREA

Curăţenia reprezintă rezultatul aplicării corecte a unui program de curăţare.

Suprafeţele şi obiectele pe care se evidenţiază macro- sau microscopic materii
organice ori anorganice se definesc ca suprafeţe şi obiecte murdare.
Curăţarea se realizează cu detergenţi, produse de întreţinere şi produse de curăţat.
În utilizarea produselor folosite în activitatea de curăţare se respectă următoarele
reguli fundamentale:
a) respectarea tuturor recomandărilor producătorului;
b) respectarea normelor generale de protecţie a muncii, conform prevederilor legale
în vigoare;
c) se interzice amestecul produselor;
d) se interzice păstrarea produselor de curăţare în ambalaje alimentare;
e) produsele se distribuie la locul de utilizare, respectiv la nivelul secţiilor sau
compartimentelor, în ambalajul original sau în recipiente special destinate, etichetate cu
identificarea produsului.
Urmărirea şi controlul programului de curăţare revin personalului unităţii sanitare,
care, este responsabil cu prevenirea, supravegherea şi limitarea infecţiilor asociate
îngrijirilor medicale din unitate.
Programul de curăţare este parte integrantă a propriu planului unităţii sanitare de
prevenire, supraveghere şi limitare a infecţiilor asociate îngrijirilor medicale.
Ustensilele de curăţare vor fi special dedicate fiecărei zone de risc identificate pe
harta riscurilor în unitatea sanitară.
Pentru depozitarea produselor şi a ustensilelor necesare efectuării curăţeniei aflate
în stoc, în unitatea sanitară se organizează un spaţiu central special destinat.
Spaţiul central de depozitare trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
a) să asigure menţinerea calităţii iniţiale a produselor pe durata depozitării;
b) pavimentul şi pereţii să fie impermeabili şi uşor de curăţat;
c) zona de depozitare să permită aranjarea în ordine a materialelor de curăţare şi
accesul uşor la acestea;
d) să existe aerisire naturală;
e) să existe iluminat corespunzător;
f) gradul de umiditate să fie optim păstrării calităţii produselor.

În fiecare secţie sau compartiment trebuie să existe încăperi special destinate pentru:
a) spaţiu pentru produse şi ustensile aflate în rulaj şi pregătirea activităţii de
curăţare;
b) spaţiu de depozitare/dezinfecţie a ustensilelor şi materialelor utilizate.

Personalul care execută operaţiunile de curăţare şi dezinfecţie a materialului de

curăţare trebuie să poarte mănuşi de menaj sau mănuşi de latex.
 DEZINFECTIA

Dezinfecţia este procedura care se aplică numai după curăţare şi este urmată de
clătire, după caz. Excepţia este reprezentată de situaţia în care suportul care trebuie
tratat a fost contaminat cu produse biologice. În această situaţie prima etapă este de
dezinfecţie, apoi se realizează curăţarea urmată de încă o etapă de dezinfecţie şi
clătire, după caz.

Tipuri de dezinfectie

I.dezinfectia prin metode fizice:

Dezinfecţia prin căldură uscată sau flambarea este utilizată exclusiv în

laboratorul de microbiologie.
Dezinfecţia prin căldură umedă se utilizează numai în cazul spălării automatizate
a lenjeriei şi a veselei, cu condiţia atingerii unei temperaturi de peste 90 grade C.
Dezinfecţia cu raze ultraviolete este indicată în dezinfecţia suprafeţelor netede şi
a aerului în boxe de laborator, săli de operaţii, alte spaţii închise, pentru completarea
măsurilor de curăţare şi dezinfecţie chimică.

II. Dezinfecţia prin mijloace chimice se realizează prin utilizarea produselor

biocide.
Produsele biocide utilizate pentru dezinfecţie în unităţile sanitare se
încadrează în grupa principală I, tip de produs 1 şi 2, conform prevederilor
Regulamentului (UE) nr. 528/2012 punerea la dispoziţie pe piaţă şi utilizarea produselor
biocide.
În unităţile sanitare, în afara produselor tip 1 şi 2, se mai utilizează şi produse
biocide tip 4, 14 şi 18 (menţinerea igienei în zona de distribuţie şi preparare a
alimentelor sau cele utilizate în activităţile de deratizare şi pentru acţiunile de
dezinsecţie).

Produsele biocide încadrate în tipul 1 de produs sunt utilizate pentru:

a) dezinfecţia igienică a mâinilor prin spălare;
b) dezinfecţia igienică a mâinilor prin frecare;
c) dezinfecţia pielii intacte.

Produsele biocide încadrate, conform prevederilor legale în vigoare, în tipul 2 de

produs sunt utilizate pentru:
a) dezinfecţia suprafeţelor;
b) dezinfecţia manuală a dispozitivelor medicale, dezinfecţia prin imersie, dezinfecţia
la maşini automate;
c) dezinfecţia lenjeriei/material moale.

În funcţie de eficacitate, de timpul de contact şi de concentraţia utilizată, nivelurile de

dezinfecţie sunt:
a) dezinfecţie de nivel înalt;
 b) dezinfecţie de nivel intermediar;
c) dezinfecţie de nivel scăzut.
.
Etapele dezinfecţiei de tip înalt aplicate instrumentarului care nu suportă
autoclavarea sunt:
a) dezinfecţie, cel puţin de nivel mediu;
b) curăţare;
c) dezinfecţie de tip înalt prin imersie;
d) clătire cu apă sterilă.

Procedurile de dezinfecţie înaltă a dispozitivelor medicale termosensibile sunt

înregistrate într-un registru special, denumit Registrul de dezinfecţie înaltă a
instrumentarului, în care se completează următoarele date:
a) produsul utilizat şi concentraţia de lucru;
b) data şi ora preparării soluţiei de lucru;
c) ora începerii fiecărei proceduri (ciclu) de dezinfecţie;
d) lista dispozitivelor medicale imersate la fiecare procedură;
e) ora încheierii fiecărei proceduri;
f) testarea cu bandelete a valabilităţii soluţiei, dacă a fost efectuată;
g) numele şi semnătura persoanei responsabile de efectuarea procedurii.

Igiena mâinilor şi dezinfecţia pielii se realizează după cum urmează:

a) spălarea simplă igienică a mâinilor se face utilizându-se apă şi săpun lichid;
această procedură nu este un substitut pentru dezinfecţia igienică a mâinilor.
b) dezinfecţia igienică a mâinilor se face prin spălare sau frecare, utilizându-se de
rutină un produs antiseptic de preferat pe bază de alcooli; în cazurile de infecţie cu
Clostridium difficile dezinfecţia igienică a mâinilor se face cu apă şi săpun, nu cu
soluţii alcoolice;
c) dezinfecţia chirurgicală a mâinilor prin spălare sau prin frecare este procedura care
se realizează numai după dezinfecţia igienică a mâinilor, utilizându-se un produs
antiseptic.

Reguli:
- se respectă întocmai concentraţia şi timpul de contact precizate în avizul produsului;
- pe flacon se notează data şi ora deschiderii şi data-limită până la care produsul
poate fi utilizat în conformitate cu recomandările producătorului;
- la fiecare utilizare, flaconul trebuie deschis şi închis corect;
- flaconul se manipulează cu atenţie; în cazul flacoanelor cu antiseptic este interzisă
atingerea gurii flaconului, pentru a se evita contaminarea;
- este interzisă transvazarea în alt flacon;
- este interzisă recondiţionarea flaconului;
- este interzisă completarea unui flacon pe jumătate golit în alt flacon;
- este interzisă amestecarea, precum şi utilizarea succesivă a două produse diferite;
- se recomandă alegerea produselor care se utilizează ca atare şi nu necesită diluţie;
- sunt de preferat produsele condiţionate în flacoane cu cantitate mică;
- flacoanele trebuie păstrate la adăpost de lumină şi departe de surse de căldură.
 Reguli generale de practică ale dezinfecţiei:
a) dezinfecţia completează curăţarea, dar nu o suplineşte şi nu poate înlocui
sterilizarea sau dezinfecţia de tip înalt în cazul dispozitivelor termosensibile;
b) pentru dezinfecţia în focar se utilizează dezinfectante cu acţiune asupra agentului
patogen incriminat sau presupus;
c) utilizarea dezinfectantelor se face respectându-se normele de protecţie a muncii,
care să prevină accidentele şi intoxicaţiile;
d) personalul care utilizează în mod curent dezinfectantele trebuie instruit cu privire la
noile proceduri sau la noile produse dezinfectante;
e) în fiecare încăpere în care se efectuează operaţiuni de curăţare şi dezinfecţie
trebuie să existe în mod obligatoriu un grafic zilnic orar, în care personalul responsabil
va înregistra tipul operaţiunii, ora de efectuare şi semnătura; aceste persoane trebuie să
cunoască în orice moment denumirea dezinfectantului utilizat, data preparării soluţiei de
lucru şi timpul de acţiune, precum şi concentraţia de lucru.

Efectuarea controlului chimic şi bacteriologic, prin sondaj, al soluţiilor dezinfectante în

curs de utilizare se realizează prin intermediul bandeletelor test aferente produsului.

Alegerea metodei de dezinfecţie şi/sau sterilizare pentru suprafeţe, instrumentar

şi echipamente trebuie să ţină cont de categoria din care acestea fac parte: noncritice,
semicritice şi critice.

Suprafeţele, instrumentarul şi echipamentele sunt clasificate după cum urmează:

a) critice - cele care vin în contact cu ţesuturile corpului uman sau penetrează
ţesuturile, inclusiv sistemul vascular, în mod normal sterile.
Exemple: instrumentarul chirurgical, inclusiv instrumentarul stomatologic, materialul
utilizat pentru suturi, trusele pentru asistenţă la naştere, echipamentul personalului
din sălile de operaţii, câmpuri operatorii, meşele şi tampoanele, tuburile de dren,
implanturile, acele şi seringile, cateterele cardiace şi urinare, dispozitivele pentru
hemodializă, toate dispozitivele intravasculare, endoscoapele flexibile sau rigide
utilizate în proceduri invazive, echipamentul pentru biopsie asociat endoscoapelor,
acele pentru acupunctură, acele utilizate în neurologie; aceste dispozitive trebuie
sterilizate;

b) semicritice - care vin în contact cu mucoase intacte şi nu penetrează bariera

tegumentară, cu excepţia mucoasei periodontale sau pielea având soluţii de
continuitate.
Acestea ar trebui să beneficieze de cel puţin dezinfecţie la nivel mediu.
Exemple: suprafaţa interioară a incubatoarelor pentru copii şi dispozitivele ataşate
acestora (mască de oxigen, umidificator), endoscoapele flexibile şi rigide utilizate
exclusiv ca dispozitive pentru imagistică, laringoscoapele, tuburile endotraheale,
echipamentul de anestezie şi respiraţie asistată, diafragmele, termometrele de sticlă,
termometrele electronice, ventuzele, vârfurile de la seringile auriculare, specul nazal,
specul vaginal, abaiselang-urile, instrumentele utilizate pentru montarea dispozitivelor
anticoncepţionale, accesoriile pompiţelor de lapte.
 Suprafeţele inerte din secţii şi laboratoare, stropite cu sânge, fecale sau cu alte
secreţii şi/sau excreţii potenţial patogene, şi căzile de hidroterapie utilizate pentru
pacienţii a căror piele prezintă soluţii de continuitate sunt considerate semicritice;

c) noncritice - care nu vin frecvent în contact cu pacientul sau care vin în contact
numai cu pielea intactă a acestuia. Aceste dispozitive trebuie să fie curăţate şi trebuie
aplicată o dezinfecţie scăzută.
Exemple: stetoscoape, ploşti, urinare, manşeta de la tensiometru, specul auricular,
suprafeţele hemodializoarelor care vin în contact cu dializatul,
cadrele pentru invalizi, suprafeţele dispozitivelor medicale care sunt atinse şi de
personalul medical în timpul procedurii, orice alte tipuri de suporturi.
Suprafeţele inerte, cum sunt pavimentele, pereţii, mobilierul de spital, obiectele
sanitare ş.a., se încadrează în categoria noncritice.

Dezinfecţia curentă şi/sau terminală, efectuată numai cu dezinfectanţi de nivel

înalt, este obligatorie în:
a) secţiile de spitalizare a cazurilor de boli transmisibile;
b) situaţia evoluţiei unor cazuri de infecţii asociate asistenţei medicale;
c) situaţiile de risc epidemiologic (evidenţierea cu ajutorul laboratorului a circulaţiei
microorganismelor patogene);
d) secţiile cu risc înalt: secţii unde sunt asistaţi pacienţi imunodeprimaţi, arşi,
neonatologie, prematuri, secţii unde se practică grefe/transplant (de măduvă, cardiace,
renale etc.), secţii de oncologie şi oncohematologie);
e) blocul operator, blocul de naşteri;
f) secţiile de reanimare, terapie intensivă;
g) serviciile de urgenţă, ambulanţă, locul unde se triază lenjeria.

TEHNICA DE LUCRU ŞI INTERPRETARE

pentru testele de evaluare a eficienţei procedurii de curăţenie şi dezinfecţie

I. Definiţii
Teste de autocontrol = teste efectuate de o unitate sanitară în vederea cunoaşterii
circulaţiei germenilor patogeni în mediul spitalicesc şi a evaluării eficienţei procedurilor
de curăţenie şi dezinfecţie cu scopul prevenirii apariţiei infecţiilor asociate îngrijirilor
medicale. Acestea cuprind:
Teste de sterilitate = teste efectuate pentru controlul sterilităţii a instrumentarului şi
altor materiale sanitare prin proceduri de sterilizare fizică şi chimică;
Teste de aeromicrofloră = teste efectuate pentru controlul gradului de încărcare a
aerului cu floră microbiană atmosferică în zonele de risc;
Teste de sanitaţie = teste de verificare a eficienţei curăţeniei şi dezinfecţiei
suprafeţelor şi altor materiale (de exemplu, lenjerie) efectuate în cadrul unităţii sanitare.
 II. Recoltarea şi pregătirea probelor primare

1. Controlul sterilităţii
a) Se constată în mod indirect efectul sterilizării prin cercetarea florei microbiene de
pe obiectele care au fost supuse sterilizării, fie prin însămânţarea directă a suprafeţei
obiectului pe mediul de cultură, fie a produsului de spălare şi ştergere.
b) Se va folosi bulion simplu în recipiente sterile, bulion thioglicolat sau tampoane
sterile în care s-a pus în laborator 1 ml de ser fiziologic în condiţii de sterilitate.
c) Toate materialele care pot fi luate ca atare (ace de seringă, ace de sutură, ace de
stomatologie, agrafe, aţă chirurgicală, comprese mici etc.) vor fi însămânţate pe mediile
de cultură în condiţii de asepsie.
d) Obiectele sterile mari, inventar moale sau instrumentar vor fi şterse de 2 - 3 ori cu
un tampon steril umezit în ser fiziologic, ce va fi reînsămânţat în laborator în bulion
simplu.
e) Apa sterilă va fi însămânţată direct într-un recipient cu bulion după o prealabilă
flambare a robinetului şi lăsarea apei să curgă timp de aproximativ 5 minute.
f) Aţa de sutură, catgut şi comprese vor fi însămânţate şi în bulion thioglicolat.
g) Se inscripţionează recipientul cu numărul probei, locul de recoltă, apoi proba se
înregistrează în procesul-verbal de recoltare.

2. Controlul aeromicroflorei
a) Se va determina flora microbiană atmosferică din acele încăperi unde riscurile de
colonizare/infectare pentru asistaţi ar putea fi mai mare: săli de operaţii, săli de
pansamente, săli de naşteri, saloane de prematuri etc.
b) Se foloseşte metoda sedimentării Koch sau o metodă volumetrică cu ajutorul
aparaturii necesare dedicate conform standardului indicat de producător.
c) Pentru metoda sedimentării - pentru fiecare încăpere se vor folosi 2 grupe de plăci
Petri a câte 10 cm diametru, fiecare grupă cuprinzând câte o placă de geloză simplă şi
o placă de geloză sânge, ambele plăci cu medii fără lichid de condensare.
d) Un grup de plăci se va expune în mijlocul încăperii pe o masă/la înălţimea unei
mese (la 60 - 100 cm de pardoseală), al doilea grup va fi expus într-un colţ al încăperii
la înălţimea unei mese (la 60 - 100 cm de pardoseală). Numărul de plăci necesare se
calculează în funcţie de volumul încăperii.
e) Expunerea se va face prin ridicarea capacului cutiilor Petri şi aşezarea capacelor
cu deschiderea în jos alături de cutiile Petri cu mediile selectate.
f) Timpul de expunere va fi strict cronometrat din momentul ridicării capacelor de la
plăcile Petri cu medii, acestea urmând să fie lăsate deschise 10 minute.
3. Controlul suprafeţelor şi inventarului moale
a) Se vor lua probe de pe suprafeţele care sunt considerate curate şi dezinfectate.
b) Dacă pentru suprafeţele respective a fost utilizat recent un dezinfectant, recoltarea
va fi efectuată numai după expirarea timpului de contact.
c) Se foloseşte tampon steril umezit în 1 ml ser fiziologic steril cu care se şterge o
suprafaţă de 25 cm pătraţi prin trecerea tamponului de 2 - 3 ori în sensuri diferite pe
toată suprafaţa celor 25 cm pătraţi şi se va imersa tamponul în 1 ml ser fiziologic din
recipient, agitându-se puternic pentru omogenizarea concentraţiei microbiene.
STERILIZAREA

Sterilizarea este procedeul prin care sunt indepartate sau distruse toate
microorganismele vii de pe suprafata si din interiorul unor obiecte.

I. Sterilizarea prin caldura

Caldura uscata: 1. Incalzirea la incandescenta;

2. Flambarea;

3. Sterilizarea cu aer supraincalzit (cuptorul Pasteur);

Caldura umeda: 1. Fierberea;

2. Pasteurizarea;

3. Tindalizarea;

4. Sterilizarea cu vapori curenti (100°);

5. Sterilizarea prin vapori sub presiune

6. Autoclavare;

Metode de sterilizare prin caldura uscata:

1. Incalzirea la incandescenta este mentinerea obiectului in flacara pana

devine rosu, dupa care se lasa sa se racoreasca la temperatura camerei. Se
aplica pentru ansa bacteriologica inainte si dupa fiecare folosire. Prin aceasta
metoda de sterilizare microorganismele sunt carbonizate.

2. Flambarea este trecerea repetata, rapida a obiectelor sau a unor parti a

obiectelor prin flacara. Astfel se sterilizeaza pipetele, orificiul baloanelor si
eprubetelor, inainte si dupa utilizare. Nu se flambeaza obiectele de metal.

3. Sterilizarea cu aer supraincalzit se face in cuptorul Pasteur (cuptor cu aer

cald sau Poupinel), care este o cutie paralelipipedica cu pereti dubli de metal
intre care circula aerul cald, avand in interior rafturi. Este incalzit electric, in
care caz are un termoreglator, fixat pentru 180°. Printr-un orificiu pe partea
superioara se introduce un termometru. Tot in partea superioara se afla si
sistemul de ventilatie.Sterilizarea se face la 180° timp de o ora. Aceasta
sterilizare se aplica unor obiecte de sticla si portelan.
 Metode de sterilizare prin caldura umeda:

1. Fierberea este o sterilizare incompleta deoarece nu are actiune asupra tuturor

sporilor.

2. Pasteurizarea este tot o metoda imperfecta de sterilizare, fiind distruse doar

formele vegetative prin coagularea proteinelor la temperaturi sub 100° C.

3. Tindalizarea este o sterilizare fractionata sau discontinua. Consta in incalzirea

produselor in baia de apa consecutiv 3-8 zile, timp de 1-3 ore intre 60-100° C.
Intre incalziri materialul este pastrat la temperatura camerei, iar dupa ultima
incalzire, la 4°C. Intre doua incalziri sporii trec in forme vegetative pe care
noua incalzire le distruge prin coagularea proteinelor.

4. Sterilizarea prin vapori curenti se realizeaza in oala lui Koch sau in

autoclave cu robinetul deschis. Este o metoda imperfecta, deoarece distruge
numai formele vegetative. Se aplica la lichidele care peste 100°C sunt
alterate.

5. Sterilizarea prin vapori de apa sub presiune se realizeaza in autoclave.

Caldura umeda sub presiune fiind mai penetranta, reprezinta cea mai sigura
metoda de sterilizare. Se realizeaza o temperatura de 120° C care in 30
minute distruge atat formele vegetative cati si sporii.

Autoclavul este compus dintr-un cazan de fier cu peretii dubli, grosi si

rezistenti, avand un capac care se inchide ermetic cu ajutorul unor suruburi
mari si a unei garnituri de azbest sau cauciuc.

In mod obisnuit o sterilizare buna se realizeaza la 120° C(1 atmosfera vapori de

apa) timp de 30 minute.

In autoclav se sterilizeaza medii de cultura, material infectios ,

obiecte de cauciuc, aparate de filtrat, casetele cu material chirurgical, etc.
Nu se sterilizeaza lichide alterabile la peste 100° C.

Serviciul de sterilizare din unităţile sanitare de orice tip trebuie să fie amenajat într-un
spaţiu special destinat, în vederea desfăşurării activităţilor din etapele menţionate.

În unităţile de asistenţă medicală, sterilizarea se realizează prin metode fizice

(abur sub presiune), precum şi prin metode combinate fizico-chimice (plasma).
Sterilizarea cu aburi sub presiune trebuie să fie metoda de elecţie, dacă
dispozitivul medical suportă această procedură.
 Metoda fizico-chimică (plasma, care utilizează ca agent de sterilizare peroxidul
de hidrogen) se poate utiliza pentru sterilizarea instrumentarului care nu suportă
autoclavarea.
Sterilizarea se realizează numai cu aparate autorizate şi avizate conform
prevederilor legale în vigoare.
Presiunea, temperatura şi timpul de sterilizare reprezintă valori de siguranţă pentru
eficacitatea sterilizării în funcţie de aparat.

Controlul sterilizării se efectuează după cum urmează:

a) cu indicatorii fizico-chimici;
b) cu testul de verificare a penetrării aburului (testul Bowie & Dick, pentru autoclavă);
c) cu indicatorii biologici.

Pentru fiecare ciclu de sterilizare evaluarea eficacităţii sterilizării se realizează

astfel:
a) pe tot parcursul ciclului complet de sterilizare se urmăreşte pe panoul de comandă
şi se notează temperatura şi presiunea atinse pentru fiecare fază a ciclului sau se
analizează diagrama;
b) se citeşte virarea culorii indicatorului pentru temperatură de pe banda adezivă; se
citeşte virarea culorii indicatorului "integrator" pentru sterilizatorul cu abur sub presiune,
care controlează timpul, temperatura şi saturaţia vaporilor.

Cu periodicitate zilnică, evaluarea eficacităţii sterilizării se realizează astfel:

a) se controlează calitatea penetrării aburului cu ajutorul testului Bowie & Dick,
dacă se efectuează sterilizarea materialului moale;
b) se efectuează controlul cu indicator biologic (Bacillus stearothermophyllus)
pentru autoclavele din staţiile de sterilizare sau pentru autoclavele care nu sunt
echipate cu dispozitiv automat de înregistrare (diagrama).

(1) Durata menţinerii sterilităţii materialelor ambalate în cutii metalice perforate sau
în casolete cu colier este de 24 de ore de la sterilizare, cu condiţia menţinerii acestora
închise.
(2) Durata menţinerii sterilităţii materialelor ambalate în pungi hârtie-plastic sudate
este de două luni de la sterilizare, cu condiţia menţinerii integrităţii ambalajului.

.
Sterilizarea apei pentru spălarea chirurgicală se efectuează în autoclavă pentru
sterilizarea apei, potrivit instrucţiunilor de utilizare din cartea tehnică a acesteia, la o
presiune de sterilizare de 1,5 bari şi un timp de sterilizare de 30 de minute.

Sterilizarea prin metode fizice şi fizico-chimice se înregistrează în Registrul de

evidenţă a sterilizării, care conţine: data şi numărul aparatului, conţinutul şi numărul
obiectelor din şarjă, numărul şarjei, temperatura şi, după caz, presiunea la care s-a
efectuat sterilizarea, ora de începere şi de încheiere a ciclului (durata), rezultatele
indicatorilor fizico-chimici şi rezultatul testelor biologice, semnătura persoanei
responsabile cu sterilizarea şi care eliberează materialul steril.

Sterilizarea cu oxid de etilenă nu trebuie să reprezinte o metodă uzuală de

sterilizare având în vedere riscul toxic pentru personalul staţiei de sterilizare.

METODE DE EVALUARE
a derulării şi eficienţei procesului de sterilizare

I. Indicatori fizico-chimici
1. Indicatorii fizico-chimici pentru controlul sterilizării se prezintă în mai multe forme:
bandelete, bandă adezivă cu indicatori, pungi cu markeri de culoare şi etichete
indicatoare.
2. Indicatorii fizico-chimici se plasează în fiecare pachet/casoletă şi se verifică la
deschiderea fiecărui pachet sterilizat.
3. Se vor verifica indicatorii de eficienţă ai sterilizării:
a) virarea culorii la benzile adezive cu indicator fizico-chimic;
b) virarea culorii la indicatorii fizico-chimici "integratori"; se poate verifica pentru
materialele ambalate în pungi hârtie plastic prin transparenţa plasticului. Pentru
materialele ambalate în cutii metalice, verificarea se face de către utilizatori, la
deschiderea acestora. În situaţia în care virajul nu s-a realizat, materialul se consideră
nesterilizat şi nu se utilizează.

4. În registrul de evidenţă a sterilizării se notează: data şi numărul aparatului de

sterilizare (atunci când sunt mai multe), conţinutul pachetelor din şarjă şi numărul lor,
numărul şarjei, temperatura şi presiunea la care s-a efectuat sterilizarea, ora de
începere şi de încheiere a ciclului (durata), rezultatele indicatorilor fizico-chimici,
semnătura persoanei responsabile cu sterilizarea şi care eliberează materialul steril;

5. Registrele de evidenţă a sterilizării, alături de indicatorii fizico-chimici

corespunzători fiecărei şarje de sterilizare, se păstrează pe fiecare secţie unde se
efectuează procedura de sterilizare minimum 6 luni.

II. Testul de verificare a penetrării aburului

1. Testul de verificare a penetrării aburului, respectiv testul Bowie & Dick, pentru
autoclavă este obligatoriu a se folosi la sterilizarea la autoclav, alături de indicatorii
fizico-chimici şi biologici.
2. Pachetul-test de unică folosinţă, Bowie & Dick, este un test foarte sensibil folosit
pentru a evidenţierea aerului rezidual periculos sau gazelor inerte din camera de
sterilizare, aerul rezidual sau gazele inerte putând periclita procesul de sterilizare.
3. Cerneala indicatoare îşi schimbă culoarea din albastru în verde închis spre
negru, atunci când este expusă anumitor parametri de sterilizare. Schimbarea culorii
este completă şi uniformă.

III. Indicatori biologici

 1. Indicatorii biologici constau în teste biologice pentru controlul eficacităţii
sterilizării care conţin spori din familia Bacillus stearothermophilus, care se
prezintă sub formă de:
a) fiole de plastic termorezistent ce au în interior un strip impregnat cu Geobacillus
stearothermophilus (ATCC(R) 7953TM) pentru sterilizarea la autoclavă;
b) fiole de plastic care au în interior un strip impregnat cu Geobacillus
stearothermophilus (ATCC(R) 7953TM) pentru sterilizarea cu plasmă;
c) strip impregnat cu Bacillus Atrophaeus (ATCC (R) 9372TM) pentru sterilizarea cu aer
cald (etuvă, pupinel).

NOTIUNI DE ASEPSIA SI ANTISEPSIA

Asepsia (a = fara, sepsis = putrefactie) reprezinta un ansamblu de masuri prin care

este împiedicat contactul germenilor cu plaga operatorie (contaminarea plagii), fiind o
metoda profilactica. Louis Pasteur (1822-1895) este considerat parintele asepsiei
moderne

- Asepsia se adreseaza tuturor momentelor ce prezinta riscul contaminarii plagii chi-

rurgicale; ea presupune urmatoarele gesturi: spalarea mâinilor chirurgului si  protejarea
lor cu manusi sterile, dezinfectia tegumentelor câmpului operator, sterilizarea tuturor
instrumentelor, câmpurilor si materialelor folosite într-o interventie chirurgicala,
acoperirea plagii cu un pansament steril.

Asepsia foloseste urmatoarele metode fizice si chimice:

- mijloace mecanice: curatirea mecanica si spalarea (se adreseaza instrumentarului,

materialului moale, mâinilor chirurgului si câmpului operator);

- caldura uscata (flambare, calcare, încalzire la rosu, sterilizare cu aer cald - Poupinel)  
si  caldura umeda (fierbere, autoclavare);

- sterilizare la rece: mijloace radiante (raze ultraviolete, raze gamma, ultrasunete),

sterilizare chimica (formol sub forma de vapori la rece sau la cald,
etilenoxid).                                

Antisepsia (anti = împotriva, sepsis = putrefactie) este alcatuita din totalitatea mijloa-
celor prin care se urmareste distrugerea germenilor patogeni prezenti într-o plaga, pe
tegumente sau în mediu; este deci o metoda curativa.  Sir Joseph Lister este con-
siderat  promotorul antisepsiei  în chirurgie.

Substantele chimice folosite ca antiseptice sunt reprezentate de:

1 - iod: tinctura de iod (solutie alcoolica de iodura de sodiu), solutie Lugol, iodofori
(combinatii ale iodului  cu polivinilpirolidona, detergenti, etc, rezultând preparate mai
putin iritante pentru piele: Betadine, Septozol etc.); nu se pune în contact cu o plaga
sau cu mucoase deoarece coaguleaza proteinele;

2 - alcool 70%: nu se poate aplica direct pe plaga sau  pe zone fara stratul cornos,
deoarece produce deshidratare si denaturare celulara (coagulare a proteinelor); nu ac-
tioneaza asupra formelor sporulate si a bacilului Koch; folosit în afectiuni inflamator-
infectioase, în aplicatii scurte (5-10 minute);

3 - substante pe baza de clor: hipoclorit de sodiu, cloramine (actiune pe bacteriile G+ /

G- si pe bacilul Koch; solutia folosita pentru dezinfectia plagilor si mucoaselor se obtine
prin dizolvarea comprimatelor de cloramina B de 500 mg într-un litru de apa; solutiile
folosite pentru dezinfectia obiectelor sanitare ce vin în contact cu produse organice au
concentratii mai mari), clorhexidine (compus organic al clorului în solutie de alcool
izopropilic, fara actiune asupra germenilor sporulati si a micobacteriilor);

4 - substante care degaja oxigen: apa oxigenata (solutie apoasa ce contine 3% peroxid de
oxigen [H2O2] folosita pentru antisepsia plagilor si a mucoaselor; pe lânga efectul antiseptic,
în primul rând îndreptat împotriva germenilor anaerobi, prezinta o tripla actiune: mecanica -
de îndepartare a resturilor tisulare sau corpilor straini din zonele profunde sau fundurile de
sac ale plagilor delabrante, hemostatica - pe vasele mici si citofilactica - favorizare a
proliferarii si migrarii celulare cu aparitie a tesutului de granulatie;

5 - acizi si baze: acid boric (în chirurgia generala este folosit ca pulbere formata din cristale
albe pentru antisepsia plagilor, fiind activ si pe piocianic; în plus, actioneaza asupra
sfacelurilor, tesuturilor necrozate si crustelor, pe care le macereaza;

6 - derivati ai metalelor grele (mercur, argint): fenosept (borat fenilmercuric în solutie

apoasa 2%o, rar folosit pentru dezinfectia mâinilor, a plagilor si a instrumentarului), 
nitrat

7 - detergenti: anionici (folositi la spalarea lenjeriei), cationici (actiune bactericida, fungicida

si virocida; cel mai folosit în chirurgie este bromocetul utilizata pentru aseptizarea unor plagi,
arsuri si a tegumentelor, ca si pentru dezinfectarea instrumentarului, lenjeriei, veselei,
încaperilor), amfolitici (Tego = detergent amfoter cu actiune bactericida);

8 - altii: formol (formalina = solutie de formaldehida 40%, întrebuintata ca dezinfectant

si conservant al tesuturilor; este bactericid si sporicid extrem de puternic, iritant însa
pentru ochi si caile respiratorii; utilizare spitaliceasca pentru dezinfectia periodica a
încaperilor), fenol, acid fenic, violet de gentiana ca topic bactericid si antifungic în
dermatologie), rivanol etc..
 NORME DE SUPRAVEGHERE,PREVENIRE SI LIMITARE A
INFECTIILOR ASOCIATE ASISTENTEI MEDICALE
(Ord.MS 1101/2016)

I.Infecția nosocomială (IN) este infecția contractată în unități sanitare cu paturi (de stat
și private), care se referă la orice boală infecțioasă ce poate fi recunoscută clinic și/sau
microbiologic și pentru care există dovada epidemiologică a contractării în timpul
spitalizării/actului medical sau manevrelor medicale, care afectează fie bolnavul -
datorită îngrijirilor medicale primite, fie personalul sanitar - datorită activității sale și este
legată prin incubație de perioada asistării medicale în unitatea respectivă, indiferent
dacă simptomele bolii apar sau nu apar pe perioada spitalizării.
Fiecare caz de infecție nosocomială trebuie dovedit că se datorează spitalizării sau
îngrijirilor medico-sanitare ambulatorii în unități sanitare și că nu era în incubație sau în
faza de debut/evoluție clinică în momentul internării/actului medical/manevrei medicale.
II. Organizarea activităților de supraveghere și control al infecțiilor nosocomiale
în unitățile sanitare publice și private cu paturi
1. Unitățile sanitare publice cu paturi (spitalul și alte unități sanitare cu paturi asigură
organizarea și funcționarea unor servicii de supraveghere și control al infecțiilor
nosocomiale, după cum urmează:
a) la nivelul spitalelor județene și al sectoarelor municipiului București, spitalelor clinice
și universitare, respectiv al institutelor de asistență medicală, se organizează servicii
specializate de supraveghere și control al infecțiilor nosocomiale.
Pentru coordonarea profesională a activității specifice sunt necesare specialitățile de
medic specialist epidemiolog, microbiolog, boli infecțioase sau, în lipsa acestora, medic
specialist pediatru, neonatolog, obstetrician-ginecolog etc., atestat ca absolvent al unui
curs de perfecționare profesională specifică, organizat de autoritatea de sănătate
publică județeană și a municipiului București sau de institutul regional de sănătate
publică.
Pentru posturile de cadre medii - asistenți medicali, se vor angaja asistenți de igienă
sau asistenți încadrați la stația centrală de sterilizare, servicii de neonatologie, ATI,
obstetrică-ginecologie etc., cu condiția absolvirii unui curs de perfecționare specifică
organizat în condiții similare;
2. Unitățile sanitare private cu paturi vor răspunde pentru activitățile de supraveghere și
control al infecțiilor nosocomiale, prin asumarea responsabilității profesionale și
juridice de către personalul astfel angajat sau de unitatea astfel contractată.
Unitățile medico-sanitare care nu pot asigura activitatea de supraveghere și control al
infecțiilor nosocomiale cu personal vor contracta serviciile specifice acestei structuri cu
autoritatea de sănătate publică județeană sau a municipiului București, care își asumă
responsabilitatea profesională ori juridică, după caz, pentru serviciile contractate în
prevenirea infecțiilor nosocomiale.
Îndrumarea metodologică a personalului și a activităților desfășurate în cadrul structurii
de prevenire și control al infecțiilor nosocomiale din unitățile sanitare publice se
realizează de compartimentul de specialitate din cadrul autorității de sănătate publică..
Intervenția și expertiza de specialitate, în cazul unor focare epidemice sau situații de
risc declarat, sunt asigurate, la solicitarea unității ori prin autosesizare, de către
compartimentele specializate ale autorității de sănătate publică județene și a
municipiului București, cu titlu de gratuitate, din bugetul de stat, în cadrul programelor
naționale de sănătate.
Atribuțiile instituționale și individuale în activitatea de prevenire și combatere a
infecțiilor nosocomiale în unitățile sanitare publice și private
Atribuțiile comitetului director al unității sanitare:
- solicită și aprobă planul anual de activitate pentru supravegherea și controlul infecțiilor
nosocomiale;
- organizarea și funcționarea serviciului de supraveghere și control al infecțiilor
nosocomiale și/sau realizarea contractelor de furnizare de servicii necesare prevenirii și
controlului infecțiilor nosocomiale;
- asigură condițiile de implementare în activitate a prevederilor planului anual de
activitate pentru supravegherea și controlul infecțiilor nosocomiale;
- asigură analiza anuală a îndeplinirii obiectivelor planului de activitate, rezultatele
obținute, eficiența economică a măsurilor și investițiilor finanțate;
- verifică și aprobă alocarea bugetului aferent derulării activităților fundamentate prin
planul anual de activitate pentru supravegherea și controlul infecțiilor nosocomiale și
îmbunătățirea continuă a condițiilor de desfășurare a activităților și a dotării tehnico-
materiale necesare evitării sau diminuării riscului pentru infecție nosocomială;
- derularea legală a achizițiilor și aprovizionarea tehnico-materială, prevăzute în planul
de activitate sau impuse de situația epidemiologică din unitate, în vederea diminuării ori
evitării situațiilor de risc sau combaterii infecțiilor nosocomiale;
- comitetul director al spitalului va asigura condițiile de igienă, privind cazarea și
alimentația pacienților;
- deliberează și decide, la propunerea Colegiului Medicilor din România sau ca urmare
a sesizării asistaților în privința responsabilității instituționale ori individuale a
personalului angajat/contractat, pentru fapte sau situații care au dus la lezarea
drepturilor ori au prejudiciat starea de sănătate a asistaților prin infecție nosocomială
depistată și declarată;
- asigură dotarea necesară organizării și funcționării sistemului informațional pentru
înregistrarea, stocarea, prelucrarea și transmiterea informațiilor privind infecțiile
nosocomiale.