ORGANE DE MAŞINI
ÎNDRUMAR DE PROIECTARE
PENTRU SPECIALIZAREA
INGINERIE ECONOMICĂ
ÎN DOMENIUL MECANIC
TM ML
ME
2008
Conf. dr. ing. Zaharie MORARIU
ORGANE DE MAŞINI
ÎNDRUMAR DE PROIECTARE
PENTRU SPECIALIZAREA
INGINERIE ECONOMICĂ
ÎN DOMENIUL MECANIC
TM ML
ME
2008
Referenţi ştiinţifici:
Prof. dr. ing. Ion VOICA
Conf. dr. ing. Ioan Dan FILIPOIU
Tehnoredactare computerizată:
Conf. dr. ing. Zaharie MORARIU
Tehnician: Daniela MANOLACHE
Referent: Victoria MAGEREANU
I
Prefaţă
Placă de bază 3a
TCT
SEE 1
TC
ML
Dp1
ME 1(Dp1) R
C
I 3b
TCD
TC z1
z3 z4 z6
1(Dp1)
2(Dp2)
z2 z5
II
III IV V
e
a
1C
1H
f
b
2CH
2H
g
c
3CH
3H
d
h
2H
2CV
coaxial
j
1M
i
3CV
k
l
2M
2HM
Tabelul 2.1
Puterea la intrare, în
Raportul
Mărimea KW, la 1000 rot/min. Randa-
Tipul Masa de
caracteristică mentul Utilizări
reductorului [kg] transmi-
[mm] Momentul de ieşire,
tere
în [Nm]
460 00 KW Reductoare
Reductor cilindric aw 500 3 650 1,25-6,3 0,99 de putere
cu o treaptă de 180 000 Nm mare
reducere - 1H
2-10 00 KW
Fig.2.2.a aw=80…400 25-1 150 2-6,3 0,99
31 500 Nm Reductoare
de uz
Reductor cilindric aw2=125…500 1-770 KW general
90-2 400 8-40 0,98
cu două treapte de 63 000 Nm
reducere - 2H
Fig.2.2.b 63 00 KW
aw 710 8 800 7,1-20 0,98 Reductoare
500 000 Nm
de putere
mare
Reductor cilindric aw 710 8 700 7,1-20 350 000 Nm 0,98
cu trei treapte de
reducere - 3H Reductoare
Fig.2.2.c - - 3,5-710 0,4-45 000 Nm 0,98 de uz
general
Reductor dacă u = 5
melcat cu o 0,93…0,97
1… 0,1…100 KW
treaptă de aw = 31,5…500 5…63(80)
2 300 60 000 Nm dacă u = 60
reducere 1M
Fig.2.2. j 0,70…0,87
2
3
3
4 1
2
4 b a
1
a b
4 4 6 3
6
5 5
ω1 2 1
ω1
ω2 2
1
ω2
3. STRATEGIA PROIECTULUI
TM ML
ME TM C
ME TM
ML
C
ME
ML
a b c
Fig. 3.1. Variante ale transmisiilor mecanice
a – TM cu reductor cilindric; b – TM cu reductor conic sau conico-cilindric;
c – TM cu reductor melcat sau cilindro-melcat.
Competitivitatea produsului
Calitate Servicii
Proiectare Execuţie proiect
Aprovizionare Montaj
Montaj şi punere Punere în funcţiune
în funcţiune Transport
Siguranţă în Auditul intern
exploatare Expertize, Reparare
Garanţie, Asigurare
Lansarea şi Asigurarea
comercializarea serviciilor
produsului
Cercetare
Tehnologie
Experienţă
Realizare
Idee Comercializare
Economice
Obiceiuri
Structuri
În concluzie, firma la care proiectantul este angajat, este chemată să analizeze corect,
să reducă incertitudinile şi să asigure o bună compatibilitate între ideea de produs nou pe care
o percepe ca pe o oportunitate şi obiectivele sale, potenţialul şi mediul său. Procesul de
selecţie a ideii comportă, în principal, două momente:
primul moment solicită analiza potenţialului de piaţă şi a capacităţii firmei ce
urmează să producă şi să comercializeze produsul;
13
Zaharie MORARIU
al doilea moment se referă la ideile care trec de primul moment, sunt apoi evaluate
şi analizate sistematic pe baza ingineriei valorii .
Un exemplu, cu privire la sursa de idei noi şi a potenţialului de piaţă, este prezentat în
tabelul 5.1, în care punctul de plecare îl poate reprezenta tipul de client pe care-l are firma în
cauză la momentul respectiv, pentru a satisface cererea de produse şi servicii, chiar dacă
acestea nu au un caracter inedit pentru firma furnizoare (se analizează fiecare caz în parte).
Pe prima coloană a tabelului se precizează sursele de idei noi, iar pe următoarele
coloane grupele de produse şi frecvenţa cu care diferitele grupe de produse sunt indicate de
diferitele surse (variantele trebuie să asigure rentabilitatea firmei).
Potenţialul de piaţă a produsului nou Tabelul 5.1
Nr. Frecvenţa grupelor propuse
Sursa de idei
crt. Adesea Uneori Rareori
1 Compartimentul de vânzări 1;2 3 4
2 Compartimentul de asistenţă tehnică 1;2;3;4 - -
3 Departamentul de producţie 1;2;3;4 - -
4 Comportamentul de cercetare – dezvoltare 1;2 3;4 -
5 Compartimentul de cercetare a pieţei 1;2 3 4
6 Sesiunile asaltului de idei 1 2;3 4
7 Surse din exterior 1 2 3;4
8 P1 100 0 0
Ponderea grupei
9 P2 71,4 28,5 0
10 NN i P3 28,5 57,1 14,2
Pi NS
100 [%].
11 P4 28,5 14,2 57,1
Capacităţi proprii de
2 0,75 6 4,5
Cercetare – dezvoltare
Cunoştinţe şi experienţă în
3 1,25 8 12,5
Marketing
Capacităţi de producţie
5 0,5 4 1
Potenţiale + colaborări
Compatibilitatea cu circuitele de
6 Aprovizionare şi distribuţie 1 7 7
existente
9 Total Σ = 10 Σ = 84,5
15
Zaharie MORARIU
6. CREAREA ŞI TESTAREA CONCEPTULUI - TRANSMISIE MECANICĂ
6.1. Stabilirea rapoartelor de transmitere
În cadrul capitolului se stabileşte schema funcţională şi parametrii cinematici ai
transmisiei mecanice alese pe baza criterilor de la capitolele precedente.
Principalii parametri cinematici sunt rapoartele de transmitere pentru transmisia prin
curele şi reductor, stabilirea lor se face în baza unor criterii de optimizare constructivă şi
funcţională, care au la bază, de regulă, gabaritul şi costul minim al materialului.
În baza datelor de proiectare, raportul de transmitere total, teoretic, se determină cu
relaţia:
nMEj
i tot j i cj i Rj ; j = 1, 2, 3, 4 (6.1.1)
nML
unde: i*cj şi i*Rj sunt rapoartele de transmitere, ipotetice, ale transmisiei prin curele,
respectiv a reductorului; nMEj este turaţia la mers în gol a motorului electric – valorile sunt
precizate în cataloagele firmelor producătoare ( = 750; 1000; 1500; 3000 r.p.m.); nML este
turaţia maşinii de lucru – valoarea ei este precizată prin tema de proiectare; j – numărul de
variante.
Turaţia motorului electric, nefiind precizată, din calcul se vor obţine patru valori
pentru raportul total teoretic, deci patru variante.
În continuare, pentru fiecare din cele patru variante obţinute, se va stabili, conform
STAS 6012-82, rapoartele de transmitere standardizate icj şi iRj , în aşa fel încât produsul
rapoartelor standardizate să fie cât mai aproape de valorile rapoartelor totale teoretice.
Raportul de transmitere standardizat pentru transmisia prin curele se alege în
intervalul:
1 i c j 2,5 (3,15) (6.1.2)
Numărul treptelor de reducere la reductor se stabilesc cu ajutorul rapoartelor de
transmitere standardizate prezentate în tabelele 6.1 şi 6.2, astfel:
1,25 iRj 6,30 – reductor de uz general cu o treaptă de reducere;
7,10 iRj 31,5 - reductor de uz general cu două trepte de reducere; (6.1.3)
12,5 iRj 40,0 – reductor melcat cu o treaptă de reducere.
iRj 40 – reductor de uz general cu mai multe trepte de reducere.
Reductoarele planetare şi armonice se pot adopta pentru oricare din cazurile
prezentate, când se impune o construcţie compactă şi un gabarit minim.
Alegerea variantei optime se face în baza costului de material necesar execuţiei roţilor
de curea şi angrenajelor.
În acest sens se calculează volumul, aproximativ, al roţilor de curea şi al angrenajelor
reductorului.
Volumul aproximativ al roţilor de curea este dat de relaţia:
VTC j D 2p1B 1 i cj
2 2
K1 1 i cj [m3], (6.1.4)
4
unde: Dp1 – diametrul primitiv al roţii de curea conducătoare; B – lăţimea roţii; icj – raportul
de transmitere standardizat; K1- factorul de volum pentru roţile de curea ( = D 2p1B ).
4
Volumul aproximativ pentru angrenajele cilindrice, pentru un reductor cu trei
trepte de reducere, s-a determinat în baza următoarelor ipoteze:
16
Zaharie MORARIU
raportul dintre lăţimea danturii şi diametrul de divizare este constant
b1 b 3 b 5
;
d1 d 3 d 5
pinioanele au acelaşi număr de dinţi (z1 = z3 = z5);
condiţia de egală rezistenţă la încovoiere la piciorul dintelui pentru roţile
dinţate durificate ce formează angrenajele ( F1= F3 = F5);
condiţia de egală rezistenţă la pitting a flancurilor dinţilor pentru roţile dinţate
îmbunătăţite ce formează angrenajele ( H1 = H3 = H5).
Pentru angrenaje cilindrice durificate, volumul angrenajelor este:
VaDj K 2D 1 i12
2 2
i12 1 i 34 2
i12 i 34 1 i 56 [m3], (6.1.5)
unde: K2D, K2î – factorii de volum pentru angrenaje durificate, respectiv angrenaje
îmbunătăţite şi se definesc prin relaţia generală:
b 3 3
K2 d [m ], (6.1.7)
4 d1 1
unde:d1 – diametrul de divizare al roţii dinţate z1; b – lăţimea danturii; i12, i34, i56 – rapoartele
de transmitere standardizate pentru prima, a doua şi a treia treaptă de reducere (tabelul 6.3).
Alegerea rapoartelor pentru angrenaje i k , k 1 se va face cu respectarea condiţiei
i k, k 1 1 i c j .
Valorile factorilor K2D şi K2Î sunt diferite şi se adoptă în funcţie de material, de modul
de poziţionare a roţilor dinţate faţă de reazeme şi de treapta de precizie ( pentru roţi durificate
b/d1 = 0,4…0,8 şi pentru roţi îmbunătăţite b/d1 = 0,8…1,2).
Volumul aproximativ pentru angrenajele conice se calculează după aceleaşi
considerente, dar în ipoteza că roţile dinţate conice se aproximează cu doi cilindrii care au
diametrele egale cu diametrele de divizare medii (dm1 şi dm2) şi lăţimea (b). Astfel, apare
raportul (b/dm1); valorile se stabilesc în funcţie de raportul de transmitere şi de numărul de
dinţi ai pinionului (pentru roţi durificate b/dm1 = 0,48…0,64 şi pentru roţi îmbunătăţite
b/dm1 = 0,64…0,8).
Volumul aproximativ pentru angrenajul melcat se calculează cu relaţia:
b2 3
Va d1 i122 K3 i122 [m3], (6.1.8)
4 d1 q q
Tabelul 6.2
Observaţii:
Valorile din şirul I corespunde seriei de numere nominale R10, iar şirul II
corespunde seriei R20.
Valorile din şirul I se vor prefera valorilor din şirul II.
Rapoartele de transmitere mai mari decât cele indicate în tabel se obţin prin
înmulţirea acestora cu 10, 100, 1000.
18
Zaharie MORARIU
Rapoartele de transmitere la reductoarele în mai multe trepte tipizate Tabelul 6.3
*)
Tipul Parametrii u=u12 u34
Schema Observaţii
reductorului constructivi u=u12 u34 u56
8 = 4 2 (=3,15 2,5) ; 10 = 4 2,5;
Cilindric în a2 12,5 4 3,15 16 = 4 4;
2H 1,6
două trepte a1 20 = 5 4; 25 = 5 5;
31,5 = 6,3 5; 40 = 6,3 6,3
6,3 = 2 3,15; 8 = 2 4 (=2,5 3,15);
Conico- d2 10 = 2,5 4; 12,5 3,15 4;
cilindric în 2CH 1,12 16 = 4 4; 20 = 4 5;
două trepte a 25 = 5 5; 31,5 = 5 6,3;
40 6,3 6,3 (=5,6 7,1).
315 20 16; 500 31,5 16;
400 = 25 16; 800 25 31,5;
Melcat în două
2M 630 = 20 31,5; 125 0 40 31,5;
trepte Reunire de
a2 1600 50 31,5; 2000 63 31,5
2 două
1000 31,5 31,5;
a1 reductoare cu
40 = 2 20; 50 = 2,5 20; o treaptă
Cilindro-
63 = 3,15 20 80 = 4 20;
melcat în două 2HM
100 = 2,5 40 160 = 4 40;
trepte
200 = 5 40; 250 = 5 50
a2
1,6 50 3,15 4 4 63 4 4 4
Cilindric în a1 80 = 5 4 4 100 = 5 5 4
3H
trei trepte a3 125 = 6,3 5 4 160 = 6,3 6,3 4
1,6 200 6,3 6,3 5
a2
50 3,15 4 4
63 3,55 4,5 4
d2
1,12 80 = 4 5 4
Conico- a1 100 = 4 5 5
cilindric în trei 3CH
trepte a 2
125 = 4 6,3 5
1,6 160 = 4 6,3 6,3
a1
200 5 6,3 6,3
250 6,3 6,3 6,3
*) Scrierea se face pe rapoarte nominale (şirul STAS), pentru care se fac rotunjiri.
cu ”u” s-a notat raportul de angrenare ( u k, k+1 = i k, k+1 ; k = 1,3,5… ).
Masa roţilor de curea şi a roţilor dinţate se poate calcula dacă, aprioric, s-a stabilit
materialul şi desenul de execuţie:
Mj Vj j [kg], (6.1.9)
n MEj
i tot j (valori calculate)
n ML
NU DA
(ic . iR) j i tot j
NU DA
Cm Min [Cmj] Cmj se determină
cu rel.6.1.5...6.1.10
Tipul Tab.6.3
reductorului
unde: PME – puterea motorului electric în KW; Pc.nec.j – puterea de calcul necesară; cs –
coeficient de suprasarcină ce ia în considerare creşterile accidentale ale puterii la maşina de
lucru – valorile sunt date în tabelul 6.6.
Nefiind precizată turaţia motorului electric de mers în gol, alegerea motorului electric
se face pentru toate cele patru variante, precizate la pct. 6.1.
Din anexa 6.1, tabelele 1 şi 2 se obţin datele cu referire la puterea nominală (P ME j),
turaţia de mers în sarcină sau nominală (n I), randamentul MEj şi masa MMEj a motorului
electric.
Datele alese permit să se calculeze puterea pierdută în motorul electric, respectiv
costul acestei puteri. Pentru utilizatorul direct (cel care cumpără şi utilizează motorul electric),
aceste costuri se contabilizează la capitolul pierderi.
Puterea pierdută în motorul electric
1 ME j
Pp ME j PME j [KW], (6.2.4)
ME j
unde: pOME – preţul unitar al motorului electric în [u.m./kg].; MMEj – masa motorului electric.
Costul energiei electrice şi preţul motorului electric se vor stabili la momentul
execuţiei proiectului, la mărimea celor practicate pe piaţa mondială sau în ţară.
Cheltuielile totale, efectuate cu ocazia achiziţionării motorului electric, şi cele datorate
puterii pierdute prin frecare sunt:
Ctj = Cpj + pMEj [u.m.], (6.2.8)
Toate datele tehnice şi economice se centralizează în tabelul 6.7.
nI n II n III n IV
n II ; n III ; n IV ; nV [r.p.m.], (7.1.1)
ic i12 i 34 i 56
Cunoscând turaţiile (nx în r.p.m.) şi puterile (Px în KW), se pot determina momentele de
răsucire pe fiecare arbore
30 10 6 Px
M tx Nmm (7.1.3)
nx
Pentru transmisia mecanică din fig. 2.1, x = I, II, III,, IV şi V.
16c s M tx
dx 3 [mm], (7.1.4)
at
dca 25 28 30 32 35 38 40 42 45 48 50 55 56 60 63
Mt 1280 1700 1800 2120 2650 3350 4120 4870 5800 8250 11200 12800 14500 19000 24300
Tabelul 7.3
dca Toleranţa
dca
dca
30 j6
32...50 k6
ℓca ℓca m6
50
Se disting mai multe tipuri de transmisii prin curele trapezoidale (TCT) în funcţie de
forma geometrică a secţiunii şi performanţele funcţionale (putere transmisă, viteză periferică
limită, flexibilitate, durabilitate etc.), şi anume:
Curele trapezoidale clasice: Y, Z, A, B, C, D şi E, la care raportul l p/h =1,3…1,4.
Dimensiunile caracteristice rezultă din STAS 1167/1-71, iar condiţiile de calitate din STAS
1164/2-79 – a se vedea tabelul 7.5.
Curele trapezoidale înguste nezimţate SPZ, SPA, SPB, SPC şi cele zimţate SPZX,
SPAX, SPBX, SPCX, la care raportul lp/h =1…1,1. Curele trapezoidale înguste nezimţate au
dimensiunile geometrice reglementate prin STAS 7192-83 sau catalogul firmei FARTEC -
România (tabelul 7.5), iar cele zimţate prin ISO, BS 3790 şi DIN 2211 sau catalogul firmei
DAYCO, prezentate în anexele 7.35 şi 7.36. Curelele înguste oferă avantajul unei suprafeţe
mărite de contact cu locaşul roţii (pot transmite puteri mai mari), iar cele zimţate prezintă
rezistenţe la rupere prin încovoiere mai mari, în raport cu cele nezimţate.
Transmisia prin curele trapezoidale multiple de tip PV are un gabarit mic (Dpmin ≥ 13
mm), poate lucra cu viteze de până la 50 m/s şi prezintă o încărcărcare mai uniformă a
curelelor (date despre proiectare sunt prezentate în anexa 7.37, după firma DAYCO).
/2 a
Dp2 lp
/2 h
1
O1 O2
Dp
Dp1
A
Motor electric
Maşină cu aburi sau motor cu
ardere internă cu 2 sau 3 cilindrii
Motor electric
Motor cu ardere internă cu 4 sau
mai mulţi cilindrii
Turbină cu n 6000 r.p.m.
Generatoare electrice uşoare. Număr de ore de funcţionare a transmisiei
Pompe şi compresoare centri- din 24 ore
fugare. Transportoare cu bandă. 8- 8- 8-
Strunguri, maşini de găurit şi 8 8 8
16 16 16 16 16 16
alezat.Ventilatoare. Separatoare.
Site uşoare. 1 1,1 1,4 1,1 1,2 1,5 1,2 1,4 1,5
Mtmax = 1,2 Mtn
Generatoare electrice. Pompe cu
piston şi compresoare cu 3 şi
mai mulţi cilindrii. Ventilatoare.
Transportoare cu lanţ,elevatoare.
Maşini de frezat, strunguri,
1,1 1,2 1,5 1,2 1,4 1,6 1,3 1,7
fierăstraie disc pentru lemn.
Maşini pentru industriile textilă,
alimentară şi hârtie. Site grele.
Maşină de lucru
Cuptoare rotative.
Mtmax = 1,5 Mtn 1,5
Pompe cu piston, compresoare
cu 1 sau 2 cilindrii. Ventilatoare
grele, transportoare elicoidale şi
cu cupe. dezintegratoare. Maşini
de rabotat, mortezat, polizat. 1,2 1,3 1,6 1,3 1,5 1,7 1,4 1,9
Piese cu şurub şi cu excentric cu
volant relativ greu. Maşini de
ţesut şi egrenat bumbac.
Mtmax = 2 Mtn
Maşini de ridicat, escavat şi
dragat. Piese cu şurub şi cu
excentric, cu volant uşor.
Foarfeci mecanice, ciocane
pneumatice. Mori cu bile, cu 1,3 1,5 1,7 1,4 1,6 1,8 1,5 1,7 2
pietre, cu valţuri. Concasoare,
malaxoare.
Mtmax = 3 Mtn
27
Zaharie MORARIU
Dimensiunile
Tipul
secţiunii
a h h bmax Dp min Lp [ mm] curelei
ℓp × h
Tipul de curea de
mm mm mm mm Ac grade
curea 2
min. max. ×10
mm2
Y 5,3×4,0 6 4 0,2 1,3 25 400 2800 0,26
Curele trapezoidale
clasice Z 8,5×6,0 10 6 0,2 2,0 60 450 3550 0,47
STAS 1164-71
A 11×8 13 8 0,2 2,8 90 560 4500 0,81
a B 17×11 17 11 0,5 3,5 125 800 8000 1,43
bmax C 19×14 22 4,8 200 1250 12500 2,37
ℓp 14 0,5
D 27×19 32 19 0,6 6,4 355 2000 12500 4,76
40 1
h E 32×25 38 25 0,7 8,3 500 3150 12500 7,23
SPZ 8,5×8,0 - 8 0,4 2,0 71 630 3550 0,54
SPA 11×10 - 10 0,5 2,8 100 800 4500 0,90
Curele trapezoidale SPB 14×13 - 13 0,5 3,5 160 1250 8000 1,50
clasice
16×15 16×15 - 15 0,5 4,0 200 1600 10000 1,98
STAS 7192-83
SPC 19×18 - 18 0,6 4,8 224 2000 12500 2,79
Exemple de notare:
- curea trapezoidală tip A, Lp=500 mm: curea trapezoidală A2500 STAS 1164-67;
- curea trapezoidală îngustă tip SPA, Lp=2000 mm: curea trapezoidală SPA 2000 STAS
7192-65.
28
Zaharie MORARIU
Principalele etape de calcul al TCT sunt:
1. Puterea de calcul la elementul conducător:
Pc cd PI KW , (7.2.1)
unde: PI - putere necesară la motorul electric); cd - coeficientul de funcţionare (tabelul 7.4).
2. Alegerea profilului (tipului) curelei
Profilul curelei se alege în funcţie de puterea de calcul şi turaţia elementului
conducător şi rezultă din diagramele prezentate în figurile 7.2 şi 7.3. Se recomandă a se folosi
curele trapezoidale înguste.
10 000
5000
4000
n1 [rot / min]
3000 Y şi Z A
2000 20…112
71…
180
B
1000
125… D
280
500 C 355…
400 200… 800 E
300 450 500…
1000
200
100
1 2 3 45 10 20 30 50 100 200 400 1000
Pc [kW] 40 300 500
10 000
5000
4000
n1 [rot / min]
3000 SPZ
2000 63…180
SPA 16×15
1000 90…
250 180…
500
500
400 SPB
SPC
300 140… 224…630
200 250
100
1 2 3 45 10 20 30 50 100 200 400 1000
Pc [kW] 40 300 500
Tabelul 7.7
f e
3,2
n
•
m
De
ℓp α
Dp
Dp min [mm] Dimensiunile canalelor [mm]
curelei
Dp max
[mm]
Tipul
αc
o o
38 36 34o 32o * ℓp nmin mmin f e r αc grade
2
B 200 - 125 - 280 1000 14 4,2 14 12,5 1
19 0,4 1 38 1 34 1
2
C 300 200 - - 355 1600 19 5,7 19 17 1
25,5 0,5 1,5 38 0,5 36 0,5
3
D 500 355 - - 500 2000 27 8,1 19,9 24 1
37 0,6 2 38 0,5 36 0,5
4
E 630 530 - - 630 2500 32 9,6 23,4 29 1
44,5 0,7 7 38 0,5 36 0,5
2
SPB 190 - 140-190 - - 1600 14 4,2 14 12,5 1
19 0,4 1 38 1 34 1
2
SPC 315 - 224-315 - - 2000 19 5,7 19 17 1
25,5 0,5 1,5 38 0,5 36 0,5
33
Zaharie MORARIU
B
6o
s1
s
LB
dca Dp
Db De
a1 A-A
b1
b2
a2 b2 A
A
a2
a×ℓ
a×ℓ
Numărul de spiţe,
n s 0,2 D p1, 2 (Dp în mm), (7.2.17)
valoarea obţinută se rotunjeşte la o valoare întreagă (de preferinţă numere impare).
Spiţele au forma secţiunii transversale eliptică cu dimensiunile mai mari la bază şi mai
mici la vârf.
Spiţele se calculează simplificat la încovoiere, solicitarea fiind dată de forţa utilă
(forţa periferică transmisă de curele), considerând că numai 1/3 din spiţe participă la
preluarea momentului încovoietor.
Secţiunea periculoasă este la baza spiţei. Semiaxa mare a elipsei se află în secţiunea de
la bază şi se obţine din condiţia de rezistenţă la încovoiere, cu relaţia:
38 F D p1, 2
b2 3 [mm], (7.2.18)
ns ai
unde: F – forţa utilă în N; Dp1,2 – diametrul primitiv în mm; ai = 30…50 MPa pentru Fc 300
STAS 568 – 82.
34
Zaharie MORARIU
Celelalte elemente geometrice ale secţiunii eliptice precizată în fig. 7.4, sunt date de
relaţiile:
b1 = 0,8 b2; a2 = 0,4 b2 ; a1= 0,8 a2 sau a1= a2 ; (7.2.19)
b 2
a
1
2
1
3
c
2
3
1
unde: MRC - masa totală a roţilor; MR1 şi MR2 - masele roţilor conducătoare şi condusă;
MCT - masa curelelor trapezoidale; mCT - masa specifică a curelei; z este numărul de curele.
35
Zaharie MORARIU
Pentru masa pe unitatea de lungime se pot adopta următoarele valori:
mSPZ 70,44 10 3 [kg / m]; mSPA 126,58 10 3 [kg / m]; mSPB 192 10 3 [kg / m].
Costurile de producţie (costurile proprii - Cp ) şi preţurile (p) se pot obţine cu metoda
de calculaţie suplimentară diferenţiată, prin luarea în considerare, ca mărime de referinţă,
costul materialului, aşa cum se arată în cap. 8, fig. 8.3.
Cp Cp (M CT p 0CT ) u. m ,
TCT RC
(7.2.21)
p TCT PRC PCT
unde p0CT este preţul unitar specific al curelei trapezoidale în [u.m./ kg.] şi care se stabileşte
la momentul proiectării în funcţie de preţurile de pe piaţă.
1
/2
O1 O2 De
Dp1
A Cercul primitiv (Dp)
r1 r2 H Hc
Ht
r1 r2
lp Ht
Bg αc
Bg
2. Alegerea tipului de curea dinţată se face cu ajutorul nomogramei din fig. 7.7, în
funcţie de turaţia roţii mici (nI) şi puterea de calcul (Pc).
Cunoscând tipul de curea, din tabelul 7.8 se alege pasul curelei p.
2. Stabilirea numărului de dinţi pentru roţile de curea.
Numărul de dinţi pentru roata mică se stabileşte în aşa fel încât să fie respectate
recomandările din tabelul 7.11 ( z1 z 1min).
Numărul de dinţi pentru roata mare de curea:
z 2 i c z1 ; ( z 2 se rotunjeşte la o valoare întreagă şi rezultă z2 ). (7.3.3)
4. Calculul diametrelor primitive ale roţilor de curea
p p
D p1 z 1 si D p 2 z 2 , ( pasul în mm). (7.3.4)
5. Distanţa dintre axe
Dacă distanţa dintre axe nu se impune prin tema de proiectare, atunci se stabileşte
preliminar cu relaţia:
0,75 D p1 D p2 A 2 D p1 D p2 (7.3.5)
Coeficientul regimului de lucru pentru transmisia prin curele dinţate C1 Tabelul 7.9
Motor cu ardere internă până la 3 cilindrii.
Motor electric monofazat şi trifazat cu rotor scurt- circuit la 1500
r.p.m. şi 0,5...2,2 KW;
Idem cu inele, toate turaţiile şi 0,5..4 KW.
Motor electric de c.c., excitaţie în serie.
Motoare hidraulice. Arbori de antrenare. Turbine.
Motor cu ardere internă cu 4...8 cilindrii.
Motor electric trifazat cu rotor în scurt-circuit toate turaţiile şi
Maşina
putere mai mică de 20 KW.
motoare
Idem rotor cu inele, toate turaţiile şi 4...200KW.
Motor electric de c.c., excitaţie în derivaţie.
Motor electric sincron cu moment de pornire mare.
Motor cu ardere internă cu 8...16 cilindrii.
Motor electric trifazat cu rotor în scurt-circuit toate turaţiile şi
puteri mai mare de 20 KW.
Motor electric de c.c., excitaţie în derivaţie.
Motor electric sincron cu moment de pornire mare.
Agitatoare pentru lichide. Benzi transportoare pentru materiale
uşoare. Strunguri. Maşini de filetat. Calandre maşinii de uscat
1,4 1,6 1,8
hârtie. Tobe. Maşini de prelucrat lemn. Maşini din industria
alimentară. Maşini poligrafice.
Şnecuri semilichide. Compresoare centrifugale.Benzi transportare
Maşina de pentru materiale în vrac. Elevatoare. ventilatoare. suflante 1,6 1,8 2,0
lucru centrifugale. Maşini de spălat, de găurit, de rectificat şi textile.
Mori de argilă. Transportoare cu şurub. suflante elicoidale.
ventilatoare de mână. Pompe cu roţi dinţate. Pompe centrifuge. 1,8 2,0 2,2
Centrifuge. Mori cu ciocane. Freze, raboteze.
Compresoare cu piston. Pompe rotative. Pompe cu ulei. Prese.
2 2,2 2,4
Maşini de roluit. Concasoare.
Pasul
6,35 9,52 12,7 19,05 25,4 38,10 50,80 76,2 101,6 127
[mm]
Valorile lui So max [N]
XL 5,080 36 54
L 9,525 109 177 249
H 12,700 450 635 990 1 360 2 130
XH 22,225 2 000 3 100 4 450 5 320
XXH 31,750 3 900 5 600 7 100
39
Zaharie MORARIU
10 000 4
a Curea
P0 [kW /in]
XL z=30
5000 XL
4000 z=24
n1 [rot / min]
3000 3 z=22
2000 z=20
L XH z=18
1000 XXH z=16
H 2 z=14
z=12
500
400 z=10
300 1
200 0,8
0,6
0,4
100 0,2 n1 [rot / min]
0
0,1 0,3 1 2 4 10 40 100 300
400
200
600
1000
2000
3000
4000
5000
7000
10 000
Pc [kW]
Fig. 7.7. Tipul curelei dinţate
17 z=48
4,5
b c
Po [kW /in]
P0 [kW /in]
z=40
4 z=48 15
Curea z=36
3,5 L z=40 z=20 13 z=30
3 z=30 z=18 11
z=24 Curea
2,5 z=16 9
z=14
H z=28
2 z=24
z=12 7
1,5 6 z=20
z=10 5 z=18
1 4
0,8 3 z=16
0,6 2 z=14
n1 [rot / min]
0,4 n1 [rot / min] 0,8 0,61
0,2
0
300
600
900
1200
2100
3000
4200
5100
6000
300
600
900
1200
2100
3000
4200
5100
6000
z=20
20
17 z=26 z=18 z=18
e
Po [kW /in]
16 z=22 18
Po [kW /in]
z=22
z=28 z=20
16 z=30 z=24
14 z=24
z=30 z=18
14 z=26
12 z=26 z=20
z=40 z=30 12 z=22
z=32
10 z=32 z=28 z=24
10
8 z=40 z=26
z=24 8 z=30
6 z=22 Curea z=34 Curea
d 6
z=40 XXH
4 z=20 XH 4
3
2 z=18 2
0,8 n1 [rot / min] n1 [rot / min]
1
0,6
200
400
600
1000
1500
2000
2500
5000
220
440
660
880
1540
2200
3000
3520
4400
h1
h2 r1 h
r2 ℓo
Dp
De
s1
s Di
De
Db
Dp
dca
b
d0
t2
LB
Parametrii, x, h, lo, r1, r2 şi unghiul dintre două flancuri consecutive Φ sunt daţi în
tabelul 7.14.
Roţile de curea pentru curele dinţate sunt prevăzute cu flanşe laterale pentru
prevenirea deplasării axiale a curelelor.
Elementele geometrice ale flanşelor se determină cu relaţiile din tabelul 7.15. Pentru
roţile de putere mică (P 1 KW) roţile pot fi fără flanşe.
Durabilitatea transmisiei fiind influenţată de precizia de execuţie, se recomandă:
rugozitatea flancurilor dinţilor Ra 3,2 m; abaterea de la paralelism a dinţilor să fie maxim
de 0,01 mm /10 mm lăţime de roată; toleranţa diametrului exterior este h9; conicitatea
coroanei dinţate maxim 0,01 mm /10 mm lăţime de roată; flanşele laterale se montează pe
diametrul d 0 cu ajustajul H7/j6.
Roţile se echilibrează static dacă v 25 m/s, iar pentru v 25 m/s şi b2/D 0,25, se
echilibrează dinamic, dezechilibrul maxim admis fiind de 0,03 mm / kg masă roată.
41
Zaharie MORARIU
Elementele geometrice ale danturii roţilor Tabelul 7.14
Tipul pasul h ℓo r1 r2
x Φ0
curelei mm mm mm mm mm
XL 5,08 0,314 1,65 –0,08 1,32 0,05 0,64 0,41 50
L 9,525 0,250 2,67 –0,10 3,05 0,10 1,17 1,19 40
H 12,700 0,314 3,05 –0,13 4,19 0,13 1,60 1,60 40
XH 22,225 0,394 7,14 –0,13 7,90 0,15 2,39 1,98 40
XXH 31,750 0,301 11,31 –0,18 12,17 0,18 3,18 3,96 40
Elementele geometrice ale roţilor Tabelul 7.15
Tipul bc b1 b2 h1 h2 D Db LB s;s1
curelei mm mm mm mm mm mm mm mm mm
6,35
XL 1,15bc 1,55bc 1
(şuruburi
9,52
8
L 19,05 1,11bc 1,35 bc 1,5
s = 0.006 Dp + 6
(şuruburi
25,40 1,30 bc
s1 = 0,8 s
De + 2 h1
M5)
10
sau M8)
101,6 1,20 bc
76,20
XXH 101,6 1,05bc 1,20 bc 6,1
127,0
Factorii limitei termice KT1 şi KT2, la reductoarele cilindrice şi conice Tabelul 7.17
Temperatura Durata de funcţionare pe oră
Modul de răcire mediului
100% 80% 60% 40% 20%
ambiant [oC]
10 1,17 1,40 1,64 1,87 2,00
20 1,00 1,20 1,40 1,60 1,80
Fără răcire suplimentară
30 0,82 0,99 1,15 1,32 1,48
(PG1) PT1 · KT1
40 0,65 0,78 0,90 1,04 1,17
50 0,48 0,58 0,67 0,77 0,68
Cu răcire prin: 10 1,17 1,40 1,64 1,87 2,10
1. ventilator sau 20 1,00 1,20 1,40 1,60 1,80
serpentină cu apă, 30 0,84 1,01 1,17 1,35 1,51
(PG2) PT2 · KT2; 40 0,69 0,83 0,96 1,11 1,25
2. ventilator şi serpentină 50 0,53 0,74 0,74 0,85 0,95
cu apă, (PG3) PT3 · KT2.
În continuare, se determină următorii parametri economici:
Preţul unitar de achiziţie a reductorului
p R M R p OR u.m. . (7.4.3)
Preţul de achiziţie a lubrifiantului de ungere
pu q u p ou um . (7.4.4)
unde: pOR este preţul unitar specific în [u.m./kg]; pou este preţul unitar al uleiului în [u.m./ l].
Preţul total de achiziţie a reductorului:
pt pR pu um . (7.4.5)
Datorită faptului că există mai multe firme producătoare de reductoare de uz general
se impune o analiză tehnico-economică a variantelor diferitelor firme. În final se va alege
soluţia (varianta) care oferă caracteristici tehnice şi economice superioare sub aspectul
siguranţei în funcţionare, a serviciilor care se asigură şi a preţului de achiziţie.
În acest sens se recomandă a se utiliza preţurile practicate de diferitele firme
producătoare de reductoare (firma Flender - Germania ; S.C. Neptun Câmpina - România).
Preţurile se stabilesc la momentul execuţiei proiectului în funcţie de preţurile existente
pe piaţa mondială şi în ţară.
44
Zaharie MORARIU
7.4.2. PROIECTAREA ANGRENAJELOR
Atunci când se foloseşte un reductor netipizat se impune calculul de dimensionare şi
verificare a tuturor elementelor componente ale reductorului cu roţi dinţate.
7.4.2.1. Angrenajul cilindric cu dinţi înclinaţi
Calculul de proiectare al angrenajului cilindric cu dinţi înclinaţi se efectuează pe baza
metodologiei de calcul cuprinsă în STAS 12 268-84 şi STAS 12 223-84.
Principalii parametrii geometrici pentru un angrenaj cilindric – distanţa dintre axe şi
modulul normal - se obţin din calculul de rezistenţă a danturii la oboseală la presiunea
hertziană de contact şi la rupere prin încovoiere la oboseală la piciorul dintelui. Materialelor
de execuţie şi caracteristicile fizice şi mecanice ale acestora se dau în anexa 7.3.
În cadrul proiectului, reductorul fiind ales din catalogul de firmă, se recurge la o
aplicaţie în care se folosesc şi datele constructive şi funcţionale prezentate în catalog.
Distanţa dintre axe
K H K A M t p 1 i12
a12 min 1 i12 3 (7.4.6)
2 i12
d H lim
unde:
KH este factorul global al presiunii hertziene de contact, şi are următoarele valori:
KH = 80 000…90 000 MPa - pentru danturi îmbunătăţite (DF < 350 HB);
KH = 100 000…110 000 MPa - pentru danturi durificate (DF ≥ 350 HB);
KA este factorul de utilizare şi se alege din tabelul 6.6;
Ψd = b/d1 este factorul de lăţime a danturii [5];
Mtp [Nmm] este momentul de răsucire transmis de pinion;
σ H lim [MPa] este rezistenţa limită la pitting ( din anexa 7.3);
i12 este raportul de transmitere, este totdeauna supraunitar (i12 > 1).
β este unghiul de înclinare a danturii (= 10o pentru danturi durificate şi 15o pentru
danturi îmbunătăţite).
Valoarea rezultată din calcul se standardizează conform STAS 6055 – 82 (tabelul
7.19). Dacă distanţa dintre axe calculată a12 min este cuprinsă între două valori consecutive
standardizate aw k,STAS ≤ a12 min ≤ aw k+1,STAS , atunci valoarea standardizată se adoptă astfel:
aw12 = Min.[ awk, STAS; 1,05 aw k, STAS] , prin micşorare faţă de distanţa dintre axe calculată,
sau
aw12 = Max. [1,05 aw k, STAS; aw k+1, STAS] , prin adaus faţă de distanţa dintre axe calculată.
K FK A M t p
m n min 1 i12 2 (7.4.7)
2
d a w12 F lim
unde:
KF este factorul global al tensiunii de la piciorul dintelui şi are următoarele valori:
KF = 2…2,2 - pentru danturi îmbunătăţite–duritatea DF < 350 HB;
KF = 1,6…1,8 - pentru danturi durificate –duritatea DF ≥ 350 HB;
KA ; Ψd = b/d1 ; Mtp ; i 12 ; β ( a se vadea calculul distanţei dintre axe)
45
Zaharie MORARIU
σ F lim [MPa] este rezistenţa limită la rupere prin oboseală la piciorul dintelui, se
adoptă din anexa 7.3.
Valoarea rezultată din calcul se standardizează conform STAS 822 – 82 (tabelul 7.18).
Dacă valoarea calculată este subunitară (mn min ≤1 mm), atunci se adoptă valoarea
mn = 1mm, deoarece precizia angrenajului se micşorează odată cu creştere diametrului şi
micşorarea modulului.
Pentru alte valori calculate ale modulului normal şi care sunt cuprinse între două valori
consecutive standardizate mnk, STAS ≤ mn min ≤ mn k+1, STAS , alegerea valorilor standardizate
se face astfel:
mn = Min.[ mn k, STAS ; 1,05 mn k, STAS ] , prin micşorare faţă de modulul calculat, sau
mn = Max. [1,05 mn k, STAS ; mn k+1, STAS] , prin adaus faţă de modulul calculat.
z1 = [ z1 ] dacă z1 ≤ 25;
z1 =24…27 dacă 25 ≤ z1 ≤ 35; (7.4.9)
z1 =27…30 dacă 35 ≤ z1 ≤ 45;
z1 =30…35 dacă 45 ≤ z1 ≤ 80.
m n z1 z 2
a 012 mm . (7.4.12)
2 cos
Pentru a realiza o distanţă dintre axe standardizată, roţile dinţate se proiectează cu
deplasare de profil pozitivă, care impune restricţia:
a w 12 a 012
(0,2...1,2) . (7.4.13)
mn
. Dacă nu este îndeplinită condiţia dată de relaţia 7.4.13 se pot modifica, în ordine,
unul din parametrii:
z2 – adăugând sau scăzând cel mult doi dinţi;
- unghiul de înclinare a danturii;
mn – modulul normal al danturii.
i12STAS i12ef z2
i 100 3%; i12ef . (7.4.14)
i12STAS z1
Dacă nu se îndeplineşte condiţia de mai sus se modifică z2 sau chiar z1, cu observaţia,
că dacă se practică una din modificările precizate, se impune recalcularea modului şi
verificarea condiţiei (7.4.13)
2 a w12 m n cos
m*n , m*n m n după STAS 822 82. (7.4.15)
z1 z 2
47
Zaharie MORARIU
Calculul deplasărilor specifice ale danturii
Unghiul profilului danturii în plan frontal
tg n
t arctg ; (7.4.16)
cos
Unghiul de rostogolire frontal
a 012
wt arccos cos t ; (7.4.17)
a w12
inv t tg t o o
t ; inv wt tg wt wt (7.4.19)
180 180
Numărul de dinţi ai roţii echivalente
z1,2
z v1,2 . (7.4.20)
cos3
mn
mn
c
β mn
N c
T T
N
Parametrii cremalierei de referinţă: αn = 200, h0a = mn; h0f = 1,25 mn; c0n = 0,25 mn;
Repartizarea deplasărilor specifice ale profilului danturii pe cele două roţi se face
cu ajutorul diagramei din fig.7.11, funcţie de zv1, zv2 şi xn1, xn2. La alegerea deplasării specifice
a danturii pinionului trebuie avut în vedere ca deplasarea specifică să fie suficient de mare
pentru a evita subtăierea dinţilor, dar nu prea mare, pentru a nu conduce la ascuţirea capului
dinţilor. Din diagramă se citeşte xn1, iar xn2 se calculează.
48
Zaharie MORARIU
sa = 0,2 m sa = 0,4 m
ε = 1,1
1,0
0,9 16
17
(x1 + x2) / 2 şi x1, x2
0,8
0,7 15
dA1 da1
dℓ1 dw1
db1
d1
dℓ1
T1
dA2
T2 d2
dℓ2
dw2 df2
da2 db2
4x n1,2 tg n
s at 1,2 d a1,2 inv t inv at1,2 ; (7.4.31)
2z1,2
b
La roata dinţată, b 2 d1 şi la pinion b1= b2 + (5…10)mm (7.4.32)
d1
K H K A M tp 1
d1 min 3 ; (7.4.34)
2 2 i12
R 1 0,5 R H lim
unde:
KH este factorul global al presiunii hertziene de contact, şi are următoarele valori:
KH = (1,6…1,8) 106 MPa
KA este factorul de utilizare şi se alege din tabelul 6.6;
ΨR = b/R = 0,25…0,33 este factorul de lăţime a danturii [5];
Mtp [Nmm] este momentul de răsucire nominal transmis de pinion;
σ H lim [MPa] este rezistenţa limită la pitting ( din anexa 7.3);
i12 este raportul de transmitere şi este totdeauna supraunitar (i12 > 1).
Valoarea rezultată din calcul se rotunjeşte la un număr întreg şi se obţine d1.
unde:
KF este factorul global al tensiunii de la piciorul dintelui şi are următoarele valori:
KF = 22…24 - pentru danturi îmbunătăţite–duritatea DF < 350 HB;
KF = 18…20 - pentru danturi durificate –duritatea DF ≥ 350 HB;
KA ; ΨR = b/R ; Mtp ; i 12 ( a se vedea calculul diametrului de divizare);
d1[mm] este diametrul de divizare al pinionului, rotunjit la un număr întreg;
σ F lim [MPa] este rezistenţa limită la rupere prin oboseală la piciorul dintelui, se
adoptă din anexa 7.3;
Valoarea rezultată din calcul se standardizează conform STAS 822 – 82. Gama
modulilor standardizate este dată în tabelul 7.18.
Dacă valoarea calculată este subunitară (m min≤1 mm), atunci se adoptă valoarea
m = 1,25 mm, deoarece precizia angrenajului se micşorează odată cu creştere diametrului şi
micşorarea modulului.
Pentru alte valori calculate ale modulului şi care sunt cuprinse între două valori
consecutive standardizate mk, STAS ≤ m min ≤ m k+1, STAS , alegerea valorilor standardizate se
face astfel:
m = Min.[ mk, STAS ; 1,05 mk, STAS ] , prin micşorare faţă de modulul calculat, sau
m = Max. [1,05 mk, STAS ; m k+1, STAS] , prin adaus faţă de modulul calculat.
domax o
dom po
domim hoa
ho
hof
b
Cilindru frontal exterior
Plan de referinţă Cilindru frontal mediu
Cilindru frontal interior
Dantura roţilor conice poate fi cu sau fără deplasare radială şi tangenţială. Deplasările
specifice radiale şi tangenţiale ale profilului danturii se adoptă în funcţie de recomandările
firmelor producătoare de roţi conice.
În tabelele 7.20A şi 7.20B se prezintă recomandările firmei ENIMS pentru deplasările
specifice radiale xr1 = - xr2 (xr1 > 0) şi tangenţiale xt1 = - xt2 (xr1 > 0) în funcţie de numărul
de dinţi ai pinionului şi de raportul de transmitere.
Tabelul 7.20 A
Deplasările specifice radiale xr1 = - xr2
Nr. de dinţi
Raportul de transmitere i12
z1
1,00 1,05 1,10 1,15 1,20 1,30 1,40 1,60 2,00 3,00 5,00 ≥6
12 - - - - - - - - - 0,52 0,55 0,57
13 - - - - - - - - 0,46 0,50 0,53 0,54
14 - - - - - - - 0,38 0,43 0,48 0,51 0,52
15 - - - - - 0,20 0,30 0,36 0,41 0,47 0,49 0,50
18 0 0,05 0,09 0,11 0,15 0,18 0,26 0,32 0,37 0,43 0,45 0,46
20 0 0,05 0,08 0,10 0,13 0,16 0,23 0,30 0,35 0,40 0,43 0,44
25 0 0,04 0,08 0,09 0,11 0,13 0,20 0,26 0,30 0,35 0,37 0,38
30 0 0,04 0,06 0,08 0,10 0,12 0,18 0,22 0,26 0,31 0,33 0,35
40 0 0,03 0,05 0,07 0,08 0,09 0,14 0,18 0,21 0,25 0,28 0,28
53
Zaharie MORARIU
Tabelul 7.20 B
Deplasările specifice tangenţiale xt1 = - xt2
Nr. de dinţi
Raportul de transmitere i12
z1
1,00 1,50 2,00 2,50 3,00 4,00 5,00 7,00 9,00
12 - - - 0,09 0,14 0,17 0,21 0,26 0,29
15 0 0,02 0,04 0,09 0,13 0,16 0,20 0,25 0,28
20 0 0,02 0,05 0,07 0,12 0,15 0,19 0,24 0,26
25 0 0,02 0,05 0,07 0,11 0,15 0,18 0,24 0,25
30 0 0,02 0,05 0,07 0,11 0,14 0,17 0,23 0,25
40 0 0,02 0,05 0,07 0,11 0,13 0,16 - -
La1 Ha1
b R1
z1
df1
dm1
da1
δ1
O
d1
Ov1
δ2
zv1
z2
dv1
dm2
df2
d2
da2
av12 zv2
Ov2
dv2
2 2 1/ 2 2 1/ 2
d av1 d bv1 d av2 d 2bv2 a v12 tg
. (7.4.55)
2 m cos m
Din figură reiese că forţa normală Fnv este diagonala unui paralelipiped, forţa normală
Fn este diagonala unei feţe frontale, iar forţele Ft, Fr şi Fa sunt laturile paralelipipedului.
Obs. Mtp este momentul de răsucire transmis de arborele pe care este montat pinionul.
N
αn
Ft
β
Fr
Fa
β Fr Ftv
Fr αt β
Fn
Ftv
Ft Fnv
Fa Fn Ft Fnv
N
Fnv
Ftv
Fig. 7.15. Forţele în angrenajul cilindric cu dinţi înclinaţi
7.4.3.2. Forţele în angrenajul conic cu dinţi drepţi
Forţele nominale din angrenajul conic se determină cu ajutorul angrenajului echivalent
din secţiunea mediană (fig. 7.16).
Forţele nominale din angrenajul conic ortogonal se determină din momentul de
răsucire al roţii conducătoare. Forţa normală pe dinte Fn aplicată în polul angrenării se
descompune, la cercul de divizare mediu, într-o forţă tangenţială Ft şi o forţă axială Fa.
Datorită pierderilor mici de putere din angrenaj (1…2%), forţele de frecare se
neglijează. Astfel, forţele din angrenaj care acţionează asupra celor două roţi sunt egale şi de
sens contrar.
Forţele tangenţiale se determină ca şi în cazul angrenajelor cilindrice, cu
menţiunea că se calculează în secţiunea mediană a roţilor conice:
2M tp
Ftm1 Ftm2 . (7.4.59)
dm1
Forţele radiale
Forţele axiale
La angrenajul conic ortogonal, forţa radială de la pinion devine forţă axială pentru
roată (Fr1=Fa2) şi forţa axială de la pinion devine forţă radială pentru roată (Fa1=Fr2).
Obs. Mtp este momentul de răsucire transmis de arborele pe care este montat pinionul
Ov2
Ov2
Fr2 Fa2
δ2
O
Ftm1 Ftm2
δ1 Fr1
Fa1
Frv1
Frv1 Fn1
Ov1
Ov1
a R
d [mm] 20…40 4o…60 60…80 80…100
D
D d
h
d
2 3…5 5…8 7…9 9…10
[mm]
h
R
2…3 3…4 4…7 5…8
[mm]
roţi
dinţate,
de curea,
şi de lanţ.
b R
c
d [mm] 10…15 15…40 40…80 80…120
D
R
d
1 1,5 2 2,5
[mm]
c r1
1,5 2,2 3 4
[mm]
Inel
interior
rulment.
c
bd
Dimensiunea degajării r1
r1[
hd
[mm]
r1
mm] carcasă
bd hd rd
1,5 2 0,2 1,3 rd
2 2,4 0,,3 1,5
2,5 3,2 0,4 2
3 4 0,5 2,5 rd
3,5 4 0,5 2,5
4 4,7 0,5 3 arbore
r1
hd
5 5,9 0,5 4
6 6,8 0,6 5 r1
bd
8 8,6 0,6 6
Reacţiunea axială în aplicaţiile date este forţa axială din angrenaj care are direcţia
paralelă cu axa arborelui considerat
După calculul reacţiunilor din reazeme se construiesc diagramele de momente
încovoietoare şi de răsucire. Apoi, se determină secţiunea cu moment maxim sau cu săgeată
maximă, secţiune în care se face verificarea arborelui la solicitare compusă, oboseală şi la
deformaţii.
7.4.7. VERIFICAREA RULMENŢILOR
Verificarea rulmenţilor constă în parcurgerea următoarelor etape:
stabilirea soluţiei de rezemare a rulmenţilor;
stabilirea încărcării radiale şi axiale a fiecărui rulment;
calculul durabilităţii;
stabilirea sistemului de etanşare şi a lubrifiantului de ungere pentru rulmenţi.
Datele cu privire la soluţia de rezemare a rulmenţilor şi cu privire la forţele radiale şi
axiale cu care este încărcat fiecare rulment, sunt precizate la pct. 7.4.4.3 şi 7.4.6.
Considerând rezolvată problema lăgăruirii şi a încărcării fiecărui rulment se poate
determina capacitatea efectivă de încărcare (Cef) şi durabilitatea exprimată în milioane rotaţii
(L) şi în ore de funcţionare (Lh), în mod diferenţiat pentru fiecare caz şi rulment în parte , cu
relaţiile generale:
C ef Fe L1/ p C; (7.4.74)
p
C 10 6 L
L si L h , (7.4.75)
Fe n 60
unde: C – capacitatea dinamică de încărcare – valorile sunt date în standarde sau în catalogul
de firmă (anexele 7.8 şi 7.9); p – exponent ce depinde de forma corpului de rostogolire (p=3
pentru bile şi p=10/3 pentru role); Fe - forţa dinamică echivalentă.
66
Zaharie MORARIU
f a b
Mt II
II Fr1
A Ft1
B Fa1
Say FrA
z1 Sax FrB
R.C. Fa2
III Ft2
Fr2
z2
FrD FrC
Arborele III
Arborele II
Fa2 A B
0,5d2
Fr2 Fr1
0,5d1
Fa1
FDy Say FAy FBy
FCy
Ft2 A B
Ft1
FCx Sax FAx FBx
FDx
Fig. 7.18 Calculul reacţiunilor din reazeme - reductor cilindric
II z1 FrD
f (2…3)l l
z2 Fr1 Ft2
A B
Mt II FrA FrB Fa1 Fr2
Sax Say
R.C. Fa2
III Ft1
FrC
Arborele III Arborele II
Fa2 A B
Fr2 0,5dm2
Fr1 0,5dm1
FCy FDy FBy
Say FAy Fa1
Ft2
unde: V – coeficientul de rotaţie (V=1 dacă se roteşte inelul interior şi V=1,2 dacă se roteşte
inelul exterior); X,Y – coeficientul forţei radiale, respectiv al forţei axiale; n – turaţia fusului,
respectiv rulmentului în [r.p.m.]; Far – forţa axială rezultantă.
Valorile coeficienţilor X şi Y se aleg din anexa 7.10 pentru rulmenţii radiali cu bile şi
radiali-axiali cu bile şi din anexa 7.11 pentru rulmenţii radiali-axiali cu role conice.
În vederea alegerii corecte a valorilor acestor coeficienţi se precizează următoarele:
pentru rulmenţii radiali cu bile forţa axială totală de pe arbore este preluată numai
de rulmentul conducător, în cazul soluţiei lagăr conducător-lagăr liber (se recomandă ca
rulmentul conducător să fie rulmentul ce preia reacţiunea radială cea mai mică). Rulmentul
condus preia numai reacţiunea radială, astfel X=1 şi Y=0. Dacă se adoptă soluţia de
conducere reciprocă şi pe arbore există forţă axială, atunci această forţă va fi preluată de
rulmentul care are reacţiunea radială maximă. Pentru acest caz, valorile coeficienţilor X şi Y
i Far A, B
se aleg din standard sau catalogul de rulmenţi în funcţie de rapoartele (valoarea
C0
Far A, B Far A, B
minimă a raportului este notată cu “e”) şi . Dacă raportul e atunci X=1 şi
VFrA, B VFr A, B
Far A, B
Y=0. Pentru valori ale raportului e , X şi Y se aleg din catalogul de rulmenţi.
VFr A, B
i Far A, B
Pentru valori intermediare ale raportului se acceptă interpolare liniară (i - numărul
C0
de rânduri a corpurilor de rostogolire; Fr A, B este forţa radială rezultantă; Far A, B este forţa
axială rezultantă şi C0 este capacitatea statică de încărcare dată în catalogul de rulmenţi).
pentru rulmenţii radiali-axiali cu role conice montaţi pe un arbore, pe care
acţionează o forţă axială exterioară Ka, este necesar să se determine în primul rând sensul
forţei axiale rezultate (Rax) şi rulmentul asupra căruia acţionează. În consecinţă, rulmentul
respectiv va fi supus unei forţe axiale compuse din forţa axială exterioară (Ka) şi componenta
axială suplimentară a rulmentului (Fas) montat în opoziţie. În fig.7.20 se pun în evidenţă
descompunerea reacţiunilor radiale şi a forţelor axiale suplimentare pentru montajul în “O” şi
în “X”. Forţele axiale rezultante (FarA,B) preluate de rulmenţii din cele două reazeme
(fig.7.20) se determină cu următoarea metodologie de calcul:
1 c 1 c
unde:
K , K - coeficienţii concentratorului de tensiuni – valorile se aleg din anexa 7.31;
- coeficientul de dimensiune (fig. 7.21);
- coeficientul de calitate a suprafeţei (fig. 7.21);
v, v – amplitudinea ciclului de solicitare la încovoiere, respectiv răsucire;
v
max min
şi
min
, v
max
(7.4. 89)
2 2
unde max, min, max, min sunt tensiunile maxime, respectiv minime ce apar în secţiunea de
verificare ca urmare a variaţiei în timp a momentelor de încovoiere şi răsucire;
m, m – tensiunea medie de solicitare
ε 1,0 1 2
1,0
εk 0,9 a
γ 1
0,8
0,8
0,7
2
0,6 0,6 3
4 3
0,5 4
0,4 0,4
10 15 20 30 40 50 60 80 100 150 250
Diametrul d [mm] 120 200 0,2
cc 6
1 – ε pentru oţel carbon fără concentrări de tensiune; 2 - εk 5
pentru oţel aliat fără concentrări şi oţel carbon cu 0
concentrări moderate; 3 – εk pentru oţel aliat cu concentrări 30 50 70 90 110 130 150
moderate; 4 - εk pentru oţel aliat cu concentrări foarte mari.
R m 10 [ MPa]
1,0
ε Răsucire 1 – epruvetă lustruită; 2 –
strunjire fină sau rectificare;
0,9 b 3 – rectificare sau strunjire
brută; 4 – suprafaţă laminată
0,8 sau crustă; 5 – coroziune în
apa dulce; 6 - coroziune în apa
0,7 sărată.
12 20 30 40 50 6070
Diametrul d [mm]
Alegerea cuplajului optim impune precizarea unor date iniţiale de proiectare şi anume:
momentul de răsucire care trebuie transmis de cuplaj, variaţia acestuia în
funcţionare şi estimarea valorii maxime;
domeniul de variaţie al turaţiei arborilor cuplaţi;
poziţia relativă a arborilor la montaj şi în funcţionare;
72
Zaharie MORARIU
caracteristicile mecanice şi funcţionale ale celor două părţi ale transmisiei,
lgate prin cuplaj: momente de inerţie reduse la arborele cuplajului; modul de variaţie a vitezei
unghiulare a celor doi arbori;
posibilităţile de montare a semicuplelor pe arborii transmisiei (pene, caneluri,
cu strângere pe con, flanşe);
dimensiunile de gabarit maxim admise de cuplaj.
Deşi există o mare varietate tipodimensională de cuplaje care satisfac în mare parte
cerinţele impuse, în continuare ne referim la cuplajele elastice cu bolţuri şi manşon de cauciuc
(STAS 5988/6-81).
Cuplajul elastic cu bolţuri (CEB) transmite momentul de răsucire de la o semicuplă la
cealaltă prin bolţurile de fixare şi elementul elastic.
Elementele componente ale cuplajului sunt indicate în anexa 7.33. Cuplajul se execută
în două variante: normală tip N; cu bucşe distanţiere, tip B, destinat transmisiilor mecanice ce
au în apropierea cuplajelor şi transmisii prin curele. Astfel, se pot schimba curelele prin
spaţiul liber creat între suprafeţele frontale ale semicuplelor după ce s-au demontat bolţurile,
bucşele elastice şi bucşele distanţiere.
Semicuplele se execută în patru variante constructive (P. C, Cf şi Ki) în funcţie de
forma capătului de arbore şi de necesitatea fixării axiale (anexele 7.33 şi 7.34).
Varianta P se utilizează în cazul în care mărimea de cuplaj aleasă corespunde din
punct de vedere al momentului nominal, dar capetele de arbori pe care se montează cuplajul
au diametrele mai mici decât diametrele nominale (d) ale cuplajului. La această variantă se
pot realiza numai semicuple cu alezaj cilindric, fără fixare axială, având diametrul alezajelor
în limitele diametrului do indicate în anexa 7.34, cu obligativitatea verificării la rezistenţă a
capetelor de arbore şi penele.
Semicuplele cu fixare axială se folosesc în cazul în care apar forţe axiale în timpul
funcţionării.
Cuplajul de o anumită mărime se utilizează la cuplarea arborilor care au diametre
egale sau diferite, dar în limitele alezajelor date în anexa 7.34.
Mărimea cuplajului se alege în funcţie de momentul de răsucire nominal transmis de
cuplaj Mtn sau de diametrul capătului de arbore, luând în considerare regimul de lucru a
maşinii motoare şi de lucru prin coeficientul de serviciu cs (valorile sunt date în anexa 7.32),
astfel încât
M tc cs M t M tn , (7.4.93)
unde: Mtc – momentul de calcul; Mt – momentul de răsucire nominal transmis de arbore; Mtn
– momentul de răsucire nominal transmis de cuplaj (anexa 7.34).
Exemplu de notare a unui cuplaj elastic cu bolţuri de mărimea 12, variantă normală
(N), cu o semicuplă P cu d = 100 mm şi cealaltă Ki cu d=110 mm, executată din oţel OT60-3.
Cuplaj CEB 12N-P100/K110 – OT60-3 STAS 5982/6-81.
Cunoscând preţul specific unitar p0CEB [u.m / kg] şi masa cuplajului MCEB [kg] se
determină preţul de achiziţie, cu relaţia:
Costuri de producţie
Manager
Conform normativelor din România, structura preţului de producţie, de ofertă, este dat
de relaţia [2,13,14]:
PR O C t (8.1.2)
75
Zaharie MORARIU
unde: Ct – costul de total de producţie; - profitul prognozat.
Costul total de producţie, în cadrul calculaţiei pe articole, este dat de relaţia:
C t CD CI (8.1.3)
unde: CD – costuri directe; CI - costuri indirecte.
Costul direct, indirect şi costul total, folosind calculaţia pe articole, pentru transmisia
mecanică, se obţin cu ajutorul tabelului 8.1. Acest tabel permite şi calculaţia preţului de
producţie. La modul general, costurile indirecte comune secţiei şi cele generale ale firmei, cu
elementele care le constituie, sunt prezentate în detaliu în tabelele 8.2 si 8.3.
Se face precizarea că la materiile prime şi materiale, combustibili şi energie, preţurile
se stabilesc la nivelul preţurilor mondiale.
Preţul de vânzare calculabil se poate obţine prin metoda de calculaţie suplimentară
diferenţiată (fig.8.3) [6], în care se consideră principalele locuri producătoare de costuri.
Metoda ia în considerare principalele mărimi de bază, cum sunt:
● costurile materialului;
● costurile de fabricaţie şi montaj exterior;
Costurile generale se determină prin luarea în considerare a unor mărimi de referinţă;
costurile unice ale materialului;
costurile de salarizare pentru fabricaţie;
costurile materialului.
În faza de proiectare, toate tipurile de costuri se pot obţine prin luarea în considerare,
ca mărime de referinţă, costul materialului, aşa cum se arată în fig. 8.3.
Costuri proprii
Câştig / Pierderi
CPR
Suma
speciale de fabricaţie
Costuri de salarizare
costurilor
Costuri unice
pentru fabricaţie
Costuri generale
Costuri generale
ale materialului
ale materialului
Costuri unice
generale:
de fabricaţie
91,26 % CM
22,47 % CM
48,92 % CM
34,5 % CPR
18,5 % CPR
8,74 % CM
2,11 % CM
3,3 % CPR
8,5 % CPR
0,8 % CPR
49,5 %.
CUSF
CGM
CUM
CGF
CSF
Suma
costurilor
unice:
50,5 %.
C UM Q M c UM [u.m]. (8.1.4)
Costurile generale ale materialului (CGM) reprezintă o anumită cotă procentuală din
costul materialului. Ele cuprind costurile aferente spaţiului de depozitare a materialului şi
cheltuielile de depozitare.
Costurile de fabricaţie (CF) include costurile propiu-zise cu fabricaţia pieselor
componente şi cu moatajul acestora. Ele reprezintă cheltuielile cu salariile şi contribuţiile la
salarii plătite de angajator şi de angajat, costurile cu energia şi combustibilul utilizaţi direct la
realizarea produsului.
Costurile de salarizare pentru fabricaţie se calculează în funcţie de salariul în unitate
de timp cS [u.m / oră] şi timpul necesar fabricaţiei unei piese tF [ore], cu relaţia:
PV C PR . (8.1.6)
În ultima vreme, s-a răspândit conceptul privind costul produsului pe baza ciclului de
viaţă, care constă în acumularea costurilor care survin în cursul întregului ciclu de viaţă al
unui produs, de la conceperea sa până la abandonarea lui de către utilizatori [6,10].
Numeroasele analize ale costurilor arată că cele de fabricaţie şi vânzare a produsului
reprezintă o parte din ce în ce mai limitată în totalul cheltuielilor, cele din amonte şi aval,
devenind mai împovărătoare.
Datele care stau la baza calculaţiei costului ciclului de viaţă provin din toate
sectoarele, aşa cum se arată în fig. 8.4. [10,12].
Determinarea şi controlul costurilor ciclului de viaţă sunt responsabilităţi ale
inginerului de cost, ca răspuns la nevoile organizaţionale.
Practicile contabile curente nu reflectă exact costurile de conversie când unele procese
sunt mari consumatoare de capital, iar altele nu, fapt bine cunoscut de estimatorii de costuri şi
de alte persoane implicate în decizii de producţie şi de achiziţie.
Inginerul responsabil de cost estimează elementele semnificative de cost şi determină
ce cheltuieli trebuie ele să reprezinte şi a costului probabil al vânzărilor.
Inginerul responsabil de cost, ca parte a structurii productive, are mai multă
credibilitate, sarcina sa fiind să dirijeze producţia spre îndeplinirea obiectivelor de cost
proiectate, deci, estimarea viabilităţii financiare a unei propuneri de fabricaţie sau de produs.
77
Zaharie MORARIU
Obiectivul inginerului de cost este “proiectarea având în vedere costul” şi aici
colaborarea strânsă cu:
serviciul aprovizionare, pentru a determina costurile probabile ale componentelor;
proiectarea tehnologică, pentru optimizarea metodelor de fabricaţie;
controlul calităţii, pentru a adapta produsul la cerinţele clientului, în cadrul preţului;
compartimentul de garanţii şi servicii, pentru aprovizionarea cu componente care au
durabilitatea de funcţionare mai mică decât durabilitatea produsului şi să analizeze costurile
de întreţinere, revizii şi reparaţii pe tot ciclul de viaţă.
În concluzie, inginerul de cost trebuie să posede cunoştinţe tehnico-economice, în
proiectare, fabricaţie, testare, controlul calităţii, de întreţinere şi reparare şi cu privire la
contabilitatea costurilor.
Estimarea costurilor de viaţă se poate face grafic, în coordonate costuri şi timp. La
principalele faze ce concură la realizarea unui produs ( stabilirea temei, desenul de ansamblu,
desenele de execuţie, tehnologia de fabricaţie şi SDV, fabricaţia şi suportul logistic) se
analizează în detaliu costul şi timpul necesar execuţiei fiecărei faze.
CF CF
PRQ (8.2.1)
mcvu pvu cvu
unde CF – costul fix; pvu – preţul de vânzare unitar; cvu – costul variabil unitar; mcvu –
marja costului variabil unitar.
Costurile variabile (CV) sunt acelea care îşi modifică volumul în acelaşi mod cu
modificarea volumului fizic al producţiei şi cuprinde:
consumul de materii prime şi materiale;
energie electrică în scop tehnologic;
apă, abur, combustibili necesari tehnologiei;
salarii de bază a lucrătorilor productivi.
Costurile fixe (CF) sunt acelea care rămân relativ neschimbate:
salariile personalului administrativ;
amortizarea capitalului fix;
energie şi combustibili de încălzit şi iluminat;
apă, canal, salubritate;
cheltuieli cu protecţia muncii.
Costurile variabile şi fixe se pot evalua din datele prezentate în tabelul 8.1.
Pragul de rentabilitate se poate determina grafic, dacă se cunoaşte cifra de afaceri
(CA) pe o perioadă dată de timp.
CA pvu q , (8.2.2)
unde q este cantitatea de produse vândute.
Pentru reprezentarea grafică, se definesc două drepte D1 şi D2 care caracterizează cifra
de afaceri, respectiv suma costului variabil şi fix, astfel (fig. 8.5):
D1 CA si D 2 CV CF (8.2.3)
D1
CV + CF
CA [u.m] Profit
D2
PRQ
CF
Pierderi
q Cantitate (Q)
Contract - Comandă
Proiectare
Aprovizionare
Ambalare
Expediere
Instalare
Întreţinere
Verificare
Revizii
Testare
Reparaţii
Servicii
Dezafectare
Produsul Gama
Transmisi mecanică de servicii
Oferta y2
Vânzări y3
p1
p0 •
p2 C1
C0
C2
•
q2 q0 q1 Cantitatea cerută
p2
p0
p1 Extinderea ofertei
Un alte parametru al calităţii ofertei este clasa medie de calitate a ofertei firmei,
n
q jk j
j 1
K n
. (8.5.5)
qj
j 1
unde: Qj – cantitatea de ofertă din clasa “j” de calitate; kj – coeficientul clasei de calitate a
produsului “j” (care poate fi: 1 pentru lux; 2 pentru extra; 3 pentru super şi 4 pentru masă).
Pentru transmisia mecanică, orientativ, se pot adapta următoarele valori pentru
coeficientul clasei de calitate:
Ofertă specială (kj=1); beneficiarul impune condiţii speciale de execuţie: o anumită
culoare şi un anumit tip de vopsea de producţie; un înalt grad de automatizare a pornirii,
opririi şi semnalizării avariilor; protecţie antifonică; protecţie antivibratorie; montarea pe
postamente mobile.
Ofertă îmbunătăţită (kj=2); beneficiarul cere îmbunătăţiri parţiale faţă de comanda
specială;
Ofertă standard (kj=3).
89
Zaharie MORARIU
La adaptarea valorilor coeficientul clasei de calitate s-a considerat că sunt îndeplinite
condiţiile de calitate pentru un produs şi un serviciu, reglementate prin ISO 9004-1.
Datele numerice pentru cantitatea oferită qj în funcţie de clasa de calitate, se adoptă de
proiectant pentru fiecare caz concret pe care-l are de rezolvat.
ofertă specială, j=1 şi q1 = z1 buc.;
ofertă îmbunătăţită, j= 2 şi q2 = z2 buc.; (8.5.6)
ofertă standard, j= 3 şi q3 = z3 buc.
Dinamica ofertei are ca obiect determinarea modificărilor cantitative şi calitative a
acesteia, care se evaluează de la o perioadă la alta, cu ajutorul următorilor parametrii:
creşterea valorică a ofertei, urmare modificării preţului individual al produsului
dintr-o anumită grupă,
Ov q1p1 q 0 p0 , mărime absolută şi (8.5.7)
q 1 p1 q0p0
Ov 100 , mărime relativă. (8.5.8)
q 0p0
creşterea cantitativă a ofertei, datorită modificării cantităţii pe grupe de produse,
Ov q1 q 0 p0 , mărime absolută şi (8.5.9)
q1 q 0 p0
Ov 100 , mărime relativă, (8.5.10)
q0p0
unde p 0 reprezintă preţul mediu al perioadei de bază şi se calculează cu relaţia:
q0p0
p0 . (8.5.11)
q0
creşterea calitativă a ofertei, datorită modificării structurii pe grupe de mărfuri,
Ocal q1p 0 q1 p0 , mărime absolută şi (8.5.12)
q1 p 0 q1 p 0
O cal 100 , mărime relativă, (8.5.13)
q0p0
unde qo şi q1 – cantităţile din cele două perioade (de referinţă sau de bază notată cu “o” şi
curentă sau viitoare notată cu “1”); po şi p1 – preţurile produselor corespunzătoare perioadelor
de referinţă, respectiv de analiză curentă sau viitoare.
Pentru centralizarea datelor cu privire la dinamica ofertei, orientativ, se recomandă a
se utiliza tabelul 8.4 (preţurile se stabilesc în funcţie de volumul producţiei).
Tabelul 8.4
Perioada de referinţă to Perioada de analiză t1
Volum Volum
Grupa de produse qo po q1 p1
valoric valoric
buc. [u.m] buc. [u.m]
[u.m] [u.m]
T.M. fără servicii z1 z1*
T.M. cu servicii limitate z2 z*2
T.M. cu servicii totale z3 z*3
Total ( )
90
Zaharie MORARIU
Perioada de studiu este de 4 ani, în care data de referinţă coincide cu lansarea în
fabricaţie a produsului.
Creştere globală a ofertei, în perioada de timp analizată,
O Ov O can O cal [u.m] . (8.5.14)
Dinamica ofertei este reflectată şi de intensitatea proceselor de diversificare şi înnoire
sortimentală a grupelor de produse. Între aceste procese nu există o corespondenţă biunivocă,
fiind determinată de următoarele procese:
procesul de diversificare se referă la sporirea gamei utilităţilor din cadrul
ofertei. În sfera producţiei se caută găsirea soluţiilor tehnice şi economice de minimizare a
intrărilor cu care se realizează un produs (ieşirile), de maximizare a diferenţelor dintre intrări
şi ieşiri ( a profitului) şi a utilităţii.
procesul de înnoire se referă la sporirea gamei de produse menite să satisfacă
superior cerinţele clienţilor prin: diversificarea parametrilor funcţionali; creşterea calităţii;
sporirea gamei de servicii; asigurarea protecţiei mediului, etc.
Operaţionalitatea celor două direcţii se exprimă cu ajutorul ritmului anual al înnoirii
gamei de produse şi prin ritmul anual al diversificării gamei de produse. Ritmului anual al
înnoirii se defineşte prin raportul dintre numărul produselor noi introduse în fabricaţie în
perioada analizată şi cel al produselor existente în fabricaţie la sfârşitul perioadei analizate.
q noi
R inoire 100 [%]. (8.5.15)
q f q noi q r
Ritmul anual al diversificării sau lărgirea gamei de produse se defineşte prin relaţia;
q noi q r
R divers. 100 [%]. (8.5.16)
qf
unde: qnoi – numărul produselor noi; qf – numărul produselor existente în fabricaţie la
începutul perioadei de analiză; qr – numărul produselor retrase din fabricaţie.
Un alt element al dinamicii ofertei îl constituie durata prezenţei acesteia pe piaţă sub
forma stocurilor. Deşi stocajul apare ca o stagnare a circulaţiei mărfurilor, deci o imobilizare a
ofertei pe o anumită perioadă de timp, nu trebuie apreciat ca o acţiune de stagnare absolută;
stocul fiind supus permanent unui proces de înnoire.
Stocul efectiv de mărfuri trebuie înţeles ca o ofertă de mărfuri care are o importanţă
deosebită. O primă importanţă este structura pe faze a duratei de stocare, caz în care se
măsoară fiecare etapă parcursă de ofertă de la producţie la consumator (perioada de transport,
de pregătire pentru vânzare, de aşteptare sub formă de stoc în diferitele faze de execuţie, de
siguranţă ca produs finit, în special, pentru serviciul de garanţii, etc.). O a doua importanţă o
reprezintă structura de produse a stocului pentru a elimina situaţiile modificării ofertei, în
cazul produselor cu vânzare lentă şi cele nevandabile. Aceste informaţii sunt utile la
elaborarea strategiilor de aprovizionare şi de publicitate.
După cum s-a observat, oferta şi cererea interacţionează la determinarea preţului, la
care producătorii sunt dispuşi să-şi ofere acea cantitate de produse pe care clienţii doresc şi
pot să o cumpere. Ele se găsesc în relaţie de cauzalitate reciprocă, una reprezentând, în raport
cu cealaltă, deopotrivă, cauză şi efect.
Important este de arătat că oferta nu are un rol permanent de factor formativ al cererii
în sens pozitiv, ea poate genera şi influenţe negative, concretizate în presiuni asupra cererii.
De exemplu, o ofertă limitată la un anumit produs conduce la satisfacerea incompletă a cererii
sau deplasarea temporară a ei către alte produse care satisfac aceleaşi cerinţe.
91
Zaharie MORARIU
De asemenea, nu trebuie exclusă şi acţiunea cererii asupra ofertei. De astfel, oferta
creează cerere numai în măsura în care produsele corespund cerinţelor clienţilor.
Din perspectiva raportului ofertă –cerere, pieţei îi este caracteristică tendinţa de
echilibrare a celor două categorii economice (fig. 8.11). Dacă echilibrarea apare ca tendinţă
generală, situaţiile concrete în care se manifestă oferta şi cererea la piaţă, intr-o perioadă sau
alta, pot fi însă diferite.
Preţ C Of
EXCEDENT
DE
PRODUSE
pE E
PENURIE
DE
PRODUSE
qE Cantitate