Sunteți pe pagina 1din 20

Curs Biofizica

1. Fenomene termice, notiuni de termodinamica biologica.


2. Starea lichida, fenomene superficiale si capilare.
3. Transformari de faza.
4. Proprietatile coligative ale solutiilor.
5. Structura si proprietatile fizice ale apei. Rolul apei in sistemele biologice.
6. Mecanica fluidelor.
7. Fenomene moleculare de transport.
8. Membrane biologice, transportul prin membrane biologice.
9. Notiuni de electricitate si magnetism. Fenomene bioelectrice.
10. Radiatii electromagnetice. Interactiunea radiatiilor electromagnetice cu
substanta.
11. Structura si proprietatile atomului.
- Radiatii X.
- Radiatia laser.
- Aplicatii medicale.
12. Fizica nucleului, radiatii nucleare. Aplicatii medicale.
Bibliografie:
1. D. Eniu, Noţiuni de biofizică, Editura Medicală Universitară „Iuliu Haţieganu”,
Cluj-Napoca, 2006.
2. P. Davidovits, Physics in Biology and Medicine, Third Edition, Academic
Press, Elsevier, 2008.
3. I. P. Herman, Physics of the Human Body, Springer-Verlag Berlin Heidelberg,
2007.
4. V. Vasilescu, Biofizica Medicala, E.D.P., Bucuresti, 1977.
5. J. Vincze, Biofizica Microscopica, NDP Kiadó, Budapest, 2008.
6. R. Stefan, Introducere in Biofizica, Casa Cartii de Stiinta, Cluj-Napoca, 2007.
7. P. W. Atkins, Tratat de Chimie Fizica, Editura Tehnica, Bucuresti, 1996.
8. R. A. Serway, Physics for Scientist and Engineers, Saunders College
Publishing, 1992.
9. D. Williams, J. Spangler, Physics for Science and Engineering, D. Van
Nostrand Company, 1992.
10. F. W. Sears, M. W. Zemansky, H. D. Young, Fizica, E.D.P., Bucuresti, 1983.
11. I. V. Savelyev, Physics, MIR Publisher, Moscow, 1980.
Curs 2
FENOMENE TERMICE
I. Notiuni Termodinamice de Baza,
I.1 Sisteme Termodinamice, Procese Termodinamice
¾ Termodinamica este o ramura a fizicii care studiaza din punct de vedere energetic, proprietatile
substantelor, miscarea de agitatie termica din acestea, natura energetica a caldurii si conversia
acesteia in alte forme de energie (mecanica, electrica, chimica).
¾ Metodele de studiu in termodinamica sunt:
- metoda fenomenologica (analizeasa sistemele termodinamice si interactiunile dinte acestea pe
baza unor concepte macroscopice fara a explica insa mecanismul care prodice femomenul);
- metoda statistica (ia in considerare structura moleculara a sistemelor termodinamice in
explicarea proprietatilor si a modului de interactiune dintre acestea)
¾ Sistemul termodinamic este un sistem (macroscopic) alcatuit dintr-un numar mare de particule
aflate intr-o miscare continua si care interactioneaza permanent intre ele.
¾ Poate fi alcatuit din substanta dar si din energie radianta sau campuri electrice si magnetice.

Frontiera
sistemului
Fig. 1 Sistemul termodinamic
Sistem
Termodinamic

Exteriorul sist.
termodinamic
¾ Clasificarea sistemelor termodinamice
1. Izolate
2. Inchise
3. Deschise
4. Omogene
5. Heterogene
¾ Interactiunea sistemului termodinamic cu mediul exterior:

Mediul exterior

Substanta Sistem Radiatii


Termodinamic

Caldura Lucru mecanic

Fig. 2 Interactiunea sistemului termodinamic cu mediul exterior


Starea sistemului termodinamic=totalitatea proprietatilor fizice ale sistemului
termodinamic la un moment de timp dat
Parametrii de stare=marimi fizice care caracterizeaza starea sistemului
termodinamic
¾ Stari de echilibru si neechilibru:
• Starea de echilibru(neechilibru) termodinamic este starea in care toti parametrii
de stare raman constanti (se modifica) in timp;
•Tranzitia sistemului termodinamic din starea de neechilibru in starea de echilibru
se numeste proces de relaxare.
¾ Proces termodinamic:
• Trecerea sistemului termodinamic dintr-o stare initiala de echilibru intr-o stare
finala de echilibru.
¾ Clasificarea proceselor termodinamice:
• Procese cvasistatice si nestatice (din punct de vedere al starilor intermediare);
• Procese reversibile si ireversibile (dupa modul de trecere din starea initiala in
cea finala si invers);
• Procese ciclice si neciclice (din punct de vedere al legaturii dintre starea initiala
si cea finala).
• Procese simple sau complexe (dupa numarul de parametrii de stare care se
modifica in timpul procesului).
p 2 p 2 3 p

1 2

1 (a) 1 (b) 4 (c)

V V V

Fig. 2 Proces termodinamic cvasistatic (a), ciclic (b, c)

Observatii:
ƒTransformarea necvasistatica:
Transformarea in care sistemul trece din starea initiala de echilibru in starea
finala de echilibru prin sari intermediare de neechilibru.
ƒ Transformarile necvasistatice nu pot fi reprezentate grafic.
ƒ Ori ce tranformare care nu este reversibila este ireversibila.
ƒ Transformarile necvasistatice sunt transformari ireversibile.
ƒ Toate transformarile din natura sunt ireversibile. Ele se desfasoara intr-un
anumit sens iar sistemele nu pot reveni de la sine (fara consum de energie) in
starea initiala.
II.1 Contactul Termic, Echilibru Termic
Doua sau mai multe sisteme termodinamice sunt in contact termic daca pot
schimba energie intre ele numai sub forma de caldura si daca nu fac schimb de
substanta.

Sistemul
Sistemul B
A
ΔQ

Invelis adiabatic

Fig.3 Contactul termic intre sistemele termodinamice

Marimea fizica care caracterizeaza echilibrul termic este temperatura.


conditia de echilibru termic: A≡B <=>TA=TB
Principiul zero al termodinamicii (principiul tranzitivitatii starii de echilibru) A≡B
(TA=TB), B≡C (TB=TC) => A≡C (TA=TC).
II.2 Masurarea Temperaturii, Termometrie
ƒ Conceptul de temperatura este legat de experientele fiziologice resimtite la atingerea unui obiect.
ƒ Termenii de cald si rece au aparut de timpuriu in limbajul uman fiind, probabil, asociati cu
senzatiile fiziologice produse la atingerea unor corpuri.
ƒ Termenul de temperatura este introdus inca din antichitate, fiind folosit de medicii antici si
medievali, in legatura cu temperamentul individual.
ƒ Primele incercari de masurare a temperaturii dateaza din antichitate:
-primul dispozitiv, astazi cunoscut sub denumirea de termoscop, utilizat pentru masurarea
temperaturii a fost descris de Philo din Bizant (sec. III i. Cr.) si apoi de Hero din Alexandria
(sec. I d. Cr.).
- grecii antici cunosteau ca areul se dilata cand este incalzit si au folosit aceasta proprietate
la constructia termoscopului.
ƒ Fizica moderna a fenomenelor termice a inceput sa se dezvolte incepand cu secolul al XVII-lea,
odata cu inventarea termometrului, care a facut posibila efectuarea unor experimente cantitative.
ƒ Primele incercari de masurare (determinare cantitativa) a temperaturii au fost facute de un grup
de savanti italieni cu scopul de a caracteriza starea corpului uman prin masuratori cantitative
obiective. Astfel, medicul Sanctorius (Santorio) (1561-1636) incearca sa determine o caracteristica
instantanee a temperamentului (temperatura) folosit o forma modificata a termoscopului descris
anterior de Philo din Bizant si respectiv, Hero din Alexandria.
ƒO varianta ulterioara a acestuia este termoscopul florentin.
ƒ Adaugarea unei scari uniforme pe tubul termoscopului i-a permis lui Sanctorius sa aprecieze
gradul de temperatura al pacientului.
ƒ Dupa alti istorici ai stiintei, inventatorul termometrului a fost Galileo Galilei.
(b)

(a) (c)

(d)

(e)

Fig.4 Termoscop de tip Philo (a, b), termoscop de tip Hero (c), termoscop florentin (d, e)

ƒ Utilizarea termenului de termometru se regaseste pentru primadata in lucrarea


“La Récréation Mathématique” a lui J. Leurechon.
ƒ Urmatorul pas important este facut de medicul francez J. Rey care foloseste apa
ca substanta termometrica.
ƒ D. G. Fahrenheit (1686-1736, fizician si inginer german) a construit primele
termometre din sticla cu mercur si alcool si a dezvoltat o scara de temperatura
cunoscuta astazi ca scara Fahrenheit.
ƒ In secolul al XVIII-lea exista un consens general pentru folosirea punctelor de
fierbere si solidificare a apei ca puncte de reper pentru termometrie.
ƒ Andre Celsius (1701-1744, astronom si fizician suedez) efectueaza experimente
laborioase cu scopul de a defini o scara internationala de temperatura.
- propune o scara de temperatura care are ca puncte de reper punctul de inghet al
apei si punctul de fierbere al apei la presiune atmosferica normala.
- imparte intervalul dintre cele doua puncte la 100 si atribuie punctului de fierbere
al apei temperatura de 0o iar puncului de inghet al apei temperatura de 100o.
ƒ In 1850, Märten Strömer (prieten si colaborator a lui Celsius) a inversat valorile
atribuite celor doua puncte de reper rezultand ceea ce astazi este cunoscut sub
denumirea de scara Celsius sau scara centigrad.

¾ Masurarea temperaturii consta in a stabili o corespondenta intre


valoarea fizica a marimii ce caracterizeaza un termometru (marimea
termometrica) si temperatura termometrului.

¾ Corespondenta intre scarile de temperatura Fahrenheit si Celsius:

9
TF = TC + 32 F o (1)
5
Tipuri de termometre:
ƒ Termometrul cu lichid
ƒ Termistorii
ƒ Termocuplul
ƒ Pirometrul (pentru masurarea temperaturilor ridicate, se bazeaza pe
masurarea energiei radiante)
ƒ Termometre cu radiatii infrarosii:
- aceste termometre masoara temperatura pe baza energiei infrarosii
emise de un corp.
II.3 Miscarea de Agitatie termica, Energia Interna a Unui Sistem
Termodinamic

Particulele constituente (atomi, molecule) ale unui sistem termodinamic se


afla intr-o continua miscare haotica (dezordonata) numita miscare de agitatie
termica sao miscare browniana.
-Robert Brown, botanist britanic (de origine scotiana) (1773-1858)

Fig.5 Miscarea browniana

Energia interna a unui sistem termodinamic reprezinta suma dintre energiile


cinetice ale miscarii de agitatie termica ale particulelor (atomi sau molecule)
din sistem, energiile potentiale determinate de interactiunile intermoleculare
si energiile intramoleculare.

Et=U+Ec+Ep
III. Teoria Cinetico-Moleculara a Gazelor
III.1 Gazul Ideal

1. Gazul este format dintr-un numar foarte mare de particule identice


(molecule).
2. Dimensiunile moleculelor (atomilor) sunt mici in comparatie cu
distantele dintre acestea (pot fi considerate puncte materiale).
3. Miscarea mecanica a moleculelor este descrisa de legile lui Newton
(mecanica clasica).
4. Fortele intermoleculare sunt neglijabile
5. Moleculele interactioneaza intre ele doar in procesele de ciocnire.
6. Ciocnirile dintre molecule respectiv, molecule si peretii vasului sunt
perfect elastice.
III. 2 Un Model Molecular Pentru Presiunea Gazului Ideal (formula
fundamentala a teoriei cinetico-moleculare)

¾Consideram un gaz ideal, inchis intr-un vas, aflat in echilibru termic.


¾In urma ciocnirilor dintre dintre moleculele gazului si peretii vasului, gazul va
exercita o presiune asupra peretilor vasului in care este continut.
¾Presiunea exercitata de gaz asupra peretilor vasului este determinata de forta
medie cu care moleculele actioneaza in procesul de ciocnire asupra peretilor
vasului.
2 m < v2 >
p= n (2)
3 2
n=numarul de molecule din unitatea de volum

m < v2 >
=energia cinetica medie a unei molecule
2

2 m < v 2 > 2 N mv < v 2 >


p= n = (3)
3 2 3V 2
III.3 Interpretarea Cinetico-Moleculara a Temperaturii
¾ Consideram doua gaze aflate in contact.
¾ Moleculele celor doua gaze se vor ciocni intre ele.
¾ Moleculele mai “rapide” vor accelera moleculele mai “lente”.
¾ Intre cele doua gaze va avea loc un schimb de caldura.
¾ Schimbul de caldura inceteaza la atingerea echilibrului termic..
¾ La echilibru, energiile cinetice medii ale moleculelor celor doua gaze sunt egale.

Temperatura unui gaz ideal este o masura a intensitatii miscarii de


agitatie termica a moleculelor din care este constituit

kB=1.38054*10-23 J/K (constanta lui Boltzmann)


2 m < v2 >
= k BT (4) L. Boltzman, fizician si matematician austriac
3 2 (1844-1906) a inventat mecanica statistica,
utilizand-o la studierea gazelor.
gazelor

m < v2 > 3
εt = = k BT (4)
2 2
III.4 Scara Termodinamica de Temperatura (Scara Kelvin)
¾ O scara de temperatura care are ca si puncte de reper zero absolut (punctul la
care inceteaza miscarea de agitatie termica) si punctul triplu al apei.

T=tC+273.15
¾ Unitatea de masura a temperaturii pe scara termodinamica de temperatura este
kelvinul.
William Thomson (lord Kelvin), matematician, fizician si inginer britanic (1824-
1907).

III. 5 Ecuatia Termica de Stare a Gazului Ideal

N 2 m < v2 > N
p= = k BT (5)
V 3 2 V

pV = Nk BT = νN A k BT = νRT (6)

ν=numarul de moli (ν=m/M (M=masa molara)); R=8.3143 J/mol K (constanta


universala a gazelor)
3k BT 3RT 3RT
vT = < v 2 > = = = (7)
m m NA M

vT=viteza termica
- viteza termica caracterizeaza miscarea de agitatie termica a
moleculelor.

III.5 Masa, Densitatea, Masele Atomice si Unitatea Atomica de


Masa

Masa=masura inertiei unui corp

m
ρ= (8)
V
[m] SI kg
[ ρ ] SI = =1 3 (9)
[V ] SI m
Substanta Densitatea (g/cm3)
Au 19.3
U 19.07
Pb 11.3
Cu 8.93
Fe 7.6
Al 2.7
Mg 1.75
H2O 1
aer 0.0013

12
Unitatea atomica de masa=1/12 din masa izotopului de carbon 6 C

1 uam=1.66 * 10-27 kg
M ( 13
27
Al )=26.981539 uam
• Molul=cantitatea de substanta a carei masa exprimata in grame este egala cu
masa moleculara (atomica) relativa a substantei
• Un mol din orice substanta contine acelasi numar de molecule (NA=numarul lui
Avogadro, NA=6.023*1023 molecule/mol).
• Lorenzo Romano Amedeo Carlo Avogadro, fizician italian (1776-1856).
IV. Procese simple ale gazului ideal

3. Procesul izoterm (T=constant)


1. Procesul izobar (P=constant)
PiVi=PfVf (12)
Vi V f
= (10)
Ti T f
4. Transformarea generala
1. Procesul izocor (V=constant)
Pi Pf PiVi Pf V f
= (11) = (13)
Ti T f Ti Tf
Probleme

1. Un gaz ideal ocupa un volum de 100 cm3 la temperatura de 20 oC si


presiunea de 10-3 atm. Calculati numarul de molecule ce alcatuiesc acest
gaz.

2. Punctul de fierbere al sulfului este de 444.6 oC. Exprimati aceasta


temperatura in oC si in K.

3. Temperatura normala a corpului uman este de 98.6 oF. O persoana cu febra


atinge temperatura de 106 oF. Exprimati cele doua temperaturi in oC si
respectiv, K.

4. Un gaz de heliu se gaseste intr-un cilindru cu piston. Volumul, temperatura


si respectiv presiunea in starea initiala sunt: 15 litri, 2 atm si 300 K. Daca
volumul gazului descreste la 12 L si presiunea la 3.5 atm, calculati
temperatura finala a gazului.