Sunteți pe pagina 1din 14

MINORUL INCULPAT ÎN FAZA DE JUDECATĂ

CUPRINS

1. Consideraţii preliminare………………………………………………………1

2.Obligativitatea efectuării referatului de evaluare……………………….........1

3. Procedura privind judecarea minorilor de către instanţă……………....…. 3

3.1. Competenţa materială a organelor de judecată……………………….… ……3

3.2. Judecarea minorilor……………………………………………………............ 3

3.3. Compunerea instanţei…………………………………………………….. .…..4

3.4. Măsuri pregătitoare…………………………………………………….……….5


3.5. Desfăşurarea judecăţii………………………………………………….……… 6
4. Asistenţa juridică………………………………………………………………. 8
5. Sancţionarea infractorilor minori. Regim de aplicare………………………...9

BIBLIOGRAFIE ………………………………………………………………….12
MINORUL INCULPAT ÎN FAZA DE JUDECATĂ

1. Consideraţii preliminare
Particularitatea tratamentului juridic al minorilor din această categorie constă în aceea că,
deşi acţiunea-inacţiunea infracţională prezintă o gravitate deosebită, dacă nu se va face dovada
discernământului în momentul săvârşirii actului ilicit, făptuitorul nu răspunde penal, întrucât nu
este subiect activ de drept penal, fapta neconstituind o infracţiune1.
Faţă de minorul care răspunde penal se poate lua o măsură educativă ori i se poate
aplica o pedeapsă. Şi în reglementarea actuală (art. 100 alin. 2 C. pen.), se prevede că pedeapsa
se aplică numai dacă se apreciază că luarea unei măsuri educative nu este suficienţă pentru
îndreptarea minorului.
Instituirea unei proceduri speciale in cauzele cu infractori minori a fost determinata de
faptul ca persoana fizica aflata in stare de minoritate este considerata ca fiind insuficient
dezvoltata sub aspect psiho-fizic, situandu-se in perioada in care se dezvolta capacitatea
psihica, discernamantul, se acumuleaza cunostintele despre viata, inclusiv cele privitoare la
normele de conduita sociala.2
In completarea dispozitiilor codului penal referitoare la regimul sanctionator aplicat
minorilor trebuie aratat faptul ca prin legi speciale au fost luate si alte masuri care asigura in
mod direct si nemijlocit protectia si promovarea drepturilor copilului. De aceea a fost adoptata
si Legea nr. 272/21.06.2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, acest act
normativ reglementand cadrul legal privind respectarea, promovarea si garantarea drepturilor
copilului.3
In spiritul celor aratate mai sus ,in art. 80 din lege se arata ca pentru copilul care a
savarsit o fapta prevazuta de legea penala, dar care nu raspunde penal, la propunerea Directiei
Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului in a carei unitate administrativ-teritoriala
sa afla copilul se va lua una dintre masurile prevazute de art. 55 lit.a si c din lege, respectiv
plasamentul sau supravegherea specializata.4

1
Ilie Măgureanu, Drept Penal Partea Generală, Ediţia a III-a, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2006, p. 332
2
I. Onacea, Drept penal. Partea generala. Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti.1971, p. 406-407.
3
Petre Buneci, Drept Procesual Penal - Partea Speciala, Editura Universitara 2008 Bucuresti, p. 647;
4
Idem.
2
Masura supravegherii specializate consta in mentinerea copilului in familia sa sub
conditiile respectarii de catre acesta a unor obligatii, cum ar fi;
- frecventarea cursurilor scolare;
- utilizarea unor servicii de ingrijire zilnice;
- urmarea unor tratamente medicale, consiliere sau psihoterapie;
- interzicerea de a frecventa anumite locuri sau de a avea legaturi cu anumite persoane;
2. Obligativitatea efectuării referatului de evaluare
Este un alt element caracteristic în cadrul procedurii speciale de urmărire, cercetare si judecare
a minorului.
În cauzele cu inculpaţi minori, instanţa de judecată are obligaţia să dispună efectuarea
referatului de evaluare de către Serviciul de probaţiune de pe lângă tribunalul în a cărui
circumscripţie îşi are locuinţa minorul, potrivit legii, cu excepţia cazului în care efectuarea
referatului de evaluare a fost solicitată în cursul urmăririi penale, situaţie în care dispunerea
referatului de către instanţă este facultativă.
Referatul de evaluare are rolul de a furniza organului judiciar date privind persoana
minorului în perspectivă socială5.
În cursul efectuării referatului de către Serviciul de protecţie a victimelor si reintegrare
sociala a infractorilor de la domiciliul minorului vor fi strânse date cu privire la comportarea
minorului în mod obişnuit, la starea fizică şi mentală a acestuia, la antecedente, la condiţiile în
care a crescut şi a trăit, la modul în care părinţii, tutorele sau persoana în îngrijirea căreia se află
minorul îşi îndeplineşte îndatoririle faţă de acesta. În cursul efectuării referatului trebuie să se
urmărească şi lămurirea tuturor aspectelor care ar putea fi edificatoare în privinţa cauzelor şi
condiţiilor care au influenţat conduita antisocială a minorului. În acest sens poate fi consultat
medicul de familie, se pot purta discuţii cu profesorii minorului, etc. Efectuarea referatului de
evaluare constituie o obligativitate pentru organele de urmărire penală în cauze cu infractori
minori, nerealizarea acesteia constituind un motiv de restituire a dosarului de procuror la
organul de urmărire penală sau de instanţă la parchet6, deoarece este vorba despre o nulitate
5
Eduard Dragomir, Roxana Paliţă, Drept procesual penal. Sinteze pentru pregătirea examenului de admitere şi
definitivare în profesia de avocat, Editura Nomina Lex, Bucureşti, 2009, p. 138
6
Întrucât referatul de evaluare este un mijloc de probaţiune cu privire la persoana inculpatului minor, contrar
acestei îndrumări, credem că instanţa poate dispune ea însăşi efectuarea acestuia, în cursul judecăţii în primă
instanţă; aşa cum se poate admite administrarea de probe noi în cursul judecăţii, se poate admite şi obţinerea
datelor necesare despre inculpatul minor printr-un referat de evaluare dispus şi efectuat în cursul judecăţii. A se
vedea în acest sens Gr. Theodoru, Tratat de drept procesual penal, ediţia a II-a, Editura Hamangiu, Bucureşti,
2008, p 997, V. Papadopol, Neefectuarea anchetei sociale în cauzele cu infractori minori. Consecinţe, în RDP nr.
3
absolută, prevăzută de art. 197, alin.2, C.p.p. Dacă referatul de evaluare nu este complet,
întregirea acestuia se poate face de către instanţă7.
3. Procedura privind judecarea minorilor de către instanţă

3.1. Competenţa materială a organelor de judecată


Judecarea infractorilor minori se face de către instanţe cu aplicarea procedurii obişnuite,
care se completează cu dispoziţiile speciale cuprinse în art. 483-486 C.p.p. şi de Legea nr. 304
din 2004 privind organizarea judiciară. Infracţiunile săvârşite de minori sunt judecate de
instanţele judecătoreşti.
În ceea ce priveşte competenţa de judecată, se aplică reguli speciale. Potrivit art. 40 din
Legea privind organizarea judiciară, infracţiunile săvârşite de minori, precum şi cele săvârşite
asupra minorilor se judecă de completele şi secţiile specializate pentru minori şi familie şi, pe
măsura înfiinţării lor, de tribunalele specializate pentru minori şi familie. Legea 304/2004
prevede posibilitatea (nu obligativitatea) înfiinţării tribunalelor specializate pentru minori şi
familie, decizia fiind la latitudinea preşedinţilor de instanţă8.
Prin urmare, în funcţie de competenţa materială şi teritorială, determinată de infracţiunea
săvârşită, devine competentă să judece cauza completul sau secţia specializată a judecătoriei,
tribunalului sau curţii de apel; dacă s-a înfiinţat un tribunal specializat pentru minori şi familie,
competenţa revine acestuia, dacă infracţiunea este de competenţa materială a
tribunalului9.
3.2. Judecarea minorilor
Cauzele în care inculpatul este minor se judecă potrivit regulilor de competenţă
obişnuită, cu derogările prevăzute în procedura specială. Derogările existente în cazul judecării
minorilor de către instanţă privesc: compunerea instanţei, persoanele chemate la judecarea
minorilor, desfăşurarea judecăţii şi apărarea exercitată în cazul inculpatului minor10.

3/1995, p. 109; E. Dragomir, R. Paliţă, op. cit., p. 137.


7 Plenul Trib. Suprem, dec. de îndrumare nr. 3/1972, pct. 2, în C.D. 1972, p. 27.

8Plenul Trib. Suprem, dec. de îndrumare nr. 3/1972, pct. 2, în C.D. 1972, p. 27
9
Grigore Theodoru,op.ci t ., p. 998

10Ion Neagu, Tratat de Drept Procesual Penal, Partea specială, Editura Global Lex, Bucureşti, 2006, p. 391
7
8
9
10

4
3.3. Compunerea instanţe
Cauzele cu minori se judecă de către judecători anume desemnaţi de preşedintele
instanţei, prin repartizarea aleatorie a dosarelor11. Din observarea legii rezultă că sunt aplicabile
regulile de competenţă obişnuite, numai că judecătorii sunt numiţi de preşedintele instanţei.
Legiuitorul a reglementat expres şi situaţia in care infractorul minor devine major în timpul
desfăşurării procesului, precizând că instanţa compusă din judecători specializaţi rămâne
competentă să judece cauza şi face aplicaţia dispoziţiilor procedurale speciale privitoare la
minori, chiar dacă, între timp, minorul a împlinit vârsta de 18 ani (art. 483 alin. 2), dacă la data
sesizării instanţei era minor. Se impune însă precizarea că instanţa trebuie să fi fost sesizată
înainte ca minorul să împlinească 18 ani, deoarece în alin. final al art. 483 se menţionează
expres că inculpatul care a săvârşit infracţiunea în timpul când era minor este judecat potrivit
procedurii obişnuite, dacă la data sesizării instanţei împlinise vârsta de 18 ani12;

Potrivit art. 483 alin. 3 C.p.p. inculpatul care a săvârşit infracţiunea în timpul în care era
minor este judecat potrivit procedurii obişnuite, dacă la data sesizării instanţei împlinise vârsta
de 18 ani. Respectarea obligaţiei ca în cauză să se efectueze ancheta socială se menţine, chiar
dacă judecata are loc după ce inculpatul a devenit major1013
Nerespectarea dispoziţiilor privind compunerea instanţei de judecată este prevăzută sub
sancţiunea nulităţii absolute, ceea ce atrage, în cazul în care un minor inculpat a fost judecat de
judecători care nu au fost desemnaţi în completele sau secţiile specializate pentru minori,
desfiinţarea hotărârii pronunţate14.

11
Potrivit art. 483 alin. 1 C.p.p. şi art. 15 alin. 2 din Legea nr. 92/1992 republicată
12
Ilie Măgureanu, op. cit., p. 334.

13
Lector dr. Ana Bălan, Justiţia penală în cauzele cu minori - suport de curs.

14
CSJ, s. pen., dec. nr. 3068/1995, în B.J. 1995, p. 234; compunerea specială a instanţei nu se aplică în cazul în
care victima este minoră, iar inculpatul este major (I.C.C.J., s. pen., dec.n. 1037/2005, în Jurisprudenţa Secţiei
penale pe anul 2005,p. 186.

5
Participarea procurorului la judecarea cauzelor cu infractori minori este obligatorie15 (art.
315 alin.1) la toate termenele de judecată, nu numai la cel la care cauza se dezbate în fond16.
Nerespectarea acestei cerinţe atrage sancţiunea nulităţii absolute prevăzute de art. 197 alin. 2.
În practica judiciară, în mod constant, au fost casate hotărârile prin care s-au soluţionat cauzele
privitoare la infractorii minori fără participarea procurorului17.

3.4. Măsuri pregătitoare


Măsurile pregătitoare cu caracter special ale şedinţei de judecată se referă la persoanele
chemate la judecată18.
În alin. 2 art. 484 se arată că la judecarea cauzei,alături de părţi, instanţa este obligată să citeze:
 Autoritatea tutelară;
 Părinţii19;
 Tutorele, curatorul sau persoana în îngrijirea ori supravegherea căreia se
află minorul, după caz20.
Instanţa poate cita orice altă persoană a cărei prezenţă este considerată necesară de către
instanţă, cum ar fi dirigintele clasei, medicul familiei21.
La judecarea cauzei se citează şi Serviciul de protecţie a victimelor şi reintegrare socială
a infractorilor de la domiciliul minorului.
Citarea parţilor, a serviciului de protecţie a victimelor şi a părinţilor este obligatorie,
astfel încât omisiunea instanţei de a le chema în faţa sa, este sancţionată cu nulitate absolută.
Neprezentarea persoanelor legal citate nu împiedică judecarea cauzei.

15
De regulă, participarea procurorului la judecata în primă instanţă este obligatorie, dar la judecătorie, unde
participarea procurorului nu este obligatorie în toate cauzele, prezenţa sa este necesară la judecarea cauzelor cu
infractori minori. A se vedea Grigore Theodoru, op. cit., p 996.
16
T.j. Covasna, d.p. nr. 262 din 1969, în R.R.D., nr. 2, 1970, p. 168.
17
T. reg. Banat, dec. nr. 505 din 1966, în RRD, nr 12, 1967, p. 15; T j Braşov, d.p. nr. 82 din 1968 în RRD nr 9,
1968, p. 18
18
Grigore Theodoru, op. cit., p. 996
19
O altă opinie: necitarea părinţilor nu este sub sancţiunea nulităţii absolute (I.C.C.J., s. pen., dec. nr. 1702/2004,
în G. Antoniu, A. Vlăşceanu, A. Barbu, Codul de procedură penală. Texte. Jurisprudenţă. Hotărâri CEDO, ed. A
II-a, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2008, p. 465.
20
. Ana Bălan, Justiţia penală în cauzele cu minori - suport de curs.
21
I. Măgureanu, op. cit., p 334.

6
Nerespectarea obligaţiei de citare a persoanelor arătate în art. 484 alin. 2 este
sancţionată cu nulitatea absolută prevăzută de art. 197 alin. 1 sau 422. Persoanelechemate la
judecată au dreptul şi îndatorirea să dea lămuriri, să formuleze cereri şi să prezinte propuneri în
privinţa măsurilor ce ar urma să fie luate (art. 494 alin. 3).
Pot participa la judecată toate persoanele citate, apărătorii părţilor, precum şi alte
persoane cărora instanţa le-a dat încuviinţarea23.
Dispoziţiile art. 484 sunt aplicabile în toate cauzele privitoare la minori, indiferent de
vârsta lor, iar nu numai în cele în care infractorul este minor sub 16 ani, aşa cum se procedează
în faza urmăririi penale. Preşedintele completului va atrage atenţia persoanelor chemate la
judecată asupra drepturilor pe care le au şi a îndatoririlor ce le incumbă24.
3.5 Desfăşurarea judecăţii
Art. 484 alin.1 C.p.p. prevede ca judecarea unei cauze privind o infracţiune săvârşită de
un minor se face în prezenţa acestuia , cu excepţia situaţiei când minorul s-a sustras de la
judecată. În baza rolului său activ instanţa trebuie să depună toate diligentele pentru ca minorul
să fie prezent la judecată25. Fiind un caz de prezenţă obligatorie a inculpatului la
judecată,desfăşurarea judecăţii în lipsa minorului atrage nulitatea absolută a hotărârii
pronunţate. Prezenţa inculpatului minor trebuie asigurată la fiecare termen şi în toate etapele
judecăţii26 în care s-au luat măsuri de care depinde soluţia cauzei.
Sustragerea nu poate fi dedusă din simpla absenţă a minorului de la judecată,
împrejurarea urmând a fi stabilită cu certitudine de organul judiciar 27. Ipoteza că minorul s-a
sustras de la judecată trebuie să aibă fundamentare în datele ce rezultă din demersurile făcute
pentru găsirea şi aducerea acestuia în faţa instanţei28, o cercetare temeinică din care să rezulte

22
TS, D nr 6 din 1973, partea a II-a, pct 4, în CD, 1973, p 44-45

23
. Ana Bălan, Justiţia penală în cauzele cu minori - suport de curs
24
I. Neagu, op. cit., p. 393.
25
22 Prezenţa inculpatului minor la judecată este necesară pentru a se produce un contact direct între judecători şi
minor, contact prin care judecătorii ar putea cunoaşte mai bine pe minor prin comportarea sa în instanţă, prin
răspunsurile pe care le-ar da întrebărilor puse. A se vedea Gr. Theodoru, op. cit., p. 996
26
C.S.J., s. pen, dec. nr. 1039/2000, în Dreptul nr. 6/2001, p. 154
27
Ana Bălan, Justiţia penală în cauzele cu minori - suport de curs
28
CSJ, S.p., d nr 861/1994, în Dreptul, nr. 3/1995, p. 93

7
că inculpatul minor a fugit de acasă, că se ascunde, că a declarat că nu se va prezenta la
judecată29.
Conform art. 485 alin.1-2 C.p.p. judecarea infractorului minor se face în şedinţă separată,
care nu este publică30, dar la desfasurarea judecatii pot asista persoanele aratate in art. 484 alin.
2 ( parinti, serviciul de probatiune, tutore, curator sau persoana in ingrijirea sau supravegherea
careia se afla minorul), aparatorii partilor, precum si alte persoane cu incuviintarea instantei.
Aceastga constituie o derogare de la publicitatea sedintei de judecata prevazuta ca regula
generala a procesului penal, in art. 290 C. pr. pen. si este determinata de varsta inculpatului care
nu trebuie s afie tulburat de prezenta unor persoane straine care ii pot influenta negativ
comportamentul pe parcursul procesului.31
În practica judiciară s-au pronunţat soluţii în care se arată că nerespectarea dispoziţiilor
cuprinse în art.484 si 485 C.p.p. nu este sancţionată, potrivit dispoziţiilor art. 197 alin 2, cu
nulitatea absolută, ci, în conformitate cu dispoziţiile art. 197 alin 1 şi 4, atrage nulitatea
hotărârii numai în măsura în care prin aceasta se aduce o vătămare a intereselor sale care nu
poate fi înlăturată decât prin desfiinţarea hotărârii date32 sau dacă, din această cauză, nu s-a
putut afla adevărul sau obţine soluţionarea justă a cauzei33.
Dacă instanţa apreciază că cercetarea judecătorească şi dezbaterile judiciare ar putea avea
o influenţă negativă asupra minorului, are dreptul, după ascultarea acestuia, să-l îndepărteze din
sala de şedinţă. Această măsură specială este aplicabilă numai dacă inculpatul nu a împlinit 16
ani potrivit art. 485 alin. final.
Când în aceeaşi cauză sunt mai mulţi inculpaţi, dintre care unii minori şi alţii majori,
cauzele se disjung şi într-o cauză se desfăşoară procedura specială pentru minori, iar în cealaltă
procedura obişnuită.
Legea reglementează expres situaţia în care în aceeaşi cauză sunt mai mulţi inculpaţi,
dintre care unii minori şi alţii majori, şi nu este posibilă disjungerea. În art. 486 se arată că, într-

29
Plenul Trib. Suprem, dec. de îndrumare nr. 6/1973, p. a II-a pct. 6, în C.D. 1973, p. 37; C.S.J., s. pen., dec.
nr.861/1994, în B.J. 1994, p. 166

30
Lipsa de publicitate, ca derogare de la principiul publicităţii şedinţei de judecată, se explică prin necesitatea ca
minorul să nu fie expus unei traume psihice, aflându-se judecat în faţa publicului din sală. Gr. Theodoru, op. cit.,
p. 997.
31
Petre Buneci, Drept Procesual Penal- Partea Speciala, Editura Universitara 2008 Bucuresti, p 651
32
TS, s.p., d. nr. 1217 din 1971, în CD 1971, p 514; TS, s.p., d. nr. 3954 din 1972, in RRD, nr. 5, 1973, p. 146
33
Plenul Trib. Suprem, dec. de îndrumare nr. 3/1972, pct. 2, în C.D., 1973, p. 37; C.S.J., s. pen., dec. nr.
2515/2003, în B.J. 2003, p. 766.
8
o asemenea situaţie, cauza rămâne în competenţa tribunalului specializat pentru minori şi
familie sau completelor ori secţiilor specializate pentru minori şi familie, care judecă în
compunerea arătată în art.483 C.p.p., cu judecători anume desemnaţi şi după procedura
obişnuită, aplicând însa cu privire la inculpaţii minori, dispoziţiile cuprinse în procedura
speciala34, iar pentru inculpaţii majori se aplică procedura obişnuită. În acest caz, şedinţa este
publică35, deoarece aceasta este o garanţie pentru inculpatul major. Dispozitiile referitoare la
judecarea minorilor la instanta de fond se aplica in mod corespunzator si la judecata in apel sau
recurs.

4. Asistenţa juridică

Aşa cum reiese din dispoziţiile art. 171 alin 2, asistenţa juridică a inculpatului minor este
obligatorie în faza judecăţii36. În cazul în care nu există un apărător ales, art. 171 alin 4 impune
obligaţia desemnării unui apărător din oficiu. Asistenţa juridică este obligatorie numai dacă la
data sesizării instanţei inculpatul nu devenise major.
Sancţiunea încălcării dispoziţiilor menţionate privitoare la asistenţa inculpatului minor
de către apărător constă în nulitatea absolută a hotărârii pronunţate, potrivit prevederilor art.
197 alin 2.37.
În cazul în care judecata s-a desfăşurat în lipsa minorului şi fără asigurarea asistenţei
juridice, dacă hotărârea a rămas definitivă, în recursul în anulare declarat, soluţia ce se impune
este casarea în temeiul art. 409 şi 410 partea a II-a, pct. 5 şi 6, raportate la art. 484 alin 1 şi art .
171 alin 238.
În practica instanţelor de judecată s-a pus problema dacă apărătorul inculpatului minor
poate pune concluzii în faţa instanţei în lipsa acestuia. Faţă de modul neunitar în care problema
a fost soluţionată, Plenul fostului Tribunal Suprem a dat îndrumări instanţelor 39în sensul că, în
cazurile în care legea prevede că asistenţa juridică a inculpatului este obligatorie (deci şi în
34
Persoane citate, prezenţă obligatorie a inculpatului minor, asistenţă juridică obligatorie, referat de evaluare. I.
Măgureanu, op. cit., p 335.
35
CSJ, s. pen., dec. nr. 6748/2004, în B.J. 2004, p. 859.
36
Lipsa apărătorului la judecata inculpatului minor, chiar la un singur termen când s-au luat măsuri care
prefigurează fondul cauzei, atrage nulitatea absolută a hotărârii pronunţate împotriva sa. Plenul Trib. Suprem, dec.
de îndrumare nr. 1/1971, în C.D. 1971, p. 29; C.S.J., s. pen., dec. Nr. 861/1994, în B.J., 1994, p. 166.
37
D.î. nr 18 din 1960, în CD 1960, p 57; T reg Banat, d.p. nr. 505 din 1966, în RRD, nr. 12, 1967, p. 156
38
CSJ, s.p, d. nr. 861/1994, în Dreptul, nr. 3/1995, p. 93.
39
S, D.î. nr 7 din 1969, în RRD, nr 9, 1969, p 115
9
cazul asistenţei juridice a inculpatului minor), apărătorul ales sau desemnat din oficiu nu poate
pune concluzii în faţa instanţei decât în prezenţa inculpatului. Apărătorul nu poate pune
concluzii în lipsa inculpatului nici în cazurile în care legea dispune ca judecata să se facă în
prezenţa inculpatului, dar acesta se sustrage de la judecată, deoarece în ambele situaţii este
permisă numai asistenţa inculpatului, iar nu şi reprezentarea sa40.

5. Sancţionarea infractorilor minori. Regim de aplicare.

Potrivit legii, în cazul în care s-a luat faţă de minor măsura educativă a mustrării,
aceasta se execută de îndată, în şedinţa în care s-a pronunţat hotărârea. Când din orice
împrejurări măsura mustrării nu poate fi executată îndată după pronunţare, se fixează un termen
pentru când se dispune aducerea minorului, citându- se totodată părinţii, ori dacă este cazul,
tutorele sau curatorul ori persoana în îngrijirea sau supravegherea căreia se află minorul.
Când instanţa a luat faţă de minor măsura libertăţii supravegheate, această măsură se pune
în executare chiar în şedinţa în care este pronunţată, dacă minorul şi persoana sau
reprezentantul instituţiei sau unităţii speciale căreia i s-a încredinţat supravegherea sunt de faţă.
Când punerea în executare nu se poate face în aceeaşi şedinţă, se fixează un termen
pentru când se dispune aducerea minorului şi chemarea persoanelor amintite anterior.
Cu ocazia punerii in executare a masurii libertatii supravegheate, instanta pune in vedere
celui caruia I s-a incredintat supravegherea, indatorirea de a veghea indeaproape asupra
minorului, in scopul indreptarii lui. De asemenea, cel caruia i se incredinteaza supravegherea
are obigatia sa instiinteze instnata de indata, daca minorul se sustrage de la supravegherea ce se
exercita asupra lui sau are purtari rele ori a savarsit din nou o fapta prevazuta de legea penala.41
Revocarea măsurii libertăţii supravegheate, cu excepţia cazului în care minorul a săvârşit
din nou o infracţiune, precum şi înlocuirea libertăţii supravegheate se dispun de instanţa care a
pronunţat această măsură.
În cazul în care s-a luat faţă de minor măsura educativă a internării într-un centru de
reeducare, instanţa poate dispune, prin aceeaşi hotărâre, punerea de îndată în executare a
măsurii luate. Punerea în executare se face prin trimiterea unei copii de pe hotărâre organului

40
M Preda, Urmărirea şi judecarea infracţiunilor săvârşite de minori, în RRD, nr 9, 1970, p 51

41
Petre Buneci, Drept Procesual Penal- Partea Speciala, Editura Universitara 2008 Bucuresti, p.654
10
de poliţie de la locul unde se află minorul. Copia de pe hotărâre se predă centrului de reeducare
în care minorul este internat. Centrul de reeducare comunică instanţei efectuarea internării.
Liberarea minorului dintr-un centru de reeducare înainte de a deveni major, revocarea
liberării înainte de a deveni major, precum şi ridicarea sau prelungirea măsurii internării într-un
centru de reeducare se dispune din oficiu sau la sesizare de judecătoria sau tribunalul care a
judecat în primă instanţă pe minor. Aceeaşi instanţă estre competenţă să dispună ridicarea,
prelungirea sau înlocuirea măsurii internării într-un institut medical-educativ. Revocarea sau
menţinerea măsurilor educative, precum şi a măsurii liberării minorului dintr-un centru de
reeducare înainte de a deveni major, sau dintr-un institut medical-educativ, când minorul a
săvârşit din nou o infracţiune, se dispune de instanţa competenţă sa judece acea infracţiune342
In vederea punerii in executare a masurii educative a internarii intr-un centru de
reeducare, organul de politie poate patrunde in domiciliul sau resedinta unei persoane fara
invoirea acesteia, precum si in sediul ueni persoane juridice fara invoirea reprezentatului
legal al acesteia. Daca persoana fata de care s-a luat masura educativa a internarii int-un
centru de reeducare nu este gasita , organul de politie constata aceasta printr-un proces-verbal
si ia masuri pentru darea in urmarire, percum si pentru darea in consemn la punctele de
trecere a frontierei. Un exemplar al procesului-verbal se trimite centrului de reeducare in care
se va face internarea.43
Art. 493 arată că dispoziţiile speciale, dispoziţii derogatorii de ocrotire pentru minori,
privind judecarea minorilor se aplică şi la judecata în apel şi recurs. Aceste dispoziţii sunt
aplicabile dacă, la data sesizării instanţei de apel sau de recurs, inculpatul era minor, chiar dacă
în cursul judecăţii în apel sau în recurs a devenit major. Celelalte dispoziţii privind judecata în
apel sau în recurs se aplică potrivit procedurii obişnuite44
Infracţiunile săvârşite în timpul minorităţii nu atrag incapacităţi sau decăderi. O
condamnare ca aceasta nu poate constitui primul termen al recidivei.
Nu se aplică minorului pedepse complementare. În dreptul penal există un principiu după
care se alege categoria şi felul sancţiunii aplicabile minorului infractor, acela fiind principiul
„priorităţii măsurilor educative faţă de pedeapsă” iar în cadrul măsurilor educative, primează
măsurile neprivative de libertate .

42
E Dragomir, R Paliţă, op. cit., p. 138-139

43
Petre Buneci, Drept Procesual Penal- Partea Speciala, Editura Universitara 2008 Bucuresti, p.654
44
Pentru detalii suplimentare a se vedea Gr Theodoru, op. cit. , p. 998.
11
Faptele penale săvârşite de minori constituie nu numai un atentat împotriva ordinii de
drept, generator de răspundere penală şi contra căruia este normal să se reacţioneze prin măsuri
de apărare socială, dar şi cauza unor prejudicii materiale şi morale aduse unor persoane fizice
sau juridice şi care trebuie să fie reparate. Obligaţia de a repara aceste daune incumba ,
desigur , în primul rând , minorului , când acesta dispune de mijloace materiale necesare
recuperării prejudiciilor pe care le-a cauzat (ceea ce se întâmplă foarte rar) , dar constituie şi
obligaţia altor persoane ( părinţi , educatori , profesori ) care , neîndeplinindu-şi îndatoririle de
supraveghere şi educaţie ce le are faţă de minori , au făcut posibilă săvârşirea faptei
infracţionale păgubitoare45.
Daca minorul a savarsit din nou o infracatiune, se dispune revocarea masurilor luate fata
de minor de catre instanta competenta sa judece acea infractiune. ( art. 492 C. pr. pen.).
De asemenea, executarea masurii educative a internarii intr-un centru de reeducare
poate fi amanata sau intrerupta in cazurile si in coditiile prevazute de amanarea executarii
pedepsei inchisorii, prevazuta de art. 453 si a intreruperii pedepsei inchisorii, prevazuta de art.
455 C. pr. pen.46

45
I. Măgureanu, op. cit, p 335.

46
Petre Buneci, Drept Procesual Penal- Partea Speciala, Editura Universitara 2008 Bucuresti, p.655
12
BIBLIOGRAFIE
Tratate, cursuri, manuale
Prof. univ. dr. Petre Buneci, Drept procesual penal, Editura Universitara- Bucuresti 2008.
Lector dr. Ana Bălan, Justiţia penală în cauzele cu minori - suport de
curs.
Ion Neagu, Tratat de Drept Procesual Penal. Partea specială, Editura
Global Lex, Bucureşti, 2006.
Gr. Theodoru, Tratat de drept procesual penal, ediţia a II-a, rev., Editura
Hamangiu, Bucureşti, 2008.
Eduard Dragomir, Roxana Paliţă, Drept procesual penal. Sinteze pentru
pregătirea examenului de admitere şi definitivare în profesia de avocat,
Editura Nomina Lex, Bucureşti, 2009.
Ilie Măgureanu, Drept Penal Partea Generală, Ediţia a III-a, Editura
Lumina Lex, Bucureşti, 2006.
Culegeri de practică judiciară
George Antoniu, Adina Vlăşceanu, Alina Barbu, Codul de procedură
penală. Texte. Jurisprudenţă. Hotărâri CEDO, ed. A II-a, Ed. Hamangiu,
Bucureşti, 2008.
Buletinul Jurisprudenţei Curţii Supreme de Justiţie 1990-2003.
Buletinul Jurisprudenţei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie 2003-2007.
Culegerile de decizii ale Curţilor de apel, 1995-2005.
Periodice
RDPnr.3/1995
RRDnr.12/1967
RRDnr.9/1968
RRDnr.2/1970
RRDnr.5/1973

13
Dreptulnr.3/1995
Dreptul nr. 6/2001
Legislaţie
Codul penalCodul de procedură penală,Constituţia României, revizuită in anul 2003,Legea nr.
304 din 2004 privind organizarea judiciara.

14