Planta extrem de populara printre romani, pelinul e prezent

nu doar in medicina sateasca, ca leac sigur pentru stomac si

ficat, ci si in poeziile populare, unde gustul lui extrem de
amar este un etalon pentru suferintele vietii. Cunoscut din
vremuri stravechi, folosit frecvent ca planta de leac la daci, la
romani si la greci, primele mentiuni scrise despre pelin se
afla in niste papirusuri egiptene datand din anul 1600 inainte
de Hristos. Planta „sfanta”, purtata de preoti la brau ca sa ii
apere de duhurile rele, ea a intrat si in ritualurile grecesti si
romane, pentru ca in Evul Mediu sa devina o planta de baza a
medicinii manastiresti. Preotul german Sebastian Kneipp
dadea urmatorul sfat: „Cine sufera de stomac sau ficat, in loc
sa intinda mana dupa tutun, sa ia de doua, trei ori pe zi cate o
priza de pelin uscat, pe care sa-l presare cu doua degete peste
prima lingura de supa sau sa-l puna in mancare, ca pe piper”.
Purificarea organismului
Pelinul alb sta la baza uneia dintre cele mai vechi si puternice
retete de purificare a organismului. Vindecatorii satelor
tratau cu ea aproape toate bolile asociate cu procesul
inflamator: afectiunile tractului gastro-intestinal, ale
rinichilor si vezicii urinare, dermatitele si problemele
ginecologice, in special cele provocate de tricomonade.
Prezenta ciupercilor parazite de pe tractul gastro-intestinal se
ghicea si in functie de aspectul exterior al bolnavului: acnee,
seboree, asprimea pielii, pete maronii sau de alte culori,
riduri sau chelie prematura, papiloame, calcaie crapate,
exfolierea unghiilor. Datorita faptului ca infestarea cu
ciuperci parazite scoate din functiune sistemul de autoreglare
si autoaparare al organismului, infectiile respiratorii,
amigdalita, polipii se tin scai de persoanele in cauza. Amar si
aromat, pelinul lupta cu succes cu tricomonadele, hlamidiile,
herpesul, candida, giardia si alti musafiri nedoriti cu care
suntem infestati.
O cura de curatare terapeutica cu pelin dureaza 7 zile si se
face de doua ori pe an, primavara si toamna, incepand din a
3-a zi dupa luna plina. Aveti nevoie de pelin uscat (in jur de
100 g), care se administreaza sub forma de pulbere. Inainte
de folosire, pelinul se rasneste, ca sa obtineti o pulbere fina.
In timpul verii, se folosesc si floricelele proaspete. Cand
pelinul este uscat bine, se freaca intre palme si se cerne prin
sita. Partile lemnoase ce raman in sita se folosesc pentru
clisme si spalaturi.
Mod de administrare: In primele 3 zile se inghite cate 1/4 de
lingurita de pulbere, cu 100-150 ml de apa, la fiecare 2-2,5
ore, indiferent de timpul mesei, inclusiv pe timp de noapte.
Inainte de inghitire, pelinul se tine cateva secunde in gura, se
amesteca bine cu saliva. Urmatoarele patru zile se
administreaza aceeasi cantitate, de 6 ori pe zi.
Concomitent cu tratamentul intern, in fiecare seara se fac
clisme cu infuzie de pelin si spalaturi vaginale. Se prepara
infuzie dintr-o lingura rasa de pelin, intr-un litru de apa
clocotita, si se pune la infuzat in vasul acoperit cu capac.
Cand apa se raceste la aproximativ 40 de grade, se strecoara,
se pun separat 100 ml de infuzie, iar cu 900 ml se face o
clisma. Inainte de culcare, cu 50 ml infuzie (din cei 100 ml
ramasi) se face o microclisma in colon folosindu-se o
pompita mica pentru copii, in asa fel incat lichidul sa fie
absorbit complet in colon, iar cu 50 ml ramasi, femeile fac
spalaturi vaginale, in vreme ce barbatii introduc infuzia in
uretra.
Specialistii recomanda ca femeile sa stea in pozitia de
lumanare (culcate pe podea, cu spatele si picioarele ridicate
in sus) atunci cand fac spalaturi vaginale, cel putin 5 minute,
pentru ca infuzia sa actioneze mai mult timp.
Femeile cu probleme ginecologice mari pot pune un tampon
vaginal, imbibat cu infuzie de pelin, care se lasa pana
dimineata. Procedura pentru barbati este mai complicata: cu
o mana se strang marginile uretrei in jurul varfului de
pompita, iar cu cealalta mana se apasa hotarat pompita. Este
foarte bine ca infuzia sa ajunga pana la vezica urinara. In caz
de prostatita evoluata, nedepistata, sau de uretrita, in ziua a
3-a sau a 4-a se incepe eliminarea puroiului. Inainte de
folosire, infuzia se incalzeste pana la 37-38 de grade.
Spalaturile tractului urinar, la femei si la barbati, in cazuri
mai grave, se fac de doua ori pe zi, pana la disparitia
infectiei.
Amareala pelinului ajuta si la slabit
Cei cu imunitate slaba, raceli dese sau guturai picura cate 7-
10 picaturi de ceai de pelin in fiecare nara.
Toate procedurile se fac timp de 7 zile, fara pauza, si se tine
un regim alimentar strict. Din meniu se elimina categoric
carnea, pestele, lactatele, ouale, produsele de patiserie, iar
alcoolul si fumatul sunt interzise. Se consuma legume, fructe,
nuci, cereale, uleiuri vegetale. E greu? Nu cred, mai ales
atunci cand miza este un organism purificat, sanatos,
intinerit. Cantitatea de paine se reduce la 200 g, cu conditia
sa nu fie proaspata, cel mai bine sa fie putin uscata. Fara o
dieta speciala nu se obtin rezultatele dorite. In timpul curei,
sunt posibile stari de slabiciune, acutizarea simptomelor la
afectiunile existente sau inca nedescoperite, dureri in
articulatii sau in zona ficatului, provocate de eliminarea
toxinelor in cantitati mari. Daca se elimina pietricele si
provoaca dureri, se iau doua pastile de No-Spa si una de
Papaverina.
Intre cure, puteti inghiti floricele de pelin, in prima zi cate
una la fiecare 2 ore, apoi cate 3-4, in special in caz de
intoxicatie alimentara, dupa evenimente cu mese abundente
si nesanatoase, balonari, constipatie sau diaree.
Cei care nu pot suferi gustul amar al pelinului pot sa-l
amestece cu putina dulceata sau miere de albine.
Terapia cu pelin le este contraindicata femeilor insarcinate.
In caz de supradozare pot aparea reactii adverse: voma,
vartej.
Alte tratamente cu pelin
* Afectiuni ale rinichilor, ficatului, pancreasului, dischinezia
cailor biliare. O lingurita cu varf de flori si frunze de pelin
amar se infuzeaza 30 de minute in apa fierbinte, se strecoara
si se stoarce bine. Se beau timp de 21 de zile cate 50 ml, de 3
ori pe zi, inainte de masa.
* Hepatita infectioasa (icter virotic, boala Botkin). 1. Se
amesteca cate 5 g de pelin si rostopasca cu o lingura de
usturoi pisat si se pun la fiert in 500 ml de vin alb, pana la
primul clocot. Se infuzeaza in termos sau in vasul in care a
fiert, invelit in prosop flausat, timp de 1,5 ore. Se dau
bolnavului 1-2 linguri de vin strecurat, dimineata, pe
nemancate, timp de 7 zile.
2. Se macereaza jumatate de pahar de pelin in 500 ml de otet
de mere, timp de 7 zile. O lingurita de otet se dizolva in 150
ml de apa si se bea cu 30 de minute inainte de pranz, timp de
7 zile.
* Tuberculoza si alte boli infectioase. Se spala bine cateva
radacini de pelin si se toaca marunt. O lingura de radacini se
fierbe in 500 ml de vin alb, pe foc mic, timp de 10 minute. Se
infuzeaza 2 ore si se strecoara. Se bea cate o lingura de ceai,
de trei ori pe zi, cu 30 de minute inainte de masa, indulcit cu
o lingurita de miere de albine.
Pelinul e planta toxica. Respectati dozele
* Prevenirea balonarii. Infuzie din flori si frunze (o lingurita
cu varf la 400 ml apa), cate 50 ml, de trei ori pe zi, cu 30 de
minute inainte de masa.
* Tusea, raceala. Se prepara tinctura alcoolica din 2 linguri
de pelin pline varf, care se macereaza in 500 ml de tuica,
timp de 3 zile. Se dizolva 30 de picaturi in 75 ml de apa. Se
beau de 3 ori in timpul zilei si o data inainte de culcare, in
total 120 de picaturi in 24 de ore.
* Epilepsie, convulsii. 15 g radacina de pelin negru se pun pe
foc cu 250 ml de bere intr-un vas emailat. Se aduce pana la
punctul de fierbere si se lasa pe flacara mica 5 minute. Se bea
cate o lingura, de 3 ori pe zi, intre mese, sau seara, in pat,
daca apare durerea in muschi sau in gat.
* Cancer de esofag. Pe masa bolnavului trebuie pus un
borcanel cu floricele si frunzulite tinere, ce se culeg inainte
de luna plina, amestecate cu putina miere de albine, cel mai
bine cu fagure. In timpul zilei, se tine in gura cat mai des
posibil cate 1/2 lingurita de amestec pana se absoarbe toata
mierea, dupa care se inghite pelinul ramas. Daca din diferite
motive mierea este contraindicata, pelinul se amesteca cu
ulei nerafinat.
EXTERN
* Insomnie. Se pune la fiert o lingura de pelin in 250 ml apa
si se lasa sa fiarba 5 minute. Un prosop de bumbac se
inmoaie in decoctul strecurat, se stoarce putin si se infasoara
cu el capul, inainte de culcare.
* Dureri de cap, migrena. Se toaca parti egale de pelin si
leustean si se aplica pe locurile dureroase, pe frunte sau pe
tample. Se tine 30-40 de minute. Metoda diminueaza
durerea, dar nu elimina cauza, de aceea trebuie facut si un
tratament specific.
* Rani, taieturi, traume ale pielii. Pelinul proaspat se piseaza
sau se toaca marunt, se imbiba un prosopel cu sucul stors si
se aplica pe rana, lovitura sau vanataie, acoperindu-se cu
celofan, ca sa nu se usuce. Pansamentul se schimba de 5-6
ori pe zi. Cand frunzele sunt suculente, se strivesc si se aplica
fara stoarcerea sucului.
* Transpiratia abundenta. Pe timp de vara, se fac bai pentru
tot corpul, sau bai locale, pentru talpi sau palme, cu scoarta
de stejar si crengute de pelin. Dupa procedura, corpul emana
o aroma deosebit de placuta
* Varice, tromboflebita. Un pahar de frunze proaspete de
pelin se mixeaza, pana se obtine o pasta, ce se amesteca cu
500 ml de lapte prins sau chefir. Amestecul se unge pe o
fasie de bumbac, se aplica pe locurile afectate, si se acopera
cu celofan. Se panseaza si se sta culcat timp de 30-40 de
minute, cu picioarele ridicate pe o perna.
* Dureri de picioare. Taranii care poarta incaltaminte de
cauciuc sufera, adesea, de dureri provocate de inflamarea
periostului. Pe o bucata de tesatura de in (de ex. un prosop de
bucatarie), intinsa pe fundul unei oale, se pun crengute
subtiri de pelin, intr-un strat de 5 cm, si se toarna deasupra
apa clocotita, cat planta sa fie acoperita. Se tine sub capac
pana se raceste la 50 de grade. Se stoarce carpa si se aplica
pe locul bolnav, in asa fel ca articulatia sa fie acoperita in
totalitate cu pelin. Deasupra prosopului se infasoara o
tesatura de lana naturala sau se incalta sosete din lana de tara.
Se inveleste piciorul apoi cu o patura, ca sa pastreze caldura
mai mult de 30 de minute. Procedura se repeta zilnic, pana la
imbunatatirea starii bolnavului.
* Hemoragie retiniana. Se confectioneaza un tampon dintr-o
lingurita de frunze tocate, invelite in 2 straturi de tifon. Se
scufunda in apa clocotita, se raceste pana la o temperatura
suportabila si se aplica pe ochiul cu probleme, pentru 15
minute, de 3-4 ori pe zi.
Tinctura de pelin
Se utilizeaza contra parazitilor intestinali si pentru
remedierea gastritei hipoacide.
Se prepara o tinctura din: 100 g de pelin tocat marunt,
macerat in 500 ml de alcool dublu rafinat (sau de 70 de
grade), tinut la intuneric timp de 3 saptamani. Dimineata, pe
nemancate, se dizolva 10-15 picaturi (in functie de greutatea
corporala) in 50-75 ml de apa si se bea timp de 30-40 de zile.
Intre timp, vor disparea senzatiile neplacute la nivelul
stomacului ce apar dupa masa, ca si senzatia de greata ce
apare dimineata, dupa trezire. Tinctura se foloseste si ca o
componenta in curele de slabire.
Sucul de pelin
In medicina populara, gasim si retete cu suc de pelin.
Frunzele si florile spalate sub un jet de apa calda si zvantate
bine se dau prin masina de tocat carne. Sucul se stoarce
manual, printr-un ciorap sintetic sau prin panza topita. La un
kilogram de celuloza ramasa, se adauga 150 ml de apa
distilata. Se amesteca bine, se lasa o ora si se mai stoarce o
data, dupa care se amesteca cu sucul stors. Ca sa se pastreze
mai bine, sucul se amesteca in proportie de 1:1 cu miere de
albine si cu alcool dublu rafinat (10% din cantitatea totala).
Intrebuintari: Sucul de pelin se bea pentru prevenirea sau
vindecarea crampelor, in caz de epilepsie, astm bronsic,
dureri de cap. De 3-4 ori pe zi se dizolva 1-2 lingurite (in
functie de greutatea corporala) de suc in 75 ml de apa si se
bea timp de 2-3 saptamani.
Sucul amestecat cu alcool dublu rafinat se bea in cazuri de
pietre la rinichi, insomnie, se foloseste pentru tamponarea
ranilor.
Nu mariti doza recomandata!
* Afectiuni cronice sau toxice ale ficatului (hepatite,
intoxicatii alcoolice sau chimice). Timp de o saptamana, se
bea cate o lingurita de suc, diluata in 50 ml de apa, de 3 ori
pe zi, inainte de masa, apoi se beau cate 2 lingurite, timp de 2
saptamani, si cate o lingura, inca 3 saptamani. Dupa 6
saptamani, doza de suc se inlocuieste treptat cu sucuri de
patlagina, papadie, coada-calului.
* Insomnie. In 150 ml de apa calda se adauga o lingura de
suc de pelin si 1-2 lingurite de miere de albine. Se bea cu 30
de minute inainte de culcare.
* Afectiuni ginecologice, mastopatie, nevroza. O lingura de
suc de pelin se amesteca cu suc de menta si talpa-gastei, cate
o lingura de fiecare. Cantitatea obtinuta se imparte in trei si
se consuma in trei reprize, in timpul zilei, intre mese, timp de
trei saptamani.
* Convulsii, crize epileptice, excitatie nervoasa, astm
bronsic, dureri de cap. Se beau cate 1-2 linguri de suc diluat
in 75 ml de apa, de 3-4 ori pe zi, dupa masa, timp de 2-3
saptamani.
Uleiul de pelin
Se rasnesc sau se piseaza in piulita seminte de pelin si se
amesteca pulberea obtinuta cu ulei nerafinat, in proportie de
1:4. Se macereaza la caldura, timp de 12-24 de ore. In cazuri
de insomnie, dureri sau spasme ale tractului gastro-intestinal,
se picura 1-2 picaturi pe un cubulet de zahar si se tine in
gura, pana la dizolvare. Se foloseste si extern, in
dermatologie.
Vinul de pelin
Un pumn de frunze de pelin se pun la macerat, vreme de o
saptamana, intr-un litru de vin dulce. Se strecoara si se tine in
sticla cu dop. Se ia cate o lingura, de trei ori pe zi, dupa
mesele principale. Se recomanda in durerile de stomac si alte
dereglari ale tubului digestiv.
Contraindicatii
Nu uitati ca pelinul este toxic! In nici un caz sa nu mariti
dozele recomandate! Folosirea excesiva, supradozarea de
preparate cu pelin, inclusiv de bauturi alcoolice ce il contin,
sau folosirea pe termen lung duce la intoxicarea
organismului, cu dereglari in activitatea sistemului nervos
central, halucinatii, spasme musculare. Intre cure, se face
obligatoriu o pauza, in medie de doua luni. Pelinul le este
contraindicat femeilor insarcinate.
Pelinul in bucatarie
Pelinul proaspat, dar si uscat, se asociaza excelent cu multe
alimente. Stramosii nostri, facand popas dupa un drum lung
si obositor, scoteau paine sau mamaliga, taiau felii de
slanina, si pe fiecare felie puneau un condiment aromat: 2-3
frunzulite tinere de pelin.
Florile pelinului pot inlocui piperul negru in sosuri, gratare si
alte preparate culinare. Treptat, folosirea pelinului pe post de
condiment va deveni o obisnuinta utila si va va ajuta sa
scapati de diverse probleme de sanatate.
Pelinul in uz casnic
Pelinul proaspat, cules de pe deal, este un luptator renumit cu
„oaspetii nepoftiti” din casele noastre: gandaci de bucatarie,
plosnite, capuse, iar aroma lui puternica curata aerul din
casa. Planta are o energie pozitiva, calda, deoarece
acumuleaza in florile sale energia solara, de aceea trebuie
neaparat folosita in timpul curateniei, ca sa dezinfectam si sa
asanam atmosfera si „spiritul” casei. Cu infuzia obtinuta din
5 litri de apa si 50 de grame de pelin se spala sau se sterg
geamurile, peretii, dusumeaua si mobila. O sa scapati nu
numai de praf, dar si de energiile negative.
* Batranii afumau locuintele cu pelin amar in perioadele de
epidemie.
Pelinul si bolile de stomac
* Hiperaciditatea, refluxul gastric, arsurile, gastritele *
Bolile de stomac sunt foarte frecvente in societatea moderna
de azi. Fiecare al cincilea cetatean al lumii sufera de stomac,
uneori ani la rand. Cele mai frecvente afectiuni stomacale
sunt: hiperaciditatea, refluxul gastric, arsurile. Acestea nu
sunt boli independente, ci simptome ale unor tulburari
nervoase sau stomacale. Daca nu se iau masuri contra
excesului de acid din stomac, se ajunge la gastrite si chiar la
ulcer.
* Simptome: pacientul cu aciditate gastrica sporita are o
senzatie de apasare si de arsuri in zona stomacului, cel mai
adesea, la o ora sau doua dupa ce a mancat. Alte manifestari
sunt: refluxuri gastrice acre, inghitituri dificile, arsuri pe
esofag, greata, diaree, limba incarcata, halena, lipsa poftei de
mancare, dureri de stomac, mai ales in partea stanga, pofta de
dulce si acru, constipatie cronica.
* Cauze. Putine alte suferinte sunt atat de intim legate de
stilul de viata personal ca bolile tractului digestiv.
Alimentatia, regimul de munca si de odihna si apasarile
psihice au o influenta nemijlocita asupra organelor digestive.
Excesul de acid din stomac e adesea legat de starea
sufleteasca a bolnavului, mai ales la oamenii care nu au
ventil prin care sa elibereze stresul, ura, oboseala, grijile,
emotiile. Un domeniu care pune cu claritate in evidenta
legatura stransa dintre sanatate si starile sufletesti. In afara de
cauzele nervoase, bolile de stomac pot fi produse si de
deprinderile alimentare: mancat lacom si grabit, mestecat
insuficient, muscatura gresita, feluri prea iuti sau prea sarate,
exces de alcool, cafea, tutun, mancaruri prea fierbinti sau
prea reci, exces de grasimi, mancare nevariata, dulciuri in
exces, mese neregulate si abuz de medicamente.
* Masuri gresite – simptomele descrise mai sus nu sunt luate,
din pacate, in serios, si boala se agraveaza. Adesea se recurge
la administrarea de bicarbonat, crezandu-se, astfel, ca raul e
rezolvat. E adevarat ca dupa administrarea unor remedii
alcaline, acidul gastric se neutralizeaza, dar cauzele nu se
inlatura, pentru ca acidul gastric se formeaza din nou, se
apeleaza din nou la medicamente si se creeaza astfel un cerc
vicios.
* Tratamente corecte – aciditatea gastrica necesita tratarea
stilului de viata al bolnavului de stomac, constrans sa renunte
la deprinderile gresite, la grijile in exces si la stres. E
necesara o dieta de crutare ce trebuie tinuta mult timp,
dublata de mese regulate si odihna. Alcoolul, cafeaua si
tutunul sunt strict interzise. Ca masuri de prim-ajutor se
recomanda: administrarea de argila (o lingurita diluata intr-
un pahar de apa), o cura de boabe de ienupar, o lingurita de
tinctura de ghintura diluata in apa, sau mestecatul de migdale
sau mere crude. Bolnavii cu exces de acid gastric trebuie sa
tina o dieta de crutare, cu multe legume proaspete, fierte sau
calite usor, branza de vaci, feluri sarace in grasimi, supe de
fulgi de ovaz, terci de cartofi. Ca bautura dietetica se
recomanda sucul de cartofi, neplacut la gust, dar extrem de
eficient. Mesele sa nu fie rare si abundente, ci dese si usoare.
Aciditatea gastrica poate fi atenuata si cu cataplasme calde
cu flori de fan, cartofi fierti si zdrobiti, seminte de in sau ceai
de musetel. Dupa mese se impune o jumatate de ora de
digestie linistita.
Din farmacia cu plante
Ceai pentru aciditate gastrica
Se ia cate o lingurita din urmatoarele plante: pelin, radacina
de angelica, frunze de melisa si menta. Se amesteca bine. De
trei ori pe zi, se opareste o lingura de amestec cu o cana de
apa clocotita. Se infuzeaza 5 minute, se strecoara. Se bea
neindulcit, inghititura de inghititura, dupa mesele principale.