Documentele Utilizate Pentru Evidența Contabilă A Stocurilor La S.C. Diplomat

UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA
CENTRUL UNIVERSITAR
DROBETA TURNU SEVERIN
FACULTATEA DE ECONOMIE ŞI ADMINISTRAREA
AFACERILOR
SPECIALIZAREA: FINANȚE ȘI BĂNCI
LUCRARE DE LICENŢĂ
Conducător ştiinţific:
Lect. univ. dr. MONICA PĂTRUȚESCU
Absolvent:
CORCOAȚĂ NODEA ANA-JULIETA
2021
DOCUMENTELE UTILIZATE PENTRU EVIDENȚA CONTABILIĂ A STOCURILOR LA S.C. DIPLOMAT IMPEX S.R.L.
UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

CENTRUL UNIVERSITAR
DROBETA TURNU SEVERIN
FACULTATEA DE ECONOMIE ŞI ADMINISTRAREA
AFACERILOR
SPECIALIZAREA: FINANȚE ȘI BĂNCI
DOCUMENTELE UTILIZATE PENTRU

EVIDENȚA CONTABILĂ A
STOCURILOR
LA S.C. DIPLOMAT IMPEX S.R.L.
Conducător ştiinţific:
Lect. univ. dr. MONICA PĂTRUȚESCU
Absolvent:
CORCOAȚĂ NODEA ANA-JULIETA
2
CUPRINS
CAPITOLUL I
ROLUL STOCURILOR ȘI EVIDENȚA LOR ÎN SISTEMUL 5
INFORMAŢIONAL CONTABIL
1.1 Elemente principale ale procesului de stocare şi influenţe 5

asupra structurii patrimoniale
1.2 Componență, structură și evaluare a stocurilor în contabilitatea 9
financiară
1.3 Documentarea existenței și mișcărilor stocurilor bunurilor 16
materiale
CAPITOLUL II
ASPECTE SPECIFICE CONTABILITĂŢII STOCURILOR ȘI
DOCUMENTELE DE EVIDENȚĂ LA S.C. DIPLOMAT IMPEX S.R.L. 19
2.1 Activitatea şi organizarea structurală a S.C. DIPLOMAT 19

IMPEX S.R.L.
2.2 Evidența documentară și contabilă a stocurilor la 21

S.C. DIPLOMAT IMPEX S.R.L.
CONCLUZII 31
33
Bibliografie
3
INTRODUCERE
Desfăşurarea activităţii oricărei entități economice implică existența unei mari

diversităţi de stocuri. Acestea se regăsesc pe tot lanţul productiv sau comercial, fiind baza de
realizare a obiectului de activitate a societăţii comerciale.
Stocurile au un caracter continuu, deoarece reprezintă nevoi ciclice ale entității
economice, care se găsesc în mod continuu la dispoziţia acesteia, având durata de staţionare
mai mică de un an.
Ca structuri contabile bilanţiere, stocurile trebuie să îndeplinească, la rândul lor,
condiţiile generale incluse în definiţia activelor, adică să fie resurse controlate de entitatea
economică, provenind ca rezultat al unor evenimente trecute, şi care aduc în favoarea entității
beneficii viitoare, sub forma fluxurilor de lichidităţi.
Se consideră că se exercită controlul asupra stocurilor în cazul în care situaţia lor poate
fi influenţată prin deciziile managerilor, în sensul că pot fi consumate, vândute, schimbate cu
alte bunuri, folosite la plata unei datorii sau drept garanţie la obţinerea unui împrumut.
Entitățile economice cu activitate de producție și comerț au stocuri de bunuri materiale
ce comportă anumite caracteristici, specifice modului în care sunt reflectate și gestionate, a
fluxului informațional ce este prelucrat în procesul decizional. Baza acestor informații o
reprezintă documentarea operațiilor la care sunt supuse stocurile.
Importanţa documentelor constă în:
- documentele fac dovada înfăptuirii operaţiilor consemnate. Stând la baza
înregistrărilor contabile, documentele au o importanţă deosebită asupra exactităţii datelor
contabile şi operativităţii obţinerii informaţiilor contabile;
- documentele îndeplinesc un rol deosebit în exercitarea controlului economic şi
financiar, fiind un mijloc economic de depistare a cheltuielilor neconforme cu realitatea, a
sustragerilor, şi de stabilire a răspunderii materiale a persoanelor vinovate;
- documentele prezintă importanţă juridică, respectiv în caz de litigiu sunt folosite ca
probă în justiţie în vederea stabilirii realităţii faptelor şi evenimentelor petrecute.
Procesul cunoaşterii contabile începe în mod obligatoriu cu activitatea de culegere şi
consemnare a informaţiilor privind patrimoniul agentului economic.
Pentru organizarea unei contabilităţi unitare şi corecte trebuie să se cunoască atât
categoriile mari de stocuri gestionate de entitate, cât şi fiecare bun în parte. Gruparea după
diferite criterii (natura fizică a bunului, destinaţia, locul de creare a gestiunii) are în vedere
asigurarea evidenţei şi controlului stocurilor.
4
CAPITOLUL I
ROLUL STOCURILOR ȘI EVIDENȚA LOR ÎN SISTEMUL

INFORMAŢIONAL CONTABIL
1.1 Elemente principale ale procesului de stocare şi influenţe

asupra structurii patrimoniale
Teoria stocurilor a apărut din necesitatea asigurării unei aprovizionări ritmice şi cu

cheltuieli minime a stocurilor de materii prime şi materiale în procesul de producţie, sau a
stocurilor de produse finite şi bunuri de larg consum în activitatea de desfacere a mărfurilor.
Tratarea procesului de stocare ca proces “obiectiv necesar” se impune, nu numai ca
urmare a naturii economice a acestuia, ci şi pentru că realizarea lui atrage cheltuieli apreciabile,
concretizate în afectarea unor importante spaţii de depozitare-păstrare, de utilaje pentru
transport-depozitare, de fonduri financiare etc.
”Ca proces economic complex, gestiunea stocurilor are o sferă largă de cuprindere,
aceasta incluzând atât probleme de conducere, dimensionare, de optimizare a amplasării
stocurilor în teritoriu, de repartizare a lor pe deţinători, de formare şi evidenţă a acestora, cât şi
probleme de recepţie, de depozitare şi păstrare, de urmărire şi control, de redistribuire şi mod de
utilizare.”1
Cu toate că stocurile sunt considerate resurse neactive, este necesar, în mod obiectiv, să
se recurgă la constituirea de stocuri (de resurse materiale) bine dimensionate, pentru a se asigura
ritmicitatea producţiei materiale şi a consumului.
Stabilirea politicii de gestiune a stocurilor este nemijlocit legată de cunoaşterea
elementelor prin care se caracterizează procesele de stocare şi care determină nivelul de formare
al stocurilor:
 A. CEREREA DE CONSUM, element de bază în funcţie de care se determină
nivelul şi ritmul ieşirilor, volumul şi ritmul necesar pentru intrări şi nivelul stocului. Cererea
de consum reprezintă numărul de produse solicitate în unitatea de timp. Acest număr nu
coincide întotdeauna cu cantitatea vândută deoarece unele cereri pot rămâne nesatisfăcute
datorită deficitului în stoc sau întârzierilor în livrare. Evident, dacă cererea poate fi
satisfăcută în întregime, ea reprezintă cantitatea vândută.
 B. COSTURILE reprezintă cheltuielile ce trebuie efectuate pentru derularea
procesului de aprovizionare-stocare (respectiv cele cu comandarea, contractarea,
transportul, depozitarea, stocarea materialelor etc.).
În calculul stocurilor se au în vedere:
I. Costurile de stocare care cuprind suma cheltuielilor ce trebuie efectuate pe timpul
staţionării resurselor materiale în stoc.
Costul stocării depinde de mărimea stocului şi durata stocării. Aceste cheltuieli se
pot grupa după cum urmează:
 cheltuieli constante pentru durata totală a procesului de gestiune (amortismentul
clădirii, cheltuieli pentru întreţinerea depozitului, iluminat, încălzit etc.;
1
Bărbăcioru V., coordonator, - Contabilitate financiară – vol.1, Editura Universitaria, Craiova, 2009
5
 cheltuieli variabile proporţionale cu cantitatea depozitată şi cu durata depozitării

(deci cu stocul mediu), exprimate prin dobânda pentru fondurile imobilizate în
stoc;
 cheltuieli variabile neproporţionale cu mărimea lotului (salarii ale forţei de muncă,
pierderi datorate uzurii reale şi demodării, cheltuieli pentru chirie etc.) şi cu
durata de stocare.
La cheltuielile de existenţă a stocului în depozit, prezentate mai sus, se pot adăuga şi
cheltuielile pentru surplus de stoc (excedent), care intervin atunci când, după satisfacerea cererii,
rămâne o anumită cantitate nevândută (de exemplu, desfacerea unor articole de sezon). În
modelele dinamice unde se lansează mai multe comenzi în timpul unui sezon, penalizarea pentru
surplus se ataşează numai ultimei comenzi nedesfăcute complet.
II. Costul de penurie sau costul ruperii stocului este definit atunci când volumul cererii
depăşeşte stocul existent. Referitor la acest stoc, există trei situaţii.
Prima apare atunci când stocul (de materii prime sau semifabricate) este nul la primirea
comenzii şi firma se reaprovizionează de urgenţă pentru a produce cantităţile solicitate.
Componentele cheltuielilor de penurie sunt, în acest caz, următoarele:
 Cheltuieli suplimentare pentru satisfacerea cererii în condiţii neobişnuite;
 penalizări primite de către firmă din partea beneficiarului, dacă termenele de
livrare prevăzute în contracte nu se respectă;
 cheltuieli suplimentare pentru manipulare, ambalare, expediţie etc.
A doua situaţie are loc atunci când desfacerea nu se poate realiza (pierderea
beneficiarului) din cauza nelivrării imediate a unui articol. Estimarea cheltuielilor de penurie este
aici destul de dificilă şi adesea imposibilă.
A treia, şi cea mai dificilă, apare atunci când firma este în lipsă de materii prime (sau
piese de schimb) ce afectează întregul proces de producţie, cu toate consecinţele sale, reflectate
în penalizări şi uneori chiar în costul producţiei care ar fi rezultat în timpul stagnării.
III. Cheltuieli datorate variaţiilor ritmului de producţie. Din această categorie fac parte:
 Cheltuielile fixe legate de creşterea ritmului de producţie, de la nivelul zero, la un
anumit nivel dat. Dacă este vorba de achiziţii, aici vor intra cheltuielile
administrative legate de lansarea comenzilor;
 Cheltuieli de lansare care includ toate cheltuielile care se fac cu: întocmirea
comenzii, trimiterea acesteia la furnizor, pregătirea livrării unei partizi de
materiale, cheltuieli de transport a lotului, deplasării la furnizori, telefoane, poştă
etc., în general aceste cheltuieli sunt fixe pentru o comandă;
 Cheltuieli legate de angajarea şi instruirea unui personal suplimentar sau de
concediere a unor salariaţi.
 C .CANTITATEA DE REAPROVIZIONAT reprezintă necesarul de aprovizionat

care se stabileşte în funcţie de necesarul pentru consum pentru întreaga perioadă de
gestiune.Cantitatea de aprovizionat (cantitatea intrată în stoc) poate fi din producţia proprie
sau obţinută prin alte mijloace şi se poate referii la fiecare resursă separat sau la ansamblul
lor.Această cantitate e limitată de capacităţile de depozitare.
 D. LOTUL reprezintă cantitatea cu care se face aprovizionarea la anumite

intervale în cadrul perioadei de gestiune stabilită (trimestru, semestru, an) şi care este în
funcţie de caracterul cererii.
 E. PARAMETRII TEMPORALI sunt specifici dinamicii proceselor de stocare.

Aceştia sunt:
6
a) perioada de gestiune - determină şi orizontul procesului de gestiune. De obicei

se consideră a fi un an;
b) intervalul de timp între două aprovizionări consecutive;
c) durata de reaprovizionare - reprezintă timpul ce se scurge din momentul
calendaristic la care s-a emis comanda de reaprovizionare până la sosirea în entitate
economică a cantităţii de reaprovizionat;
d) momentul calendaristic la care se emit comenzile de reaprovizionare.
e) coeficientul de actualizare.
 F. GRADUL DE PRELUCRARE A PRODUSELOR. Cu cât bunurile păstrate în

stoc sunt într-un stadiu mai avansat de finisare, cu atât mai repede pot fi satisfăcute
comenzile, dar cu atât mai mari vor fi cheltuielile de stocare.
Cu cât produsele sunt mai puţin finisate (cazul limită îl constituie materia primă), cu
atât mai mici sunt cheltuielile de stocare, dar timpul necesar pentru livrarea unei comenzi
este mai mare. În plus, erorile de previziune tind să crească pe măsură ce gradul de prelucrare
a produselor este mai avansat.
Pentru a reduce influenţa factorilor nefavorabili este necesar de aceea să crească şi
stocul tampon. Numărul tipurilor de produse ce trebuie stocate creşte rapid, pe măsură ce
gradul de finisare este mai avansat.
Variabilele care influenţează stocurile
variabile controlabile
variabile necontrolabile
cantitatea intrată în gradul de prelucrare

stoc. a produselor. costurile. durata de
reaprovizionare.
frecvenţa sau
momentul cererea.
achiziţiilor.
cantitatea livrată.
Fig. nr. 1.1 Influenţele asupra stocurilor
În activitatea curentă a agenţilor economici apar probleme operative de producţie, de

planificare sau proiectare, care se cer rezolvate în aşa fel încât ele să corespundă unui anumit
scop, de exemplu: un program de producţie realizat cu beneficii cât mai mari, cu cheltuieli cât
mai mici sau într-un timp cât mai scurt etc.
Deşi diferite, ”procesele de stocare au totuşi o serie de caracteristici comune, dintre care
esenţială este acumularea unor bunuri în scopul satisfacerii cererii viitoare”2. O problemă de
2
Munteanu V. - Contabilitatea financiară a întreprinderilor, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2004
7
teoria stocurilor există doar atunci când cantitatea resurselor poate fi controlată şi există cel puţin
o componentă a costului total care scade pe măsură ce cantitatea stocată creşte.
”Evoluţia nivelului stocului este interesantă din două puncte de vedere:
a) din punctul de vedere al producătorului, care este preocupat de valoarea medie a
nivelului stocului, deoarece această valoare permite cunoaşterea imobilizării totale a stocului şi
scopul producătorului va fi reducerea imobilizării la valoarea sa minimă;
b) din punctul de vedere al beneficiarului, care dorind să fie satisfăcut imediat,
apreciază că trebuie să evite, în măsura posibilităţilor, rupturile de stoc. Obiectivul beneficiarului
va fi reducerea la minim a riscului de ruptură de stocuri.
Aceste două puncte de vedere sunt contradictorii: riscurile de ruptură de stocuri nu sunt
reduse decât dacă imobilizările sunt foarte mari. Este deci necesar să se stabilească un echilibru,
obiectivul conducerii stocului constând în căutarea acestui echilibru.”3
Procesul de producţie propriu-zis este supus în mod aleator unei sume de perturbaţii cum
ar fi: instabilitatea personalului, prezenţa rebuturilor, existenţa timpilor morţi datoraţi defectării
utilajelor etc. În felul acesta, producţia devine un rezultat aleator al unei combinaţii de fenomene
care au loc în conformitate cu legile probabilităţii.
Nici un proces de producţie nu e fiabil dacă este supus direct acţiunii perturbatoare a
parametrilor ce apar în mod aleator. Este deci absolut necesar de a elimina aceste influenţe
directe, adică să se deconecteze sistemul de la fluctuaţiile externe.
Elementul care asigură deconectarea şi care joacă rolul de tampon, de amortizor al
variaţiilor îl reprezintă stocurile.
Realizarea în condiţii de eficienţă economică maximă şi de utilitate impune o coordonare
permanentă a procesului de stocare şi un control sistematic al modului de derulare al acestuia.
Obiectivele principale ale conducerii proceselor de stocare și modalitățile de atingere a
acestora pot fi sintetizate astfel:
asigurarea unor stocuri minim necesare, asortate, care să asigure desfăşurarea normală a
activităţii economico-productive a agenţilor economici prin alimentarea continuă a
punctelor de consum şi în condiţiile unor cheltuieli cât mai mici;
reducerea frecvenţei fenomenului de rupere a

stocului;
reducerea cheltuielilor de depozitare;
prevenirea formării de stocuri supranormative, cu mişcare lentă sau fără mişcare şi

valorificarea operativă a celor existente (devenite disponibile);
mărirea vitezei de rotaţie a fondurilor circulante ale

agenţilor economici;
reducerea imobilizărilor de fonduri băneşti;
3
Avram M. – Contabilitatea financiară a firmei, Editura Universitaria, Craiova, 2009
8
asigurarea unor condiţii de depozitare-păstrare corespunzătoare în vederea

prevenirii degradărilor de materiale existente în stocuri;
reducerea unor riscuri inerente oricărui

proces de stocare;
aplicarea unor metode eficiente de urmărire şi control care să permită

menţinerea stocului în anumite limite, să prevină imobilizările neraţionale.
obţinerea de economii la nivelul cheltuielilor

generale;
descoperirea şi valorificarea rezervelor interne
Fig. nr. 1.2 Obiectivele conducerii proceselor de stocare
Soluţionarea oricărei probleme de stoc trebuie să conducă la obţinerea răspunsului pentru

următoarele două chestiuni (şi care constituie de fapt obiectivele principale ale gestiunii):
1) determinarea mărimii optime a comenzii de aprovizionare;
2) determinarea momentului (sau frecvenţei) optime de aprovizionare.
1.2 Componență, structură și evaluare a stocurilor în contabilitatea financiară
În literatura de specialitate sunt cunoscute mai multe criterii de clasificare a stocurilor.

Atât în contabilitatea financiară cât şi în contabilitatea de gestiune, stocurile sunt clasificate,
după natura lor, în următoarele categorii:
 stocuri de mărfuri constituite din acele bunuri care au fost cumpărate în scopul
revânzării lor ca atare;
 stocuri provenite din aprovizionări şi care au rolul de a fi consumate integral la
prima utilizare în procesul de producţie sau comercializare;
9
 stocuri de produse constituite din acele bunuri care au fost obţinute dintr-un proces de
producţie propriu urmând a fi vândute.
Rolul determinant al stocurilor este evidenţiat de faptul că ”acestea asigură certitudine,
siguranţă şi garanţie în alimentarea continuă a producţiei şi ritmicitatea desfacerii rezultatelor
acesteia. Altfel spus, procesul de stocare apare ca un regulator al ritmului aprovizionărilor cu
cel al producţiei, iar stocul reprezintă acel ”tampon inevitabil” care asigură sincronizarea
cererilor pentru consum cu momentele de furnizare a resurselor materiale”4.
Din punct de vedere contabil, stocurile sunt grupate conform Planului de conturi în
funcţie de două criterii:
- natura fizică a bunului sau serviciului;
- ordinea cronologică, adică succesiunea derulării lor în cadrul ciclului de exploatare.
Având în vedere natura fizică a bunurilor sau serviciilor, clasificarea stocurilor se poate
face fie pe categorii, pe grupe, subgrupe, fie pe clase.
Chiar dacă fiecare entitate patrimonială are un nomenclator propriu de bunuri şi servicii,
“se recomandă ca acesta să fie elaborat în funcţie de nomenclatorul oficial. Clasificarea în
funcţie de succesiunea derulării stocurilor în cadrul ciclului de exploatare ţine cont de principiul
grupării, omogenizării şi generalizării prin conturi”5. Cu ajutorul acestei clasificări se pot stabili
conturile sintetice utilizate în contabilitatea stocurilor.
Condiţiile generale, specifice structurilor contabile bilanţiere, incluse în definiţia
activelor, trebuie îndeplinite și de către stocuri. Se cere să fie resurse controlate de entitatea
economică, provenind ca rezultat al unor evenimente trecute, şi care aduc în favoarea acesteia
beneficii viitoare sub forma fluxurilor de lichidităţi.
Un control asupra stocurilor este considerat că se exercită în cazul în care situaţia lor
poate fi influenţată prin deciziile managerilor. Aceștia pot hotărâ în sensul că stocurile pot fi:
 vândute către clienți sau terți,
 consumate pentru nevoile proprii de producție sau administrație,
 schimbate cu alte bunuri,
 folosite la plata unei datorii ,
 drept garanţie la obţinerea unui împrumut.
Din punct de vedere financiar, stocurile sunt alocări de capital ce pot fi recuperate numai
după ce aceste stocuri parcurg întreg ciclul de exploatare şi sunt valorificate prin vânzarea
produselor.
Pe baza acestui criteriu, ”stocurile pot fi grupate în următoarele categorii:
► stoc necesar - stocul necesar sau util poate fi normal, optim sau ideal atunci când
asigură continuitatea ciclului de exploatare în condiţii de rentabilitate optimă, dar
poate fi efectiv ceea ce înseamnă minimul necesar funcţionării unităţii
patrimoniale;
► stoc de siguranţă - stocul de siguranţă asigură continuitatea activităţii în condiţiile
în care stocul curent a fost epuizat, iar refacerea lui întârzie ca urmare a
dereglărilor în livrările de la furnizori sau în transport. Formarea stocului de
siguranţă implică o imobilizare mai mare de fonduri financiare;
► stoc zero - noţiunea de stoc zero este utilizată în cazul în care există condiţii
optime ca procesul de exploatare să se desfăşoare fără stocuri sau cu stocuri foarte
mici.” 6
În definirea stocurilor s-a căutat cuprinderea tuturor aspectelor generate de acestea, astfel
că autoritatea legislativă le prezintă ca fiind “activele circulante:
4
Ristea M. - Contabilitate financiară, Ed. Universitară, Bucureşti, 2011
5
Dorina Budugan – Contabilitate de gestiune, Ed. Juventute, Focşani, 2008,
6
Mihaela Dumitrana, Magdalena Negruţiu – Contabilitate în comerţ şi turism, Ed. Maxim, 2006
10
a. deţinute pentru a fi vândute pe parcursul desfăşurării normale a activităţii;

b. în curs de producţie în vederea vânzării ulterioare;
c. sub formă de materii prime, materiale şi alte consumabile ce urmează a fi folosite în
procesul de producţie sau pentru prestarea de servicii.”7
Stocurile se clasifică în funcţie de mai multe criterii după cum se prezintă în schema
următoare:
Din punct de vedere

al producţiei:
Stoc de materii prime şi Stoc destinat asigurării

materiale destinat funcţionării continue a
consumului unităţilor de unor maşini sau a unor
producţie; este vorba de linii de fabricaţie; este
stocul de producţie, stoc în vorba de stocul
amonte. interoperaţional
Stoc de produse finite,

destinate livrării către
beneficiari;este vorba de
stocul de desfacere, stoc
în aval.
Din punct de vedere al

modului de depozitare:
Stoc de produse
Stoc de produse
fragile.
periculoase.
Stoc de produse
voluminoase.
7
O.M.F.P. nr. 306/2002 pentru aprobarea Reglementărilor contabile simplificate armonizate cu Directivele
Europene.
11
stocuri speculative;
stocuri cu rol de regulator; Din punct de vedere sunt mai puţin legate
au ca rol reglarea fluxurilor al rolului jucat pe de activitatea agenţilor
de intrare şi de ieşire ale plan economic: economici şi se referă
produselor între două stadii în general la produse
succesive ale procesului şi materiale rare, a
tehnologic. căror valoare nu este
fluctuantă.
stocuri cu rol strategic; sunt formate din piese sau din

subansamble folosite de serviciul de întreţinere,
necesare înlocuirii rapide a lor în caz de avarie la
instalaţiile vitale ale firmei.
stocuri “fără gestiune” (din magaziile

intermediare, cu o supraveghere
globală).
Din punct de vedere al modului stocuri de

stocuri cu de gestionare:
gestiune produse
normală. consumabile.
stocuri cu “afectare directă” (comandate

special pentru o anume comandă).
Din punct de vedere al

caracteristicilor
formării şi destinaţiei
lor: stoc de iarnă.
stoc curent.
stoc de pregătire stoc pentru

stoc de siguranţă. sau de transport intern.
condiţionare.
Fig. nr. 1.3 Clasificarea stocurilor
12
Pentru organizarea unei contabilităţi unitare şi corecte trebuie să se cunoască atât

categoriile mari de stocuri gestionate de întreprindere, cât şi fiecare bun în parte. Gruparea după
diferite criterii (cum ar fi natura fizică a bunului sau serviciului, destinaţia, faza şi succesiunea
derulării lor în ciclul de exploatare, locul de creare a gestiunii) are în vedere asigurarea evidenţei
şi controlului stocurilor.
Astfel, contabilitatea financiară urmăreşte clasificarea după destinaţie şi faza ciclului de
exploatare a bunurilor materiale. O asemenea evidenţă permite calcularea şi analiza fondului de
rulment, finanţarea pe termen scurt, bugetarea activităţilor de exploatare şi gestionare a activităţii
de trezorerie. În funcţie de succesiunea sau ordinea în ciclul de exploatare, clasificarea are în
vedere destinaţia stocurilor ca active de exploatare, pe baza principiului grupării, omogenizării şi
generalizării prin conturi.
Structura internă sau de gestiune are în vedere criteriul naturii fizice a bunurilor şi cel al
locului de creare a gestiunii. Din punct de vedere al naturii fizice şi însuşirilor tehnice, stocurile
se clasifică pe categorii, pe grupe, subgrupe şi clase. În acest scop se foloseşte un “Nomenclator
de materiale”, în care se înscriu denumirea şi codificarea, fapt ce uşurează emiterea
documentelor primare şi prelucrarea automată a datelor. Prin conturile analitice de stocuri,
corespunzătoare sortimentelor şi gestiunilor, se realizează repartizarea în răspunderea unor
persoane fizice a entităţilor gestionare.
Modelul românesc de contabilitate a stocurilor este conceput în condiţiile în care ambele
structuri informaţionale se realizează prin contabilitatea financiară.
Se consideră că, în plan teoretic şi îndeosebi practic, evidenţa analitică a stocurilor nu
poate fi standardizată, metodele şi tehnicile folosite nu sunt fundamentate. Deci, decizia de
adoptare a acestora revine exclusiv conducerii întreprinderii.
Caracterul deosebit de complex al structurii şi evidenţei stocurilor şi producţiei în curs de
execuţie a generat necesitatea folosirii unui număr apreciabil de conturi sintetice de gr. I şi II,
înscrise într-o anumită ordine în clasa a 3-a în Planul general de conturi.
Această clasă, “Conturi de stocuri şi producţie în curs de execuţie”, este structurată în 8
grupe de conturi, simbolizate în ordinea crescătoare a lichidităţii categoriilor de stocuri la care se
referă.
Prima grupă este cea a “Stocurilor de materii prime şi materiale”, cuprinzând bunuri care
necesită timp pentru prelucrarea şi încorporarea în produsele finite pentru a putea fi convertite în
formă lichidă. Apoi, succesiv, grupele celorlalte categorii de stocuri, care se transformă în bani
într-o perioadă mai scurtă, iar pe ultimele poziţii se justifică grupa 37 (“Mărfuri”) şi 38
(“Ambalaje”) care sunt aprovizionate cu scopul de a fi revândute.
În acelaşi timp, această plasare a conturilor este menită să asigure:
 condiţiile necesare pentru organizarea contabilităţii activelor circulante materiale
pe structură şi categorii de stocuri prevăzute de reglementările în domeniu;
 realizarea normelor specifice de gestiune a bunurilor referitoare la :
- stocuri obţinute din producţie proprie,
- stocuri aflate la terţi, pe categorii,
- decalajele între aprovizionarea şi recepţia bunurilor care se dovedesc a fi în
mod cert în proprietatea unităţii,
- decalaje între vânzarea şi livrarea bunurilor,
- bunuri aprovizionate sau vândute cu clauze de rezerve şi proprietate;
 aplicarea regulilor consacrate pentru evaluarea şi înregistrarea în contabilitate a
stocurilor,
 promovarea principiului prudenţei cu prilejul evaluării la inventariere şi la
înscrierea în bilanţ a acestora.
13
Subordonată rolului contabilităţii financiare, utilizarea conturilor de stocuri urmăreşte

“reflectarea fluxurilor externe prin legăturile informaţionale cu conturile de datorii şi creanţe,
transformările de substanţă ale activelor circulante din material în lichidităţi şi invers“8.
Utilizatorii avizaţi şi interesaţi de informaţiile prezentate în această formă sunt, cu
precădere, managerii firmei, respectiv utilizatorii interni în măsură să aprecieze şi să decidă
asupra stării entității economice la un moment dat.
Ca structură, în fiecare grupă se găsesc două sau mai multe conturi sintetice de gr.I, ce
asigură evidenţa existenţei şi mişcării stocurilor, fiind conturi de activ. De regulă, ultimul cont
sintetic de gr.I din cadrul fiecărei grupe simbolizat cu ultima cifră 8 este cont bifuncţional şi se
referă la diferenţele de preţ care se stabilesc între preţurile de evidenţă prestabilite şi cele efective
de intrare în gestiune a valorii materialelor reflectate cu ajutorul conturilor din grupa respectivă.
”Această modalitate de evidenţă este rezultată din necesitatea cunoaşterii conţinutului
economic al conturilor, în contextul utilizării valorilor de înregistrare diferite de costurile de
achiziţie sau de producţie ale stocurilor. Astfel că, în cazul evaluării şi înregistrării în
contabilitate a stocurilor la preţul standard (prestabilit), conturilor utilizate li se asociază cele de
diferenţe de preţ. Acestea sunt bifuncţionale, soldurile lor finale de la sfârşitul exerciţiului se
adaugă sau se deduc la şi din preţul de înregistrare prestabilit, după cum sunt debitoare sau
creditoare, în vederea obţinerii valorii din bilanţ.”9
Fac excepţie grupele 33 “Producţia în curs de execuţie”, 35 “Stocuri aflate la terţi”, şi 39
“Ajustări pentru deprecierea stocurilor şi producţiei în curs de execuţie” care, prin conţinutul lor,
nu necesită evidenţa diferenţelor de preţ.
Ca raţiune economică, ordonarea în conturi a informaţiilor privind stocurile într-o astfel
de manieră urmăreşte redarea unei imagini reale asupra situaţiei economice şi financiare a
întreprinderii, sub caracterul său esenţial “patrimonial” (descrierea bunurilor şi a modalităţilor de
obţinere a acestora)..
În bilanţ, activele circulante materiale sunt reflectate, cu o singură excepţie, în posturi
care corespund grupei de conturi în care sunt delimitate aceste bunuri, valoarea de bilanţ fiind
cea netă, care coincide cu preţul de înregistrare corectat cu diferenţele de preţ aferente şi
diminuat cu ajustările pentru depreciere.
Nerespectarea acestor corespondenţe între conturile de stocuri, diferenţe de preţ şi
respectiv ajustările pentru deprecieri, duce la informarea nerealistă asupra valorii bunurilor
materiale stocate şi împietează relevanţa indicatorilor economico-financiari calculaţi pe baza
datelor cuprinse în situaţiile financiare anuale.
Rolul lor, acela de a ajuta la fundamentarea deciziilor privind activitatea viitoare a
unităţii economice, nu este îndeplinit decât în condiţiile furnizării unor informaţii corecte şi
obiective asupra stării patrimoniului.
Evaluarea elementelor de natura stocurilor se poate defini, în funcţie de momentul în

care se efectuează, ca evaluare curentă şi evaluare periodică.
Evaluarea curentă este cea care se efectuează în momentul înregistrării în contabilitate a
operaţiunilor economice, la intrarea şi ieşirea activelor circulante materiale în şi din gestiune sau
patrimoniu.
Înregistrarea în contabilitate se face la o valoare ce are la bază costul istoric al tranzacţiei,
denumit şi valoare contabilă. Aceasta este şi valoarea de înregistrare a bunurilor la ieşire sau la
darea în consum, înregistrându-se deci aceeaşi valoare.
La intrarea în patrimoniu, evaluarea operează cu mai multe categorii, în funcţie de
provenienţa stocurilor.
”În cazul achiziţiei de la terţi, cu titlu oneros, stocurile se evaluează la costul efectiv de
achiziţie, ce cuprinde10:
8
Pîntea P. şi colectiv – Contabilitatea financiară –Editura Intelcredo,Deva 2011.
9
Călin O., Ristea M. – Bazele contabilităţii - Editura Naţional, Bucureşti, 2009.
10
Staicu C. – Bazele contabilităţii moderne – Ed. ”Scrisul Românesc” , Craiova, 2008.
14
 preţul de cumpărare negociat cu

furnizorii
+ taxe fiscale nerecuperabile, (ex.: taxe vamale, TVA pentru neplătitorii de acest impozit
ş.a.)
+ cheltuieli de transport-aprovizionare
+ alte cheltuieli accesorii legate de operaţiunea de punere în stare de utilitate a bunului
respectiv sau până la intrarea lui în gestiune
- reduceri de natură comercială (exemplu: rabaturi sau bonificaţii, remize, risturnuri).
Obţinerea bunurilor din producţie proprie impune evaluarea la costul de producţie

(prelucrare), în care se includ:
 costul de achiziţie al materiilor prime şi materialelor

consumabile

+ salariile muncitorilor direct productivi

+ CAS-ul pentru salariile aferente muncitorilor direct productivi
+ alte cheltuieli directe de producţie, atunci când este cazul
+ cota proporţională din cheltuielile indirecte de producţie, alocate în mod raţional ca fiind
legate de fabricarea bunului.
Activele circulante materiale aduse ca aport la capitalul întreprinderii, obţinute cu titlu

gratuit sau prin donaţie, se evaluează şi înregistrează la valoarea de utilitate (valoarea justă),
în funcţie de preţul pieţei şi starea acestora, estimată de entitate economică la o sumă la care
poate fi vândut un element al stocului, de bunăvoie, “între părţi aflate în cunoştinţă de cauză, în
cadrul unei tranzacţii în care preţul este determinat în mod obiectiv”11.
La ieşirea din patrimoniu, evaluarea se face la valoarea de intrare sau contabilă a
elementelor patrimoniale, stabilită cu ocazia intrării acestora în întreprindere.
Multitudinea surselor de intrare şi preţurile diverse utilizate în cazul stocurilor, duc la o
operaţie complexă pentru determinarea valorii de intrare necesară scăderii din gestiune a
bunurilor date în consum sau ieşite din patrimoniu. Astfel, în practică se folosesc mai multe
metode de evaluare specifice naturii stocurilor, şi anume:
 metoda identificării specifice, care presupune determinarea valorii de intrare în
baza valorii contabile aferente bunului, când acesta poate fi identificat.
În condiţiile în care, pe parcursul desfăşurării activităţii, aceleaşi bunuri intră în
patrimoniu la preţuri diferite, evaluarea lor la ieşire se poate face prin:
 metoda costului mediu ponderat, calculat fie după fiecare intrare, fie lunar, fie
înainte de fiecare ieşire. Costul unitar mediu ponderat se determină prin raportarea valorii
11
Bărbăcioru V., coordonator, - Contabilitate financiară – vol.1, Editura Universitaria, Craiova, 2003.
15
totale a stocului iniţial cumulată cu valoarea intrărilor la cantitatea stocului iniţial

cumulată cu intrările;
 metoda epuizării loturilor, cu variantele:
 metoda primei intrări – primei ieşiri (FIFO
 metoda ultimei intrări – primei ieşiri (LIFO
 metoda următorului intrat primul ieşit (NIFO),
 metoda costului standard, care este o valoare antecalculată sau obţinută ca o
medie dintr-o perioadă anterioară corectată cu indicele de variaţie al preţurilor. Această
valoare este folosită pentru înregistrarea intrărilor şi ieşirilor, iar diferenţele se
evidenţiază în conturi distincte. La sfârşitul perioadei, diferenţele de preţ se repartizează
proporţional atât asupra bunurilor ieşite, cât şi a celor aflate în stoc, pe baza coeficienţilor
de repartizare, care se determină cu date cumulate de la începutul anului. Alegerea acestei
metode presupune ca acest cost standard să fie actualizat periodic (cel puţin o dată pe an).
1.3 Documentarea existenței și mișcărilor stocurilor bunurilor materiale
Procesul cunoaşterii contabile începe, în mod obligatoriu, cu activitatea de culegere şi

consemnare a informaţiilor privind patrimoniul societăţii comerciale, a tranzacţiilor şi
modificărilor patrimoniale, ce se realizează cu ajutorul instrumentelor contabile numite
documente. Fondul de date, de informații în legătură cu existenţa, starea şi mişcarea
patrimoniului este asigurat în acest fel.
”Documentele sunt acte scrise în care se consemnează operaţiile economice în cifre şi
litere în momentul şi la locul înfăptuirii lor”12.
Importanţa documentelor constă în faptul că
 documentele fac dovada înfăptuirii operaţiilor consemnate, certificând asupra
exactităţii datelor contabile
 documentele îndeplinesc un rol deosebit în exercitarea controlului economic şi
financiar, fiind un instrument de depistare a cheltuielilor ilegale, a sustragerilor şi
de stabilire a răspunderii materiale personale;
 documentele contabile prezintă importanţa juridică, respectiv, în caz de litigiu
sunt folosite ca probă în justiţie, în vederea stabilirii adevărului.
Orice document trebuie să conţină următoarele elemente:
 denumirea documentului;
 denumirea entităţii emitente sau a compartimentului emitent;
 data întocmirii documentului şi efectuării operaţiei consemnate;
 explicaţia pe scurt a operaţiilor economice;
 date cantitative şi valorice;
 baza legală a operaţiilor;
 semnătura persoanelor responsabile de întocmirea documentelor şi de
aprobarea efectuării operaţiilor economice.
Pentru întocmirea documentelor trebuie respectate anumite reguli:
 se întocmesc cu cerneală, pix , creion chimic, la maşina de scris, sau la
calculator;
 dacă se întocmesc în mai multe exemplare, toate exemplarele trebuie să aibă
acelaşi conţinut;
 trebuie completate toate spaţiile din document, dacă nu este cazul se barează;
12
Munteanu V. – Contabilitatea financiară a întreprinderilor, Editura Lucman Serv, Bucureşti, 2009
16
 dacă se greşeşte la întocmirea unui document, se foloseşte “ştersul contabil”,

adică textul sau suma greşită se barează cu o linie, încât să poată fi citit ceea
ce a fost scris, iar deasupra se scrie textul sau suma corectă, sub semnătura
celui care a corectat;
 avizele de expediţie şi facturile se anulează în cazul în care au fost întocmite
cu erori.
Înainte de înregistrarea în contabilitate a operaţiilor economice are loc verificarea de
formă şi de fond a documentelor contabile.
Verificare de formă se referă la următoarele aspecte:
 folosirea modelului de document corespunzător operaţiei respective;
 completarea tuturor elementelor cerute de document;
 existenţa aceluiaşi număr de document pe toate exemplarele, când documentul s-a
întocmit în mai multe exemplare;
 existenţa semnăturilor tuturor persoanelor responsabile de întocmirea
documentelor şi aprobarea operaţiilor consemnate în document.
Verificarea de fond se referă la necesitatea, oportunitatea, realitatea, legalitatea şi
economicitatea operaţiilor consemnate în documente.
 necesitatea se determină prin raportarea operaţiilor economice la programul de
activitate al întreprinderii.
 oportunitatea se referă la momentul ales pentru efectuarea operaţiei economice,
astfel încât efortul de realizare al acesteia să fie minim.
 realitatea se determină prin controlul reciproc al mai multor documente, astfel
încât să se stabilească faptul dacă operaţiunea economică s-a efectuat într-adevăr.
 legalitatea se apreciază prin raportarea operaţiei în cadrul legii.
 economicitatea reprezintă efectuarea operaţiei economice cu cheltuieli minime.
Verificarea documentelor se face de alte persoane decât cele care le-au întocmit. Dacă
documentele nu corespund cerinţelor, ele se înapoiază compartimentelor care le-au întocmit
pentru a fi corectate sau completate.
Clasificarea documentelor se face după mai multe criterii, relevant pentru evidența
stocurilor de bunuri materiale fiind următoarele:
1. După locul de întocmire:
a) documente interne, documente întocmite în cadrul entității economice şi care
consemnează operaţiile economice cu privire la mișcarea și existența de bunuri materiale.
b) documente externe, care provin de la alte entități, furnizori, clienți sau parteneri de
tranzacții comerciale.
2. După rolul lor:
a) documente primare - cele care consemnează prima dată operaţiile economice, la locul
şi în momentul înfăptuirii lor;
b) documente centralizatoare - cele care cumulează şi grupează documente primare de
acelaşi fel.
3. După caracterul şi funcţia pe care o îndeplinesc:
a) documente de dispoziţie - prin care se transmite ordinul de efectuare a unei operaţii
economice (comanda, dispoziţia de livrare);
b) documente justificative (de execuţie) sunt acelea care fac dovada executării operaţiei
economice şi sunt folosite pentru înregistrarea în contabilitate (chitanţa, nota de intrare -
recepţie);
c) documente mixte sunt cele care iniţial au fost folosite ca documente de dispoziţie, iar
după efectuarea operaţiilor economice sunt documente justificative (bonul de consum cuprinde
date privind dispoziţia de eliberare a materialelor din magazie, şi totodată, date care atestă
înfăptuirea eliberării materialelor).
17
4. După sfera de aplicare:

a) documente comune. Se folosesc în toate ramurile şi sectoarele de activitate (chitanţa,
bon de consum);
b) documente specifice unor ramuri de activitate.
După îndeplinirea scopului pentru care au fost întocmite, documentele sunt supuse
clasării şi arhivării.
Clasarea este operaţia de aşezare a documentelor într-o anumită ordine, în scopul
păstrării şi găsirii cu uşurinţă când sunt necesare. În practică se folosesc mai multe criterii de
clasare a documentelor:
1. după natura operaţiei economice, documentele se grupează separat pentru imobilizările
corporale de natura mijloacelor fixe, active circulante materiale, active circulante băneşti etc.
2. după criteriul cronologic se clasează în funcţie de data întocmirii sau înregistrării.
3. după criteriul alfabetic se grupează în funcţie de denumirea entității economice sau
compartimentelor la care se referă.
4. după criteriul geografic se grupează ţinând cont de localitatea unde se găseşte entitatea
economică parteneră.
În practică se utilizează cel mai adesea criteriul după natura operaţiei şi criteriul
cronologic.
Arhivarea documentelor se realizează astfel:
- în cursul anului în arhiva curentă care se organizează în cadrul compartimentelor
funcţionale;
- după închiderea anului de gestiune şi aprobarea bilanţului, documentele se predau de
fiecare compartiment la arhiva generală a societăţii comerciale. De aici documentele pot fi
scoase numai cu aprobarea conducătorului societăţii.
18
CAPITOLUL II
ASPECTE SPECIFICE CONTABILITĂŢII STOCURILOR ȘI

DOCUMENTELE DE EVIDENȚĂ LA
2.1 Activitatea şi organizarea structurală a societăţii comerciale

DIPLOMAT IMPEX S.R.L.
Societatea comercială DIPLOMAT IMPEX S.R.L. are sediul în Drobeta Turnu Severin,
strada Calea Craiovei, nr. 188 A, şi a fost înmatriculată la Registrul Comerţului nr.
J25/100/1994, cod fiscal Ro 5176335.
Din punct de vedere juridic, această societate este o societate comercială cu răspundere
limitată, persoană juridică română, organizată în conformitate cu legile ţării şi are o durată de
funcţionare nelimitată.
Obiectul de activitate principal al S.C. DIPLOMAT IMPEX S.R.L. cuprinde:
 fabricarea produselor de patiserie, biscuiţi, pişcoturi, prăjituri, cod CAEN 1072;
 fabricarea produselor din cacao, ciocolată şi produse zaharoase, cod CAEN 1082;
De la înfinţare şi până în prezent, activitatea societăţii comerciale a cunoscut o evoluţie
continuă, reflectată în creşterea cifrei de afaceri în fiecare exerciţiu financiar, evoluând de la o
pondere mai mare la început a veniturilor realizate din comercializare, la obţinerea veniturilor
majoritar din activitatea de producţie.
Câteva coordonate definesc activitatea S.C. DIPLOMAT IMPEX S.R.L.:
 piaţa în creştere a produselor de cofetărie şi patiserie, creşterea continuă a
cererii pe fondul unei oferte diversificate şi în cadrul unui mediu concurenţial cu
un mare potenţial în special datorită ofertei de produse realizate în laboratoare
de cofetărie de dimensiuni mici, de genul întreprinderilor familiale.
 dezvoltarea activităţii în domeniul alimentar şi prezentarea serviciilor de
catering şi executare produse la comandă, ceea ce a generat o cerere în continuă
creştere pentru produsele de un nivel cantitativ şi calitativ ridicat.
Astfel, activitatea de producţie se referă în principal la produse de cofetărie şi patiserie, în
care sunt cuprinse:
 savarina, amandina, chanticler, ecler, dobos, mascarpone, rulada diplomat, tiramisu,
alice, tropical, etc.,
 prăjituri de casă, saleuri, paleuri, fondante, bezele, salam de biscuiti.
Activitatea de comercializare se realizează pentru produsele de patiserie şi cofetărie obţinute în
laboratoarele proprii, atât prin vânzarea cu amănuntul, cât şi vânzare la comandă, pentru evenimente sau
mese festive.
De menţionat faptul că S.C. DIPLOMAT IMPEX S.R.L. asigură transportul produselor
realizate la comandă, până la domiciliul sau locaţia indicată de către clienţi.
Un alt aspect important cu implicaţii majore în desfăşurarea bunei activităţi a societăţii

comerciale DIPLOMAT IMPEX S.R.L. este dat de profesionalismul forţei de muncă ce se
reflectă în structura personalului implicat în activitatea de conducere, producţie şi administraţie.
19
Structura personalului pe activităţi:

 personal administrativ -16%
şi servicii
 personal producţie -44%
 personal servicii şi - 26%
comercializare
 personal de conducere - 14%
Structura personalului după pregătire:
* personal cu studii superioare -33%

* personal cu studii medii -67%
Partenerii de afaceri sunt societăţi comerciale, între cei cu care S.C. DIPLOMAT IMPEX
S.R.L. are un volum mare de tranzacţii, putând fi amintiţi:
Furnizori:
 S.C. STELDICO SRL, din Craiova, de la care se achiziţionează, făina, zahăr,
gem, cacao, scorţişoara, nuca de cocos, frişca, ciocalata, margarina,
unt,ulei,etc.,
 SC NORDIC IMPORT EXPORT SRL, de la care se achiziţionează fructele,
decorurile în general,
 SC OANA CRISTAL SRL, de la care se achiziţionează filingurile, cremele,
gelurile pentru decoraţiuni.
Societatea dispune de un program managerial conceput şi structurat strategic în ideea
realizării unei mobilităţi maxime în relaţia cu piaţa.
Organele de conducere ale unităţii trebuie să asigure cadrul de coordonare şi conducere
capabile să împletească respectarea programelor de dezvoltare economico-socială cu autonomia
unităţii şi asigurarea rentabilităţii acesteia. Toate deciziile adoptate de aceste organe trebuie să
urmărească accelerarea dezvoltării producţiei pe baza tehnicii moderne, îmbunătăţirea
permanentă a calităţii produselor, realizarea de profit, asigurarea protecţiei mediului înconjurător
şi cointeresării mai directă a salariaţilor în realizarea scopurilor pe care şi le propune societatea,
care să se reflecte în sporirea veniturilor acestora.
Potrivit prevederilor legale Adunarea Generală a Asociaţilor adoptă hotărâri ce sunt
obligatorii pentru Consiliul de Administraţie, acesta adoptând decizii pentru aducerea la
îndeplinire a hotărârilor menţionate, pe baza cărora Managerul General emite ordine ce se referă
fie la operaţionalizarea hotărârilor şi deciziilor adoptate de organele de conducere, fie la
soluţionarea problemelor operative de conducere.
Sistemul informaţional contabil este liantul între evidenţa activităţilor desfăşurate şi baza
deciziilor mamnageriale, atât la nivel strategic dar şi operaţional.
În cadrul acestui sistem un rol principal îl deţine biroul financiar, contabilitate. Acesta
asigură îndeplinirea hotărârilor organului ierarhic superior (director economic) şi a conducerii
unităţii şi răspunde de organizarea şi funcţionarea în bune condiţii a evidenţei valorilor
patrimoniale din unitate, precum şi de îndeplinirea controlului financiar preventiv.
Orice operaţiune economico-financiară se consemnează în momentul efectuării ei într-un
înscris, care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document
justificativ13.
13 Legea contabilităţii nr. 82/1991, modificată şi completată ulterior, republicată în M.Of. nr. 629/26.VIII.2002
20
Informaţiile conţinute de documentele justificative sunt înregistrate, în ordine

cronologică şi grupate, sistematizate în registre de contabilitate, care furnizează informaţii
privind situaţia şi mişcarea patrimoniului.
În funcţie de scopul pentru care se folosesc, registrele de contabilitate se pot grupa în trei
categorii:
a) registre pentru evidenţa cronologică, care asigură înregistrarea operaţiilor
economico-financiare în ordinea datei când au avut loc. Din această categorie fac parte: nota de
contabilitate, registrul-jurnal, registrul-jurnal pentru încasări şi plăţi;
b) registre sistematice, în care operaţiile economico-financiare sunt grupate şi
sistematizate în funcţie de natura lor. În această grupă se încadrează fişa de cont pentru operaţii
diverse, fişa de cont „maestru-şah”, registrul cartea-mare, registrul-inventar;
c) registre combinate (mixte), asigură atât înregistrarea cronologică şi sistematică a
operaţiilor, cât şi evidenţa analitică şi cuprind jurnalele folosite în cadrul formei de contabilitate
pe jurnale.
Forma de contabilitate se defineşte ca fiind un sistem de formulare, corelate între ele,
care servesc la înregistrarea şi prelucrarea, după anumite reguli, a operaţiilor economice care
sesizează starea şi mişcarea patrimoniului unităţilor, pe o anumită perioadă de gestiune.
În cadrul SC DIPLOMAT IMPEX SRL se utilizează forma de contabilitate informatică.
Această formă de înregistrare presupune ca instrumente de lucru: jurnalul de înregistrare,
registre auxiliare pentru evidenţa analitică, balanţa de verificare, bilanţul contabil, întocmite şi
corelate într-un program informatic, ce asigură preluarea datelor din contabilitatea primară, până
la documentele contabile de sinteză.
Operaţiile economico-financiare consemnate în documente justificative, documente
cumulative şi note de contabilitate se înregistrează în jurnalul de înregistrare. Acest jurnal
asigură înregistrarea cronologică a operaţiilor şi permite stabilirea rulajului lunar, care trebuie să
corespundă cu totalul rulajelor debitoare şi creditoare din balanţa de verificare.
După înregistrarea documentelor justificative, cumulative şi a notelor de contabilitate în
jurnalul de înregistrare, pe baza acestora se operează în fiecare cont sintetic. Astfel, se asigură
înregistrarea sistematică a operaţiilor în conturile sintetice şi în cadrul fiecărei grupe de operaţii
se urmăreşte înregistrarea cronologică în funcţie de data emiterii documentelor.
Registrele auxiliare se utilizează pentru organizarea evidenţei analitice şi cuprind o serie
de formulare, cum ar fi:
 fişe de cont pentru operaţii diverse, utilizate pentru conturile la care se ţine o
evidenţă valorică (furnizori, clienţi, creditori, debitori diverşi);
 fişe de cont analitic pentru valori materiale, deschise pentru conturile de
active circulante (materii prime, materiale consumabile, produse finite,
mărfuri);
 situaţii auxiliare, folosite pentru controlul exactităţii datelor şi pentru evidenţa
analitică a unor conturi (situaţia privind operaţiunile de casă şi bancă, situaţia
facturilor emise, situaţia decontărilor cu clienţii şi furnizorii);
La finele lunii, se întocmesc balanţele de verificare analitice şi pe baza lor se elaborează
balanţa de verificare.
Un alt aspect foarte important îl reprezintă circuitul principalelor documente financiar-

contabile în cadrul societăţii comerciale DIPLOMAT IMPEX S.R.L., pe scurt acesta putându-se
prezenta sub forma schematică următoare:
21
Întocmire – predare Primire – prelucrare –

documente centralizare documente
Centralizatorul privind
intrările şi ieşirile de
materii prime şi materiale
contabilitate contabilitate-
-gestiune financiar
Centralizator pe fel de
prestaţie executată
Centralizatorul pentru
facturile emise
Centralizatorul
intrărilor pe fiecare
furnizor
contabilitate Situaţia trezoreriei

- financiar contabilitate
- financiar
Situaţia privind calculul

impozitului pe profit
Balanţa de verificare
Fig. nr. 2.1 Circuitul principalelor documente financiar-contabile
22
2.2 Evidența documentară și contabilă a stocurilor la

În activitatea desfăşurată de S.C. DIPLOMAT IMPEX S.R.L. stocurile de materii prime

şi materiale, precum şi cele de produse finite au o pondere majoritară în cadrul activelor
circulante, de unde şi nevoia de gestionare cât mai eficientă a acestora, astfel încât fondurile
imobilizate în stocuri să nu ducă la un blocaj financiar, mai ales că toate aceste stocuri sunt
perisabile, şi să se poată asigura lichidităţile necesare tranzacţiilor comerciale.
Managementul societăţii comerciale a hotărât metodele utilizate pentru gestionarea şi
evidenţa stocurilor şi evaluarea la ieşirea din patrimoniu a acestora, astfel:
 metoda inventarului permanent pentru evidenţa stocurilor, atât la materii prime şi
materiale, cât şi la produse finite.
 metoda identificării specifice pentru ieşirea stocurilor de produse finite, având în
vedere că producţia se desfăşoară în majoritate pe comenzi;
 metoda costului mediu ponderat pentru ieşirea materiilor prime şi materialelor
neidentificabile, cu aceleaşi caracteristici dar din aprovizionări diferite, de la
furnizori diferiţi.
Pentru prezentarea înregistrărilor din contabilitatea financiară am exemplificat câteva
"situaţii" contabile ce au reflectat diverse mişcări în operaţiile cu stocuri la S.C. DIPLOMAT
IMPEX S.R.L., după cum urmează:
 Operaţia 1. În urma rezultatului inventarierii pe primul trimestru al exerciţiului

financiar 2021, în cadrul societăţii comerciale s-a constatat un plus la inventar în valoare de 465
lei la ambalaje (100 de ambalaje) şi a unui minus de inventar la materiale consumabile, respectiv
50 litri benzină în valoare de 280 lei.
a) Înregistrarea plusului de inventar pentru cele 100 de ambalaje pe data de 30.03.2021:
381 608
= 465 lei
Ambalaje Cheltuieli privind
ambalajele
b) Înregistrarea minusului de inventar la combustibil (50 litri de benzină):
6022 3022
= 280 lei
Cheltuieli privind Combustibili
combustibilul
Înregistrarea acestor diferențe la contabilitate s-a realizat pe baza documentului ”Lista de

inventariere”, semnată de comisia care a făcut inventarierea.
Conţinutul informaţional al acestui document se prezintă în continuare:
23
Unitatea.... ... Pag...

Gestiunea... ...
Lista de inventariere
Data-----------------
Nr Cod sau Inventar faptic Nr. Cod sau denumire Inventar faptic
crt. denumire crt.
 Operaţia 2. Pe data de 15.03.2021 societatea comercială recepţionează obiecte de

inventar de la furnizor, preţ de cumpărare 1.900 lei. Pentru decontarea contravalorii facturii,
furnizorul emite o cambie către S.C. DIPLOMAT IMPEX S.R.L. , termen de decontare
30.09.2012.
a) Înregistrarea datoriei faţă de furnizor şi a intrării de obiecte de inventar conform
facturii nr 1556678 din data de DIPLOMAT IMPEX:
401
% = 2.261 lei
Furnizori
303
Materiale de natura 1.900 lei
obiectelor de inventar
4426
361 lei
TVA deductibilă
Documentul ce stă la baza înregistrării în contabilitate este Factura fiscală:

Seria B AAA Nr. 35000254 44
Furnizor......................................
...................................................
(denumirea, forma jurid.)
Nr. de înmatriculare în Registrul
comerţului / anul.........................
Codul fiscal................................. Cumpărător..............................
.................................................
Sediul (localitatea, str, nr).......... FACTURĂ (denumirea, forma jurid.)
....................................................
Judeţul ........................................ FISCALĂ Codul fiscal..............................
Contul......................................... Sediul (localitatea, str, nr)........
Banca.......................................... .................................................
Judeţul .....................................
Nr. facturii.......................... Contul......................................
Preţ unitar
Nr. SPECIFICAŢIA Data (ziua, luna, anul)........
Cantitatea Valoarea Valoarea
Banca.......................................
Nr.aviz însoţire
U.M. a (fără
mărfii..... T.V.A.) T.V.A
crt. (produse, ambalaje etc) livrată -lei-
(dacă este cazul) -lei- -lei-
0 1 2 3 4 5 (3x4) 6
Semnătura Date privind expediţia Total

şi ştampila Numele delegatului............................ din care
furnizorului Buletin/cartea de identitate accieze x
seria..........nr.......eliberat(ă)...............
Mijlocul de transport.......................... Semnătura Total de plată
nr........................................................ de primire (col.5+col.6)
Expedierea s-a facut în prezenţa
noastră la data de...............ora............
Semnăturile........................................
24
b) Înregistrarea cambiei emise de societatea furnizoare.:
401 403
= 2.261 lei
Furnizori Efecte de plătit
c) Decontarea cambiei de către societatea comercială S.C. DIPLOMAT IMPEX S.R.L.

pe data de 30.03.2021:
403
= 5121 2.21 lei
Efecte de plătit
Conturi la bănci în lei
 Operaţia 3. Pe data de 11.03.2021 se acordă un avans din casieria societăţii

comerciale S.C. DIPLOMAT IMPEX S.R.L. în valoare de 800 lei unei persoane împuternicite
din societate pentru a cumpăra materiale de curăţire şi dezinfectare. În aceiaşi zi se decontează
avansul pe baza facturilor cu care s-au cumpărat aceste materiale, preţul menţionat în factură este
de 630 lei, diferenţa neutilizată din avansul acordat se depune în casieria unităţii.
a) Înregistrarea acordării avansului din data de 1.10.2012:
5311
542
Casa
= în lei 800 lei
Avansuri de trezorerie
b) Decontarea avansului pe baza facturii primite de la persoana căreia i s-a acordat

avansul (factura nr 3778855 din 1.10.2012), şi depunerea restului de bani neutilizaţi din avans în
casieria unităţii:
 decontare în sumă de: 630 + 630 x 19 % =749,7 lei.
 restul de bani de depus în casierie: 800 – 749,7 = 50,3 lei.
542
% = Avansuri de 800 lei
trezorerie
302
630 lei
Materiale consumabile
4426
119,7 lei
TVA deductibilă
5311
50,3 lei
Casa în lei
Stocurile de materiale consumabile sunt înregistrate pe baza facturii, iar la locul de

depozitare (mmagazie) sunt înregistrate pe baza documentului Bon de predare, transfer,
restituire, ce servește la evidența primară a valorilor materiale stocabile ce intră în
depozit, sau sunt eliberate din depozit, spre vînzare.
25
UNITATEA
Nr. Data Cod Cod Nr. comandă BON DE PREDARE
document predător primitor TRANSFER
zi lună an Cod produs RESTITUIRE
Denumirea valorii Cant.

Nr. materiale, (inclusiv sort, Cod UM Cant. Preţ Valoare
crt. marcă, profil, dimensiune) efectivă unitar
creditor
Data şi semnătura debitor
Viza CTC (propus mişcare) Predător Primitor
Operaţia 3. Pe data de 12.03.2021 se dau în consum materialele de curățenie și

dezinfectare din depozit, în valoare de 150 lei, pe baza Bonului de consum colectiv.
602 = 302 150 lei

Cheltuielicu materialele Materiale consumabile
consumabile
Bon de consum (colectiv):
Unitatea Produs, lucrarea

U OP. Număr Data Cod Cod Număr Număr
P.A.D. document predător primitor comandă poziţie BON DE
CONSUM
(COLECTIV)
Luna
Anul
Ziua
Nr. Denumirea Cont Cant. Cod UM Cant. Preţ Valoarea

crt. materialelor (sort, necesară eliberată unitar Lei
marcă, profil, Lei
Creditor
Debitor
Întregi
dimensiune)
Z
Data şi semnăturile: Şef de compartiment, Gestionar, Primitor,
 Bonul de consum (colectiv) serveşte:

- ca document de eliberare din magazie pentru consum a unui singur material respectiv a
mai multor materiale.
- ca document justificativ de scădere din gestiune.
- ca documnet justificativ de înregistrare în evidenţa magaziei şi în contabilitate.
26
 Operaţia 4 Se primesc materii prime în valoare de 7.735 lei, inclusiv TVA,

cu ambalaje în sistem de restituire, cu o valoare de 900 lei. Documentele
însoțitoare sunt Factura fiscală pentru materii prime și Notă de recepţie şi
constatare diferenţă pentru ambalaje restituibile.
% = 401 8.635 lei

301 Furnizori 6.500 lei
Materii prime
4426 1.235 lei
TVA deductibilă
409 900 lei
Furnizori debitori
Unitatea________ NOTĂ DE RECEPŢIE ŞI CONSTATARE DIFERENŢĂ
Număr Data Cod Cod Contract Factură

document furnizor primitor Cont
nr  nr  creditor
lună
an
zi
Comandă Aviz de însoţire
Subsemnaţii, membrii comisiei de recepţie, am procedat la recepţionarea valorilor

materiale furnizate de dincu vagonul / auto nrdocumente
însoţioareconstatându-se următoarele 
Nr. Denumirea Cont COD UM Cantitate RECEPŢIONAT ADAOS

crt. materialelor debitor conform
ambalajelor şi documente
materialelor
refolosibile din
cantitate
valoare
valoare
unitar
%
preţ
dezasamblare
Comisia de recepţie Primit în gestiune

Numele şi Semnătura Numele şi Semnătura Data Semnătura
prenumele prenumele
27
Aceasta serveşte ca :
- document pentru recepţia valorilor materiale,
- document justificativ pentru încărcare de gestiune.
- act de probă în litigiu cu cărăuşii şi furnizorii pentru diferenţele constatate la recepţii.
- document justificativ de înregistrare în evidenţa magaziilor (depozitelor) şi în
contabilitate.
 Operaţia 5. Din ambalajele înregistrate anterior se reţine de către societate o

cantitate în valoare de 400 lei. Înregistrarea lor se face pe baza Facturii întocmită de furnizor.
381 = 409 400 lei

Ambalaje Furnizori debitori
şi:
4426 = 401 76 lei
TVA deductibilă Furnizori
 Operaţia 6. Pe data de 19.03.2021 societatea comercială S.C. DIPLOMAT IMPEX

S.R.L. înregistrează produse finite în valoare de 5.425 lei, conform Bonului de predare în
magazia firmei, și Fișa de magazie:
345 = 711 5.425 lei

Produse finite Venituri aferente costurilor
stocurilor de produse
Unitatea FIŞĂ DE MAGAZIE

Magazia Stoc normat Stoc de siguranţă Pag.
Cod Preţ unitar
Materialul (produsul), sort, calitate, U/M
marca, profil, dimensiune LEI B.
Document Intrări Ieşiri Stoc Număr Data şi

de semnătura de
Data Număr Felul control control
28
Operaţia 7. Pe data de 19.03.2021 se înregistrează produse finite în valoare de 2410 lei

transferate la magazinele proprii, pe baza documentului Dispoziţia de livrare.
371 = 345 5.425 lei

Mărfuri Produse finite
 Dispoziţia de livrare serveşte ca document:

- pentru eliberarea din magazie a produselor, mărfurilor sau altor valori materiale destinate
vânzării.
- justificativ de scădere din gestiunea magaziei predătoare.
- de bază pentru întocmirea avizului de însoţire a mărfii sau a facturii după caz.
Furnizor________
DISPOZIŢIE DE LIVRARE
Nr
(data, luna, anul)
Veţi elibera produsele de mai jos către prin delegatulcu

delegaţia nr.buletin de identitate serianumărul emis de

Nr. DENUMIREA U/M Cantitatea Preţ unitar
crt. PRODUSELOR
Dispus lucrarea Gestionar Primitor

ANEXA 3 (3/16)
 Operaţia 7. Se vând produse finite în valoare de 2.800 lei şi semifabricate în valoare

de 1.000 lei, TVA fiind de 19%, iar transportul este suportat de unitatea furnizoare, fiind în
valoare de 248 lei, inclusiv TVA.
Se înregistrează operaţiile economice privind:
a. vânzarea produselor finite şi a semifabricatelor, documente însoțitoare fiind Factura

fiscală și Avizul de însoțire a mărfii:
4111 = % 4.522 lei

Clienţi 701 2.800 lei
Venituri din vânzarea produselor
finite 1.000 lei
702
Venituri din vânzarea semifabricatelor 722 lei
4427
TVA colectată
29
Seria B ACO Nr.4288892 A3

Furnizor.................................
............................................... Cumpărător.........................
(denumirea, forma jurid.) ............................................
Nr. ord. registru com / an...... AVIZ DE INSOŢIRE (denumirea, forma jurid.)
Cod fiscal.............................. A MĂRFII Cod fiscal............................
Sediul.................................... Sediul..................................
Judeţul................................... Nr...................................... Judeţul ................................
Contul.................................... Data................................... Contul.................................
Banca..................................... Banca.....................................
(ziua, luna, anul)
Nr. SPECIFICAŢIA U.M. Cantitatea Preţ unitar Valoarea

crt. (produse, ambalaje etc) livrată (fără T.V.A.) -lei-
-lei-
0 1 2 3 4 5
Semnătura şi Date privind expediţia Total

ştampila Numele delegatului............................................................ Semnătura
furnizorului Buletin / carte de identitate de primire
seria...........nr..........................eliberat(ă)...........................
Mijlicul de transport ..........................nr ...........................
Expedierea s-a facut în prezenţa noastră la
data de...................................... ora...................................
Semnăturile .......................................................................
 Avizul de însoţire a mărfii serveşte:

- ca document de însoţire pe timpul transportului.
- pentru întocmirea facturii.
- dispoziţie de transfer a valorilor materiale de la o gestiune la alta.
- document de primire în gestiunea cumpărătorului sau gestiunea primitoare din cadrul aceleiaşi
unităţi în cazul transferului.
b. colectarea cheltuielilor de transport suportate de unitatea furnizoare:
4111 = % 248 lei

Clienţi 704 200 lei
Venituri din servicii
4427 48 lei
TVA colectată
c. scăderea gestiunii de produse finite, la preţ de 2.800 lei, şi de semifabricate la preţ

de 1.000 lei,:
711 = % 4.640 lei

Venituri aferente 345 4.000 lei
costurilor stocurilor de Produse finite
produse 341 640 lei
Semifabricate
30
CONCLUZII
Evidenţa în contabilitate a operaţiilor comerciale este necesară şi utilă pentru

interpretarea atât a evenimentelor, tranzacţiilor comerciale trecute, pentru care se urmăreşte
modalitatea de reglare financiară cu mediul exterior entităţii economice, cât şi pentru proiecţia
viitoare a operaţiilor ce necesită fluxuri de lichidităţi, decontări la termene stabilite şi recurgerea
la surse de finanţare extrene.
Obiectivele contabilităţii stocurilor sunt legate de realizarea funcţiilor comerciale ale
întreprinderii. Astfel, putem aprecia că în atenţia echipei manageriale de la nivel operativ până la
nivel strategic se situează informaţiile furnizate de contabilitate, ce ajută la:
 urmărirea şi controlul realizării programului de aprovizionare. Prin organizarea
evidenţei aprovizionării pe grupe şi feluri de stocuri şi a cheltuielilor de transport-
aprovizionare pe feluri de cheltuieli, comparate şi cu prevederile programelor, se asigură
informaţiile utile cu privire la stadiul aprovizionării. Datele furnizate de conturile
sintetice şi analitice, prelucrate astfel încât să poată fi completate cu informaţii
extracontabile privind activitatea de aprovizionare, sunt utilizate pentru întocmirea
rapoartelor şi situaţiilor pe baza cărora managerii acestui compartiment să decidă
acţiunile viitoare;
 asigurarea integrităţii patrimoniale a stocurilor şi urmărirea permanentă a mişcării
lor. Prin organizarea contabilităţii activelor circulante materiale pe gestiuni şi pe feluri de
stocuri se cunosc, cu exactitate, mişcarea şi diferenţele la inventariere şi stocurile fără
utilitate sau cu mişcare lentă, în vederea lichidării lor. Acest aspect presupune ca
informaţia privind stocurile existente în evidenţele depozitelor să fie accesibilă
permanent şi necondiţionat utilizatorilor interni ce pot analiza şi lua măsuri în cazurile
care impun o astfel de acţiune.
 urmărirea utilizării raţionale a mijloacelor materiale aprovizionate astfel încât să
permită respectarea normelor de consum specifice la eliberarea din depozit, evidenţa
economiilor sau a materialelor neutilizate, a materialelor recuperate rezultate din
prelucrare. Realizarea acestui obiectiv este condiţionată de existenţa conexiunilor între
modul de înregistrare în conturile sintetice a ieşirilor de materiale, înregistrarea
consumurilor în conturile analitice şi în evidenţa depozitelor privind mişcarea
materialelor destinate consumului productiv;
 înregistrarea şi controlul valorificării stocurilor de mărfuri şi a celorlalte categorii de
stocuri destinate livrării la preţuri competitive, evaluarea realistă a stocurilor şi
determinarea influenţelor asupra patrimoniului şi a rezultatelor, prin aplicarea corectă a
regulilor de evaluare Prezentarea pe cale contabilă a activelor circulante materiale în
dinamică are relevanţă pentru înţelegerea şi interpretarea rezultatelor economico-
financiare obţinute, a rentabilităţii economice a întreprinderii;
 promovarea principiului prudenţei şi a principiului continuităţii activităţii la
evaluarea şi înregistrarea în contabilitate a stocurilor. Răspunde cerinţelor acestor
principii evaluarea stocurilor la intrarea şi ieşirea din patrimoniu, la inventariere şi la
închiderea exerciţiului financiar, prin stabilirea unor valori justificate din punct de vedere
al realităţii, comparative pe perioade de gestiune diferite.
Serviciul financiar-contabil asigură datele sursă privind operaţiile economice,

consemnate în documentele justificative, care sunt înregistrate în ordine cronologică şi grupate,
sistematizate în registrele de contabilitate ce furnizează informaţii privind situaţia şi mişcarea
patrimoniului, a datoriilor şi creanţelor implicit.
Organizarea contabilităţii oricărei entităţi patrimoniale necesită, printre altele, utilizarea
mai multor categorii de documente contabile care să asigure atât reflectarea operaţiile
31
economico-financiare care afectează patrimoniul, cât şi crearea premiselor necesare pentru

prelucrarea, stocarea şi raportarea datelor şi informaţiilor obţinute.
Documentele de evidenţă economică au o importanţă deosebită în general şi pentru
contabilitate în special, din mai multe motive astfel:
 documentele au o importanţă "informaţională", aceasta înseamnă că prin şi din
documente, cei interesaţi pot cunoaşte cantitatea şi calitatea activităţii desfăşurate.
Aceasta este esenţială pentru activitatea de conducere, pentru analize curente şi pentru
fundamentarea unor decizii curente. Este necesar a se preciza faptul că informarea direct
din documente are un caracter oarecum limitat, deoarece documentele sunt numeroase şi
restrictive ca informaţie la operaţia descrisă în ele. Documentele îşi sporesc valoarea
informativă în măsura în care sunt centralizate, grupate, sistematizate în cadrul diferitelor
forme de evidenţă economică, în primul rând în contabilitate;
 sunt purtătorii informaţiilor, deci suport legal pentru înregistrările efectuate în
evidenţa economică. Totodată, documentele fiind întocmite de persoane autorizate, care
au ca sarcini de serviciu acest lucru, impun atragerea răspunderii persoanei care le-a
întocmit pentru consecinţele activităţilor declanşate pe baza lor;
 au valoare juridică. Agenţii economici au personalitate juridică, deci au dreptul
de a întreţine relaţii legale cu alţi agenţi economici sau cu persoane fizice. Aceste relaţii
juridice se constituie pe baza unor documente de evidenţă economică în care se prevăd
drepturile şi obligaţiile părţilor. În acelaşi timp, importanţa juridică a documentelor mai
constă în faptul că ele constituie "probe în justiţie", pe baza lor se fundamentează hotărâri
ale instanţelor judecătoreşti.
 constituie o legătură între diferitele forme de evidenţă economică. Aceasta
înseamnă că informaţiile cuprinse în documentele de evidenţă economică sunt preluate
pentru înregistrare şi prelucrare de mai multe forme ale evidenţei economice;
 folosirea lor frecventă în activitatea de control financiar şi de gestiune, atât de
organele specializate din cadrul unităţii, cât şi de cele din afara lor. Orice activitate
economică poate fi verificată, controlată în primul rând pe baza documentelor de evidenţă
economică. Aşa se controlează legalitatea activităţii economice şi eficienţa ei.
32
BIBLIOGRAFIE
1. Avram M. – Contabilitate managerială, Editura Universitaria,

Craiova, 2008.
2. Avram M. – Contabilitatea financiară a firmei, Editura
Universitaria, Craiova, 2009.
3. Bărbăcioru V. Contabilitatea financiară armonizată cu
şi colectiv – Directivele Europene şi cu Standardele Internaţionale
de Contabilitate, Editura Universitaria, Craiova,2011.
4. Cristea H. Contabilitatea şi calculaţiile în conducerea
– întreprinderii,
Ediţia a II-a, Editura CECCAR, Bucureşti, 2012.
5. Doinea O., Secvenţe din contabilitatea întreprinderii, Editura
Şerban C. – Universitaria, Craiova, 2005.
6. Epstein B.J Intrerpretarea şi Aplicarea Standardelor Internaţionale de
Mirja A.A. Contabilitate şi Raportare Financiară,Editura „BTM Publising
House”,Bucureşti 2014
7. Ionaşcu I. – Tendinţe internaţionale privind (de)
reglementarea contabilităţii firmelor: învăţăminte
pentru România,
8 Istrate C. – Fiscalitatea şi contabilitatea în cadrul firmei, Editura
Polirom,2009
9 Feleaga N., – Recunoastere evaluare şi estimare în
Malciu L. contabilitatea internaţională Editura
CECCAR,Bucuresti 2012
10 Feleaga N., – Reformă după reformă:Contabilitatea din
Malciu L România în faţa unei noi provocari Editura Economică
Bucureşti 2009
11 Feleaga N., – Provocările contabilităţii internaţionale la
Malciu L cumpăna dintre milenii.Modele de evaluare şi
investiţii imateriale,Editura ”INFOMEGA” Bucureşti
2008 vol (I-II)
12 Feleaga – Contabilitatea financiară o abordare europeană şi
(Malciu)L., internaţională , Editura ”INFOMEGA” Bucureşti 2005
Feleaga N
13 Gîrbină M.M. – Sinteze,studii de caz şi teste grilă privind
Bunea St. aplicarea IAS(revizuite)-IFRS,vol I-II,editura
CECCAR 2009
14 Minu M. – Contabilitatea, ca instrument de putere, Editura
Economică, Bucureşti, 2012
15 Pătruţescu M. Contabilitate financiară, Editura Universitaria,
Craiova, 2009.
33

Documentele Utilizate Pentru Evidența Contabilă A Stocurilor La S.C. Diplomat

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Documentele Utilizate Pentru Evidența Contabilă A Stocurilor La S.C. Diplomat

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

Lect. univ. dr. MONICA PĂTRUȚESCU

UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

DOCUMENTELE UTILIZATE PENTRU

Lect. univ. dr. MONICA PĂTRUȚESCU

1.1 Elemente principale ale procesului de stocare şi influenţe 5

2.1 Activitatea şi organizarea structurală a S.C. DIPLOMAT 19

2.2 Evidența documentară și contabilă a stocurilor la 21

Desfăşurarea activităţii oricărei entități economice implică existența unei mari

ROLUL STOCURILOR ȘI EVIDENȚA LOR ÎN SISTEMUL

1.1 Elemente principale ale procesului de stocare şi influenţe

Teoria stocurilor a apărut din necesitatea asigurării unei aprovizionări ritmice şi cu

 cheltuieli variabile proporţionale cu cantitatea depozitată şi cu durata depozitării

 C .CANTITATEA DE REAPROVIZIONAT reprezintă necesarul de aprovizionat

 D. LOTUL reprezintă cantitatea cu care se face aprovizionarea la anumite

 E. PARAMETRII TEMPORALI sunt specifici dinamicii proceselor de stocare.

a) perioada de gestiune - determină şi orizontul procesului de gestiune. De obicei

 F. GRADUL DE PRELUCRARE A PRODUSELOR. Cu cât bunurile păstrate în

Variabilele care influenţează stocurile

cantitatea intrată în gradul de prelucrare

Fig. nr. 1.1 Influenţele asupra stocurilor

În activitatea curentă a agenţilor economici apar probleme operative de producţie, de

reducerea frecvenţei fenomenului de rupere a

prevenirea formării de stocuri supranormative, cu mişcare lentă sau fără mişcare şi

mărirea vitezei de rotaţie a fondurilor circulante ale

asigurarea unor condiţii de depozitare-păstrare corespunzătoare în vederea

reducerea unor riscuri inerente oricărui

aplicarea unor metode eficiente de urmărire şi control care să permită

obţinerea de economii la nivelul cheltuielilor

Fig. nr. 1.2 Obiectivele conducerii proceselor de stocare

Soluţionarea oricărei probleme de stoc trebuie să conducă la obţinerea răspunsului pentru

1.2 Componență, structură și evaluare a stocurilor în contabilitatea financiară

În literatura de specialitate sunt cunoscute mai multe criterii de clasificare a stocurilor.

a. deţinute pentru a fi vândute pe parcursul desfăşurării normale a activităţii;

Din punct de vedere

Stoc de materii prime şi Stoc destinat asigurării

Stoc de produse finite,

Din punct de vedere al

stocuri cu rol strategic; sunt formate din piese sau din

stocuri “fără gestiune” (din magaziile

Din punct de vedere al modului stocuri de

stocuri cu “afectare directă” (comandate

Din punct de vedere al

stoc de pregătire stoc pentru

Fig. nr. 1.3 Clasificarea stocurilor

Pentru organizarea unei contabilităţi unitare şi corecte trebuie să se cunoască atât

Subordonată rolului contabilităţii financiare, utilizarea conturilor de stocuri urmăreşte

Evaluarea elementelor de natura stocurilor se poate defini, în funcţie de momentul în

 preţul de cumpărare negociat cu

Obţinerea bunurilor din producţie proprie impune evaluarea la costul de producţie

 costul de achiziţie al materiilor prime şi materialelor

+ salariile muncitorilor direct productivi

Activele circulante materiale aduse ca aport la capitalul întreprinderii, obţinute cu titlu

totale a stocului iniţial cumulată cu valoarea intrărilor la cantitatea stocului iniţial

1.3 Documentarea existenței și mișcărilor stocurilor bunurilor materiale

Procesul cunoaşterii contabile începe, în mod obligatoriu, cu activitatea de culegere şi

 dacă se greşeşte la întocmirea unui document, se foloseşte “ştersul contabil”,

4. După sfera de aplicare:

ASPECTE SPECIFICE CONTABILITĂŢII STOCURILOR ȘI

2.1 Activitatea şi organizarea structurală a societăţii comerciale

Un alt aspect important cu implicaţii majore în desfăşurarea bunei activităţi a societăţii

Structura personalului pe activităţi:

Structura personalului după pregătire: