Sistemul de Control Intern Si Influenta Asupra Deciziilor Manag. La Sc.

https://plagiarism-detector.
com 1/42
Detector de plagiat v. 1750 - Raportul originalității: 15.05.2021 21:28:56
Document analizat: rap MITARU RAZVAN.pdf Licențiat la: monica patrutescu

Comparație presetată:Word-to-Word. Limba detectată:Romanian
Diagrama relațiilor:
Grafic de distribuție:
Surse de top ale plagiatului:

% 23 Cuvinte#
http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/228158
2314
% 18 Cuvinte#
http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/185933
1811
% 11 Cuvinte#
http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/113204
1131
[Toggle alte surse:]
Detalii privind resursele procesate:

113 - O.K / 12 - A eșuat
[Toggle alte surse:]
Notite importante:
Wikipedia: Google Books: Servicii de ghostwriting: Anti-înșelăciune:
[nu a fost detectat] [nu a fost detectat] [nu a fost detectat] [nu a fost detectat]
Referințe active (URL-uri extrase din document):
Nu s-au detectat URL-uri
Adresele URL excluse::

Adresele URL incluse:

Analiza detaliată a documentului:

Plagiatul detectat: 0,15% https://studentpenet.ro/campus-crai... + 2 id: 1
resurse! UNIVERSITATEA
DIN CRAIOVA
CENTRUL UNIVERSITAR
https://plagiarism-detector.com 2/42
DROBETA TURNU SEVERIN
FACULTATEA DE ECONOMIE ŞI ADMINISTRAREA AFACERILOR
SPECIALIZAREA:
MANAGEMENT CONTABIL, EXPERTIZĂ ŞI AUDIT
LUCRARE DE DISERTAȚIE
Coordonator:
Lect. univ. dr. Monica Pătruţescu
Masterand
MIȚARU RĂZVAN DANIEL
2021
Plagiatul detectat: 0,15% https://studentpenet.ro/campus-crai... + 2 id: 2

resurse! UNIVERSITATEA
DIN CRAIOVA
CENTRUL UNIVERSITAR
DROBETA TURNU SEVERIN
FACULTATEA DE ECONOMIE ŞI ADMINISTRAREA AFACERILOR
SPECIALIZAREA:
MANAGEMENT CONTABIL, EXPERTIZĂ ŞI AUDIT
SISTEMUL DE CONTROL INTERN ȘI
INFLUENȚA ASUPRA DECIZIILOR
MANAGERIALE LA S.C. QUASIT
SYSTEMS S.R.L.
Coordonator:
Lect. univ. dr. Monica Pătruţescu
Masterand
MIȚARU RĂZVAN DANIEL
2021
CUPRINS
CAPITOLUL I
ROLUL SITEMULUI DE CONTROL INTERN ÎN
ACTIVITATEA ORGANIZAȚIEI ECONOMICE
1.1 Structura sistemului de control intern

şi mecanismele de control
1.2 Organizarea controlul intern

ca funcţie a managementului
11
1.3 Relaţia dintre obiectivele managementului

şi organizarea controlului intern
16
CAPITOLUL II
IMPLEMENTAREA ȘI SUPERVIZAREA
CONTROLULUI INTERN DE CĂTRE
MANAGEMENTUL S.C. QUASIT SYSTEMS S.R.L.
2.1 Prezentarea activității și organizării 21
S.C. QUASIT SYSTEMS S.R.L.
2.2 Cerinţe de organizare a controlului intern
în cadrul S.C. QUASIT SYSTEMS S.R.L.
2.3 Sistemele de informare ale controlului intern pe
activitatea IT și rolul în decizii manageriale
25
30
CONCLUZII
33
BIBLIOGRAFIE 35
ARGUMENT
Plagiatul detectat: 0,07% https://pdfcoffee.com/audit-intern-... id: 3
Etimologia cuvântului control provine din expresia latinească

Citate detectate: 1,19% din acest document este citat de semnele de cotație: id: 4
„contra trolus", prin
care se înţelege „verificarea unui act duplicat după original”.

Controlul, în accepţiunea lui semantică, este o „analiză permanentă sau
periodică a unei activităţi, a unei situaţii pentru a urmări mersul ei şi pentru a lua măsuri
de îmbunătăţire". În acelaşi timp, controlul semnifică o supraveghere continuă, morală şi
materială, ca şi stăpânirea unei activităţi, a unei situaţii.
În literatura de specialitate avem şi alte accepţiuni, astfel:
■ în accepţiunea francofonă „controlul este o verificare, o inspecţie atentă a

corectitudinii unui act;
■ în accepţiunea anglo-saxonă „controlul este acţiunea de supraveghere a cuiva, a

ceva, o examinare minuţioasă sau puterea de a conduce ca un instrument de
reglementare a unui mecanism”

.
Plagiatul detectat: 2,55% https://biblioteca.regielive.ro/cur... + 5 id: 5

resurse! Orice activitatea
umană, pentru a fi eficientă, trebuie să se desfăşoare în baza unor
reguli sau norme. În acelaşi timp, existenţa regulilor sau normelor impune exercitarea unui
control asupra modului în care acestea sunt respectate. Deci, într-o manieră foarte simplă,
controlul înseamnă aprecierea conformităţii cu o normă, un standard, un model.
Într-o accepţiune mai largă, controlul reprezintă o activitate specific umană (prin
aceasta înţelegând că se desfăşoară în mod conştient şi urmăreşte întotdeauna un scop), care
constă în verificarea şi analiza permanentă, periodică sau inopinată a unor procese,
fenomene, operaţii, informaţii, rezultate dintr-un domeniu oarecare, în scopul
preîntâmpinării şi lichidării eventualelor neajunsuri.
În acest fel, controlul asigură cunoaşterea temeinică şi detaliată a realităţilor
economico-sociale, dar nu se poate limita la atât. Mai important este, însă, ca el să facă
judecăţi de conformitate, interpretând stările de lucruri constatate printr-o raportare
continuă a acestora la obiectivele de atins, normele fixate anticipat sau regulile de
desfăşurare prestabilite. Va fi posibil, în acest fel, să se determine abaterile, să se stabilească
semnificaţia şi implicaţiile lor, să se identifice cauzele care le-au generat şi să se elaboreze
măsurile ce se impun pentru evitarea repetării lor în viitor.
O concluzie imediată este că activitatea de control presupune cel puţin trei elemente
esenţiale: cunoaştere, constatare, comparare, respectiv cunoaşterea stărilor de lucruri ideale,
constatarea realităţilor practice şi compararea acestora. În unele situaţii pot interveni

anumite toleranţe, care trebuie judecate în context. Concluziile sunt cele care finalizează
acţiunile de control
.
Plagiatul detectat: 1,31% https://pdfcoffee.com/audit-intern-... + 3 id: 6

resurse! Din practică rezultă
că, activitatea de control este un atribut al managementului, un
mijloc de analiză a realităţii şi de corectare a erorilor.
Sensul cel mai comun asociat controlului este acela de verificare, care frecvent se
asociază cu activitatea de cunoaştere, ce va permite managementului să coordoneze
activităţile din cadrul organizaţiei într-un mod cât mai economic şi eficient.
Din punctul de vedere al misiunii sale, controlul este o componentă intrinsecă a
managementului, dar este şi o activitate specific umană, care serveşte atât conducerii,
terţilor parteneri de afaceri, cât şi autorităţilor publice şi chiar populaţiei.
Controlul a evoluat şi evoluează continuu prin perfecţionarea sistemelor de organizare
şi management, precum şi a mediului în care funcţionează şi care, la rândul său, se află
într-o continuă mişcare

.
Controlul intern s-a confruntat în permanenţă cu lărgirea sistematică a ariei de
aplicare. În prezent, controlul intern se referă la toate activităţile, programele şi
procedurile, la întreg patrimoniul, la toţi membrii întreprinderii şi în acelaşi timp acţionează
permanent.
În practică, managementul este perceput ca fiind preocupat de organizarea
sistemului de control intern şi de actualizarea permanentă a acestuia, datorită evoluţiei
riscurilor cu care se confruntă entitatea.
Fără informaţiile colectate în urma controlului,

Plagiatul detectat: 0,17% http://www.file.ucdc.ro/cursuri/21_... + 2 id: 8
resurse! conducerea nu-şi
poate
îndeplini în mod corespunzător celelalte atribute ale sale (previziunea, organizarea,
coordonarea şi antrenarea)
.
CAPITOLUL I
ROLUL SITEMULUI DE CONTROL INTERN ÎN
ACTIVITATEA ORGANIZAȚIEI ECONOMICE
1.1 Structura sistemului de control intern şi
mecanismele de control
În ţara noastră, controlul intern este reglementat juridic prin Ordonanţa de Urgență O.G.
nr.119 din 1999 ce, în cadrul art.2, defineşte controlul intern ca ansamblul formelor de
control exercitate le
resurse! nivelul entităţii
publice, inclusiv auditul intern, stabilite de conducere în
concordanţă cu obiectivele şi cu reglementările legale, în vederea asigurării administrării
fondurilor în mod economic, eficient şi eficace,

acesta incluzând, deasemenea, structurile
organizatorice, metodele şi procedurile.
Controlul, în accepţiunea sa semantică, e

resurse! o analiză
permanentă sau periodică a unui
activ, a unei situaţii pentru a urmări mersul şi pentru a lua măsuri de

îmbunătăţire. Controlul
poate fi definit ca
resurse! o verificare, o
inspecţie atentă a corectitudinii unui act, o actiune
de
supraveghere,
resurse! o examinare
minuţioasă sau puterea de a conduce ca un instrument de
reglementare a unui proces.
Privit din punct de vedere al misiunii sale, controlul este

componentă intrinsecă a
managementului, iar din punct de vedere al exercitării sale este o activitate umană, autonomă
şi specifică care serveşte atât conducerii firmei, societăţilor şi partenerilor ei cât şi autorităţilor
publice sau chiar populaţiei.
Controlul intern mai este văzut şi ca ”un ansamblu al

Plagiatul detectat: 0,3% https://pdfcoffee.com/audit-intern-... + 5 formelor de id: 13
resurse! control existente la
nivelul entităţilor, inclusiv auditul intern, stabilite de conducere în vederea atingerii
obiectivelor. Controlul intern include structuri organizatorice, metodele şi procedurile
implementate pentru atingere

a obiectivelor”
1
.
Se impune şi ”o analiză a contrulului intern din perspectiva clasică şi perspectiva
modernă, plecând de la etimologia sintagmei şi analizele efectuate de cercetători prin
instituţiile apartenente”
2
. Astfel, deosebim cele două accepțiuni:
în sens clasic, controlul intern presupune verificarea, stabilirea şi inspectarea

activităţilor desfăşurate într-o organizaţie,
în sens modern, controlul intern este tradus ca un mod de conducere sau de

stăpânire.
Indiferent de modul în care este privită activitatea de control intern, rolul principal este
de a identifica şi minimaliza eventualele deficienţe constatate într-o activitate pentru ca
finalitatea sa să se traducă prin îndeplinirea obiectivelor propuse.
Controlul intern este definit ca totalitatea măsurilor şi structurilor organizatorice, dar şi
ca
resurse! ansamblul politicilor
şi procedurilor de monitorizare, de supraveghere şi de evaluare luate
1
resurse! Marcel Ghiţă -
Auditul intern, Editura Economică, Bucureşti, 2004, p.
30;
2
resurse! Guy Benedict şi
Rene Keravel – Evaluation du control interne, Editura Comptables Malesherbes, Paris, 1996;
de cei din guvernanţă, de conducerea executivă şi de întregul personal pentru a îndeplini o
serie de aspecte precum:

Gestionarea şi prevenirea, dacă este posibilă, a riscurilor sau ameninţărilor la

adresa unei organizaţii, a unei firme ori societăţi sau a unor compartimente din
componenţa lor, aceste riscuri având efectul de a împiedica atingerea obiectivelor
sau a misiuni stabilite;
Organizarea eficientă a oricăror tipuri de afaceri şi protejarea activelor prin

activităţi de prevenire, detectare şi eliminare a operaţiilor nelegale, neeficiente şi
care lezează principiul economic;
Crearea şi susţinerea unui suport de informare corespunzător;

Respectarea procedurilor legale în toate domeniile de activitate, atât la nivelul
conducerii, cât şi al părţilor de execuţie.
Controlul intern este un proces complex ce nu se rezumă doar la la o singură activitate
de sine stătătoare. Acesta are la bază o serie de activităţi care se desfăşoară atât înainte de a
executa o acţiune, pe parcursul desfăşurării acesteia, cât şi după ce aceasta s-a terminat. În
acest sens, controlul intern oferă trei mari posibilităţi şi anume:
Posibilitatea de a ştii când şi în ce mod trebuie făcută o activitate;

Capabilitatea de a preveni şi a monitoriza permanent diferite activităţi, chiar în
timp ce acestea sunt în curs de desfăşurare;
Evaluarea unei activităţi ce tocmai s-a finalizat, prin evaluarea procedurilor

aplicate şi a rezultatelor obţinute.
Din punct de vedere al conducerii unei entităţi,

resurse! controlul intern este
un atribut al
acesteia, indiferent de nivelurile ierarhice din cadrul unei piramide structurale.
”Orice tip de personal ce are funcţie de conducere este obligat să aibă în vedere
planificarea, organizarea şi coordonarea măsurilor specifice pentru că obiectivele propuse să
fie îndeplinite. Dacă vom privi spre celalate funcţii ale conducerii este necesar să avem o
imagine de ansamblu deoarece controlul este atât ultimă funcţie prin care se evaluează o
activitate, dar şi funcţia care oferă elementele necesare îndeplinirii şi celorlalte funcţii”.
3
Printre funcţiile sau atributele conducerii trebuie să le amintim şi anume: previzionarea,
organizarea, coordonare, antrenarea şi nu în ultimul rând controlul. Acestea se afla într-o
interconexiune totală, astfel că fără una dintre ele procesul de conducere nu poate fi exercitat
sau este exercitat defectuos, ceea ce poate duce la neîndeplinirea obiectivelor.

resurse! Intervenţia controlului
se manifestă în toate etapele proiectării, organizării şi
desfăşurării activităţilor economico-sociale, dar mai ales în faza finală, când rezultatele
obţinute (concepute ca realităţi concrete) trebuie raportate la scop (adică la situaţia care ar
trebui să existe, denumită generic

"situaţie ideală"
resurse! sau
"situaţie de dorit"
resurse! ). Cu această ocazie
controlul stabileşte nu numai abaterile înregistrate, dar şi căile de remediere a lor.

resurse! În acest fel, controlul
asigură cunoaşterea temeinică şi detaliată a realităţilor economico-
sociale, dar nu se poate limita la atât. Mai important este, însă, ca el să facă judecăţi de
conformitate, interpretând stările de lucruri constatate printr-o raportare continuă a acestora la
obiectivele de atins, normele fixate anticipat sau regulile de desfăşurare prestabilite. Va fi
posibil, în acest fel, să se determine abaterile, să se stabilească semnificaţia şi implicaţiile lor,
să se identifice cauzel
e
Etapa planificării auditului presupune elaborarea unui plan de
audit precum şi a uni program detaliat de audit.
Pentru a duce la sfârşit programul de audit intern ce reflectă
strategia pe care o adoptă din punct de vedere al efectuării
3
resurse! loan Oprean -
Control şi audit finandar-contabil, Editura Intelcredo, Deva, 2002, p.
6;
auditului situaţiilor financiare, treaba auditorilor este complexă
şi constă în elaborarea unor programe detaliate în care este

necesară descrierea procedurilor de audit pe care urmează să le
utilizeze pentru auditarea secţiunilor diversificate ale situaţiilor
financiare .
Scopul central al împărţirii pe secţiuni a situaţiilor financiare
este de a îmbunătăţii calităţile auditului prin programarea de
proceduri specifice pentru: subvenţii, venituri, cheltuieli,
transferuri, achiziţii.
Acest program de audit se soluţionează într-o listă de proceduri
de audit ce se vor utiliza în vederea auditării fiecărei secţiuni de
situaţii financiare.
Programul de audit reprezintă un instrument prin intermediul
căruia auditorii şi conducători superiori ai acestora observă
activitatea efectivă a auditului.
Ultimul pas al fazei de planificare a auditului îl constituie
elaborarea programelor.
În fapt, faza execuţiei auditului constă în aplicarea programelor
Plagiatul detectat: 0,07% http://file.ucdc.ro/cursuri/21_1_54... id: 25
de audit cu ajutorul procedurilor de audit

ce sunt prevăzute de
acesta.
1.2 Conţinut şi format de auditare internă
Principala componentă a auditului o constituie procedura de
audit. Pe lângă toate probele de audit, în mod cert, programul de
audit necesită şi existenţa următoarelor elemente:
Structura auditului
Exerciţiul financiar aferent situaţiilor financiare
Entitatea economică auditată
Aria supusă auditului
Numărul de zile alocat auditului
Obiective generale
Proceduri de audit – teste de control şi proceduri de fond
Specimenul de semnătură al auditorilor
Data finalizării auditului
Controlul de calitate al auditorului- dată şi semnătură

1.3 Surse de informaţii necesare întocmirii auditului
Planul de audit constituie principala sursă informaţională în ceea
ce priveşte întocmirea pragului de auditare.
Unele dintre cele mai importante detalii cuprinse în planul
auditului pe seama cărora se întocmeşte procedura de audit
absolut necesară îndeplinirii obiectivelor de audit, sunt acelea ce
se referă la realizarea pragului de semnificaţie, abordarea
auditului, precum şi evaluarea riscului.
Se pot folosi atât surse interne de informaţii cât şi externe de
auditori, în acea măsură în care sunt folositoare în stabilirea
procesului de audit.
1.3.1 Determinarea riscului şi stabilirea pragului de
semnificaţie
Se concretizează în activităţi realizate de auditor în etapa de
planificare a auditului.
Într-o măsură majoră, rezultatele activităţilor determină tipurile
procedurilor de audit ce se vor utiliza în faza execuţiei auditului,
precum şi extinderea aplicării acestora.
Auditorii sunt nevoiţi să aplice raţionamentul profesional în
momentul evaluării riscului pentru selecţia procedurilor
auditului utilizate la reducerea acestuia către un nivel destul de
acceptat.
Pe considerentul riscului ce reprezintă relaţia dintre componenta
riscului de audit( risc de control, de nedetectare, inerent),
auditorul foloseşte raţionament profesional pentru deciderea
proporţiei de utilizare a procedurilor de fond şi control.
Auditorii sunt nevoiţi să determine pragul semnificaţiei pentru
stabilirea nivelului acceptat al posibilelor erori de la situaţiile
financiare(acest nivel nu va afecta imaginea poziţiei financiare
a companiei).
Riscul de audit şi pragul de semnificaţie
Plagiatul detectat: 0,06% https://www.coursehero.com/file/612... id: 26
se află într-un raport
invers proporţional
.
Pe cât este de mare nivelul pragului de semnificaţie, pe atât este
mai minim riscul auditului şi invers.
1.3.2 Tipul abordării auditului este necesar în realizarea testelor
de audit ce se vor efectua. În ceea ce priveşte abordarea bazată
pe procedura de fond se va utiliza test pentru obţinerea probei de
audit, în timp ce la abordarea bazată pe sistem, auditorul
efectuează o evaluare amplă a sistemului de control intern.
1.4 Procedurile auditului
Acestea se constituie în două forme:
Proceduri de fond
Teste de control
Procedurile de fond reprezintă procedurile auditului aplicate
pentru obţinerea probelor de audit ce atestă situaţiile financiare,
acestea nu conţin informaţii eronate semnificative.
Obiectivul acestora îl reprezintă readucerea riscului de
nedetectare la minim, pentru a ajuta la atingerea unui nivel
acceptabil al riscului de audit.
Întâlnim două feluri de proceduri de fond:
a) Testele detaliilor tranzacţiilor şi soldul conturilor-această

categorie constă în punerea în aplicare a procedurilor de audit
precum regăsim: controlul calculelor, inspecţia activelor şi
documentelor, investigarea, observaţia proceselor, confirmarea.
b) Procedurile analitice- utilizează comparaţii de indicatori sintetici

pentru a determina caracterul informaţiilor contabile şi a afla
potenţiala zonă de risc.
Testele de control verifică confirmarea sistemului de control
intern în ce măsură funcţionează conform evaluării iniţiale a
auditorilor.
2.Probele de audit
Probele de audit necesită reflectarea corectitudinii și
trebuie să cuprindă informații rezonabile, relevante și complete,
în conformitate cu standardele de audit internaționale.
Probele sunt obligatoriu prezentate în anexa raportului de audit,
în care sunt prezentate sursele probelor de audit, numele
consultanților folosiți, de asemenea și terții către care s-a făcut
referire în intermediul raportului. Probele de audit sunt nişte
instrumentele persuasive ce fundamentează opinia auditorului cu
reflecţie la situațiile financiare, opinie care se face prezentă în
raportul de audit.
2.1 Clasificarea probelor de audit
Pe tot parcursul acţiunii sale, auditorul se confruntă cu nevoia de
a alege şi folosi diferite tipuri de probe de audit, ce se pot
clasifica în funcţie de sursa obţinerii sau natura acestora.
a. În funcţie de sursă, probele de audit sunt:
realizate de auditor
realizate de terţe părţi
realizate de la entitatea audiată

Din punctul de vedere al sursei de provenienţă al probelor de
audit, se fac cunoscute următoarele aspecte:
-proba dobândită de la auditor este cea mai sigură
-proba provenită de la terţe persoane, dacă se află completă şi
realizată în mod independent, este mai sigură decât cea obţinută
de la compania auditată
-proba de audit provenită din sursele interne ale entităţii auditate
este verosimilă, în situaţia în care sistemul de control şi cel
contabil sunt juste, organizate legal şi funcţionează
corespunzător.
b. În funcţie de natură, probele de audit sunt:

verbale
documentare
vizuale
Cea mai sigura probă de audit este cea documentară şi se
prezintă sub forma documentelor justificative provenite de la
entitate, precum şi sub forma documentelor realizate în mod
direct de auditor sau de terţi.
În cazul necesităţii de confirmare a existenţei este foarte sigură
proba de audit vizuală, dar este mai puţin sigură în cazul
necesităţii stabilirii sursei de provenienţă a proprietăţii.
Cea mai nesigură este considerată proba verbală fiind necesară
confirmarea ei prin documente justificative.
2.2 Cerinţe ale probelor de audit
Auditorul ține cont de anumite cerințe ca probe de audit prin
intermediul cărora să își stabilească opinia finală, acestea sunt:
caracterul relevant- se concretizează în acea informație

pertinentă, în ideea că susține detaliat constatările
auditorului. De aceea, chiar din etapa de planificare,
auditorul este nevoit să definească în mod clar
obiectivele auditului şi să hotărască asupra unei adecvate
abordări.
competenţa- această probă de audit se declară

competentă în momentul în care este suficientă din
punct de vedere cantitativ, iar adecvată în privinţa
calităţii.
Pentru a determina suficienţa, auditorul este nevoit să ţină
cont de: -evaluarea testelor de control şi controlului intern
-riscul de audit şi materialitatea
- metode de eşantionare
-rezultatele aplicării metodelor analitice
Aprecierea probelor de audit ca adecvate ţine în mod cert de
raţionamentul auditorului, care este influenţat de: -nivelul

materialităţii
-rezultatul acţiunii procedurilor de audit
-credibilitatea şi sursa probelor de audit
-experienţa auditorului
caracter rezonabil- reprezintă informaţia

Plagiatul detectat: 0,06% http://www.monitoruljuridic.ro/act/... id: 27
care din
punct de vedere al
costului obţinerii, comparat cu
relevanţa ei se dovedeşte a fi economică, eficace şi
eficientă.
2.3 Criteriile evaluării probelor de audit
Atât calitatea cât şi cantitatea probelor de audit stau la baza
criteriilor de evaluare folosite de auditori.
Aceste criterii de evaluare se referă la standardele pe care
auditorul le foloseşte în evaluarea probelor de audit.
Din privinţa practicii, auditorul poate folosi un singur model de
criteriu de evaluare sau mai multe, în funcţie de obiectivele
auditului şi specificul domeniului, precum şi de legislaţia ce
fundamentează activitatea entităţii auditate.
3.Elaborarea planului de audit intern susținută de documente
utilizate la probele necesare programului de audit
3.1 Stadiul 1- Evaluăm riscurile
Scopul acestei faze ţinteşte realizarea unei asigurări ce priveşte
faptul riscurilor situate mai sus de

nivelul apetitului pentru risc
au fos
t iniţiate şi evaluate în mod corect de management, cu
obiectivul de a stabili nivelul credibilităţii folosirii registrului de
risc.
În vederea acestor lucruri, auditorii interni vor aplica

următoarele proceduri de audit:
evaluarea documentelor obţinute
conversaţii cu managementul în ceea ce priveşte riscul la

care se supune entitatea
documentarea la: obiectivul entităţii, metodele folosite

de cei ce conduc cu privire la evaluarea riscului,
realizarea unui registru al riscurilor
concluzionarea din punct de vedere al credibilităţii şi

eventuala utilizare a registrului riscului pentru acţiuni
următoare
ÎNTOCMIRE REGISTRU DE RISC
Acest registru este o listă totală de riscuri(asemănător bazei
de date) ce se identifică de conducerea entităţii şi ameninţă
obţinerea obiectivelor.
Unii dintre auditorii interni optează pentru întemeierea
registrului riscului pornind direct de la sursă: persoane
relevante din interiorul companiei şi consiliul administraţiei.
În ciuda faptului că această procedură va economisi mult
timp, are şi dezavantajul că anumite riscuri pot rămâne
nedetectate pentru că auditorii nu îşi mai au o baza pregătită
anterior de ei.
Astfel, întâlnim trei proceduri specializate în identificarea
riscurilor:
Evidenţe contabile: evaluarea fiecărei clase sau

poziţii a situaţiilor financiare, evidenţelor contabile
sau posibilelor ataşamente ale acestora pot scoate la
iveală numeroase riscuri destul de importante.
Interviul: scopul se reflectă în ideea individuală

exprimată de cel ce este intervievat în vederea
riscurilor la care aspiraţiile entităţii sunt expuse.
Seminarii de identificare a riscului: se finalizează

într-un şir de riscuri ce pun în pericol aspiraţiile
entităţii, însă există şi un avantaj al folosirii acestei

probe şi acela constă în interacţionarea persoanelor şi
crearea unor noi idei.
DIMENSIONAREA RELEVANŢEI RISCURILOR
Procesul acesta este pus sub viziunea managementului de risc.
Dimensionarea relevanţei riscului este constituită din punctul
celor două componente variabile ale fiecărui risc în parte:
impact şi probabilitate.
Relaţia calculului se exprimă:
R(relevanţa riscului)= Probabilitate(P) x Impact(I)
3.2 Stadiul 2- Întocmirea uni plan de audit
În această etapa, auditorii urmăresc etape precum:
Elaborarea unui plan de audit
Se alocă aceste riscuri misiunilor ce privesc auditul
Se determină riscurile incluse în audit

Se realizează o filtrare de riscuri pentru a le identifica pe acelea
care vor fi cuprinse în planul auditului anual printr-o raportare la
riscul conducerii ca şi criteriu prim. Astfel încât riscurile care se
clasifică sub nivelul mediu al riscului conducerii nu trebuie să
necesite atenţia auditorilor şi, în acest mod

nu vor fi incluse în
planul de audit
. Din privinţa riscurilor ce se situează peste
nivelul riscului, putem întâlni situaţii la care auditorii interni
decid menţinerea sau chiar

eliminarea lor din planul de audit:
o Riscuri în scopul cărora s-au adoptat

măsuri de prevenire
de tipul transferului
o Riscuri considerate de conducere ca fiind neameliorate şi

într-un final fiind acceptate
o Riscuri eliminate de către conducere

o Riscuri evaluate şi examinate de auditori externi ce
furnizează o directă asigurare către consiliul de
administrare asupra controlului exercitat de organizaţie
o Riscuri ce au fost aduce în scopul limitei apetitului

pentru risc
Restul de riscuri urmează a

fi incluse în planul de audit.
3.3 Stadiul 3- Planificarea scopului
Auditorii sunt nevoiţi să se familiarizeze în primul rând cu
natura şi structura clientului pentru ca mai apoi să poată elabora
planul de audit.
Pentru a fi organizată şi utilă această cunoaştere premergătoare a
clientului vizează colectarea informaţiilor ce se structurează pe
următoarele secţiuni:
1. Tehnici şi mecanisme ce se utilizează în cadrul

proceselor ce alcătuiesc scopul misiunii de audit
2. Organizarea proceselor(bugete, personal, resurse) şi

entităţii ce constituie obiectul auditului
3. Obiectivele ce urmează a fi audiate

4. Actualizarea de informaţii ce privesc riscurile prin
referinţa către panul anual şi registrul de riscuri
Planificarea responsabilităţii scopului de audit are principalul
scop determinarea întinderii acesteia ţi reliefarea aspectelor
importante precum:
Perioada în care realizarea scopului are loc

Motivul pentru care are loc acţiunea
Echipa auditorilor ce realizează acţiunea
Destinatarii raportului final
Limita ariei de extindere a acţiunii
Obiectivele proceselor auditate
3.4 Stadiul 4- Audit interimar

resurse! După unii autori,
această etapă interimară este denumită etapa
de realizarea a misiunii. Preferăm sintagma încetăţenită în
practica auditului extern, pentru a evita înţelegerea greşită a ideii
cum că etapa de planificare nu ar face parte din realizarea unei
misiuni.
Debutul acestei etape este marcat de reuniunea/şedinţa
dedeschidere a misiunii.
Deşi este plasată în timp oarecum după ce lucrările misiunii
de audi t au început în e tapa de plani f icare ,
organizarea , ei nu t rebuie
resurse! ignorată, deoarece
principalul rol al acesteia este de a oferi o oportunitate atât
auditorilor, cât şi auditaţilor în ceea ce priveşte cunoaşterea
echipelor şi interlocutorilor, înţelegerea deplină a
obiectivelor misiunii de audit, a procedurilor utilizate, a
limitelor misiunii a resurselor aflate la dispoziţie.
Nu în ultimul rând, reuniunea de deschidere conferă
auditorilor interni, membrii aiechipei, autoritatea de facto
în realizarea misiunii şi permite coordonarea activităţilor lor
cucea a auditaţilor. Cei mai mulţi dintre auditorii interni
califică această etapă drept una situată

„în afara zonei lor de
confort", datfiind faptul că percepţia auditaţilor este deseori una
de desconsiderare faţă de auditori. Această mentalitate, de cele
mai multeori dificil de surmontat, percepe activitatea
auditorilor interni ca o suprapunere cu activităţile
controlului intern, managementului riscurilor sau chiar
ale auditului extern. Mai mult, intervenţiile auditorilor
interni legate de evaluarea eficacităţii şi eficienţei

controalelor interne prin intermediul interviurilor, discuţiilor
etc. creează asupra auditaţilor impresia falsă că auditorii
„habar nu au ceea ce auditează, dar au pretenţia de a
formula recomandări". în acest context, trebuie subliniat
faptul că auditorii interni nici nu trebuie să încerce să
îndeplinească responsabilităţile celor ale căror activităţi sunt
auditate, ci doar să examineze dacă „de facto" controalele
funcţionează aşa cum ar trebui, dacă regulamentele şi
procedurile interne sunt respectate şi dacă ele previn
într-adevăr riscurile luate în considerare.
Dar această examinare trebuie documentată, astfel încât
auditorii interni să poată face dovada cu probe că opiniile
lor formulate şi adresate conducerii organizaţiei sunt
fundamentate pe evaluări reale, realizate la faţa locului.
Pe parcursul acestei etape auditorii interni sunt
preocupaţi de două probleme majore: a) să examineze
dacă pentru secţiunea auditată:
există un proces prin care riscurile sunt identificate şi

evaluate?
operează un sistem de control?

b) să evalueze controalele interne utilizate pentru
ameliorarea riscurilor identificate:
controalele directe
controalele de monitorizare
În ceea ce priveşte prima problemă, recursul la
registrul riscurilor este obligatoriu. Acesta trebuie
detaliat şi actualizat cu informaţiile pe care auditorii le
vor colecta pe parcursul acestei etape din misiune.
Scorul de control trebuie determinat pentru a putea aproxima
efectele controlului intern testat asupra riscului considerat.
Scorul de control se determină:

Riscul inerent există în lipsa sistemului de control intern în
acelaşi timp în care tranzacţiile efectuate lipsesc sau nu sunt
înregistrate în contabilitate în mod eronat. Lucrul acest poate
duce la intenţia frauduloasă de ascundere a unor erori contabile.
Riscul rezidual este cel ce rămâne după măsura de diminuare a
impactului şi posibilităţii apariţiei unui eveniment invers luată
de conducere
Elaborarea matricei de risc rezidual le conferă auditorilor
posibilitatea de a observa riscurile care sunt sau nu ameliorate la
nivelul conducerii.
3.5 Stadiul 5- Realizarea raportului de audit
Acest raport este un act oficial ce se adresează conducerii
organizaţiei şi este esenţial ca raportul să fie descriptiv, concis şi
clar pentru a fi transparent şi credibil. Trebuie comunicat şi
transmis părţilor ce dispun de un interes pentru acest document
din cadrul organizaţiei, în mod expres managerilor din
departamente.
Acesta nu reprezintă un format standard, dar se obişnuieşte ca la
fiecare secţiune din raport să etaleze o opinie a auditorilor unde,
la final se află o opinie concluzională.
Deoarece acesta nu prezintă o formă standardizată, atunci
conţinutul va trebui să conţină menţiuni obligatorii precum:
A. Riscuri semnificative(cele cuprinse în intervalul 5-8)

B. Riscuri esenţiale(conţin intervalul 9-25)
C. Rezumatul ( cuprinde obiectivele şi motivaţia)
Raportul de audit prezintă excepţiile, problemele detaliate cu
rolul de a le stabili măsurile necesare de remediere în timp ce
părerea globală exprimă ideea globală asupra ariei de audit.
3.6 Răspunderea post-universitară
Munca de auditor nu constă doar în acţiunile prezentate anterior
ci şi în observarea evoluţiei programelor agreate de conducere

cu privire la reducerea riscurilor luate după raportul de audit.
Cele mai importante responsabilităţi post-audit constă în
aplicarea procesului de monitorizare a recomandărilor din cursul
auditului, măsurarea impactului lor şi raportarea la stadiul
conducerii entităţii.
O funcţie esenţială este considerată opinia auditorilor la
stabilirea deciziei situaţiilor financiare şi auditului extern
efectuat la entitatea economică.
1.3 COMPONENTELE INFORMĂRII FINANCIAR-CONTABILE ÎN CADRUL

UNEI ENTITĂȚI
1.3.1 Bilanțul - situație de reflectare a poziției financiare
Bilanțul reprezintă documentul contabil de sinteză în cadrul căruia sunt prezentate
elementele de activ și de pasiv ale unei entități economice la încheierea exercițiului, precum și
în celelalte situații prevăzute de lege. Acesta constituie un instrument contabil de mare
importanță în procesul conducerii, fiind necesar pentru stabilirea deciziilor privitoare la
stabilirea, finanțarea, utilizarea și recuperarea fondurilor, organizarea controlului asupra
realizării deciziilor luate, precum și pentru stabilirea unor drepturi și obligații, a unor
răspunderi și cointeresări provenite din activitatea de gospodărire și dezvoltarea
patrimoniului.
Dacă bilanțul constituie un instrument contabil, prin care este reflectat patrimoniul
unității și rezultatele activității desfășurate pe parcursul unui exercițiu financiar, în timp acesta
a putut fi definit ca fiind „ rezultatul activității pe o anumită perioadă” ( Mic dicționar
enciclopedic, 1978).
Ca instrument contabil, bilanțul este „ tabloul contabil al activului și pasivului unei
întreprinderi sau al unei activități financiare pentru o anumită perioadă de timp”

sau
document contabil care reflectă situația conturilor unei întreprinderi la o anumită dată”
(
Dicționarul explicativ al limbii române, 1975).
Conținutul bilanțului, conform OMFP nr. 1802/2014 cuprinde informații referitoare la:
- imobilizări corporale
- active necorporale
- active financiare investiții financiare prin metoda punerii în echivalență
- creanțe
- stocuri
- creanțe comerciale
- numerar și echivalente de numerar
- datorii comerciale și de natură similară
- datorii privind impozitul amânat
- provizioane
- datorii pe termen lung putătoare de dobândă
- capital emis și rezerve
Întreprinderile vor trebui să își construiască bilanțul după următoarea rețetă ( format
vertical, tip listă) instituit de OMFP 18002/2014, după cum urmează:
Plagiatul detectat: 0,27% http://legislatie.just.ro/Public/De... + 6 id: 37

resurse! Dacă un activ sau o
datorie are legătură cu mai mult de un element din formatul
bilanțului, relația sa cu alte elemente trebuie prezentată în notele

anexe.

resurse! Prezentarea activelor
ca active imobilizate sau ca active circulante depinde de scopul
căruia îi sunt destinate și intenția de păstrare, potrivit politicilor contabile aprobate de
administratori sau de persoanele care au obligația gestionării entității.
Modificarea naturii unui activ, în baza deciziei managementului, trebuie susținută de
elemente precum existența unui contract, modificarea destinației

activului.

resurse! Activele imobilizate
sunt active generatoare de beneficii economice viitoare și deținute
pe o perioadă mai mare de un an. Ele trebuie evaluate la costul de achiziție sau la costul de
producție.

resurse! Un activ se clasifică ca
activ circulant atunci când:
- se așteaptă să fie realizat sau este deținut cu intenția de a fi vândut sau consumat în
cursul normal al ciclului de exploatare al entității;
- este deținut, în principal, în scopul tranzacționării;

- se așteaptă a fi realizat în termen de 12 luni de la data bilanțului;
- este reprezentat de numerar sau echivalente de numerar a căror utilizare nu este
restricționată;
Toate celelalte active reprezintă active imobilizate.
Ciclul de exploatare al unei entități reprezintă perioada de timp dintre achiziționarea
activelor care sunt destinate procesării și finalizarea acestora în numerar sau echivalente de
numerar.
Echivalentele de numerar reprezintă investițiile financiare pe termen scurt, extrem de
lichide, care sunt ușor convertibile în numerar și sunt supuse unui risc nesemnificativ de
schimbare a valorii.
În categoria activelor circulante se cuprind:
- stocuri inclusiv valoarea serviciilor prestate pentru care nu a fost întocmită

factură.
- creanțe
- investiții pe termen scurt
- casa și conturi la bănci

resurse! Activele circulante
trebuie evaluate la costul de achiziție sau costul de producție.
resurse! Ajustările de valoare
se fac pentru activele circulante în vederea prezentării acestora la
cea mai mică valoare de piață sau, în circumstanțe speciale, la o altă valoare
minimă atribuită
acestora la data bilanțului.

resurse! Contabilitatea terților
asigură evidența datoriilor și creanțelor entității în relațiile acesteia
cu furnizorii, clienții, personalul, asigurările sociale, bugetul statului, entitățile afiliate,
entitățile asociate și entitățile controlate în comun, asociații/acționarii, debitorii și creditorii
diverși.

resurse! În baza contabilității de
angajamente, entitățile trebuie să evidențieze în contabilitate
toate veniturile și cheltuielile, respectiv creanțele și datoriile rezultate ca urmare a unor
prevederi legale sau contractuale

.
Drepturile și
resurse!
obligațiile, precum și
unele bunuri care nu pot fi integrate în activele și
datoriile entității se înregistrează în contabilitate în conturi în afara bilanțului, denumite și
conturi de ordine și evidență.
În România există o serie de principii contabile care stau la baza proiectării identități
contului de bilanț și anume:
1. Principiul patrimonialității bilanțului
Respectarea acestui principiu implică separarea activității entităților de cele ale
proprietarilor și implică definirea unui cadru juridic care capătă forma unei entități.
Principiul patrimonialității a determinat alte principii și anume:
- principiul costurilor istorice

- principiul prudenței
- principiul intangibilității bilanțului de deschidere
2. Principiul reprezentării eficacității forțelor unității face recurs la principiile
contabile precum permanența metodelor, continuitatea activității și independenței exerciţiului
având consecințe directe în stabilirea rezultatului și implicit în recunoașterea elementelor de
activ și de pasiv.
3. Principiul lichidității, exigibilității și solvabilității care este determinat de analiza
lichidității și solvabilității patrimoniului.
4. Principiul funcționalității asigură posibilitatea grupării activelor și pasivelor unității
după funcția pe care o îndeplinesc, având în vedere totodată gradul de lichiditate și
exigibilitate.
În acest sens, în activ se delimitează structuri separate pe funcția de investiții și funcția
de exploatare, iar în pasiv pe funcția de finanțare și funcția de exploatare.
5. Principiul contabil al dublei reprezentări a patrimoniului

care se referă la faptul
c
ă bilanțul trebuie să fie în fapt un cont general care sintetizează, la un moment dat,
elementele patrimoniale și rezultatele perioadei de raportare.
6. Principiul prevalării economicului asupra juridicului determină identitatea

documentelor de sinteză și raportare statistică din sistemului contabil anglo-saxon, fiind
acceptat într-o nuanțare slabă de sistemul contabil continental.
7. Principiul importanței relative se referă nu numai la prezentarea documentelor de
sinteză și raportare contabilă, dar și la întocmirea acestora.
Importanța relativă constituie fundamentul imaginii fidele atât

resurse! în bilanț și în contul de
profit și pierdere
, fiind una din rațiunile existenței notelor anexe.
8. Principiul imaginii fidele are interpretări proprii în diferite sisteme contabile
naționale, unele prevăzându-l expres, altele considerându-l implicit în obligațiile
producătorilor de informații.
9. Principiul standardizării formularisticii de bilanț, a respectării normelor
metodologice de completare, centralizare și verificare a bilanțului care asigură posibilitățile
integrării bilanțului, a sintetizării pe diferite trepte organizatorice ale acestuia potrivit nevoilor
contabilității naționale.
10. Principiul unicității bilanțului este o consecință a principiului standardizării,
precum și a faptului că nu s-a lăsat la îndemâna utilizatorilor problema stabilirii principiilor
normative de evaluare a normelor și regulilor contabile, acestea fiind definite de autoritatea
contabilă a statului și aplicate în mod unitar tuturor entităților.
1.3.2 Contul de profit și pierdere - indicator de măsurare a performanței
Principiul prevalenței economicului asupra juridicului își face simțită prezența și în ceea
ce privește recunoașterea cheltuielilor și veniturilor perioadei, evidențiind preferința pentru
criteriul
„substanță economică”
, care devansează ca importanță
„încadrarea juridică”
.
Situația financiară care măsoară succesul, performanțele activității unei entități,
prezentând veniturile, cheltuielile și rezultatele în cursul unei perioade, este

Plagiatul detectat: 0,06% https://eur-lex.europa.eu/legal-con... + 2 id: 50
resurse! contul de profit și
pierdere.
În acest document se prezintă informații care satisfac valențele informative asupra
valorificării capitalului, delimitându-se în acest scop structuri de venituri și cheltuieli în
funcție de natura activității desfășurate.
Contul de profit și pierdere grupează, pe o perioadă de gestiune, ansamblul fluxurilor
economice generatoare de venituri și cheltuieli. Este un document contabil de sinteză care
prezintă rezultatul prin structuri de cheltuieli și venituri, prin activități consumatoare și
producătoare de rezultat.
Întocmirea
resurse! contului de profit și
pierdere este
impusă de faptul că bilanțul patrimonial nu
explică cauzele care au generat performanțele activității, de aceea s-a stabilit întocmirea

resurse! contului de profit și
pierdere.
Contu
l de profit și pierdere prezintă într-o manieră dinamică activitatea, rentabilitatea
entității în cursul unei perioade, în timp ce bilanțul patrimonial este imaginea situaţiei unei
entități la o anumită dată.
Importanța contului de profit și pierdere constă în furnizarea informațiilor necesare
asupra capacității entității de a genera profit, asupra previziunilor privind posibilitatea entității
de a genera fluxuri de trezorerie viitoare. Informațiile despre randamentele anterioare ale
entității, chiar dacă acestea nu sunt o garanție asupra succesului viitor, totuși ele permit o
actualizare a tendințelor activității contribuind la determinarea valorii economice a entității..
Dacă există o corelație rațională între performanțele trecute și viitoare, estimarea tendințelor
rezultatelor, în determinarea valorii economice a entității, nu trebuie pusă la îndoială.
Locul și rolul pe care contul de profit și pierdere îl ocupă în cadrul situațiilor financiare
anuale este diferit în timp precum, și de la un sistem contabil la altul.
Astfel chiar dacă nu există documente recunoscute fiscal, un venit, respectiv o cheltuială
vor fi recunoscute dacă au fost realizate în respectiva perioadă de raportare și a generat
creșteri, respectiv descreșteri ale beneficiilor economice viitoare și au fost rezonabil estimate.

resurse! Contul de profit și
pierdere cuprinde: cifra de afaceri netă, veniturile și cheltuielile
exercițiului, grupate după natura lor, precum și rezultatul exercițiului ( profit sau
pierd
ere).
Conform OMFP 1802/2014, atunci când

resurse! în baza unor prevederi
legale exprese, în
conturile de venituri au fost cuprinse sume reprezentând diverse impozite și taxe reflectate
concomitent în conturi de cheltuieli, cu ocazia întocmirii contului de profit și pierdere, la cifra
de afaceri netă se vor înscrie sumele reprezentând veniturile menționate, corectate cu
cheltuielile corespunzătoare acelor impozite și

taxe.
1.3.3 Fluxurile
Plagiatul detectat: 0,12% https://eur-lex.europa.eu/legal-con... id: 55
de numerar și situația modificării capitalurilor proprii
Situația fluxurilor de numera

r prezintă informații despre capacitatea entităților de a
obține
resurse! numerar și
echivalente de numerar și
utilizarea corespunzătoare a fluxurilor de
numerar.
Avantajele pe care informațiile cuprinse în situația fluxurilor de numerar le aduc sunt
următoarele:
- permit evaluarea variației activului net al societății;

- evaluarea structurilor financiare;
- stabilirea capacității
de a influența valoarea și momentul

apariției fluxurilor de
numerar;
- crește comparabilitatea raportării rezultatelor din exploatare;

- evaluarea istoricului fluxurilor de numerar și posibilitatea generării de previziuni.
Plagiatul detectat: 0,06% http://legislatie.just.ro/Public/De... id: 58

Situația fluxurilor de numerar trebuie să
fie detaliată pe cele trei tipuri de
activități: de
exploatare, de investiție și de
finanțare.
Astfel trebuie degajate următoarele fluxuri de numerar:
- fluxuri
de numerar din activitatea de exploatare
- fluxuri de numerar din activitatea de investiții

- fluxuri de numerar din activitatea de finanțare
În practica internațională s-au delimitat două metode de întocmire și prezentare a
situației fluxurilor de numerar: metoda directă și metoda indirectă.
Metoda directă prezintă încasările și plățile aferente exercițiului financiar respectiv
clasificate pe cele trei tipuri

resurse! de activități ( de
exploatare, de investiții și de finanțare).
Informațiile pot fi obținute din înregistrări contabile sau din ajustarea vânzărilor, costului
acestora și a altor
resurse! elemente din contul
de profit și pierdere cu
variații ale stocurilor, creanțelor
și datoriilor și a altor elemente care afectează numerarul.
Metoda indirectă diferă de prima doar în privința informațiilor privind fluxurile de
numerar din exploatare: astfel profitul din exploatare înainte de impozitare și elementele
extraordinare este ajustat cu acele cheltuieli și venituri nemonetare, precum și cu variația
necesarului de fond de rulment net și cu elemente de cheltuieli și venituri

care sunt luate în
considerare la determinare
a fluxurilor de numerar din activitățile de investiții și de finanțare.
Fluxurile de numerar din activitatea de exploatare

constituie un indicator cheie al
generării de numerar pentru alte activități, respectiv rambursarea împrumuturilor, menținerea
capacității de funcționare a întreprinderii, pentru a plăti dividendele

resurse! și a face noi
investiții,
fără a recurge la surse externe de finanțare.
Fluxurile de numerar
resurse! provenite din activităţi
de exploatare sunt derivate din principalele
activităţi producătoare de venit ale

entităţii .Prin urmare ele rezultă din tranzacţiile şi alte
elemente
resurse! care intră în
determinarea profitului sau a pierderii.
Fluxurile de numerar provenite din activitatea de exploatare sunt următoarele:
-
resurse! încasările în numerar
din vânzarea de bunuri şi prestarea de servicii;
- încasările în numerar provenite din redevenţe, onorarii, comisioane şi alte venituri;
- plăţile în numerar efectuate către furnizorii de bunuri şi prestatorii de servicii;
- plăţile în numerar efectuate către şi în numele angajaţilor;
- plăţile în numerar sau restituiri ale impozitelor pe profit, cu excepţia cazului în care
pot fi asociate în mod specific activităţilor de investiţii şi de finanţare.
Fluxuri de numerar din investiții reprezintă măsura în care cheltuielile efectuate au
generat resurse care vor produce venituri în viitor ( instalații, clădiri etc.)
Fluxurile de numerar
resurse! provenite din activităţi
de investiţii sunt următoarele:
- plăţile în numerar pentru dobândirea de imobilizări corporale;

- încasările în numerar din vânzarea de imobilizări corporale, necorporale şi alte
active imobilizate;
- plăţile în numerar pentru dobândirea de instrumente de capitaluri proprii sau de datorie

ale altor entităţi;
- încasările în numerar din vânzarea de instrumente de capitaluri proprii sau de datorie

ale altor entităţi şi din vânzarea de interese în
asociere în participaţie;
-
resurse! avansurile în numerar
şi împrumuturile acordate altor părţi;
- încasările în numerar din rambursarea avansurilor şi împrumuturilor acordate altor
părţi

resurse! Fluxurile de numerar
din activități de finanțare
permit estimarea cererii viitoare de
fluxuri de numerar din partea finanțatorilor întreprinderii și se referă la primiri sau rambursări
de credite, încasări din emisiuni de titluri, plăți pentru răscumpărarea titlurilor emise.
Fluxurile de numerar din activitatea de

finanţare sunt:
-
resurse! încasările în numerar
provenite din emisiunea de acţiuni sau alte instrumente de
capitaluri proprii;
- plăţile în numerar efectuate către proprietari pentru a dobândi sau răscumpăra acţiunile
firmei;
- încasările în numerar provenite din emisiunea titlurilor de creanţă, împrumuturilor,

efectelor comerciale, obligaţiunilor, ipotecilor şi a altor împrumuturi pe termen scurt
sau lung
;
- rambursarea în numerar a sumelor împrumutate;

-
resurse! plăţile în numerar
efectuate de locatar pentru reducerea datoriei existente aferente unui
contract de leasing financiar

.
Situația modificării capitalurilor proprii prezintă detaliat toate variațiile pe care activul
net le-a suferit

Plagiatul detectat: 0,06% http://limbaromanaaltfel.ro/moromet... id: 75
între momentul de început și cel
de sfârșit al exercițiului financiar.
Pe baza acestui document poate fi analizată capacitatea de menținere a capitalului,
precum și profitul general sau pierderea generală a întreprinderii.
1.3.4 Notele anexe - informații de detaliu a celorlalte situații financiare
Normele contabile naționale impun o structură prestabilită acestui set de situații ce
formează notele anexe, cât și un model de prezentare pentru anumite note, considerate ca
adaptabile unui anumit format de situații financiare anuale.
Se remarcă faptul că în sistemul românesc de raportare financiară, aceste documente
sunt egale ca importanță și antrenează responsabilitate egală pentru cei care le întocmesc și le
semnează.
Privite la modul general, informațiile degajate de notele anexe completează și
comentează informațiile oferite de celelalte situații financiare anuale.
Analiza notelor anexe permite utilizatorilor o mai bună înțelegere, în special,

resurse! a bilanțului
și a contului de profit și pierdere,

oferind informații suplimentare relevante cu privire la
poziția financiară a întreprinderii și a rezultatelor obținute.
Rolul notelor anexe se regăsește în procesul de ameliorare a valorii informaționale a
documentelor contabile de sinteză și raportare anuală.
Întocmirea notelor anexe se face în baza principiului bunei informări, conform căruia,
acestea trebuie să conțină orice informație necesară utilizatorilor.
În notele anexe, pe lângă informațiile obligatorii prevăzute de normele contabile se vor
înscrie orice informații considerate necesare și semnificative pentru obținerea imaginii fidele.
În consecință, notele anexe ale situațiilor financiare anuale trebuie să degaje atât
informații cu privire la principiile de întocmire a documentelor contabile de sinteză și
politicile contabile specifice, selectate și aplicate în cadrul acestora, informații care nu sunt
prezentate în alte situații, cât și informații adiționale necesare în atingerea obiectivului de
reflectare a imaginii fidele, a situației financiare și a rezultatelor obținute.
Notele anexe ale situațiilor financiare trebuie să ofere informații despre bazele
resurse! de
întocmire a situațiilor financiare și politicile contabile

specifice, selectate și aplicate,

resurse! informațiile care sunt
cerute de Standardele Internaționale de Contabilitate și care nu sunt
prezentate în altă parte a situațiilor

financiare, informații suplimentare necesare pentru o
prezentare fidelă.
Notele anexe trebuie să conțină mai multe secțiuni:
- informații generale despre societate și situații financiare;

- prezentarea politicilor contabile utilizate ( metode de evaluare, politici contabile
specifice etc.);
-
resurse! informații referitoare
la elementele din contul de profit și pierdere:
detalierea unor
cheltuieli, detalierea informațiilor cu privire la impozitul pe profit, informații cu
privire la cifra de afaceri;
- informații pentru completarea bilanțului: detalii despre compoziția și starea capitalului

social, tipurile și numărul de acțiuni emise, drepturile de subscriere și atribuire, despre
evoluția obligațiunilor emise, despre natura și scopul rezervelor, despre variația
ajustărilor de valoare, despre tipul, valoarea și exigibilitatea datoriilor, garanții și alte
obligații contractuale financiare;
- informații referitoare la salarii și salariați: detalii despre salarizarea administraților și

directorilor, detalii despre salariați ( număr mediu în cursul anului, pentru fiecare
categorie de personal);
- alte aspecte: baza folosită pentru elementele exprimate inițial în monedă străină,
precum și informațiile generale despre societate ( sediu, forma juridică, adresa, natura
activităţii, nume societate mamă, total active și pasive bilanțiere, alte informații utile).
Notele explicative ale contabilităţii

resurse! În notele anexe la
situațiile financiare, toate entitățile prezintă, în plus față de
informațiile cerute conform altor dispoziții ale prezentelor reglementări, informații referitoare
la următoarele:
a) politici contabile adoptate inclusiv:

- bazele de evaluare aplicate diferitelor elemente.
- conformitatea politicilor contabile adoptate cu principiile contabile prevăzute de
prezentele reglementări
- orice modificări semnificative ale politicilor contabile adoptate.

b) dacă imobilizările corporale sunt evaluate la valori reevaluate, un tabel trebuie să
prezinte:
- mişcările rezervei din reevaluare în cursul exerciţiului financiar, cu excepţia

tratamentului fiscal al elementelor pe care le conţine;
- valoarea contabilă care ar fi fost recunoscută în bilanţ dacă imobilizările corporale

nu ar fi reevaluate.
c) Atunci când instrumentele financiare sunt evaluate la valoarea justă:

- ipotezele semnificative care stau la baza modelelor şi tehnicilor de evaluare;
- pentru fiecare clasă de instrumente financiare derivate, informaţii despre aria şi
natura instrumentelor inclusiv termenii şi condiţiile semnificative care pot afecta
valoarea calendarul şi certitudinea fluxurilor viitoare de

numerar.

resurse! d) Valoarea totală a
oricăror angajamente financiare, garanţii sau active şi datorii
contingente neincluse în bilanţ indicând natura şi forma oricărei garanţii reale care a
fost acordată
;
e)
resurse! Sumele datorate de
entitate care devin exigibile după o perioadă mai mare de 5 ani,
precum şi valoarea totală a datoriilor entităţii acoperite cu garanţii reale depuse de
acestea, cu indicarea formei şi naturii garanţiilor;
d)
resurse! numărul mediu de
angajaţi în cursul exerciţiului
financiar;
resurse! suma avansurilor şi
creditelor acordate membrilor organelor de administraţie, de conducere şi
de supravegher
e cu indicarea ratelor dobânzilor,
a principalelor
resurse!
condiţii şi a oricăror
sume
restituite, amortizate sau la care s-a renunţat, precum şi a angajamentelor asumate în numele
acestora sub forma garanţiilor de orice fel

cu indicarea totalului pe fiecare categorie.
Notele contabile sunt 10 la număr şi cuprind:
1. Nota 1- conţine activele imobilizate făcându-se specificaţii la valoarea lor brută atât la
începutul cât şi la sfârşitul anului, de asemenea transferuri de sume în cont sau din
cont.
2. Nota 2-aici regăsim provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli, soldurile la sfârşitul şi

începutul anului, transferuri de sume în cont sau din cont.
3. Nota 3- în ea este specificată explicitarea profitului net de repartizat, repartizarea

profitului, rezervele legale, dividendele, acoperirea pierderii, altă repartizare şi profitul
nerepartizat.
4. Nota 4-iustrează analiza rezultatului din exerciţiul precedent şi cel curent, referindu-
se la:
Cheltuieli generale ce ţin de administrare;
Cheltuieli de desfacere;
Cifră de afaceri netă;
Costul de bunuri vândute şi de servicii prestate;
Cheltuieli ale activităţii de bază, cheltuieli indirecte de producţie, cheltuieli de

activităţi auxiliare;
Rezultatul din exploatare şi alte venituri din exploatare.
5. Nota 5 conţine - situaţia creanţelor şi datoriile specificându-se la sfârşitul anului

soldurile ce formează conturi de creanţe şi datorii, precum şi termenul de lichiditate(
sub 1 an sau peste) al creanţelor şi termenul de exigibilitate al datoriilor (1 an, 1-5 ani
sau peste 5 ani). De asemenea, se menţionează clauzele ce au legătură cu achitarea
obligaţiilor şi ratelor dobânzii aferente împrumutului, obligaţii pentru care au fost
depuse garanţii sau chiar ipoteci, valoarea obligaţiunilor pentru care au fost constituite
provizioane.
6. Nota 6- include politici, principii şi metode contabile prezentându-se:
Reguli ale evaluării alternative unde se menţionează: valoarea elementelor

afectate la costul istoric, limite şi modalităţi de aplicare, baza de evaluare
adoptată, influenţa asupra rezultatului, conţinutul, ajustări efectuate pentru

aplicarea regulilor evaluării alternative;
Schimbarea metodelor de evaluare, abateri de la principii contabile, unde se

specifică: motivul, natura, rezultatul poziţiei financiare, evaluarea efectivului
asupra patrimoniului;
Totalul dobânzilor ce se includ în costul producţiei activelor imobilizate şi

circulante ce au ciclu mare de producţie.
7. Nota 7- numără acţiunile şi obligaţiunile prezentând informaţii precum:
Acţiuni emise pe parcursul exerciţiului financiar( tipul, numărul,

resurse! valoarea
nominală totală şi valoarea încasată la
distribuire a acţiunii, drepturile privind
distribuirea);
Obligaţiunile emise( tipul, valoarea de emisiune şi suma primită pe tipul de

obligaţiune, obligaţiuni emise de persoană juridică, deţinute de o persoană
împuternicită sau nominalizată de aceasta);
Capitalul social subscris, valoarea totală şi numărul pe tipul de acţiuni emise,

răscumpărabile.
8. Nota 8- înglobează informaţiile privind directorii, administratorii şi salariaţii ,

menţionându-se:
Salarizările directorilor şi administratorilor: valoarea avansurilor, creditelor ce

se acordă directorilor şi administratorilor pe parcursul unui exerciţiu financiar(
principalele clauze ale creditării, rata dobânzii, suma rambursată până la data
respectivă);
Salariaţii(numărul mediu pe categorii, numărul mediu aferent exerciţiului

financiar, salarii de plătit sau plătite, cheltuieli cu asigurări sociale şi cheltuieli
ale contribuţiei la pensie).
9. Nota 9- se găsesc exemple ale analizei principalilor indicatori economici-financiari

precum:
Indicatori de lichiditate ;
Indicatorul de activitate;
Indicatorul de risc;
Indicatorul de profitabilitate.
10. Nota 10.sunt precizate alte informaţii ce se referă la:
Prezentarea persoanei juridice;

Modalitatea utilizată pentru exprimarea elementelor de activ şi pasiv în
monedă naţională, cheltuielilor şi veniturilor ce se evidenţiază în monedă
străină iniţial;
Relaţia persoanei juridice cu firmele asociate, filiale sau cu alte întreprinderi ;
Cifra de afaceri prezentată pe tipuri de pieţe de desfacere şi sectoare

economice;
Impozitul pe profit;
Onorariile ce revin persoanelor autorizate care verifică situaţiile financiare

anuale simplificate;
Cheltuieli cu ratele şi chiriile;
Angajamente primite;
Angajamente acordate.
Cap II
STUDIU DE CAZ
2.1 Prezentarea activităţii şi obiectivelor S.C. ITI COMPUTER S.R.L. în
desfăşurarea acesteia
Societatea comercială IT COMPUTER S.R.L. s-a înfiinţat în 2003, ca urmare a asocierii
a trei persoane fizice, care au subscris şi vărsat un capital social de 200 lei. Acesta este
împărţit în părţi sociale egale, pe care le deţin cei trei asociaţi, în următoarele ponderi:
Popescu Vasile deţine 100% ;
Sediul societăţii comerciale se află în Drobeta Turnu Severin, b-dul Tudor Vladimirescu,
nr.97 şi a fost înmatriculată la Registrul Comerţului nr. J25/75/2003, cod unic de înregistrare
RO 15219050.
Din punct de vedere juridic, această societate este o societate comercială cu răspundere
limitată, persoană juridică română, organizată în conformitate cu legile ţării şi are o durată de
funcţionare nelimitată.
Obiectul de activitate principal al S.C IT COMPUTER S.R.L. declarat şi înregistrat cu ocazia
înfiinţării, la Registrul Comerţului, îl reprezintă activitatea codificată CAEN 4754, şi anume:
comerţul cu amănuntul al articolelor şi aparatelor electronice şi electrocasnice, în

magazine specializate;
Activităţile secundare, înscrise ulterior, prin Declaraţia de menţiuni, pe care le poate desfăşura
S.C IT COMPUTERS.R.L. se referă la :

a. producţia de echipamente electronice din componente şi a programelor informatice;
b. efectuarea de servicii de reparaţii, instalaţii, întreţinere a echipamentelor electronice şi
aparaturii electrocasnice;
Conducerea societăţii comerciale IT COMPUTER S.R.L. se realizează de către Adunarea
Generala a Asociaţilor, care decide asupra activităţii acesteia şi asupra politicii economice şi
comerciale.
Adunarea Generala a Asociaţilor alege un Consiliu de Administraţie, ce numeşte un manager
care se ocupă de conducerea executivă a activităţii, ale cărui atribuţii sunt stabilite de
Consiliul de Administraţie.
Adunarea ordinară
resurse! se întruneşte cel
puţin o dată pe an
în
resurse! cel mult trei luni de la
închiderea
exerciţiului financiar şi are următoarele atribuţii principale:
✓ aprobă sau modifică Bilanţul după ascultarea raportului Consiliului de Administraţie,

după care fixează dividendul;
✓ se pronunţă asupra gestiunii societăţii;
✓ stabilesc bugetul de venituri şi cheltuieli pe exerciţiul următor;
✓ hotărăşte gajarea, încheierea sau desfiinţarea uneia sau mai multora din subunităţile
societăţii.
Adunarea extraordinară se întruneşte ori de câte ori este nevoie, pentru rezolvarea oricăror
probleme ale societăţii.
Consiliul de Administraţie şi directorul sunt răspunzători pentru îndeplinirea tuturor
obligaţiilor stabilite prin lege şi statutul societăţii.
Structura organizatorică se prezintă astfel;
AGA
CA
MANAGER
DIRECTOR
ECONOMIC
DIRECTOR TEHNIC
COMP.
FINANCIAR –
CONTABIL
COMP. RESURSE
UMANE
COMP.
PRODUCTIE
COMP. TEHNIC
1 Structura organizatorică a S.C IT COMPUTER S.R.L.
Activitatea desfăşurată la S.C. IT COMPUTER S.R.L. se împarte în trei subactivităţi, care se
completează şi menţin societatea pe piaţa produselor electronice, astfel:
A. activitatea comercială cu mărfuri de natura produselor electronice, şi anume:
tehnică de calcul, componente electronice, software,;

accesorii PC, consumabile pentru imprimante, copiatoare, suport de date;
sisteme de alarmă, sisteme de supraveghere video.
B. activitatea de producţie a echipamentelor electronice, de supraveghere şi video, cu ajutorul
componentelor, în configuraţia cerută de clienţi;
C. activitatea de prestări servicii se referă la:
- service pentru echipamente electronice;

- instalare reţea network, multimedia;
- instalare sisteme de alarmă şi supraveghere video.
Politica de marketing a S.C IT COMPUTER S.R.L. include strategii de păstrare a clienţilor
tradiţionali, atragere de clienţi noi, continuitatea în tranzacţiile comerciale cu furnizorii mai
vechi, cercetare a pieţei în ofertele nou apărute.
Dezvoltarea pe parcursul exerciţiilor financiare s-a datorat în primul rând calităţii produselor
comercializate, apoi preţurilor mai mici practicate faţă de concurenţă, în ideea menţinerii
colaborării cu toţi clienţii pe termen lung. Se adaugă şi calitatea serviciilor prestate către
beneficiari, datorită angajării de personal calificat, cu pregătire în domeniu, majoritatea cu
studii superioare.
Dintre furnizorii cu care societatea comercială are un volum mare de tranzacţii se pot enumera
S.C. CARO COMP S.R.L., Timişoara,

S.C. IT NETWORK S.R.L., Craiova,
DT COMPUTERS S.R.L., Bucureşti,
S.C. ALSYS DATA S.R.L., Bucureşti,
TRUST SYSTEM S.R.L., Timişoara
Clienţii mai importanţi cu care societatea comercială are contracte de prestări servicii sau
furnizare de echipamente IT sunt :
AGER COMPUTER S.R.L.,

SCAND S.A.,
FLOMIRO COM SERV S.R.L.,
HIDROSERV PORŢILE DE FIER S.A.,
FORSEV S.A.,
QUASIT SYSTEM S.R.L.,
HERMES S.R.L.,
COMP.
COMERCIAL
COMP.
SERVICE
HIDROELECTRICA S.A.
DANART S.R.L.,
CRESCO S.R.L., Drobeta Turnu Severin.
Activitatea desfăşurată în cadrul societăţii este urmărită în principal de către Compartimentul
Financiar - Contabil, prin intermediul serviciilor subordonate, şi vizează:
efectuarea corectă şi la timp a înregistrărilor contabile cronologic şi sistematic;

asigură întocmirea, circulaţia şi păstrarea documentelor justificative care stau la baza
înregistrărilor contabile;
asigură întocmirea la timp şi în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare a

balanţelor de verificare şi bilanţurilor;
întocmeşte lunar situaţiile privind principalii indicatori tehnico – economici;

efectuează periodic inventare privind stocul cantitativ şi valoric de materii prime şi
materiale, obiecte de inventar, mijloace fixe, piese de schimb, carburanţi;
asigură depunerea la timp a bilanţurilor, declaraţiilor lunare la Casa de Sănătate,

Administraţia Financiară , DGMPS,
Casa de Pensii;
verifică şi analizează contabilitatea furnizorilor şi clienţilor;

verifică şi analizează contabilitatea trezoreriei, a creditelor pe termen scurt;
întocmeşte documentaţia necesară pentru obţinerea creditelor şi participarea la
licitaţiile organizate de diverse instituţii publice şi societăţi comerciale;
întocmeşte analize ale costurilor pe fiecare lucrare;

contabilizează şi analizează costurile reparaţiilor în perioada de garanţie;
stabileşte arhivarea documentelor întocmite.
Rolul acestui compartiment este foarte important, el informează şi raportează periodic cifra de
afaceri, realizează analize privind costurile, rezultatele, situaţia societăţii, pentru a fi luate
măsuri din timp, pentru a preveni repetarea unor greşeli, pentru a elimina cheltuielile inutile.
La societatea studiată, datele sursă privind operaţiile economice, consemnate în documentele
justificative, sunt înregistrate în ordine cronologică şi grupate, sistematizate în registrele de
contabilitate ce furnizează informaţii privind situaţia şi mişcarea patrimoniului.
Acestea se prezintă sub forma unor registre legate, fişe, foi volante sau situaţii obţinute la
calculatorul electronic cu un conţinut şi formă adecvată scopului pentru care sunt elaborate.
Având în vedere destinaţia sau scopul pentru care se folosesc registrele contabile la societate,
se pot grupa în:
registre pentru evidenţa cronologică ce înregistrează operaţii economice şi

financiare în mod obligatoriu: registru jurnal,
registrul inventar, fişa de cont, registru jurnal de încasări şi plăţi, notă de contabilitate;
registre sistematice ce asigură gruparea, sistematizarea şi înregistrarea operaţiilor
economico - financiare în funcţie de natura lor în ordinea de succesiune a
documentelor justificative în care sunt consemnate: registrul cartea - mare, registrul
inventar;
registre combinate sau mixte: servesc atât pentru înregistrarea cronologică, cât şi
pentru cea sistematică, precum şi pentru evidenţa analitică.
În circuitul documentelor şi al registrelor de contabilitate se impune unitatea informaţiilor ce
poartă răspunderea prelucrării cu exactitate şi în conformitate cu normele legale a datelor din
documente şi respectării regulilor de control, prevăzute în programul de prelucrare a datelor.
Societatea, utilizând sisteme de prelucrare automată a datelor, are obligaţia să asigure
respectarea normelor contabile, stocarea şi păstrarea, controlul datelor înregistrate în
contabilitate. De altfel, compartimentul financiar – contabilitate foloseşte un program de
contabilitate
“Mentor”
agreat de societate încă de la înfiinţare, care permite obţinerea de
nenumărate situaţii contabile, cele conforme cu legislaţia, dar şi unele definite de către
utilizator, utile conducerii.
Programul informatic de contabilitate cuprinde următoarele module:
1. Contabilitate generală;
2. Gestiunea stocurilor de valori materiale
3. Evidenţierea şi urmărirea clienţilor;
4. Evidenţierea şi urmărirea furnizorilor;
5. Sistem financiar − fiscal.
Elaborarea metodologiei de lucru cu privire la operaţiile contabile, inclusiv circuitul
documentelor între compartimente, este asigurată de către compartimentul financiar-contabil.
Fiecare operaţie care afectează patrimoniul este reflectată în documentele justificative
întocmite de acest compartiment care face totodată şi înregistrările contabile ale operaţiilor
patrimoniale.
Importanţa acestui compartiment rezidă şi din faptul că asigură funcţionarea şi perfecţionarea
sistemului de contabilitate, a ţinerii contabilităţii şi pregăteşte rapoartele financiare prin care
Consiliul de Administraţie evaluează rezultatele operaţiilor trecute şi a planurilor, controlând
astfel modul de conducere a afacerilor pe ansamblul societăţii.
În acelaşi timp, realizează o bună colaborare cu organele fiscale prin organizarea evidenţei
impozitului pe profit la nivel de societate şi prezintă propuneri managerului general cu privire
la problemele fiscale.
În tabelele de mai jos sunt prezentate elementele active şi pasive ale firmei(este realizată o
pondere a elementelor active şi pasive în totalul activ, respectiv totalul pasiv).
Prin analizarea economică-financiară a întreprinderii IT Computer S.R.L. propun
diagnosticarea actualei situaţii a firmei. De asemenea, reliefez starea economică şi prin
calculul indicatorilor economici şi financiari (asigurând astfel o premisă a fundamentării unei
previziuni a evoluţiei viitoare a acestor indicatori).
Detector de plagiat
Dreptul tău de a cunoaște autenticitatea!

Limbă

Sistemul de Control Intern Si Influenta Asupra Deciziilor Manag. La Sc.

Încărcat de

Informații document

Descriere:

Titlu original

Drepturi de autor

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Descriere:

Drepturi de autor:

Sistemul de Control Intern Si Influenta Asupra Deciziilor Manag. La Sc.

Titlu original:

Încărcat de

Descriere:

Drepturi de autor:

https://plagiarism-detector.

Detector de plagiat v. 1750 - Raportul originalității: 15.05.2021 21:28:56

Document analizat: rap MITARU RAZVAN.pdf Licențiat la: monica patrutescu

Surse de top ale plagiatului:

Detalii privind resursele procesate:

Adresele URL excluse::

Adresele URL incluse:

Analiza detaliată a documentului:

DROBETA TURNU SEVERIN

FACULTATEA DE ECONOMIE ŞI ADMINISTRAREA AFACERILOR

MANAGEMENT CONTABIL, EXPERTIZĂ ŞI AUDIT

Lect. univ. dr. Monica Pătruţescu

MIȚARU RĂZVAN DANIEL

Plagiatul detectat: 0,15% https://studentpenet.ro/campus-crai... + 2 id: 2

DROBETA TURNU SEVERIN

FACULTATEA DE ECONOMIE ŞI ADMINISTRAREA AFACERILOR

MANAGEMENT CONTABIL, EXPERTIZĂ ŞI AUDIT

SISTEMUL DE CONTROL INTERN ȘI

INFLUENȚA ASUPRA DECIZIILOR

MANAGERIALE LA S.C. QUASIT

Lect. univ. dr. Monica Pătruţescu

MIȚARU RĂZVAN DANIEL

ACTIVITATEA ORGANIZAȚIEI ECONOMICE

1.1 Structura sistemului de control intern

1.2 Organizarea controlul intern

1.3 Relaţia dintre obiectivele managementului

CONTROLULUI INTERN DE CĂTRE

MANAGEMENTUL S.C. QUASIT SYSTEMS S.R.L.

2.1 Prezentarea activității și organizării 21

S.C. QUASIT SYSTEMS S.R.L.

2.2 Cerinţe de organizare a controlului intern

în cadrul S.C. QUASIT SYSTEMS S.R.L.

2.3 Sistemele de informare ale controlului intern pe

activitatea IT și rolul în decizii manageriale

Plagiatul detectat: 0,07% https://pdfcoffee.com/audit-intern-... id: 3

Etimologia cuvântului control provine din expresia latinească

„contra trolus", prin

care se înţelege „verificarea unui act duplicat după original”.

de îmbunătăţire". În acelaşi timp, controlul semnifică o supraveghere continuă, morală şi

materială, ca şi stăpânirea unei activităţi, a unei situaţii.

În literatura de specialitate avem şi alte accepţiuni, astfel:

■ în accepţiunea francofonă „controlul este o verificare, o inspecţie atentă a

■ în accepţiunea anglo-saxonă „controlul este acţiunea de supraveghere a cuiva, a

reglementare a unui mecanism”

Plagiatul detectat: 2,55% https://biblioteca.regielive.ro/cur... + 5 id: 5

controlul înseamnă aprecierea conformităţii cu o normă, un standard, un model.

aceasta înţelegând că se desfăşoară în mod conştient şi urmăreşte întotdeauna un scop), care

constă în verificarea şi analiza permanentă, periodică sau inopinată a unor procese,

fenomene, operaţii, informaţii, rezultate dintr-un domeniu oarecare, în scopul

preîntâmpinării şi lichidării eventualelor neajunsuri.

În acest fel, controlul asigură cunoaşterea temeinică şi detaliată a realităţilor

judecăţi de conformitate, interpretând stările de lucruri constatate printr-o raportare

continuă a acestora la obiectivele de atins, normele fixate anticipat sau regulile de

desfăşurare prestabilite. Va fi posibil, în acest fel, să se determine abaterile, să se stabilească

semnificaţia şi implicaţiile lor, să se identifice cauzele care le-au generat şi să se elaboreze

măsurile ce se impun pentru evitarea repetării lor în viitor.

esenţiale: cunoaştere, constatare, comparare, respectiv cunoaşterea stărilor de lucruri ideale,

constatarea realităţilor practice şi compararea acestora. În unele situaţii pot interveni

Plagiatul detectat: 1,31% https://pdfcoffee.com/audit-intern-... + 3 id: 6

mijloc de analiză a realităţii şi de corectare a erorilor.

asociază cu activitatea de cunoaştere, ce va permite managementului să coordoneze