Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
Proiect individual
A realizat:Popa Cristin
Autori și opere de referință
Autorul construieste un spatiu ideal, fata de care isi exprima fidelitatea si dragostea. -Astfel chiar la
inceputul romanului este prezentat satul natal: “sat mare si vesel cu vechi razesi”, “intemeiat in toata
puterea cuvintului”. Satenii sint prezentati in timpul muncii si a jocului, fiind harnici si veseli. Satul are
biserica, scoala, preot si dascal care fac cinste locului. Creanga prezinta cu nostalgie casa parinteasca in
care este intelegere, veselie si bunastare, acolo unde a petrecut ani fericiti intre
parinti, frati si surori: “casa parinteasca din Humulesti cu stilpul hornului... prichiciul vetrei...cuptorul pe
care ma ascundeam cind ma jucam cu baiatii...doamne frumos era pe atunci ”.
Creanga prezinta Humulesti ca un sat etern, al carui oameni intruchipeaza vieti legat de munca si viata familiilor.
Humulesti nu este un sat oarecare launtric, izolat ca alte sate, este prezentat in relatii cu asezarile invecinate. Dimpotriva,
satul este asezat la incrucisarea marilor drumuri, care duc spre diferite manastiri.Autorul insista asupra geografiei
economice si spirituale a tinutului. Astfel oamenii sunt definiti prin ocupatie si psihologia lor. Vinatorii Neamtului sunt
“saminte de viteji” pentru ca s-au luptat cu armatele lui Sobieski, cei din Bledea sunt generosi. Locuitorii se ocupa cu:
stuparitul, olaritul, prelucrarea liniilor, cresterea animalelor. Astfel aceste tinuturi sunt prezentate prin elemente de
permanenta din istoria Moldovei, sunt prezentate manastiri, domnitori si mitropolisti.Cu nostalgie Creanga descrie
tinuturile Ozanei cu apele curgatoare si limpezi in care se oglindesc vechile ziduri ale Cetatii Neamtului.
Satul este vazut prin ceea ce impresioneaza sufletul sau de flacau (hore, petreceri...)Chiar din primele
fragmente ale romanului identificăm o mulțime de obiceiuri, începând cu hora din sat, care se organiza în
fiecare duminică: ,,Ș-apoi Humuleștii, și pe vremea aceea, nu erau numai așa, un sat de oameni fără căpătâi,
ci sat vechi răzășesc, întemeiat în toată puterea cuvântului: cu gospodari tot unul și unul, cu flăcăi voinici și
fete mândre, care știau a învârti și hora, dar și suveica, de vuia satul de vatale în toate părțile,
Desi in Amintiri scriitorul priveste , cu ochii copilului de odinioarã, lipsit de griji, preocupat de jocurile sale si
nu de neajunsurile oamenilor, sunt zugrăvite în această opera și destule aspecte amare de viață
rurală.Creangã îi admirã pe harnicii tãrani humulesteni, gospodari vestiti, care "nu-s trãiti ca în barlagul
ursului, ci au fericirea de a vedea lumea de toatã mana", ei asezati pe drumuri umblate. Ei erau însă „rãzãsi
fãrã pãmanturi”, nevoiţi sã-si cîstige existenţa mai mult din confecţionarea şi vînzarea sumanelor. Sãrãcia în
care se zbãteau mulţi ţãrani este evidentã în prezentarea gospodãriei Irinucãi "toatã averea Irinucãi erau
cocioaba, doi boi, un ţap si douã capre slabe si raioase".
La țarã există puține scoli și cele care funcționau, au fost create de particulari, care adesea urmãreau numai beneficii
personale, cum era cazul catihetului Conta de la Fãlticeni. Scolile nu aveau localuri proprii ca în cazul scolii din Humulesti.
Copii trebuiau sã plãteascã taxe mari si din aceastã cauzã multi rãmaneau pe dinafarã. Statutul nu era preocupat nici de
pregãtirea cadrelor didactice. Învãţãtorii erau improvizati din dascãlii bisericilor, din preoti sau cãlugãri "care si ei se mirau
cum au ajuns profesori". Acestia nu le explica niciodata nimic, ii invatau mai ales rugaciuni si cîntece religioase. Nu existau
manuale, învãtãu pe cãrti bisericesti si cînd exista cîte un manual scolar, acela era asa delimitat sau de gresit, cã mai rãu
încurca pe copii. Elevii neavînd o bunã îndrumare didacticã erau obligati sã memoreze fãrã a intelege ceva. În scoli se
folosea bătaia (Sfîntul Niculai și Calul Bălan). Cãlugãrii si preotii erau aspru critici, ei formau o categorie de privilegii "pe
preoții noastri din sat nu-i încape cureaua de pantecari ce sunt, căci popa are mana de luat, nu de dat"
Descrierea satului romanesc in opera "Ion" de Liviu
Rebreanu
Atmosfera acestui sat este una calma. Nu exista nimic care sa anunte
ce se va intampla, toata aceasta descriere parand a fii linistea de
dinaintea furtunii.Prima casa focalizata a satului este casa invatatorului
Herdelea. Invatatorul are cea mai importanta pozitie din sat, iar faptul
ca a sa este prima locuinta de la intratea in sat,ii ofera acestuia un
statut privilegiat. Insa casa sa se afla pe o bucata din panantul bisericii,
avand astfel o pozitie incomoda, invatatorul fiind in permanenta sufocat
pentru ca locuieste pe o bucata de pamanat ce nu ii apartine.
Apoi este descrisa casa lui Alexandru Pop-Glanetasul “usa e inchisa cu zavorul; coperisul de paie parca e un cap de balaur;
peretii varuiti de curand deabia se vad prin sparturile gardului” Aceasta descriere a satului spune multe despre oamneii ce
locuiesc in acea casa, ei se simt amenintati si au o atitudine defansiva, se produce o izolare a intregii familii.
Ultimul element focalizat este carciuma ce reprezinta un punct de rascruce, pe acolo trecand totii oamneii si producandu-se
numeroase evenimente.Oamenii ce populeaza acest spatiu sunt bine organizati, respecta cu strictete regulile nescrise,
traditiile, si functioneaza ca un mecanism. Functionalitatea acestui mecanism este asigurat de : ierarhizarea sociala, prezenta
traditiilor si institutiile existente in sat.
Asemanari: Deosebiri:
*In toate cele trei opere ,in sat sunt prezente traditii si *In prima opera statul taranilor nu conteaza, iar
obiceiuri asemanatoare. in celelalte doua conteaza
*Taranii in toate cele 3 sate erau muncitori *Taranii au pareri diferite despre preoti
*In cele 3 sate este evocata tema familiei , viziunea *Actiunile ce se povestesc in aceste opere sunt
despre lume in ani diferiti.