ENUNȚUL TEMEI: Realizați un eseu de aproximativ 3 pagini cu titlul Elevul și clasa: toți

diferiți și totuși împreună, în care să analizați elemente specifice clasei de elevi ca grup social,
raportându-vă, cu exemple adecvate, la experiența dvs. didactică (acolo unde există) sau
personală (școlară, din anii de studii). Pentru analiză în cadrul eseului, luați în considerare
aspectele generice de mai jos:
- Contextul educațional contemporan și specificul psihologic al generațiilor actuale de elevi;
- Tehnologie vs. pedagogie în clasa de elevi;
- Dimensiunea normativă a clasei de elevi (norme explicite vs. norme implicite în clasa de elevi);
- Climatul relațional al clasei de elevi (relațiile profesor-elev și elev-elev);
- Diversitate și incluziune la nivelul clasei de elevi;
- “Strategii de supraviețuire” dezvoltate de elevi pentru a se adapta la viața internă a clasei/școlii;
- Dezvoltarea personală și socio-emoțională a elevilor: cum stimulăm această dimensiune
importantă pentru dezvoltarea personalității elevilor?
 Elevul și clasa: toți diferiți și totuși împreună

Colectivul de elevi este organizat ţinându-se cont de vârstă, experienţa de viaţă, de

gradul de instruire a membrilor componenţi conferindu-i astfel o anumită omogenitate.
Colectivul de elevi este un grup social, o variant a acestuia. Grupul este o noţiune
supraordonată, iar colectivul de elevi este o noţiune subordonată. Caracteristicile definitorii ale
colectivului de elevi sunt structura, coeziunea, dinamica și scopurile specifice.
Structura colectivului de elevi presupune interrelaţiile ce se stabilesc între membrii săi.
Relaţiile interpersonale din interiorul clasei de elevi pot fi văzute din doua perspective. O
perspectivă se referă la atitudinea elevului faţă de ceilalţi colegi, la sentimentele pe care la are
acesta faţă de aceştia (de simpatie, antipatie, indiferenţă etc.). O altă perspectivă se referă la
modul în care colegii săi sau clasa de elevi în ansamblu, răspund prin aceleaşi sentimente
adresate fiecărui elev. În prima perspectivă este vorba despre expansiunea socială, iar in a doua
perspectivă este vorba despre incluziunea socială. Structura informală rezultă din corelarea celor
două perspective specifice relaţiilor interpersonale. În funcţie de modul în care se distribuie
aceste relaţii interpersonale vor apărea asa-zisi lideri informali. Atât liderii formali cât şi liderii
informali îşi concentrează eforturilor în vederea îndeplinirii sarcinilor şi a menţinerii coeziunii
colectivului, nu însă în acelaşi fel şi prin acelaşi mijloace. De aici, diferenţele şi contradicţiile ce
pot apărea între ei, care pot evolua până acolo încât liderii informali să acapareze şi să
contrabalanseze influenţele exercitate de către cei formali. Cele două structuri sa află în strânsă
legătură.
Colectivul de elevi, ca oricare alt grup social, se constituie în vederea desfăşurării unor
activităţi şi atingerii unor scopuri educative, care la rândul lor sunt subordonate unui ideal
educaţional.
În clasa de elevi se realizează pe de o parte o interacţiune profesor-elev, dar şi o
interacţiune elev-elev. O importanţă deosebită îl are climatul afectiv din grupul de elevi. Clasa
de elevi este un grup foarte important pentru orice copil, deoarece rămân împreună de-a lungul
câtorva ani şi are o influenţă imensă asupra membrilor săi.
Clasa şcolară deţine toate trăsăturile unui grup, şi anume valori, scopuri şi standarde de
comportament şi în care sunt posibile contacte interpersonale frecvente. În urma interacţiunii
membrilor grupului se dezvoltă norme ce duc la modelarea comportamentelor acestora şi pe
parcurs le face previzibile.
Şcoala ca instituţie de ansamblu modulează atitudinile şi manifestările elevilor. Ea îşi
pune amprenta asupra procesului dezvoltării copiilor indiferent dacă este o şcoală rurală sau
urbană, centrală sau periferică, renumită sau mai puţin cunoscută, cu profesori de elită sau
condiţii materiale foarte bune. Toate influnţele care vin din partea şcolii reuşesc să dezvolte cât
mai mult capacităţile psihice ale elevului dacă este suplimentarizată şi de prestaţia educaţională a
familiei. În special în primii ani de şcoală, după concentrarea şi efortul depus în clasă, copilul
simte nevoia de îngrijirea, încurajarea, acceptarea şi susţinerea afectivă a familiei sale. Întors
acasă, el trebuie să vadă interesul părinţilor faţă de ceea ce a făcut la şcoală pentru a creşte şi în
ochii lui, importanţa acestei activităţi, să vadă că este preţuit pentru efortul şi reuşitele lui.
Discuţia pe tema activităţii şcolare („ce ai făcut la şcoală?”) trebuie să fie firescă, zilnic şi să
apară ca un prilej de stimulare, încurajare pentru ce a făcut bine şi atenţionare şi prevenire pentru
ce nu poate fi acceptat, dar însoţite din partea părinţilor de înţelegerea şi dorinţa de a-l ajuta. Este
si mai bine dăca elevul simte el însuşi nevoia de a discuta cu părinţii despre cele petrecute la
şcoală. El trebuie să poarte cu sinceritate şi încredere acest dialog cu părinţii lui şi să simtă
dragostea necondiţionată, manifestată în toate împrejurările, şi cele bune şi cele rele şi să observe
mereu disponibilitatea acestora de a-i veni mereu în ajutor.
Copiii reprezintă viitorul unei societăți, motiv pentru care este important pentru ei să
dobândească abilitățile necesare pentru a trăi decent în societate. Deoarece tehnologia poate fi o
sursă de distragere a atenției, programele puse în aplicare în școli ar trebui să urmărească să ofere
elevului o experiență de învățare interactivă, bogată și variată, care îi ajută să devină mai
disciplinați și mai informați.
Un rol important pe care îl are implicarea tehnologiei în sfera educațională, este acela că
ajută elevii să își crească nivelul de încredere în sine. Lucrul în echipă, dar și individual, în unele
cazuri, îi ajută pe copii să se conecteze unii cu alții, să colaboreze și chiar să intre în competiție.
În plus, evaluarea elevilor nu mai este făcută în funcție de vârstă și de anul de studiu în care sunt.
Prin intermediul tehnologiei, vocea elevilor este auzită în mod egal și aprecierea se face în
funcție de realizările acestora, eliminându-se astfel, din procesul de evaluare, componenta
subiectivă. Prin intermediul tehnologiei se poate face chiar și o diferențiere a elevilor. Fiecare are
o latură pe care o poate dezvolta mai mult. Fie că este vorba despre latura artistică, vizuală,
muzicală, practică sau matematică, nu mai există o uniformizare. Fiecare copil are posibilitatea
să aleagă cum să se exprime mai bine, care să fie ritmul lui de învățare, precum și metoda.
Rolul cadrului didactic este acela de a cunoaşte relaţiile afective de atracţie/respingere din
clasă şi să intervină pentru a sprijini pe elevii marginalizaţi să reintre în grup şi să progreseze în
cadrul lui. Pentru acest lucru, profesorul are la dispoziţie un set de tehnici sociometrice. Prin
aplicarea tehnicilor sociometrice se pot evidenţia relaţiile de simpatie sau antipatie, oferind „o
radiografie afectivă a colectivului” (A. Cosmovici, 1999, pag.237).
Clasa de elevi ca şi grup social realizează o uniformizare a comportamentelor. Datorită
faptului ca elevul nu învaţă izolat, ci alături de ceilalţi colegi, interacţionând cu aceştia,
desfăşurând acelaşi tip de activitate, se constituie într-o formă de influenţă socială, numită
facilitare socială. Este de dorit ca celelalte grupuri din care face parte elevul (familia, grupul de
prieteni etc.) să exercite acţiuni educative convergente.
Clasa de elevi este un grup social cu o anumită structură evidenţiată de tipurile de
interacţiuni dintre membri, de dinamica rol – statut, de modelul de autoritate specific grupului.
Această structură poate fi formală, organizată după norme, legi prescrise; sau informală, născută
din interacţiunile directe, concrete ale membrilor grupului şcolar, fiecare structură producând
efecte specifice. Printre funcţiile grupului clasă se regăseşte funcţia de integrare, de reglementare
a relaţiilor sociale, de socializare, precum şi de sancţionare a acţiunilor neconforme cu regulile
stabilite. Cunoaşterea caracteristicilor grupurilor şcolare e necesară deoarece se pot realiza o
serie de schimbări pozitive atât la nivel individual (al elevului), cât şi la nivelul întregului
colectiv şcolar prin conştientizarea valorii acţiunii în grup.
Clasa poate avea astfel caracteristicile unei mici societăţi unde copiii gândesc, simt şi
acţionează altfel decât atunci când sunt izolaţi. În cadrul grupului şcolar se pot produce
fenomene de contagiune, de demoralizare colectivă, aici se deprind caracteristicile şi normele
specifice vieţii colective.

Bibliografie:
1. A. Cosmovici, 1999, Psihologie școlară, ed. Polirom;
2. Revista Edict, site accesat la data de 02.03.2022, https://edict.ro/clasa-scolara-ca-
grup-social/
3. Revista iTeach, site accesat la data de 02.03.2022,
https://iteach.ro/experientedidactice/caracteristicile-grupului-scolar
4. Evoluția tehnologiei în educație. Ghidul profesorului în utilizarea realității virtuale
în educației, 2018-1-RO01-KA201-049411