Subiectul 4. Conţinutul contractelor comerciale internaţionale.

Obiective Unităţi de conţinut

 Să explice importanţa clauzelor necesare 1. Principalele clauze ale contractelor comerciale
pentru validitatea contractului comercial internaţionale. Limitele principiului libertăţii
internaţional. contractuale.
 Să explice principiul libertăţii părţilor în 2. Clauze generale în contractele comerciale
stabilirea conţinutului contractului internaţionale.
comercial internaţional. 3. Clauze contractuale de asigurare împotriva riscurilor.
 Să clasifice clauzele contractului 4. Determinarea conţinutului contractului comercial
comercial internaţional. internaţional pe baza clauzelor prestabilite.
 Să analizeze clauzele generale ale 5. Clauze privind continuarea raporturilor contractuale.
contractului comercial internaţional.
 Să analizeze clauzele contractuale de
asigurare împotriva riscurilor valutare şi Termeni-cheie: Clauzele, limitele, raporturile,
nevalutare. conţinuturile.
 Să determine sfera de aplicare a clauzelor
prestabilite.
 Să analizeze clauza de forţă majoră şi
clauza de hardship.
 Să evidenţieze asemănările şi
deoasebirile între clauza de forţă majoră
şi clauza de hardship.
 Să întocmească un contract comercial
internaţional.

COMPETENŢE
1. Cunoaşterea conceptelor, teoriilor, paradigmelor şi metodologiei din domeniul juridic;
2. Utilizarea cunoştinţelor în culegerea datelor şi informaţiilor referitoare la probleme concrete
de drept;
3. Aplicarea legislaţiei Republicii Moldova, a altor instrumente juridice europene şi
internaţionale;
4. Aplicarea tehnicilor şi instrumentelor specifice din domeniul juridic în soluţionarea
problemelor de ordin practic;
5. Exprimarea viziunilor proprii faţă de reglementări sau coliziuni sau de drept;
6. Utilizarea de tehnici, metode şi procedee în vederea formulării soluţiilor interpretative ale
normelor juridice;
7. Formularea propunerilor în vederea perfecţionării cadrului legal existent.
8. Îndeplinirea la termen, riguroasă şi responsabilă, în condiţii de eficienţă şi eficacitate, a
sarcinilor profesionale, cu respectarea principiilor eticii juridice
9.Utilizarea eficientă a resurselor de comunicare, a surselor de formare profesională asistată, atât
în limba română, cât şi într-o limbă de circulaţie internaţională
BILIOGRAFIE OBLIGATORIE

1. Lilia Gribincea, Tratat Dreptul comerţului internaţional, Editura Reclama, Chişinău,

2014.
 2. Dragoş - Alexandru Sitaru, Dreptul comerţului internaţional, Tratat, Partea Generală,
Universul Juridic, Bucureşti, 2008.
3. Alexandru-Şerban Stănescu, Dragoş - Alexandru Sitaru, Claudiu Paul Buglea, Dreptul
comerţului internaţional, Tratat, Partea Specială, Universul Juridic, Bucureşti, 2008.

Convenţii internaţionale
1. Convenţia ONU asupra contractelor de vânzare internaţională de mărfuri de la Viena din
11 aprilie 1980.
2. Convenţia asupra prescripţiei în materie internaţională de mărfuri, New York 14 iunie
1974.
3. Protocolul de la Viena din 11.04.1980 de modificare a Convenţia asupra prescripţiei în
materie internaţională de mărfuri de la New York 14 iunie 1974.
4. Convenţia asupra legii aplicabile obligaţiilor contractuale, Roma 1980.
5. Convenţia cu privire la legea aplicabilă vânzării internaţionale de obiecte mobile
corporale, Haga 15.06.1955.
6. Convenţia referitoare la legea aplicabilă contractelor de vânzare internaţională de bunuri,
Haga 22.12.1986.
7. Convenţia privind transporturile internaţionale feroviare COTIF, adoptată la Berna la
9.05.1980.
8. Convenţie vamală relativă la transportul internaţional al mărfurilor sub acoperirea
carnetelor T.I.R., Geneva, 14.11.1975.
9. Convenţia relativă la contractul de transport internaţional al mărfurilor pe şosele C.M.R.,
Geneva, 19.05.1956.
10. Convenţia de la Montreal din 28.05.1999 pentru unificarea anumitor reguli relative la
transportul aerian internaţional.
11. Convenţia Naţiunilor Unite privind transportul de mărfuri pe mare - Regulile de la
Hamburg, adoptată la Hamburg, la 30 martie 1978.
12. Convenţia privind leasing-ul financiar de la Ottawa, adoptată la 28 mai 1988.
13. Convenţia cu privire la factoring-ul internaţional, adoptată la Ottawa la 28 mai 1988.
14. Convenţia Europeană de Arbitraj Comercial Internaţional, Geneva, 21.04.1961.
15. Aranjamentul relativ la aplicarea Convenţiei Europene de Arbitraj Comercial
Internaţional, Paris, 17.12.1972.
16. Convenţia pentru recunoaşterea şi executarea sentinţelor arbitrale străine, New York,
10.06.1958.

LEGISLAŢIA REPUBLICII MOLDOVA

1. Codul civil al Republicii Moldova din 6.06.2002.
2. Codul de procedură civilă al Republicii Moldova din 30.05.2003.
3. Legea Republicii Moldova Republicii Moldova Nr.24-XVI cu privire la arbitrajul
comercial internaţional din 22.02.2008.
4. Legea Republicii Moldova Nr.23-XVI cu privire la arbitraj din 22.02.2008.
5. Legea Republicii Moldova Nr.134-XVI cu privire la mediere din 14.06.2007.
6. Legea Republicii Moldova Nr.81-XV din 18.03.2004 cu privire la investiţiile în
activitatea de întreprinzător.
 7. Legea Republicii Moldova Nr.845-XII din 3.01.1992 cu privire la antreprenoriat şi
întreprinderi.
8. Legea reglementării de stat a activităţii comerciale externe Nr.1031-XV din 8.06.2000.
9. Legea Republicii Moldova privind protecţia consumatorilor Nr.105-XV din 13.03.2003.
10. Legea Republicii Moldova Nr.1194-XIII din 21.05.1997 cu privire la transporturi.
11. Codul transporturilor auto din 29.07.1998.
12. Codul transportului feroviar din 17.07.2003.
13. Legea Republicii Moldova Nr. 407 - XVI cu privire la asigurări din 21.12.2006.
14. Legea Republicii Moldova Nr.59-XVI din 28.04.2005 cu privire la leasing.

MONOGRAFII SUPLIMENTARE:
1. A. Băieşu, Contracte comerciale internaţionale: suport de curs, Chişinău, CEP USM,
2007.
2. Henry Campbell Black, M.A., Blak’s Law Dictionary, Definition of the Terms and
Phrases of American and English Jurisprudence, Ancien and Modern, St.Paul, MINN, West
Publishing Co, 1991.
3. Mircea N. Costin, S. Deleanu, Dreptul comerţului internaţional, vol.I, Partea generală,
vol.II, Partea specială, Lumina Lex, Bucureşti, 2004.
4. Violeta Cojocaru, Recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti străine în
materie civilă în Republica Moldova, Chişinău, CEP USM, 2007.
5. John D. Calamari, Joseph M. Perillo, Contracts, Third Edition, Hornbook Series, West
Publishing Co, St.Paul, MN, 1992.
6. Fritz Enderlein, Dietrich Mascow, International Sales Law, United Nations Convention
Contracts for the International Sales of Goods. Convention on the Limitation Period in the
International Sales of Goods, Oceana Publications, New York, London, Rome, 1992.
7. Lilia Gribincea, Dreptul comerţului internaţional, Editura Reclama, Chişinău, 1999.
8. Lilia Gribincea, Contractul comercial de vânzare-cumpărare internaţională, Editura
Reclama, Chişinău 2002.
9. Richard A.Mann, Barry S.Robert’s, Business Law, Ninth Edition, West Publishing Co,
St.Paul, MN, 1994.
10. Dumitru Mazilu, Tratat privind dreptul comerţului internaţional, Universul Juridic,
Bucureşti, 2011.
11. Ioan Macovei, Dreptul comerţului internaţional, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2006.
12. Ioan Macovei, Dreptul comerţului internaţional, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2009.
13. Daniel Mihail Şandru, Dreptul comerţului internaţional, Editura Universitară,
Bucureşti, 2014.
14. Brânduşa Ştefănescu, Charlotte Ene, Ana Maria Lupulescu, Brânduşa
Vartolomei, Dreptul comerţului internaţional în documente, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2003.

BILIOGRAFIE OBLIGATORIE

4. Lilia Gribincea, Tratat Dreptul comerţului internaţional, Editura Reclama, Chişinău,

2014.
5. Dragoş - Alexandru Sitaru, Dreptul comerţului internaţional, Tratat, Partea Generală,
Universul Juridic, Bucureşti, 2008.
 6. Alexandru-Şerban Stănescu, Dragoş - Alexandru Sitaru, Claudiu Paul Buglea, Dreptul
comerţului internaţional, Tratat, Partea Specială, Universul Juridic, Bucureşti, 2008.

Convenţii internaţionale
17. Convenţia ONU asupra contractelor de vânzare internaţională de mărfuri de la Viena din
11 aprilie 1980.
18. Convenţia asupra prescripţiei în materie internaţională de mărfuri, New York 14 iunie
1974.
19. Protocolul de la Viena din 11.04.1980 de modificare a Convenţia asupra prescripţiei în
materie internaţională de mărfuri de la New York 14 iunie 1974.
20. Convenţia asupra legii aplicabile obligaţiilor contractuale, Roma 1980.
21. Convenţia cu privire la legea aplicabilă vânzării internaţionale de obiecte mobile
corporale, Haga 15.06.1955.
22. Convenţia referitoare la legea aplicabilă contractelor de vânzare internaţională de bunuri,
Haga 22.12.1986.
23. Convenţia privind transporturile internaţionale feroviare COTIF, adoptată la Berna la
9.05.1980.
24. Convenţie vamală relativă la transportul internaţional al mărfurilor sub acoperirea
carnetelor T.I.R., Geneva, 14.11.1975.
25. Convenţia relativă la contractul de transport internaţional al mărfurilor pe şosele C.M.R.,
Geneva, 19.05.1956.
26. Convenţia de la Montreal din 28.05.1999 pentru unificarea anumitor reguli relative la
transportul aerian internaţional.
27. Convenţia Naţiunilor Unite privind transportul de mărfuri pe mare - Regulile de la
Hamburg, adoptată la Hamburg, la 30 martie 1978.
28. Convenţia privind leasing-ul financiar de la Ottawa, adoptată la 28 mai 1988.
29. Convenţia cu privire la factoring-ul internaţional, adoptată la Ottawa la 28 mai 1988.
30. Convenţia Europeană de Arbitraj Comercial Internaţional, Geneva, 21.04.1961.
31. Aranjamentul relativ la aplicarea Convenţiei Europene de Arbitraj Comercial
Internaţional, Paris, 17.12.1972.
32. Convenţia pentru recunoaşterea şi executarea sentinţelor arbitrale străine, New York,
10.06.1958.

LEGISLAŢIA REPUBLICII MOLDOVA

15. Codul civil al Republicii Moldova din 6.06.2002.
16. Codul de procedură civilă al Republicii Moldova din 30.05.2003.
17. Legea Republicii Moldova Republicii Moldova Nr.24-XVI cu privire la arbitrajul
comercial internaţional din 22.02.2008.
18. Legea Republicii Moldova Nr.23-XVI cu privire la arbitraj din 22.02.2008.
19. Legea Republicii Moldova Nr.134-XVI cu privire la mediere din 14.06.2007.
20. Legea Republicii Moldova Nr.81-XV din 18.03.2004 cu privire la investiţiile în
activitatea de întreprinzător.
21. Legea Republicii Moldova Nr.845-XII din 3.01.1992 cu privire la antreprenoriat şi
întreprinderi.
22. Legea reglementării de stat a activităţii comerciale externe Nr.1031-XV din 8.06.2000.
23. Legea Republicii Moldova privind protecţia consumatorilor Nr.105-XV din 13.03.2003.
 24. Legea Republicii Moldova Nr.1194-XIII din 21.05.1997 cu privire la transporturi.
25. Codul transporturilor auto din 29.07.1998.
26. Codul transportului feroviar din 17.07.2003.
27. Legea Republicii Moldova Nr. 407 - XVI cu privire la asigurări din 21.12.2006.
28. Legea Republicii Moldova Nr.59-XVI din 28.04.2005 cu privire la leasing.

MONOGRAFII SUPLIMENTARE:
15. A. Băieşu, Contracte comerciale internaţionale: suport de curs, Chişinău, CEP USM,
2007.
16. Henry Campbell Black, M.A., Blak’s Law Dictionary, Definition of the Terms and
Phrases of American and English Jurisprudence, Ancien and Modern, St.Paul, MINN, West
Publishing Co, 1991.
17. Mircea N. Costin, S. Deleanu, Dreptul comerţului internaţional, vol.I, Partea
generală, vol.II, Partea specială, Lumina Lex, Bucureşti, 2004.
18. Violeta Cojocaru, Recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti străine în
materie civilă în Republica Moldova, Chişinău, CEP USM, 2007.
19. John D. Calamari, Joseph M. Perillo, Contracts, Third Edition, Hornbook Series,
West Publishing Co, St.Paul, MN, 1992.
20. Fritz Enderlein, Dietrich Mascow, International Sales Law, United Nations
Convention Contracts for the International Sales of Goods. Convention on the Limitation Period
in the International Sales of Goods, Oceana Publications, New York, London, Rome, 1992.
21. Lilia Gribincea, Dreptul comerţului internaţional, Editura Reclama, Chişinău, 1999.
22. Lilia Gribincea, Contractul comercial de vânzare-cumpărare internaţională, Editura
Reclama, Chişinău 2002.
23. Richard A.Mann, Barry S.Robert’s, Business Law, Ninth Edition, West Publishing
Co, St.Paul, MN, 1994.
24. Dumitru Mazilu, Tratat privind dreptul comerţului internaţional, Universul Juridic,
Bucureşti, 2011.
25. Ioan Macovei, Dreptul comerţului internaţional, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2006.
26. Ioan Macovei, Dreptul comerţului internaţional, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2009.
27. Daniel Mihail Şandru, Dreptul comerţului internaţional, Editura Universitară,
Bucureşti, 2014.
28. Brânduşa Ştefănescu, Charlotte Ene, Ana Maria Lupulescu, Brânduşa
Vartolomei, Dreptul comerţului internaţional în documente, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2003.
CONŢINUTUL CONTRACTULUI DE COMERT INTERNATIONAL

1. Principalele clauze ale contractelor comerciale internaţionale

Conținutul contractelor de comerț internaţional reprezintă totalitatea drepturilor si
obligațiilor care dă naștere voința juridica a contractanților materializată într-un contract dat,
convenit între participanții la comerțul internaţional.
Conținutul contractului se exprimă prin clauze conform unei clasificări, care pot cuprinde atât
clauze generale sau de drept comun, cît şi clauze specifice determinate de particularitățile
caracteristice ale acestui contract care la rândul lor pot fi comune tuturor contractelor de comerț
internaţional sau particulare, folosite numai în anumite contacte.
2. Clauze generale(necesare) în contractele comerciale internaţionale
In literatura de specialitate s-au conturat câteva repere pentru determinarea în linii generale a
conținutului clauzelor necesare după cum urmează:

1. Clauza privind părțile contractante – este o clauză care constituie o condiție de validitate a
actului juridic respectiv şi cuprinsul contractului trebuie să precizeze elementele de
identificare a părților;
2. Clauze referitoare la obiectul contractului – în cazul în care contractul are ca obiect o
marfă, este necesar ca părțile să precizeze în conținutul lui elemente suficiente pentru
identificarea şi determinarea acei mărfi: denumirea exactă şi completa a ei, tipul, seria şi
alte caracteristici specifice de identificare;
3. Clauzele referitoare la cantitate – în conținutul contractelor de comerț internaţional avînd
ca obiect bunuri în natură, trebuie să fie stipulata cel puțin o clauză prin care să se indice
cantitatea de marfă care se are în vedere şi unitatea de măsura în baza căreia sunt făcute;
4. Clauze referitoare la calitate – din conținutul contractului de comerț internaţional nu pot
lipsi clauze referitoare la calitatea mărfii şi la modurile de determinarea a acelei calități, a
locului, momentului şi modului de determinarea a cesteia, precum şi documentul care o
atestă;
5. Clauze referitoare la reclamațiile de calitate şi cantitate – aceste clauze vor preciza în
esența conținutul pe care trebuie să-l aibă reclamația, documentele care trebuie s-o
însoțească, obligaţia ce inculpă cumpărătorului pînă la soluționarea reclamației, procedura
de comunicare a reclamației, cît şi termenul acordat vânzătorului pentru a comunica
răspunsul său cu privire la reclamația formulată de cumpărător.
6. Clauze ce vizează ambalarea şi marcajul. Părţile trebuie să formuleze o clauză din care să
rezulte felul ambalajului, dacă acesta trece în proprietatea cumpărătorului, caz în care se va
specifica preţul acestuia sau dacă rămîne proprietatea vînzătorului, caz în care se va
specifica termenul de returnare a acestuia. Pentru marcaj se va preciza conţinutul acestuia
şi limba sau codul în care se face marcajul.
7. Clauze prin care se stabilesc obligaţia de livrare a mărfii şi termenele de livrare. Predarea
mărfii către cumpărător fiind principala obligaţie a vînzătorului, este necesar ca în contract
 să se stipuleze clauze precise cu privire la executarea acestei obligaţii, adică în principal
termenul (eventual termenul de rezervă), alte clauze prin care se reglementează diverse
aspecte privind livrarea mărfii (modalităţile de livrare, locul livrării, cheluielile de livrare,
cine suportă riscurile livrării, momentul transmiterii dreptului de proprietate.
8. Clauze cu privire la expediţia, transportul şi asigurarea mărfii în timpul transportului.
9. Clauze cu privire la obligaţia de preluare a mărfii.
10. Clauze referitoare la preţ.

3. Clauze contractuale de asigurare împotriva riscului

Pot fi clasificate în:

1. Clauze de asigurare împotriva riscurilor valutare;

2. Clauze de asigurare împotriva riscurilor nevalutare.

Clauzele valutare sunt stipulaţii contractuale care fac parte din grupa clauzelor de menţinere a
valorii contractului şi urmăresc protejarea părţilor împotriva riscului aferent variaţiei parităţii
monedei de plată în raport cu moneda de cont alească, numite şi clauze de consolidare valutară.
Se disting 3 varietăţi de clauze valutare şi anume:

1. Monovalutare;
2. Multivalutare, bazate pe un coş valutar stabilit de părţi;
3. Multivalutare, bazate pe un coş valutar instituţionalizat.

Clauza monovalutară  –  presupune luarea în considerare de către părţi a 2 monede diferite – una
de plată şi alta de cont.
Clauza multivalutară bazată pe un coş valutar stabilt de părţi –  este o clauză menită să
înlocuiască etalonul, şi poate fi stabilit un coş valutar din 3 sau 5 valute străine şi în funcţie de
cursurile de schimb între aceste valute şi moneda de plată, se vor stabili modalităţile de plată a
preţului.
Clauza multivalutară bazată pe un coş valutar instituţionalizat. Această clauză este o construcţie
juridică definită sub aspectul conţinutului ei ca şi al modului în care operează de către un organ
internaţional specializat care stabileşte atît valutele care se includ în cont cît şi metodologia de
calcul a modificărilor cursurilor de schimb.
Clauza de opțiune a monedei liberatorii – este stipulaţia în baza căreia părţile exprimă preţul
convenit prin 2 sau mai multe monede de plată şi prin care se autorizează  creditorul ca la
scadenţă să aleagă între acele monede pe cea liberatorie şi să pretindă debitorului să facă plata în
moneda astfel aleasă.
Clauza de opţiune a locului de plată – este o variantă a clauzei monovalutare, în baza căreia
creditorul dobîndeşte dreptul de a încasa la scadenţă valoarea prestaţiei sale, calculată pe baza
unei valute de cont prestabilită în contract, în locul ales de acesta, dintre cele convenite într-un
atare scop, iar debitorul îşi asumă obligaţia de a satisface opţiunea astfel exprimată, plătind în
moneda locului ales de creditor.
Clauza clientului cel mai favorizat – este o stipulaţie contractuală pe care vînzătorul sau
furnizorul de bunuri sau servicii se obligă să acorde celuilalt contractant cele mai favorabile
condiţii pe care le-a acordat eventual, altor parteneri cu privire la contracte, avînd acelaşi obiect.
 Clauza ofertei concurente – stipulaţia contractuală prin care vînzătorul îşi asumă obligaţia de a
acorda cumpărătorului aceleaşi condiţii pe care le-ar oferi acestuia din urmă, pentru aceeaşi
marfă, alţi furnizori concurenţi în materie.
Clauza de hardship (de impreviziune) – este stipulaţia contractuală potrivit căreia devine posibilă
modificarea conţinutului contractului atunci cînd pe parcursul executării lui se produc
evenimente ce nu puteau fi prevăzute în momentul stabilirii raportului juridic de obligaţie dar
care schimbînd substanţial datele şi evenimentele avute în vedere de părţi în momentul
perfectării contractului, creează pentru unul dintre contractanţi consecinţe mult prea numeroase
pentru a fi echitabil ca acesta să le suporte singur.
Clauza de forţă majoră – este stipulaţia contractuală potrivit căreia contractul se suspendă în caz
de forţă majoră, urmînd ca el să continue în perioada de suspendare în noile condiţii, care vor fi
negociate între timp.
Clauze de asigurare împotriva riscurilor nevalutare. Riscurile nevalutare ne manifestă cel
mai frecvent sub forma riscului de preţ, determinat de modificarea raportului cererii şi ofertei pe
piaţă, ori fluctuaţia monetară.
1. Clauze de recalculare sau de revizuire a preţului;
2. Clauze de postcalculare a preţului.
4. Clauzele prestabilite în contractul comercial internaţional
Anumite tipuri de contracte în comerţul internaţional se încheie cu o frecvenţă ridicată. Acest
fapt a determinat părţile contractante, unele asociaţii profesionale şi organisme neutre să
purceadă la concentrarea clauzelor repetabile care apar între aceste contracte în cadrul unor
documente care să constituie modele pentru viitoarele contracte de acelaşi tip.
Aceste modele prestabilite pot îmbrăca forme diferite, cele mai frecvente fiind contractele tip
(model), condiţiile generale şi contractele cadru.
Contractele tip sunt formulare redactate în formă contractuală, care cuprind clauzele uzuale
pentru tipul respectiv de contracte, precum şi spaţii albe corespunzătoare elementelor specifice
acelei operaţiuni.
De regulă, părţile încheie contractul chiar pe formular, completînd spaţiile albe, dar pot să-l
încheie şi seprat, caz în care formularul este utilizat ca model. De exemplu: contractul tip pentru
vînzarea internaţională, elaborat de către Camera de Comerţ Internaţională din Paris.
Condiţiile generale:
Deosebirea dintre contractele tip şi condiţiile generale este preponderent de formă şi anume în
timp ce primele constituie de regulă chiar formularul pe care se încheie contractul, condiţiile
generale sunt distincte de contracte, fiind de regulă, anexate contractului, mai ales atunci cînd au
un conţinut amplu, fie menţionate pe verso-ul contractului.
Contractul cadru. Sunt contracte propriu-zise, ceea ce le caracterizează fiind faptul că ele
conţin în principiu 2 categorii de clauze:

1. Generale, care stabilesc principiile relaţiei contractuale între părţi, fiind însoţite de unul sau
mai multe contracte speciale, încheiate între aceleaşi părţi sau între acestea şi terţi, care
detaliază elementele contractuale pentru o anumită operaţiune juridică sau pentru o anumită
perioadă de timp.
 2. Clauze care au ca obiect o obligaţie de a face, şi anume obligaţia părţilor contractante de a
încheia contractele speciale menţionate, spre deosebire de acestea din urmă contracte, care
au ca obiect obligaţia de a da, face sau nu face, după caz.