Subiectul 2. Noţiunea şi característica generală a contractelor comerciale internaţionale.

Obiective Unităţi de conţinut

 Să expună noţiunea contractelor 1. Noţiunea şi caracterele juridice ale contractelor
comerciale internaţionale. comerciale internaţionale.
 Să enumere şi să argumenteze caracterele 2. Condiţiile de validitate ale contractelor
juridice ale contractelor comerciale comerciale internaţionale.
internaţionale. 3. Clasificarea contractelor comerciale
 Să expună şi să explice particularităţile internaţionale.
condiţiilor de valabilitate ale contractelor 4. Interpretarea contractelor comerciale
comerciale internaţionale. internaţionale.
 Să clasifice contractele comerciale 5. Forma şi limba contractelor comerciale
internaţionale conform criteriilor internaţionale.
specifice dreptului comerţului 6. Dreptul aplicabil contractelor comerciale
internaţional şi conform criteriilor internaţionale.
nespecifice, de natură civilă.
 Să utilizeze regulile de interpretare a
contractelor comerciale internaţionale.
 Să argumenteze, prin prisma Termeni- cheie: Noţiunea, carecterele, condiţiile,
reglementărilor internaţionale, condiţiile clasificarea, interpretarea.
de formă pentru încheierea contractelor
comerciale internaţionale.
 Să expună avantajele pe care le prezintă
încheierea contractelor comerciale
internaţionale în formă scrisă.
 Să argumenteze avantajele pe care le
prezintă determinarea dreptului aplicabil
contractelor comerciale internaţionale de
către părţile contractante.
 Să evidenţieze limitele domeniului de
aplicare ale normei lex voluntatis.
 Să analizeze domeniul de aplicare al legii
contractului.
COMPETENŢE
1. Cunoaşterea conceptelor, teoriilor, paradigmelor şi metodologiei din domeniul juridic;
2. Utilizarea cunoştinţelor în culegerea datelor şi informaţiilor referitoare la probleme concrete
de drept;
3. Aplicarea legislaţiei Republicii Moldova, a altor instrumente juridice europene şi
internaţionale;
4. Aplicarea tehnicilor şi instrumentelor specifice din domeniul juridic în soluţionarea
problemelor de ordin practic;
5. Exprimarea viziunilor proprii faţă de reglementări sau coliziuni sau de drept;
6. Utilizarea de tehnici, metode şi procedee în vederea formulării soluţiilor interpretative ale
normelor juridice;
7. Formularea propunerilor în vederea perfecţionării cadrului legal existent.
8. Îndeplinirea la termen, riguroasă şi responsabilă, în condiţii de eficienţă şi eficacitate, a
sarcinilor profesionale, cu respectarea principiilor eticii juridice
9.Utilizarea eficientă a resurselor de comunicare, a surselor de formare profesională asistată, atât
în limba română, cât şi într-o limbă de circulaţie internaţională

NOȚIUNEA SI CARACTERISTICA GENERALAA CONTRACTELOR COMERCIALE INTERNAŢIONALE

1. Noţiunea şi caracterele juridice ale contractelor comerciale internaţionale

Prin contractul comercial intonațional se înțelege acordul de voința realizat intre doua sau mai
multe subiecte ale dreptului comerțului internațional, avînd ca finalitate nașterea, modificarea
sau stingerea de raporturi juridice de comerț internațional.
Contractul comercial internațional se distinge de contractele comerciale încheiate între
participanții la comerțul intern prin elementul de extraneitate pe care îl conține, care alături de
elementul de comercialitate îl delimitează de celelalte contracte reglementate de normele
dreptului general.
Contractele de comerț internațional au următoarele caractere juridice:
a) Sunt contracte cu titlu oneros;
b) Sunt contracte sinalagmatice
c) Sunt în principal contracte cumulative
d) Sunt contracte consensuale
e) Sunt acte şi fapte de comerț
Condițiile de validitate ale contractelor comerciale internaţionale
Ca şi contractele civile, presupune existenta cumulativa a următoarelor elemente:
a) Capacitatea
b) Consimțământul
c) Obiectul contractului
d) Cauza contractului
Capacitatea – e capacitatea juridica a parților la un contract comercial, adică capacitatea de
exercițiu şi folosința e diferită dacă o privim prin prisma întinderii sale. Aceasta se datorează
faptului că subiectele de drept între care se nasc raporturi juridice de comerț internațional, aparțin
diferitelor ordini juridice.
Consimțământul – poate fi tratat in doua accepțiuni:
• În sens restrâns – e manifestarea voinței juridice a unei persoane in vederea formarii uni act
juridic.
• În sens larg – este acordul de voința realizat intre doua sau mai multe peroane care încheie un
act juridic.
În această ultimă accepțiune, consimțămîntul se exprimă prin oferta făcută de una dintre părți şi
prin acceptare acestei oferte de către cealaltă parte. Consimțămîntul ca element al oricărui
contract, produce efectele juridice scontate de către părți numai în cazurile cînd este liber şi
valabil exprimat, adică consimțămîntul nu trebuie să fie viciat.
Regimul juridic al consimțămîntului ca element al contractelor de comerț internațional, prezintă
unele note de specificitate comparativ cu regimul juridic al consimțământului ca element al
contractelor civile, institui prin art. 199-201 C.C. al RM. Astfel, în raporturile de comerț
internațional este consacrată o categorie specială a viciilor de consimțăminte (leziunea
contractuală), totodată aici sunt instituite anumite limitări ale erorii de fapt dublate de o extindere
a cazurilor în care eroarea de drept dobândește relevanță în practică.
Viciile consimțămîntului în contractele comerciale internaţionale
Eroarea – este o reprezentare falsă, denaturata a realității, care înlătura încheierea valida a
contractului. Eroarea poate fi:
• De fapt – când partea care încheie contractul juridic are o prezentarea greșita a situației de fapt;
• De drept – când eroarea privește conținutul sau existenta unei norme de drept.
În privința erorii de fapt, în dreptul comerțului internațional este admisa in principiu, însă unii
autori consideră că nu poate fi viciu de consimțăminte în contractele comerciale internaţionale
fiind incompatibilă cu profesionalismul comerciantului.
Dolul – este un viciu de consimțământ ce se manifestă prin inducerea în eroare de către părțile
contractante de către cealaltă parte la contract sau de către un terț, inducerea în eroare prin
întrebuințarea de mijloace frauduloase, avînd drept scop determinarea părții la încheierea unuia
sau mai multor contracte.
Principiile UNIDROIT consacra idea cu privire la dol, astfel o parte contractantă poate cere
nulitatea contractului atunci cînd a fost determinată să-l încheie prin manopere dolosive ale
celeilalte părți, inclusiv limbaj sau practici nedezvăluiri frauduloase a unor circumstanțe, care
conform standardelor bunei-credințe în materia comercială, ar fi trebuit dezvăluite(art.3.8).
Violența – în cazul violenței ca viciu de consimțământ, este vorba de frica sau temerea inspirată
unei părți contractante prin intermediul constrângerii. Violenta trebuie sa prezinte in sine
momentul hotărâtor care determina partea fata de care se aplică să încheie un contract.
Principiile UNIDROIT menționează că o parte poate invoca nulitatea contractului atunci cînd a
fost obligata să-l încheie printr-o amenințare nejustificată a celeilalte părți, care, avînd în vedere
circumstanțele, este atât de iminentă şi serioasă, încât nu oferă primei părți nici o alternativa
rezonabila.
Leziunea – o parte contractantă poate invoca nulitatea contractului sau a unei clauze daca la
momentul încheierii contractului acesta in ansamblul sau doar o clauza ii dădea celeilalte părți
într-un mod nejustificat un avantaj excesiv. Leziunea în contractul comercial internațional este
caracterizată de următoarele aspecte:
a) Faptul că cealaltă parte a profitat în mod neloial de dependența primei părți, de dezavantajul
economic sau de nevoile urgente ale acestuia ori faptul că aceasta este neprevăzătoare, ignoranta,
lipsită de experiența sau lipsită de capacitai de negocieri;
b) Cealaltă parte a profitat în mod neloial de natura şi scopul contractului comercial internațional
Obiectul contractului
Obiectul contractului este acela la care părțile sau numai una din ele se obligă, sau cu alte cuvinte
sunt prestațiile la care se obligă una sau ambele părți. Obiectul trebuie sa îndeplinească
următoarele condiţii:
a) Sa fie determinat la data încheierii contractului sau determinabil în viitor pe baza unor
elemente de determinare prevăzute în contract;
b) Sa fie posibil atât din punct de vedere fizic, material cât şi din punct de vedere juridic, adică
nimeni nu se poate obliga la imposibil. Imposibilitatea se determină prin abstracto, adică să fie
absolută şi de neînvins pentru oricine.
c) Să fie licit. Caracterul licit al obiectului în cazul contractelor de comerț intonațional se
raportează atât la ordinea juridică națională cât şi la cea internațională.
d) Cauza. Este un element constitutiv în structura contractului, fiind totodată şi o condiție de
valabilitate trebuie să nu contravină legii, bunelor moravuri sau ordinii publice. Cu alte cuvinte
trebuie sa fie licită şi morală.
Clasificarea contractelor de comerț internațional
Contractele comerciale internaţionale pot fi clasificate după criterii specifice acestor acte juridice
sau după criterii nespecifice.
Criterii nespecifice:
a) În raport cu efectele pe care le generează, avem:
 Constitutive de drepturi
 Translative
 Declarative
Constitutive de drepturi. Au caracter constitutiv contracte care se creează pe seama parților sau a
unui terț anumite drepturi subiective, pînă atunci inexistente în patrimoniul lor. Ex: contractul de
mandat comercial internațional.
Translative de drepturi. Au ca efect transmiterea unor drepturi reale de la un titular la altul. Ex.
contractul de vânzare cumpărare.
Declarative. Se întâlnesc mai rar în comerțul internațional. Ex: contractul de tranzacție prin care
se constată ceva.
b) În funcţie de modul de executare:
 Cu executare imediată;
 Cu executare succesivă;
 Cu executare continuă.
Cu executare imediată. Acestea au ca obiect una sau mai multe prestaţii, care se aduc la
îndeplinire imediat. Asemenea tipuri de contracte se întîlnesc mai rar în dreptul comerţului
internaţional.
Cu executare succesivă – sunt foarte frecvent întîlnite în comerţul internaţional. De specificul
acestor contracte este faptul că obligaţiile părţilor comportă o executare în timp, printr-o serie de
prestaţii de acelaşi fel, repetare la intervale de timp regulate sau neregulate.
Cu executare continuă – au drept specific faptul că obligaţiile izvorîte din asemenea contracte pot
fi aduse la îndeplinire numai printr-o activitate neîntrepruptă, desfăşurată de debitor pe întreaga
durată a contractului. Exemplu: contractul internaţional de furnizare a energiei electrice sau de
gaze naturale.
c) După corelaţia existentă între ele:
 Contracte principale;
 Contracte accesorii.
Sunt principale cele care au valoare juridică principală, cele accesorii urmîndu-le pe cele
principale.
d) După obiectul obligaţiilor pe care le generează:
 Contracte ce dau naştere la obligaţia de a da, din care fac parte contractele translative de
drepturi reale, precum şi toate contractele care comportă o contraprestaţie pecuniară;
 Contracte ce dau naştere la obligaţia de a face, de unde fac parte contractele de executări de
lucrări (antepriza) sau contractele de prestări servicii (transportul de mărfuri internaţional,
comision, etc).
 Contracte ce dau naştere la obligaţia de a nu face.
Criterii specifice:
a) În raport de subiectele de drept care participă la realizarea contractului:
 Contracte perfectate între subiecte de drept aparţinînd unor ordini juridice naţionale diferite;
 Contracte perfectate între subiecte de drept aparţinînd ordinii juridice internaţionale şi subiecte
aparţinînd ordinii juridice naţionale din ţări diferite.
b) În funcţie de obiect, distingem 5 grupe de contract:
 Contracte translative de drepturi;
 Contracte pentru prestări servicii;
 Contracte de executare de lucrări;
 Contracte de cooperare economică internaţională;
 Contractele de acord valutar.
c) În funcţie de complexitatea contractelor, se disting 2 grupe de contracte:
 Contracte unitare, fiind acele contracte care, potrivit naturii lor, comportă un singur acord de
voinţă între părţi. Exemplu: contractul de vînzare-cumpărare internaţională.
 Contracte complexe prin care se are în vedere o pluralitate de contracte distincte reciproc,
intercondiţionate, care alcătuiesc împreună un ansamblu contractual închegat şi coerent.
Exemplu: contractul de leasing.
d) În baza duratei pentru care se încheie, pot fi clasificate în trei grupe:
 Contracte de scurtă durată, adică acele care se încheie pentru operaţiuni ocazionale şi care de
regulă se execută dintr-o dată sau a căror executare nu poate depăşi durata de 1 an. De asemenea,
acestea se întîlnesc foarte rar în relaţiile de comerţ internaţional.
 Contracte de durată medie, acele care se încheie pe o durată de pînă la 5 ani, şi sunt mai
frecvent întîlnite.
 Contractele de lungă durată. De aici fac parte contractele ce se încheie cu o durată ce
depăşeşte 5 ani, şi se încheie în sfera livrării de gaze naturale, energie electrică, etc. Ele asigură o
anumită stabilite, mai ales pentru partea care achiziţionează materia primă.
2. Forma contractelor comerciale internaţionale

În materia contractelor comerciale internaţionale se aplică principiul consensualismului.

Conform acestuia, contractele se încheie prin simplul acord de voinţe al părţilor, acestea fiind
libere să aleagă modalitatea de exteriorizare a consimţămîntului lor.
În acest sens, art. 11 al Convenţiei de la Viena din 1989 care se referă vînzarea internaţională de
mărfuri, prevede: „contractul de vînzare nu trebuie să fie încheiat nici constatat în scris, şi nu este
supus nici unei alte condiţii de formă. El poate fi probat prin orice mijloace, inclusiv prin
martori”.
Instituirea formei scrise pentru anumite contracte, reprezintă condiția esentila pentru validitatea
contractului si constituie astfel o excepție de la principiul consensualismului consacrat pe larg in 
practica judiciară a unor tari si in practica arbitrara internaționala. Exemplu: Actul constitutiv al
societăților comerciale trebuie încheiat in forma scrisa ad validitate , care este de esenta titlurilor
de valoare precum cambia, biletul la ordin, cecul.
Limba contractelor de comerț internațional
Părțile sunt libere să aleagă limba în care sa fie redactat contractul de comerț internațional care
poate fi a a uneia dintre părți sau a unei limbi de circulație internaționala. Deseori contractele de
comerț internațional se încheie în doua sau mai multe exemplare originale în conținut identic, dar
fiind redactate în diferite limbi. De asemenea în practica comerciala internațională sunt frecvente
cazurile cînd fiecare exemplar al contractului este redactat în două limbi diferite in care una de
regula de circulație internațională.
În cazul în care un exemplar din contract se redactează în una din limbile de circulație
internațională, acel exemplar constituie elementul de referința pentru ipoteza apariției ulterioare a
unor probleme legate de interpretarea sau executarea contractului. De obicei, preferință se acorda
limbii ce conține noțiuni, formule şi expresii tehnico-comerciale specifice contractului. Ex: limba
engleza este frecvent utilizată ca limba a contractelor din domeniul transportului maritim.
3. Legea aplicabilă contractului de comert international

Părțile stabilesc legea care le cârmuiește contractul in temeiul principiului de drept internațional
privat lex voluntatis care permite parților la contract să aleagă legea aplicabilă acestora.
Prin electio juris părțile evita incertitudinile care le provoacă un conflict de legi datorat
caracterului internațional al contractului. Părțile au posibilitatea de a schimba legea aplicabila
contractului oricînd în toata durata executării contractului, condiția de a nu aduce atingere
validității formei contractului sau drepturilor dobîndite de terț.
Părţile de asemenea pot desemna lex contractus, fie o lege națională, fie o lege străină. În mod
obișnuit, părțile își aleg legea aplicabila prin inserarea unei clauze în contract. Legea aplicabilă
poate fi aleasă şi printr-un contract separat de cel principal.