Referitor la excepţia de 

nelegalitate a celor două autorizaţii anterioare de edificare a

imobilului în care se află apartamentul a cărui compartimentare s-a autorizat prin actul contestat,
Curtea reţine că aceasta a fost invocată pentru a susţine nelegalitatea actului administrativ
contestat în prezenta acţiune, reclamantul susţinând că urmăreşte pe această cale să înlăture
fundamentul celei din urmă autorizaţii de compartimentare.

Curtea observă că una dintre condiţiile premisă de admisibilitate a excepţiei

de nelegalitate o constituie existenţa unui proces. Or, în ipoteza în care anterior Curtea a
constatat că nu este îndeplinită condiţia interesului legitim din perspectiva vătămării, acţiunea
fiind astfel inadmisibilită, fără posibilitatea de a se continua procesul pentru a se analiza motivele
de nelegalitate, în mod evident nici excepţia de nelegalitate nu este admisibilă. Prin urmare,
aparent nu ar mai exista niciun interes al recurentului în a susţine această critică, cât timp
instanţa de recurs s-a oprit asupra soluţiei de inadmisibilitate a acţiunii.

Excepția de nelegalitate reprezintă un mijloc de apărare prin care una dintre părțile unui
litigiu oarecare invocă nevalabilitatea unui act administrativ pe care partea adversă își sprijină
pretențiile, solicitând judecătorului să soluționeze respectivul litigiu fără să țină cont de un
asemenea act nevalabil.1 Potrivit doctrinei de specialitate,2 prin legalitatea unui act administrativ
în sensul art. 4 Legea 554/2004 se înțelege conformitatea actului cu normele legale, dar și cu alte
norme juridice care îmbracă forma actelor administrative cu forță juridică superioară în
executarea cărrora au fost emise. Aceasta poate fi invocată numai împotriva unui act
administrativ cu caracter individual, de care depinde soluționarea fondului cauzei în care fost
ridicată excepția, nu și în cazul celorlalte acte administrative (de autoritate cu caracter normativ,
contracte, acte jurisdicționale). Legătura actului administrativ cu soluționarea fondului cauzei
este o condiție sine qua non a admisibilității excepției.
Dreptul subiectiv este o facultate recunoscută titularului său de a pretinde unui terț, unei
autorități ori societății în general o anumită conduită, iar aceasta facultate este protejată, în caz de
nerespectare, prin forța de constrângere a statului. Simplul interes nu este protejat.
Dreptul subiectiv este întotdeauna prevăzut de un act juridic și îi corespunde întotdeauna o obligație
corelativă. În schimb, interesul nu este prevăzut de vreun act juridic și nu îi corespunde nicio obligație
1
Podaru, Ov., Lupoian, M.-M., Drept administrativ. Contracte administrative. Dreptul administrativ al bunurilor.
Contenciosul administrativ. Note de curs și seminar, Ed. Hamangiu, București, 2021, p.214.
2
Trăilescu, A., Drept administrativ, Ediția 4, Ed. C.H.Beck, București, 2010, p.369 și urm. La data publicării,
competența de soluționare aparținea exclusiv instanței de contencios administrativ, în prezent instanței de drept
comun, dar precizările rămân de actualitate.
corelativă. Între cele două, noțiunea de interes legitim, clasificat legal în interes legitim privat sau public.
Încălcarea ultimului presupune și încălcarea unui text legal, ori a stării generale de legalitate.
Întotdeauna reclamantul trebuie să justifice încălcarea unui drept subiectiv ori a unui interes legitim
privat, potrivit art. 8 al(1¹) din Legea 554/2004, particularii pot invoca încălcarea unui interes legitim
public numai dacă aceasta este subsecventă încălcării unui drept subiectiv ori a unui interes legitim
privat. Pe de altă parte, existența unei încălcări a dreptului sau a interesului condiționează verificarea,
de către instanța de contencios, a legalității actului atacat. Pentru petitul de anulare/carență,
reclamantul trebuie să probeze numai că a suferit o vătămare, nu și cât de întinsă este aceasta, aspect
specific acțiunii în daune.3

 „”
Actul administrativ supus controlului judiciar în citata decizie de speță este autorizația de
construire AC 1819/2017, emisă de primarul Municipiului Cluj-Napoca, în temeiul art. 155 al (5)
lit.g din OUG 57/2019 privind Codul administrativ. Din perspectiva clasificării tuturor actelor
administrative, acesta este un act-scop, căci „emană direct de la administrație (...) ori de câte ori
se emite un astfel de act se poate spune că organul emitent si-a atins – pentru moment – scopul
pentru care a fost creat“.4 După numărul manifestărilor de voință, AC este un act simplu, cu
toate că o serie de avize imperioase precedează emiterea sa. În completare, AC este un act
administrativ afectat de o condiție extinctivă, potrivit art. 7 al (5) din Legea 50/1991.5 Este o
condiție extinctivă pentru că autorizația se perimă la sfârșitul perioadei prescrise de act, doar
dacă lucrările nu au fost începute. AC este un act extern întrucât se adresează particularilor, un
act administrativ individual (subiectiv), prin care„ se stabilesc, se modifică sau se suprimă
drepturile sau situațiunile juridce individuale și subiective (…) au în vedere un anumit individ,
căruia îi creează o situațiune juridică subiectivă și proprie.“6

Din perspectiva clasificării actelor individuale, AC este un act subiectiv, „întrucât are ca
obiect crearea unei situații juridice indiviaduale (…) sunt tocmai in opoziție cu actele
reglementare, al căror obiect este normarea, modificarea ordinii juridice generale.“ 7 AC este un

3
Podaru, Ov., Lupoian, M.-M., Op.cit., p.125-126.
4
Podaru, Ov., Drept administrativ, Vol. I. Actul administrativ (I) Repere pentru o teorie altfel, Ed. Hamangiu,
București, 2010, p. 42.
5
 Autoritatea emitentă a autorizației de construire stabilește o perioadă de valabilitate de cel mult 24 de luni de la
data emiterii, interval în care solicitantul are dreptul să înceapă lucrările. Valabilitatea autorizației se extinde de la
data consemnată în înștiințarea prevăzută la alin. (8) pe toată durata de execuție a lucrărilor prevăzute prin
autorizație, în conformitate cu proiectul tehnic.
6
Rarincescu, C. G., Contenciosul administrativ român, Ed. "UNIVERSALA" ALCALAY & co., București, 1937, p.
15.
7
Podaru, Ov., Op. cit., p. 70.
act administrativ a cărui executare necesită o oarecare curgere de timp, fără însă ca acesta
sa fie indeterminat. Conținutul actului este epuizabil. 8 Vizează operațiuni unice pentru care
acordul este dat o singură data. Conținutul actului se epuizează încă de la notificare. 9 În
completare, AC este un act care creează un avantaj, mai exact este un act individual creator de
drepturi intangibile.Acestea nu pot fi revocate decât pe cale excepțională. Aceasta dă naștere
dreptului de a construi un anumit imobil, dar și unei serii întregi de constrângeri de ordin
urbanistic, care fiind accesorii dreptului în cauză, nu il eclipsează, astfel încât această autorizație
rămâne un act favorabil beneficiarului său.10 În fine, este un act pozitiv, fiind menit a modifica
situația destinatarilor săi și un act expres, căci presupune manifestarea activă a administrației.

8
Podaru, Ov., Op. cit., . 72
9
Auvret, P. Apud Podaru, Ov., op.cit., p. 72.
10
Podaru, Ov., Op.cit., p. 77, nota 1.