1

“Hora Unirii la Craiova”, Theodor 2

3
 1. Dicţionar
2. Context
3. Problema românească –
problemă europeană
4. Domnia lui Al.I.Cuza (1859-1866)
5. Importanţa Unirii şi a domniei
lui Al.I.Cuza
6. Fişă de evaluare

4
5
 Adunări ad-hoc = adunări speciale, reprezentative şi
consultative, convocate în 1857 la Iaşi şi Bucureşti pentru
a se pronunţa asupra unirii Moldovei cu Ţara
Românească;
Caimacam = locţiitor al domnului în caz de absenţă a
acestuia din ţară sau de vacanţă a tronului;
Locotenenţă domnească = organ executiv, format din
câţiva membri, care ţinea locul domnitorului;
Plebiscit = consultarea alegătorilor, solicitaţi să-şi
exprime poziţia prin da sau nu asupra unei probleme de
importanţă majoră din viaţa ţării;
Secularizare = trecerea averilor Bisericii sau ale
mănăstirilor în proprietatea statului, în schimbul unei
despăgubiri.

6
7
 a. Contextul
intern
1849 = Convenţia de la Balta-Liman (Rusia şi Turcia):
- reintroducerea Regulamentelor Organice;
- accentuarea tutelei politice a Imperiului Otoman
şi a Rusiei;
- domn numit pe 7 ani de puterea suzerană
(considerat înalt
funcţionar al Imperiului Otoman);
- Adunările Obşteşti erau dizolvate şi înlocuite cu
Divanuri
formate din mari boieri numiţi de domn.
domnii regulamentare : - Barbu Ştirbei (Ţara Românească) =
politică
reformatoare de tip iluminist;
- Grigore Alexandru Ghica (Moldova) =
a permis 8
 b. Contextul
extern
redeschiderea “problemei orientale” a
transformat problema românească într-o
problemă europeană.

1853-1856, Războiul Crimeei (Rusia şi Turcia cu

implicarea marilor puteri: Franţa, Anglia,
Sardinia).

9
10
 a. 1856- Congresul de pace de la
Paris
Marile Puteri abordează problema românească prin prisma
propriilor interese:
Franţa, Sardinia, Prusia, Rusia – sunt favorabile unirii;
Austria şi Turcia se opun categoric, fiind susţinute
ulterior de Anglia;

Tratatul din 18/30 martie 1856 prevedea:

•libertatea navigaţiei pe Dunăre;
•sudul Basarabiei (Cahul, Ismail şi Bolgrad) revenea
Moldovei;
•menţinerea suzeranităţii otomane;
•înlăturarea protectoratului Rusiei şi instituirea garanţiei
colective a marilor puteri semnatare;
•consultarea locuitorilor prin intermediul adunărilor ad-
hoc; 11
Congresul de pace de la Paris 12
 b. Adunările ad-hoc
(1857)
Aceste adunări , convocate la Bucureşti şi Iaşi, aveau
un caracter reprezentativ şi consultativ .
Au existat
încercări de falsificare a listelor pentru
Adunarea ad-hoc din Moldova, de către caimacamul
Nicolae Vogoride.

Rezoluţiile Adunărilor ad-hoc:

• autonomie;

• unirea într-un sigur stat cu numele de România;

• prinţ străin;

• neutralitatea pământului românesc;

• adunare reprezentativă.

13
14
“Solemnitatea deschiderii Adunării ad-hoc din Ţara Româneasca”,
litografie de Carol Popp de Szathmáry
15
 c. Conferinţa de la Paris(1858)
Conferinţa a luat în discuţie hotărârile Adunărilor
ad-hoc.

Este adoptată Convenţia de la Paris :

•unirea sub numele de Principatele Unite ale Moldovei
şi Ţării Româneşti (domni, guverne, adunări
separate);
•instituţii comune : Înalta Curte de Justiţie şi Casaţie
şi Comisia Centrală cu sediul la Focşani;
•menţinerea suzeranităţii otomane;
•garanţia colectivă a celor şapte Mari Puteri;
•desfiinţarea privilegiilor;
• egalitate în faţa legii;
•stabilirea unor noi raporturi între proprietari şi
ţărani.
16
 d. Dubla alegere a lui Al. I.
Cuza
Sunt numiţi trei caimacami cu misiunea de a organiza
alegerile pentru adunările elective.
Moldova - partida naţională era puternică;

- 5 ianuarie 1859, cu unanimate de voturi ,

Alexandru Ioan Cuza este ales domn.
Ţara Românească – adunarea electivă era dominată de
conservatori;
- 24 ianuarie 1859, sub presiunea
populaţiei bucureştene, Al. I. Cuza este ales domn.
Dubla alegere a lui Al.I.Cuza a însemnat Unirea
Principatelor Române şi punerea Marilor Puteri în faţa
faptului împlinit.

17
“Unirea Principatelor”, Theodor Aman 18
19
20
 a. Realizarea unirii depline a
Principatelor (1859-1862)

Obţinerea recunoaşterii
internaţionale:
• 1859, Marile Puteri recunoasc dubla alegere a lui
Al.I.Cuza (Conferinţa de la Paris);
• 1861, recunoaşterea unirii depline doar pe timpul
domniei lui Al.I.Cuza (Conferinţa de la
Constantinopol).

21
 Unificarea instituţiilor:
• unificarea poştei;
• serviciului vamal;
• telegraful;
• agenţiile diplomatice;
• armata;
•minister unic de război;
•capitala la Bucureşti;
•22 ianuarie 1862 – guvern unic condus de Barbu
Catargiu;
•24 ianuarie 1862– parlament unic;
•1862, Principatele Unite adoptă numele oficial de
România.

22
b. Etapa domniei constituţionale (1862-
1864)
Este perioada marilor reforme care au contribuit la
modernizarea statului.
1863, domnul îl numeşte ca prim-ministru pe Mihail
Kogălniceanu.
Principalele legi:
• 1863 - legea secularizării averilor mănăstireşti;
•1864 – Statutul Dezvoltător al Convenţiei de la Paris;
- legea electorală;
- legea agrară/rurală;
- legea instrucţiunii publice;
- legea organizării armatei
-Codul civil.

23
24
 c. Etapa domniei autoritare
(1864-1866)
A treia etapă a domniei lui Al.I.Cuză, începută de fapt
chiar prin lovitura de stat din 2 mai 1864, este cea a
domniei autoritare. Cuza adoptă un nou act cu valoare
constituţională, Statutul Dezvoltător al Convenţiei de la
Paris care sporea atribuţiile domnului, dar înfiinţa şi o
nouă cameră legislativă, Corpul Ponderator (Senat).
Domnitorul avea iniţiativă legislativă, drept de veto,
numea preşedinţii Camerei Deputaţilor şi ai Senatului.

Adversarii lui Cuza, de dreapta (conservatorii) şi de

stânga (liberalii radicali) s-au unit alcătuind o alianţă ,
“monstruoasa coaliţie” , al cărei scop era îndepărtarea
domnului.

11 februarie 1866, abdicarea lui Al.I.Cuza.

25
26
27
Unirea s-a înfăptuit prin voinţa naţiunii române.
Dubla alegere a lui Al.I.Cuza, la 24 ianuarie 1859, a
reprezentat un act energic şi curajos , care a pus
Marile Puteri “în faţa faptului împlinit”

Actul istoric de la 1859 a permis legiferarea şi

aplicarea unui vast program de reforme , care a
contribuit în mod decisiv la construcţia României
moderne.

Făurirea statului naţional român a reprezentat un

pas important în direcţia cuceririi independenţei
absolute a României şi a desăvârşirii unităţii sale
naţionale.

28
29
30
 I. Alegeţi răspunsul corect:
1.Congresul de pace de la Paris (1856) aşeza Principatele sub:
rotectorat rusesc; b. suzeranitate otomană; c. garanţia colectivă a Marilor Pute
protectorat
Denumirea de “Principatele Unite ale Moldovei şi Ţării Româneşti” a fost adoptată d
Congresul de la Paris (1856); Adunările ad-hoc (1857); Convenţia de la Paris (1858
II. Adăugaţi datelor de mai jos , faptele istorice:
1.5 ianuarie 1859………………………………………………………………..
2. 24 ianuarie 1859………………………………………………………………
3. 11 februarie 1866……………………………………………………………...
I. Construiţi, cu fiecare termen de mai jos, câte un enunţ referitor la istoria românilo
protectorat, suzeranitate, secularizare, clăcaşi.
IV. Menţionaţi doi factori favorizanţi ai adoptării Legii rurale (august 1864) şi două
consecinţe ale acestei legi.
. Comparaţi hotărârile Congresului de la Paris (1856) cu prevederile Convenţiei de l
Paris (1858), având în vedere:
-câte o condiţie/cauză a desfăşurării fiecărei întruniri a Marilor Puteri;
-câte două prevederi ale fiecărui document;
-o asemănăre/o deosebire între hotărârile celor două documente.

31
 1. Boicu, L., Diplomaţia europeană şi triumful cauzei
române, Iaşi, 1978
2. Ivănescu, D., Unirea Principatelor. Momente, fapte,
protagonişti, Iaşi, 2005
3. Ivănescu, D., Turliuc, C., Cântec, F., Vârstele Unirii. De
la conştiinţa etnică la unitatea naţională, Iaşi, 2001
4. Lazăr, L., Lupu, V., Istoria Românilor, manual pentru
clasa a
VIII-a, Editura Teora, 2000
5. Oane,S., Ochescu, M., Istorie, manual pentru clasa a
VIII-a, Editura Humanitas, 2000
5. www.wikipedia.ro

32
33