MIJLOACE INTERNE DE ÎMBOGĂŢIRE A VOCABULARULUI

Câteva concepte de bază:

CUVÂNT DE BAZĂ → cuvânt de la care se pot forma cuvinte noi, înrudite.

CUVÂNT DERIVAT → cuvânt format cu sufixe sau cu prefixe de la un cuvânt de bază.

FAMILIA LEXICALĂ → grupul de cuvinte înrudite cu acelaşi cuvânt de bază sau totalitatea
cuvintelor formate prin derivare, prin compunere şi prin shimbarea valorii gramaticale de la
acelaşi cuvânt de bază.

Ex. frate:
 Derivate: frăţior, frăţişor, frăţică, frăţâne, frăţie, frăţietate, frăţesc, frăţeşte, înfrăţi,
înfrăţire, înfrăţit, înfrăţitor, reînfrăţi, reînfrăţire, reînfrăţit.
 Compuse: frate de cruce, trei-fraţi-pătaţi.

În familia de cuvinte nu intră împrumuturile neologice şi nici combinaţiile frazeologice,

chiar dacă au acelaşi etimon.
Astfel, în familia cuvântului mână intră mânuță, a înmâna, înmânare, îndemână,
mănușă etc., dar nu neologismele manşon, manşetă, manufactură şi nici combinaţiile
frazeologice mână în mână, nu-i dă mâna, a-l avea la mână (cuvânt de origine latină - manus).
 STRUCTURA CUVÂNTULUI

RĂDĂCINA → partea din cuvânt care rămâne neschimbată în timpul flexiunii şi derivării.

SUFIXUL LEXICAL → sunetul sau sunetele ataşate după rădăcina/tema cuvântului:

- pentru a forma un cuvânt nou, înrudit: copil-aș, zid-ar, părint-esc, înflor-itor.

INTERFIXUL – sunetele așezate între rădăcină și sufix: om (ul) eț, om(en) ește, camarad
(er)ește

Sufixul verbal - se folosește pentru a modifica forma (modul, timpul – la verb): lucr-ez, cit-esc,
fi-ind, spun-ând, nu pentru a crea un nou cuvânt.

PREFIXUL → sunetul sau sunetele ataşate înaintea cuvântului- bază pentru a

forma un cuvânt nou, înrudit: nedezlegat, răsuna, răzgândi, antebraț.

MIJLOACE INTERNE: → I. DERIVAREA

1. PROGRESIVĂ – cu prefixe (străvechi, neatent, desface);
- cu sufixe (muncitor, copilaş, softist);
- cu prefixe şi sufixe (derivate parasintetice): îmbogăţi;
înflori, înfrunzit, desprimăvăra;

2. REGRESIVĂ – postsubstantivală: cireş < cireaşă, vișin < vișină

- postadjectivală: desăvârşi < desăvârşit
- postverbală: ceartă < certa, botez < boteza

3. PRIN SUBSTITUŢIE DE AFIXE –

- de prefixe: dezgropa format de la îngropa
- de sufixe: editură format de la editor

Derivarea cu prefixe:
 Prefixele pot forma:
substantive: antebraţ, hipertensiune, superputere, supraom, ultrademagog, consătean;
adjective: anormal, incapabil, antisocial, postliceal, extrafin, supraaglomerat,
extraconjugal, antebelic;
verbe: a desface, a înflori, a răzgândi, a reciti, a prestabili, a străluci.

Din punct de vedere semantic, prefixele pot fi:

 privative = „fără”, „a lipsi de ”, „lipsit de”
ex. apolitic, dezlega
 negative = sens negativ cu conotații suplimentare
ex. imoral, agramat, incorect, nedrept
 iterative = repetiție
ex. relua, reciti, răzgândi, răsuci
 superlative = de intensitate maximă
ex. hipersensibil, ultrascurt, extrafin, supraaglomerat, superdotat
 delocutive = exprimă înlocuirea, devenirea, facerea
ex. înfăptui, înnegri, înnoi, îmbuna, înlocui
 locative = exprimă locul, ierarhizarea valorică
ex. prefață, postfață, antebraț, antevorbitor, extravilan, extraspațial, extrașcolar,
subaprecia, supraaprecia
 prefixe ale asocierii = consătean, coautor, coechipier, compatriot

Derivarea cu sufixe:
substantivale diminutivale: copilaş, băieţel, căluţ, cățeluș, frăţior, fetiță, pădurice, năsuc;
fată: fet + -iță (sufix)

augmentative: băieţoi, puştan, băiețandru, căsoaie, mâncău;

colective: ţărănime, tufiş, brădet, cânepişte;

de agent: muncitor, cizmar, reclamagiu, cărăuș, poștaș, cântăreț;

 abstracte: răutate, prietenie, îndrăzneală, străduinţă, vedere, gândire, copilărie;

nume de instrumente: tocător, ascuţitoare;

nume de plante: toporaș, lăcrămioară, părăluță, cerceluș, sunătoare;

nume de animale: șoricar, căprioară, ciocănitoare, pescăruș;

nume de instituții: primărie, prefectură;

care exprimă originea: oltean, albanez, sinaiot, austriac, mărginaș, francez, moscovit;

pentru nume de familie: Ionescu, Olteanu, Feraru, Pușcariu, Vasilache

moţionale: româncă, mireasă, lupoaică, răţoi, curcan;

adjectivale: săltăreţ, tineresc, portocaliu, stâncos, arabil, săptămânal, tomnatic;

verbale: a fulgui, a brăzda, a înflori, a româniza, a nominaliza, a măcăni
adverbiale: vulturește, furiș, târâș, realmente.
Celelalte clase lexico-gramaticale sunt mai puțin reprezentate: atâtica, mătălică,
aolică, doime, treime.

Mecanismul de formare a unui nou cuvânt:

ţară (cuvânt de bază) + -an (sufix) = ţăran, ţăran + -că (sufix) = ţărancă, ţărancă + -
uţă (sufix) = ţărăncuţă

Structura morfematică a cuvântului: ţărăncuţelor = ţăr- (rădăcină) + -an (sufix) + -că

(sufix) + -uţ (sufix) + -e (desinenţă de plural) + -lor (articol hotărât enclitic)

dărnicie = 1. darnic + -ie;

 2. darnic = dar + -nic.

Derivarea parasintetică înseamnă formarea unui nou cuvânt prin adăugarea, în acelaşi
timp, de prefix şi sufix la cuvântul de bază, cuvântul nou format fiind o altă parte de vorbire
decât cuvântul de la care s-a plecat. Ex.: dulce - a îndulci, val - a învălui etc.
Pot fi şi etape succesive: nod - a deznoda - deznodământ; moş - strămoş - strămoşesc.

Derivarea regresivă înseamnă formarea de noi cuvinte prin suprimarea unor afixe
(reversul derivării propriu-zise, progresive): măslină - măslin; a gusta - gust.
Prin derivare regresivă s-au format numeroase substantive postverbale: auz, blestem,
cuget, miros, omor, tremur, bârfă, rugă, ură, accept, dejun, deranj, speculă etc.

II. COMPUNEREA
Compunerea este procedeul intern de formare a unor noi cuvinte, din două sau mai
multe cuvinte (de obicei unităţi lexicale distincte), cuvântul nou format având un alt înţeles decât
înţelesurile pe care le au cuvintele alcătuitoare, luate izolat. Unităţile lexicale formate prin
compunere nu trebuie confundate cu locuţiunile.

 PRIN COORDONARE (PARATAXĂ) – cu blanc (fără cratimă): ceea ce, ca să, până la;

– cu cratimă: bloc-turn, instructiv-educativ, științifico-fantastic, câine-lup, social-

politic, locotenent-colonel
 PRIN SUBORDONARE (HIPOTAXĂ) – Câmpulung, Gara de Nord, Marea Neagră,
bunăvoință, untdelemn, bun-gust, bun-simț, viță-de-vie, Făt-Frumos, Albă-ca-Zăpada,
ciuboțica-cucului, zgârie-brânză, ucigă-l-toaca, astă-noapte, lasă-mă-să-te-las.

 PRIN ABREVIERE: ASIROM, C.A.R., F.C. ARGEŞ, Tarom, Romarta, dr., v., str., etc.,
p.

 COMPUNERE TEMATICĂ CU SUFIXOIDE ŞI PREFIXOIDE:

  bibliofil, calofil, erbicid, antropologie, xenofob, xenofil, ortografie
– Cuvintele compuse cu prefixoide și sufixoide s-au format prin compunere şi au
circulaţie internaţională: acvanaut, aerosol, agronomie, alogen, antropofag,
apicultura, autocar, biosferă, caligrafie, cosmodrom, cronometru, democraţie,
ecologie, fotogen, geologie, heliograf, hemogramă, hidroliză, hipodrom, izomer,
macrocosmos, microscop, monogramă, ortodox, policrom, pseudonim, psihologie
etc.

III. SCHIMBAREA VALORII GRAMATICALE (CONVERSIUNEA)

Schimbarea valorii gramaticale este un procedeu intern de îmbogăţire a vocabularului
care constă din trecerea unui cuvânt de la o parte de vorbire la alta.

1. PRIN SUBSTANTIVARE: frumosul, eul, rănitul, oful, doiul, pe-ul, că-

ul, a-ul, nimicul, suferindul, un intrând, mersul, cititul, intrare, plimbare, aproapele, un târziu.
2. PRIN ADJECTIVARE: neam călău, fii bărbată!, casa mea, eu însămi,
acest rol, fiecare om, care oameni, niciun meci, oameni iubiţi, carte lăudată, lebădă murindă, un
domn bine, așa casă
3. PRIN ADVERBIALIZARE: scrie frumos, vorbesc deschis, ce frumos a
cântat, seara mănânc puțin.
4. ALTE FORME (adverbe și locuțiuni adverbiale devenite prepoziții și
locuțiuni prepoziționale): Privesc deasupra casei., Stătea în fața ușii.

Ex.: Vecinul meu este bolnav. (adjectiv) → Bolnavul / Un bolnav / Acest bolnav s-a

vindecat. (substantiv).

Privesc un peisaj frumos. (adjectiv) → Frumosul place oricui. (substantiv)

Iarba verde e cosită. (adjectiv) → Iarba este de un verde crud. (substantiv)

Mihai învaţă bine. (adverb) → Îţi vreau numai binele. (substantiv).

Nu se laudă numai pe sine. (pron. reflexiv) → Ce şi-o fi zis în sinea lui? (subst.)
 Are de citit şi de scris. (supine verbale) → Cititul şi scrisul se învaţă în primele clase.

(substantive).

A sosit vara. (substantiv) → Vara se seceră grâul. (adverb).

A învăța un cântec este o plăcere. (verb) → Învăţarea unei poezii ia mult timp.
(substantiv).

ALTE PROBLEME DE VOCABULAR

ABATERI

CLIŞEELE VERBALE – fraze banale, expresii stereotipe folosite ocazional: „se vor întreprinde
măsuri”, „la ora actuală”;

ŞABLOANELE - cuvinte, sintagme repetate invariabil: în cadrul, în principal, ca și;

FORMELE FIXE – sintagme accentuate numai în stilul administrativ: drept pentru care;

TAUTOLOGIA – repetarea aceluiaşi cuvânt sau a aceleiaşi expresii

Sunt şi situaţii în care repetarea aceluiaşi cuvânt cu funcţie sintactică diferită urmăreşte
obţinerea unei valori expresive deosebite (rol stilistic). O astfel de construcţie pozitivă este
considerată tautologia.
Ex: Vara ca vara, dar iarna-i grea; La munte când plouă, plouă; Există oameni şi
oameni etc.

PLEONASMUL – adăugarea unui cuvânt de prisos

Pleonasmul este o greşeală de exprimare care constă în folosirea alăturată a unor cuvinte
sau construcţii cu acelaşi înţeles, cel de-al doilea cuvânt fiind cuprins, în cele mai multe cazuri,
în înţelesul celui dintâi: a rezuma pe scurt, a avansa înainte, alocuţiune scurtă, a colabora
împreună, firesc şi natural, a revedea din nou, dar însă, prefer mai bine etc.