NOȚIUNI GENERALE DE MORFOLOGIE

Morfologia este acea parte a gramaticii care studiază cuvântul ca unitate gramaticală,
analizându-l sub aspectul formei, al modificărilor flexionare şi al valorilor gramaticale exprimate
de aceste forme. Morfologia se ocupă de clasificarea cuvintelor în părţi de vorbire, de flexiune şi
de rolul lor în propoziţie.
Părţile de vorbire sau clasele lexico-gramaticale se clasifică în:
- flexibile: substantivul, articolul, adjectivul, pronumele, numeralul şi verbul
- neflexibile: adverbul, prepoziţia, conjuncţia şi interjecţia.

Categoriile gramaticale
• Sunt semnificații sau valori gramaticale care sunt specifice unor clase de cuvinte și în
funcție de care acestea își schimbă forma în cursul flexiunii.
• Substantivele, adjectivele și pronumele prezintă categorii gramaticale comune: genul,
numărul și cazul, dar și unele diferențiate (determinarea prin articol apare numai la
substantiv, gradarea doar la adjectiv, persoana apare la pronume);
• Verbul are drept categorii specifice modul și timpul iar în comun cu celelalte persoana și
numărul.
• Din categoria părților de vorbire neflexibile numai adverbul prezintă categoria gradelor
de intensitate (comună cu a adjectivului), însă aceasta nu-i modifică structura.

SUBSTANTIVUL
1. Definiție:
 Substantivul este o clasă lexico-gramaticală deschisă, care reprezintă aproximativ
50% din totalitatea cuvintelor limbii române.
 Este și partea de vorbire flexibilă care, din punct de vedere semantic, poate
denumi: fiinţe (om), lucruri (masă), fenomene (ploaie), acţiuni (plecare), stări
(criză), însuşiri (bunătate), relaţii (rudenie) sau indivizi unici (Maria, Alexandru,
Dumnezeu, Bucureşti).
 Se distinge prin următoarele trăsături:
• morfologic – prezintă gen fix şi flexiune în raport cu numărul, cu cazul şi cu categoria
determinării;
• sintactic – formează, împreună cu verbul, nucleul unui enunţ şi îndeplinește anumite
funcții sintactice;

2. Clasificare:
 comune/proprii: casă, floare, femeie / Mihai, Ioana, Crăciun, Teatrul Național;
 simple/compuse/locuțiuni: unghi, viață / coate-goale, Târgu-Mureș, Alba Iulia,
untdelemn, ONG / băgare de seamă, părere de rău;
 concrete/abstracte: copil, biserică, perete, scaun / atitudine, bucurie, ceață, gând,
idee, voință;
 animate/inanimate: individ, animal / bloc, calculator, mașină, pateu;
 regulate/neregulate: copil, elev, dulap / om, ou, piele, popă, soră, tată, vlădică;
 variabile/invariabile (în raport cu o anumită categorie gramaticală sau cu mai multe):
fată, băiat, tablou / ochi, învățătoare, kiwi, nume.

3. Flexiunea substantivului
Categoriile gramaticale ale substantivului sunt: genul, numărul, cazul şi determinarea.
Dintre acestea, numărul, cazul şi, parţial, determinarea sunt categorii flexionare.

3.1. Articolul arată, de obicei, măsura în care obiectul denumit este cunoscut vorbitorilor.
Informaţiile pe care le dau articolele pot fi descrise în felul următor:
• lipsa oricărui articol = informaţie zero cu privire la gradul de cunoaştere;
• articolul nehotărât = un grad redus de individualizare (obiectul este prezentat ca necunoscut
sau nou în enunț);
• articolul hotărât = un grad înalt de individualizare (obiectul este prezentat drept cunoscut).
 Formele articolului hotărât enclitic:
singular plural
m. n. f. m. n. f.
N. Ac. -l, -le, -a -l, -le -a -i -le -le
G. D. -lui, -i -lui -i -lor -lor -lor

Observații:
Lui proclitic nu mai intră în categoria articolelor, ci devine marcă specifică a cazurilor G -
D (lui tata, lui tanti, lui Mihai, lui Carmen, lui Dinamo, zilele lui august etc.)

Articolul hotărât enclitic se ataşează la substantiv: direct (cartea, cărţile), prin

înlocuirea desinenţei (casa, masa), prin transformarea vocalei în semivocală (floarea) prin
vocala de legătură – desinența -u (lup, lupul).
Articolul hotărât de genitiv-dativ pentru substantivele feminine (la singular) se adaugă
la forma de plural, când substantivul se termină în vocală precedată de consoană: iarnă – iernii,
casă – casei, carte - cărţii.
Substantivele feminine terminate în vocale în hiat primesc articolul hotărât pentru
genitiv-dativ la singular: pălărie – pălăriei, sanie – saniei, sau la forma de plural dacă au plural:
alee – aleii, idee - ideii şi la singular, dacă n-au plural: logoree – logoreei, acnee - acneei.

Formele articolului nehotărât proclitic

singular plural
m. şi n. f. m., n. şi f.
N. Ac. un o nişte
G. D. unui unei unor
 Articol posesiv (genitival)
Singular Plural
masculin feminin masculin feminin
N - Ac. al a ai ale

Articolul posesiv apare în construcţia genitivului (acest vecin al fratelui meu, trei surori
ale mamei, niște copii ai prietenilor), în structura genitivului antepus (al mamei sfat), când
substantivul în genitiv este nume predicativ (Eșarfa este a mamei.)

Articolul demonstrativ (adjectival) = apare în grupuri de mai multe cuvinte, repetând

informaţia de gen, de număr şi de caz a substantivului individualizat: rochia mea cea nouă
(subst. + articol sudat + adj. posesiv + articol adjectival + adjectiv).

Masculin Feminin
Singular Plural Singular Plural
N - Ac. cel cei cea cele
G - D celui celor celei celor

Poate intra, ca formant obligatoriu, în structura fixă a unor nume proprii vechi: Ştefan cel
Mare, Mircea cel Bătrân, Radu cel Frumos, Cina cea de Taină și în structura gradului superlativ
relativ: cele mai frumoase, cel mai bine.
Poate avea statut facultativ sau obligatoriu în structura numeralelor cardinale și ordinale:
Cei doi se ajută mereu. Doi se ajută mereu. Cel de-al doilea a câștigat. Al doilea a câștigat.
Celui de-al treilea i-am împărtășit părerea mea.
Elemente omonime cu articolul hotărât şi cu cel nehotărât:

a. un / o – art. nehot., un / o – numeral, un /o – adj. pron. nehot.

A sunat un om la uşă. Omul te căuta pe tine. (un / -l – articol nehotărât / articol hotărât);
Un om săpa, alt om punea seminţele în pământ, alt om punea apă. (un…alt…alt –
adjective pronominale nehotărâte);
Un copil citea, doi copii scriau, trei copii priveau pe geam. (un , doi, trei - numerale)
Aceeaşi situaţie apare şi în cazul formei „o”.

b. nişte – art. nehot. Am cumpărat un peşte / nişte peşti.

nişte – adjectiv pronominal nehotărât
Am cumpărat peşte / nişte peşte. Am cumpărat nişte zahăr. Am băut nişte cafea.

c. pronumele de politețe dânsul, pronumele nehotărâte și negative au partea finală omonimă cu

art. definit: flexiunea de gen, număr şi caz a pronumelor este realizată prin unităţi de expresie
identice cu cele ale articolului (dânsul, dânsa, dânsului, dânsei, dânsele, dânşii, unul, unii,
unele, altele, vreuna, niciunul, niciunii etc.).

d. formele omonime cu articolul participă la organizarea gramaticală a numeralului ordinal,

contribuind la distincţia de gen (al treilea, a treia, a doua, primul, întâia), însă numeralele nu
sunt articulate.

e. în componenţa unor prepoziţii şi locuţiuni prepoziţionale, elementele omonime cu articolul au

rolul de a diferenţia prepoziţia de adverbul corespunzător: înaintea / înainte, în faţa / în faţă etc.

f. unele nume proprii: Maria, Elena, Craiova, România etc.

 Genul constituie o trăsătură inerentă şi fixă pentru această parte de vorbire.

3.2. Genul substantivului

În limba română, categoria gramaticală a genului grupează substantivele în trei subclase:
masculine, feminine şi neutre, selectate în funcție de anumite contexte adjectivale (adjective
propriu-zise, participiale, pronominale).
Ex. acest frumos om / aceşti frumoşi oameni (masc. sg. şi pl.)
această frumoasă casă / aceste frumoase case (fem. sg. şi pl.)
acest frumos tablou / aceste frumoase tablouri (neutru sg. șin pl.)
Clasificarea în funcție de categoria genului stabilește și alte clase de subst:
a. Substantive heteronime (substantive cu radicale diferite pentru a denumi fiinţe care se
deosebesc după gen): bărbat - femeie, mamă –tată, berbec - oaie, găină - cocoş etc.
b. Substantive epicene (substantive cu o unică formă, de masculin sau feminin, pentru a
denumi ambele genuri): elefant, pupăză, ministru, părinte etc.
c. Substantive mobile (substantive feminine formate de la masculin şi masculine
formate de la feminin cu ajutorul sufixului moţional): elev - elevă, ţăran - ţărancă, lup -
lupoaică, pictor - pictoriţă, broască - broscoi, curcă - curcan etc. Procedeul de formare a
substantivelor mobile se numeşte moţiune.
Substantivele defective de număr admit numai unul dintre genuri:
 cinste, onoare, sete, miere, frică, foame, mass-media, tămâie – feminin
 lapți, câlți, tăieței/tăiței, zori, ochelari – masculin
 auz, văz, confort, curaj, contrasens, lapte, somn, unt – neutru

 Sunt, în general, de genul masculin:

- numele lunilor anului (ianuarie, martie etc.);
- numele notelor muzicale (do, re, mi etc.);
- numele cifrelor (unu, doi, zece etc.);
- numele sunetelor şi ale literelor (a, b, c, d), care au şi variante de genul neutru (a-uri, c-uri cf.
DOOM2).
 Sunt, în general, de genul feminin:
- numele zilelor săptămânii (luni, marţi etc.);
 - numele părţilor zilei (dimineaţă, seară);
- numele anotimpurilor (iarnă, vară).

 Sunt, în general, de genul neutru:

- numele punctelor cardinale: sud, est, nord, vest
- numele unor jocuri sportive: baschet, handbal, hochei, fotbal, golf, volei

3.3. Numărul substantivului: sg și pl.

copil/copii, păpușă/păpuși, cadou/cadouri
Substantive defective de numărul singular (pluralia tantum): câlţi, bale, icre, tăiţei, moaşte,
zori etc. sau de numărul plural (singularia tantum): aur, mazăre, lene, chimie, curaj etc.
Substantive cu o singură formă pentru ambele numere: arici, tei, învăţătoare, nume,
pronume etc.
Substantive cu forme multiple la singular: colind - colindă, bulgăr- bulgăre etc.
Substantive cu forme multiple de plural: bob - bobi, boabe, boburi; corn - coarne, cornuri,
corni etc.
Obs: Multe nume de materie pot avea plural când desemnează sorturi, porţii sau obiecte
din materia respectivă: aramă are pl. arămuri pentru "obiecte de aramă", carne are pl. cărnuri
"feluri", grâu (semănătură, lan) are la pl. grâne / grâie, rachiu are pl. rachiuri pentru "sorturi sau
porţii de rachiu" etc.

Flexiunea de număr se realizează diferit în cadrul fiecărei clase de gen.

 Subst. masculine pot avea la plural următoarele terminaţii / desinenţe:

- i: membri, codri, socri, arbitri etc.

- ĭ ("i" semivocalic): cai, copii, flăcăi, fii etc.

- i ("i" şoptit, scurt): lupi, pomi, popi, taţi, picoli, tutori etc.

Subst. masc. cu unică formă pentru singular şi plural: -k' (ochi, unchi), -ĭ (ardei, pui), -a (dalai-
lama, paria), -e (bade, nene), -i (colibri).
  Subst. feminine pot avea la plural următoarele terminaţii / desinenţe:
-le: macarale, sarmale, stele, nuiele, zile

-e: mame, mese, case, fete, leve (moneda Bulgariei)

-uri: vremuri, lipsuri, treburi

-i: lumi, vulpi, uşi, zări, flori

-ĭ: văi, scântei, alei, şei

-ori: surori, nurori

Subst. fem. cu unică formă pentru singular şi plural: -i (luni, vineri), -i (tanti), -ĭ (joi), -e
(învăţătoare).

 Subst. neutre pot avea la plural următoarele terminaţii / desinenţe:

-e: animale, scaune, bice, cuie, condeie, teatre, temple

-uri: drumuri, poduri, alibiuri, schiuri, cupluri, lucruri, tablouri, râuri, atuuri, trenduri, staruri

-ete: capete, plânsete, râsete

- i(ĭ): domenii, consilii

-(ĭ)e: brâie, muzee, relee;

-ă: ouă

Subst. neutre cu unică formă pentru singular şi plural: nume, codice, prenume, pronume.
Se constată în cazul neutrelor concurenţa formelor de plural acceptate, în general, de norma
literară: chipie / chipiuri, niveluri / nivele, tuneluri / tunele.

Plurale diferențiate semantic: ghivece (vase) / ghiveciuri (mâncare), vise (imagini din timpul
somnului) / visuri (aspiraţii).

Subst. neologice masculine prezintă următoarele comportamente în realizarea categoriei de

număr:
a. încadrarea în modelul flexionar al subst. româneşti, prin selecţia desinenţei -i: manageri,
brokeri, dealeri, uneori însoţită de alternanţe consonantice: bodyguard, bodigard /
bodyguarzi, bodigarzi, boss, bos / boşi etc.;
b. acomodarea formei străine de plural prin adjoncţiunea desinenţei -i: adidas / adidaşi.
Subst. neologice feminine prezintă următoarele terminaţii în realizarea categoriei de număr: -e:
dischete, grile, gherile şi -i: tastaturi etc., iar cele neutre oscilează între desinenţele româneşti -
e / -uri / -i (itemi / itemuri / iteme), -uri (trenduri, branduri, vipuri, chipsuri, party-uri, story-uri
etc.).