Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Curеntul electric reprezintă deplasarea dirijată a sarcinilor electrice. Există două mărimi fizice care
caracterizează un curent electric:
Amperul este definit ca fiind intensitatea unui curent constant care, menținut în două conductoare
paralele, rectilinii, de lungime infinită, de secțiune transversală circulară neglijabilă și plasate la o distanță
de 1 metru unul de celălalt, în vid, produce între aceste conductoare o forță egală cu 2·10-7 N pe unitatea
de lungime (metru)[1].
Conform primei teoreme a lui Kirchhoff, în fiecare nod al unui circuit electric, suma algebrică a
intensităților curenților care intră în acel nod este zero. Drept convenție de semn, se consideră că
intensitățile curenților sunt pozitive dacă aceștia intră în nod și negative dacă ies din nod.
Dacă secțiunea transversală a conductorului nu poate fi considerată neglijabil de mică și este necesar să
se descrie repartiția curentului electric pe suprafața secțiunii, atunci curgerea curentului electric se
caracterizează printr-o altă mărime fizică, densitatea de curent.
Intensitatea curentului electric se măsoară cu ajutorul unui ampermetru, care trebuie conectat în circuit
în serie.
Amperul (simbol: A) este unitatea de măsură pentru intensitatea curentului electric. În Sistemul
internațional de unități (SI) amperul este una dintre cele șapte unități fundamentale. Denumirea de
amper a fost dată în cinstea fizicianului francez André-Marie Ampère, pentru numeroasele sale
contribuții la dezvoltarea electromagnetismului.
Simbolul pentru amper este întotdeauna majuscula A. În schimb numele unității scris întreg începe cu
minuscula a (amper), cu excepția cazurilor cînd majuscula e cerută de alte reguli ortografice.
Tensiunea electrică între două puncte ale unui circuit electric este diferența de potențial între cele
două puncte și este proporțională cu energia necesară deplasării de la un punct la celălalt a unei sarcini
electrice.
Tensiunea electrică (sau voltajul) reprezintă mărimea fizică scalară egală cu raportul dintre lucrul total
efectuat de câmpul electric pentru a transporta sarcina electrică pe întregul circuit şi mărimea sarcinii
electrice.
Intensitatea (I) curentului electric printr-o portiune de circuit, este direct proporţională cu
tensiunea (U) aplicată şi invers proporţională cu rezistenţa (R) a portiunii de circuit.
Intensitatea curentului electric ce se stabileaste la inchiderea unui circuit electric simplu este
direct proportionala cu tensiunea electromotoare a generatorului si invers proportionala cu rezistenta
totala a circuitului.
Suma dintre rezistenta interna a generatorului si cea a circuitului exterior reprezinta rezistenta electrica
totala a circuitului electric simplu.
unde I este
intensitatea curentului, măsurată în amperi (A); U este
tensiunea aplicată, măsurată în volţi (V); R este rezistenţa
circuitului, măsurată în ohmi (Ω).