Mihail Sadoveanu

Scriitor, povestitor, nuvelist, romancier, academician şi om politic român. Este considerat

unul dintre cei mai importanţi prozatori români din prima jumătate a secolului al XX-lea, cu
o operă monumentală, numit ”Ştefan cel Mare al literaturii române” de Geo Bogza şi
”Ceahlăul literaturii române” de George Călinescu.

1880 — Pe 5 noiembrie, la Paşcani, judetul Iaşi, se naşte Mihail Ursachi. Tatăl său a fost
avocatul Alexandru Sadoveanu, fiu de ţăran din ţinutul Gorjului şi mama Profira Ursache, fată
de răzeşi din localitatea Verşeni. Părinţii nefiind căsătoriţi, paternitatea scriitorului a fost
recunoscută abia în anul 1891, când devine Mihail Sadoveanu.

1887 — Face şcoala primară la Paşcani unde l-a avut ca dascăl pe Mihai Busuioc, cel pe care
l-a descris în povestirea "Domnu Trandafir". Îşi petrece vacanţele de vară şi la Verşeni, la
rudele mamei.

1892-1897 — Urmează gimnaziul "Alecu Donici" din Fălticeni. Intenţionează să alcătuiască,

împreuna cu un coleg, o monografie a lui Ştefan cel Mare, renunţând însă, din lipsă de izvoare
istorice.

1895 — Moare mama sa, Profira Ursachi.

1897 — Debutează în revista umoristică bucureşteană "Dracu" cu schiţa Domnişoara M din
Fălticeni, pe care o semnează cu pseudonimul Mihai din Paşcani.

1897-1900 — Continuă pregătirea la Liceul Naţional din Iaşi.

Pleacă în anul 1900 la Facultatea de Drept a Universităţii din Bucureşti, însă cursurile au fost
întrerupte la sfârşitul aceluiaşi an, întorcându-se la Fălticeni.

1898 — Începe să colaboreze la foaia "Viaţa nouă" şi în revista "Pagini literare", semnând cu
numele său, dar şi cu pseudonimul M.S. Cobuz.

1901 — Pe 21 octombrie se căsătoreşte cu Ecaterina Bâlu, cu care s-a stabilit la Fălticeni,

unde începe să lucreze la primele nuvele şi decide să trăiască din cariera de scriitor. Începe să
publice nuvela Ion Ursu în "Revista modernă" din Bucureşti.

1902 — Apare primul manuscris al romanului Fraţii Potcoavă, unele dintre fragmentele
acestuia fiind publicate în revista "Pagini Alese". Se naşte Despina-Lia, primul copil al
scriitorului. Este încorporat în armată.

1903 — Se mută la Bucureşti şi intră în redacţia revistei "Sămănătorul".

1904 — Are loc debutul editorial cu patru volume deodată: Povestiri, Dureri înăbuşite,
Crâşma lui Moş Precu, Şoimii, fapt pentru care Nicolae Iorga numeşte această perioadă ”anul
Sadoveanu”.

1904-1906 — Devine funcţionar la Casa Şcoalelor.

1905 — Publică volumul Povestiri de război. Se naşte Dimitrie-Miti, fiul scriitorului.

1906 — Publică volumele Floare ofilită, Mormântul unui copil şi Amintirile căprarului
Gheorghiţă. Primeşte premiul Academiei Române.

Se naşte al treilea copil, Profira. Pleacă din capitală din nou la Falticeni.

1907 — Publică La noi, în Viişoara şi Vremuri de bejenie.

1908 — Apar Oameni şi locuri, O istorie de demult, Duduia Margareta.

1909 — Apare volumul de povestiri Cântecul Amintirii. Se naşte Teodora-Didica. Se

constituie Societatea Scriitorilor Români cu Mihail Sadoveanu, preşedinte.

1910 — Este numit în funcţia de director al Teatrului Naţional din Iaşi. Apar volumele
Povestiri de seară, Genoveva de Brabant. Se naşte Bogdan-Mihail (decedat în anul 1912)

1911 — Apare volumul Apa morţilor şi în revista "Viaţa românească" publică piesa de teatru
De ziua mamei.

1912 — Apar volumele Un investigator şi Bordeenii. Se nasc gemenii Bogdan (decedat la

1920) şi Ecaterina-Tincuţa. În revista "Viaţa românească" începe să publice în foileton
romanul Neamul Şoimăreştilor.
1913 — Sadoveanu, sublocotenent in rezervă, este încorporat şi participă la războiul româno-
bulgar.

1914 — Apare volumul Privelişti dobrogene.

1915 — Apare romanul istoric Neamul Şoimăreştilor. Se naşte Mircea, al optulea copil al
scriitorului.

1916 — Apare volumul 44 de zile in Bulgaria şi Războiul Balcanic. Apare volumul de

povestiri Foi de toamnă. Se naşte Livia-Lucia (decedată în anul 1957).

1917 — Se naşte Ligia-Marioara.

1919 — Editează, la Iaşi, împreuna cu George Topîrceanu, revista "Însemnări literare".

Publică volumul de nuvele Umbre şi broşura În amintirea lui Creangă, iar la "Editura
Luceafărul", volumul Priveghiuri.

1921 — Devine membru al Academiei Române. Apare Cocostârcul albastru şi Strada

Lăpuşneanu.

1923 — Devine preşedintele Secţiei literare a Academiei.

1925 — Apare romanul Venea o moară pe Siret.

1926 — Reprezintă Societatea Scriitorilor Români, împreună cu Liviu Rebreanu, la Congresul

de la Berlin. Apar Ţara de dincolo de negură şi Dumbrava minunată.

1927 — În iunie face o călătorie în Olanda.

1928 — Apar volumele Demonul tinereţii, Împărăţia apelor, Olanda, Hanul Ancuţei.

1929 — Apare Zodia Cancerului sau vremea Ducăi-Vodă. Vizitează Constantinopolul.

1930 — Apar Baltagul, cel mai cunoscut roman şi Depărtări.

1931 — Apar Trenul fantomă şi Măria sa, puiul pădurii.

1932 — Apar Nunta domniţei Ruxandra şi Uvar.

1933 — Apar Locul unde nu s-a întâmplat nimic şi Creanga de aur.

1934 — Apar volumele Nopţile de Sânziene, Soarele în baltă şi Viaţa lui Ştefan cel Mare.

1935 — Apare primul volum al trilogiei Fraţii Jderi, Ucenicia lui Ionut.

1936 — Mihail Sadoveanu, George Topîrceanu, Mihai Codreanu şi Grigore T. Popa, scot,
începând cu luna ianuarie, revista lunară "Însemnări ieşene". Revine la Bucureşti şi se
stabileşte aici cu familia, întrucât preia şi direcţia ziarelor "Adevărul" şi "Dimineaţa". Apare
Izvorul alb, al doilea volum al trilogiei Fraţii Jderi.
1937 — Sadoveanu se retrage în Transilvania unde scrie romanele Valea Frumoasei şi Ochi
de urs.

1938 — Pe 6 februarie, în semn de protest faţă de campania declanşată împotriva scriitorului,

Universitatea din Iaşi îi acordă titlul de Doctor Honoris Causa.

1940 — Apar volumele Vechime şi Divanul persian. Editura Fundaţiilor Regale publică
primele două volume din Opere.

1941 — Apare volumul Ostrovul lupilor.

1942 — Pe 10 octombrie se căsătoreşte cu Valeria Mitru. Apare cel de-al treilea volum al
trilogiei Fraţii Jderi, intitulat Oamenii Măriei Sale.

1943 — Apar Povestile de la Bradu-Strâmb.

1944 — Publică Anii de Ucenicie.

1945-1949 — Sadoveanu vizitează Uniunea Sovietică.

1946 — Apar volumele Fantezii răsăritene şi Caleidoscop.

1948 — Devine preşedinte al Prezidiului Marii Adunări Naţionale. Publică romanul Păuna
Mică.

1949 — Mihail Sadoveanu este ales preşedinte al Uniunii Scriitorilor. Apare volumul Mitrea
Cocor.

1951 — Apare Nada florilor, o reluare a cărţii Împărăţia apelor.

1952 — Publică romanul istoric Nicoară Potcoavă, o capodoperă a genului.

1954 — Publică volumul Aventură în lunca Dunării.

1955 — Scriitorului i se conferă titlul de Erou al Muncii Socialiste.

1961 — Primeşte Premiul Lenin pentru Pace.

Suferă un infarct care îi afectează vorbirea şi îl lasă aproape orb. Pe 19 octombrie, la ora 9
dimineaţa, Mihail Sadoveanu se stinge din viaţă într-o vilă aflată în apropierea Schitului
Vovidenia şi a localităţii Vânători-Neamţ. A fost înmormântat la Cimitirul Bellu, alături de
Eminescu.