Omul clasic intre datorie si pasiune

In aceasta operă, Moliere prezintă omul clasic oscilând între datoria de tată, soţ, persoană publică şi pasiunea,
sau chiar nebunia, obsesia, făcută pentru un necunoscut în care a avut încredere deplină. Orgon a refuzat să
îşi creadă familia şi a preferat să dea ascultare unui străin; a fost nechibzuit, imprudent, dar el a ales să îşi
urmeze instinctul decât să se increadă în valorile acelei epoci care puneau totuşi familia pe primul plan. Cu
toate că Orgon l-a crezut pe Tartuffe -un reprezentant al Divinitatii– o alta mare valoare a vremii – el şi-a
renegat propriul fiu, fără ca măcar să îl asculte; el a procedat aşa cum îl îndemnase cel care pentru el
reprezenta religia şi îl ghida în tot.

Se spune deci că personajul lui Moliere a ales initial pasiunea – având încredere totala întrun străin – iar apoi
datoria, ascultând ce a spus reprezentatul bisericii.

[modificare]Rezumat

Familia lui Orgon este dezbinata deoarece Orgon si mama lui au cazut sub influenta lui Tartuffe, un hot regios,
un vagabond inainte de a fi ajutat de Orgon. Tartuffe pretinde ca este pios si ca vorbeste cu autoritatea divina,
si Doamna Pernelle si fiul ei nu mai iau nicio decizie inainte de a-l intreba pe sfetnicul lor.

Restul familiei si regele lor nu sunt pacaliti de sireteniile lui Tartuffe si il detesta. Mizele se maresc cand Orgon
anunta ca il va insura pe Tartuffe cu fata lui Mariane(deja logodita cu Valer). Mariane este desigur foarte
suparata la aflarea acestor vesti, iar restul familiei realizeaza cat de adanc este Tartuffe infiltrat in familie.

In efortul de a-l demasca pe Tartuffe in fata lui Orgon, familia concepe un plan prin care acesta sa ii
marturiseasca Elmirei ( sotia lui Orgon) ca o doreste. Ca un om pios si oaspete, el nu ar trebui sa aibe astfel de
sentimente pentru doamna casei si familia spera ca dupa o astfel de confesiune, Orgon il va da afara pe
Tartuffe. Intr-adevar, musafirul incearca sa o seduca pe Elmira, dar conversatia lor este intrerupta cand Damis,
baiatul lui Orgon, nu mai poate suporta situatia si iese din ascunzatoare pentru a-l pari pe impostor.

Tartuffe este initial socat, dar isi revine foarte repede. Cand Orgon intra in camera si Damis ii spune triumfator
ceea ce s-a intamplat, mincinosul foloseste psihologia inversa si se acuza pe el insusi : “Da, frate, sunt
nevrednic, sunt vinovat in toate / Un biet batut de patimi si de pacate plin”.

Orgon este convins ca baiatul lui minte si il izgoneste din casa. Tartuffe reuseste sa il convinga pe Orgon ca
pentru a-l invata pe Damis o lectie, el, preotul, trebuie sa stea mai mult ca niciodata in preajma Elmirei. Ca un
cadou pentru Tartuffe si o pedeapsa ulterioara pentru copilul lui, Orgon trece toate proprietatile pe numele
“prietenului sau”.

Apoi Elmira se ocupa din nou de demascarea impostorului si ii cere lui Orgon sa fie martor la o intalnire intre ea
si "prietenul" lui. Orgon , usor de convins, decide sa se ascunda sub o masa in aceeaşi cameră, cert fiind ca
sotia sa nu are dreptate. El aude desigur cum nevasta lui rezista avansurilor directe din partea lui Tartuffe. In
momentul in care Tartuffe este aproape gata sa o violeze pe Elmira, Orgon iese de sub masa si ii ordona
acestuia sa plece.

Dar oaspetele siret intentioneaza sa ramana si isi arata in sfarsit adevarata fata, deoarece Orgon ii marturisese
lui Tartuffe ca se afla in posesia unor scrisori incriminatorii ( scrise de un prieten). Tartuffe il ameninta acum pe
Orgon ca daca nu va pleca din Propria lui casa, va fii expus deoarece impostorul se afla acum in posesia
scrisorilor. Mincinosul pleaca temporar , iar familia se gandeste ce e de facut.

Ulterior Tartuffe se intoarce cu un ofiter de politie pentru a incepe evacuarea. Dar spre surpriza lui , Ofiterul il
aresteaza in schimb pe el. Luminatul rege a auzit nedreptatile intamplate in casa si a decis sa il aresteze pe
Tartuffe. Chiar si Doamna Pernelle este acuma convinsa de cum de fapt protejatul ei si intreaga familie este
recunoscatoare ca a scapat de un criminal in serie care isi schimba adesea numele pentru a nu fi prins.