Sunteți pe pagina 1din 6

LANŢ TROFIC

În cadrul unui ecosistem, are loc un permanent transfer de energie şi materie.


Legătura energetico-materială între diferitele populaţii ale unei biocenoze, în care
unele dintre ele îndeplinesc rolul de producători, iar altele de consumatori, se
numeşte lanţ trofic.
Denumirea de "lanţ trofic" sau "lanţ nutritiv" presupune existenţa unor verigi
legate unele de altele. Astfel apare noţiunea de " verigă trofică", care reprezintă
un individ din cadrul şirului alimentar. În lanţul trofic, specia reprezentată prin
indivizii unei verigi trofice superioare se hrăneşte pe seama speciei ai căror
indivizi ocupă o verigă inferioară.

Nivelul trofic
Fiecare individ din lanţ se hrăneşte pe seama unui individ situat într-o poziţie
inferioară, ceea ce presupune existenţa unor nivele diferite, în cadrul relaţiilor
trofice stabilite între aceştia. Astfel, apar mai multe grupe trofice, în cadrul cărora,
fiecare nivel este ocupat de organismele care aparţin aceleiaşi categorii trofice,
chiar dacă nu există vreo înrudire taxonomică între ele, aşa cum se poate vedea
în tabelul de mai jos (vezi şi imaginea 1).

Grup trofic Nivel trofic Explicaţii

Producătorii primari sunt reprezentaţi de


Nivelul organismele autotrofe, între care, cele
Grupul
producătorilor mai importante sunt plantele - pentru
producătorilor
primari domeniul terestru şi algele - pentru
domeniul acvatic.
Grupul Nivelul Consumatorii primari sunt organisme
consumatorilor consumatorilor heterotrofe care consumă hrană vegetală
primari (organisme fitofage).
Nivelul Acest nivel este ocupat de organismele
consumatorilor heterotrofe carnivore primare, care
secundari consumă organisme fitofage.
Nivelul Consumatorii terţiari, sunt carnivore
consumatorilor secundare, acestea hrănindu-se cu
terţiari carnivorele primare.
Nivelul Aceste organisme, se hrănesc cu detritus
detritofagelor şi sau cu cadavre, înaintea intrării lor în
necrofagelor descompunere.
Nivelul saprofitelor Unele bacterii şi ciuperci, îşi asigură
nutriţia pe baza materiei organice nevii,
aflate în descompunere. În urma
metabolismului, saprofitele descompun
total doar unele substanţele organice,
eliberând o anumită cantitate de compuşi
minerali necesari producătorilor primari,
restul materiei organice, fiind utilizată în
scopuri proprii. Din acest motiv
saprofitele, pot fi situate la graniţa dintre
consumatori şi descompunători.
Nivelul Unele bacterii şi ciuperci, descompun
descompunătorilor materia organică, eliberând substanţele
saprofiţi minerale necesare producătorilor primari.
Grupul
Reducătorii sunt microorganisme care
descompunătorilor
desăvârşesc descompunerea substanţei
Nivelul reducătorilor
organice, eliberând elementele minerale
necesare producătorilor.

Tipuri de lanţuri trofice


În natură, lanţurile trofice se completează şi se integrează reciproc. Astfel, doar
în mod didactic, se poate studia tipologia şi specificitatea unui grup liniar de
verigi, aşa cum sunt lanţul prădătorilor, lanţul saprofagelor şi lanţul paraziţilor.

• Lanţul prădătorilor (lanţul răpitoarelor)

Lanţurile de acest tip, conţin cele mai multe verigi (3-6), pornind întotdeauna de
la producătorii primari. În principiu, un asemenea lanţ, este de forma:

PRODUCĂTORI PRIMARI (plante, alge) → CONSUMATORI PRIMARI (organisme fitofage) →


CONSUMATORI SECUNDARI (carnivore primare) → CONSUMATORI TERŢIARI (carnivore
secundare)

De exemplu, în zona de stepă, un asemenea lanţ, poate cuprinde:

BOABE DE GRAMINEE → ŞOARECE DE CÂMP → NEVĂSTUICĂ → ACVILĂ

Un lanţ trofic marin de tip prădător, adesea întâlnit în Marea Neagră, poate fi de
forma:
FITOPLANCTON → ZOOPLANCTON → ATERINĂ → LUFAR → CÂINE DE MARE

Lanţ trofic marin de tip prădător


Într-un ecosistem limnofil (lac), adesea se întâlneşte un lanţ trofic de genul:

ALGE → PUIET DE PEŞTE → PEŞTE RĂPITOR (biban) → PASĂRE IHTIOFAGĂ (barză)


În păduri dar şi la marginea acestora, un lanţ trofic des întâlnit, cuprinde
următoarele verigi:
FRUNZE → AFIDE → COCCINELLIDAE (buburuze) → PIŢIGOI → BUFNIŢĂ

Lanţ trofic de tip: FRUNZE → AFIDE → COCCINELLIDAE (buburuză) → PIŢIGOI → BUFNIŢĂ)

Un alt exemplu, care poate fi observat frecvent în zonele cu arbori, este:


FRUNZE → CĂRĂBUŞ → PASĂRE INSECTIVORĂ (botgrosul) → PASĂRE RĂPITOARE (uliul
păsărelelor)
Caracteristic pentru lanţul prădătorilor, este talia organismelor, care creşte de la
veriga inferioară spre veriga superioară.
• Lanţul saprofagelor

Saprofagele sunt organisme care îşi bazează nutriţia pe materia vegetală sau
animală moartă, aflată în descompunere - în cazul saprofitelor sau care încă nu a
intrat în procesele de degradare - în cazul necrofagelor. Tot în rândul
saprofagelor, intră şi organismele detritofage. Cele mai intense activităţi
saprofage au loc în sol şi în adâncul apelor, dar se desfăşoară şi în alte spaţii ale
biotopului, prin intermediul microorganismelor, viermilor, a unor insecte, a unor
peşti şi chiar a unor păsări şi mamifere necrofage (vulturul pleşuv, hiena, etc.).
În lanţul saprofagelor, veriga inţială este materia organică moartă, urmând câteva
verigi de saprofage şi încheindu-se cu organismele reducătoare.
Lanţurile saprofagelor şi lanţurile prădătorilor se completează în cele multe
biocenoze (Mohan şi Ardelean).

• Lanţul paraziţilor

Lanţul paraziţilor cuprinde 2, uneori 3 verigi, fiind format din:


GAZDĂ → PARAZIT → HIPERPARZIT
În acest lanţ, ultima verigă - acea a parazitului care are drept gazdă un alt
parazit, nu este obligatorie şi chiar apare destul de rar.
Caracteristic lanţului paraziţilor este talia mai mică a organismului din veriga
superioară (invers decât în cazul lanţului prădătorilor).
Nu toţi autorii sunt de acord cu o astfel de abordare, în cazul lanţului paraziţilor.
Astfel Gh. Crep consideră că veriga iniţială este tot un producător primar (plantă
verde), urmând verigile prădătorilor, până la organismul parazitat (dacă nu chiar
plantă însăşi se află în această situaţie), apoi continuând cu verigile parazite.
Exemplu:
PRODUCĂTOR PRIMAR (plantă verde) → CONSUMATOR PRIMAR
(organism fitofag parazitat) → PARAZIT → HIPERPARZIT
Paraziţii, din punct de vedere al locului unde îşi desfăşoară activitatea nutritivă,
pot fi:
- endoparaziţi (se hrănesc în interiorul organismului gazdei) intracelulari sau
extracelulari,
- ectoparaziţi (îşi desfăşoară nutriţia pe suprafaţa externă a gazdei).
Reţeaua trofică
După cum am arătat mai sus, lanţurile trofice nu apar izolate şi autonome, ci
interpătrunse, între ele stabilindu-se anumite legături. Lanţurile trofice deci,
alcătuiesc adevărate reţele trofice.
Reţeaua trofică prezintă mai multe puncte de intersecţie (noduri de reţea), în
dreptul verigilor (organismelor) care pot intra în componenţa unor lanţuri diferite
(vezi imaginea 4). În cadrul reţelelor trofice, în funcţie de dominanţa speciilor din
biocenoză, se formează lanţuri trofice principale, respectiv secundare. Cu cât
nodurile de reţea sunt mai multe, cu atât reţeaua trofică este mai stabilă,
deoarece funcţia de autoreglare a ecosistemului, prin abundenţa posibilităţilor
nutriţionale, creşte.
Cele mai multe noduri de reţea apar în păduri, care reprezintă, tocmai din acest
motiv, cel puţin până la intervenţia omului, ecosistemele terestre cele mai stabile.
Reţea trofică
Alte tipuri de exprimare a relaţiilor trofice
Relaţiile trofice, se mai exprimă prin piramide trofice (după criteriu numeric,
energetic, biomasă, etc.) [vezi imaginea 5], scări trofice [vezi imaginea 6], grafice
trofice, etc.

Piramidă trofică numerică


Scară trofică

Heterotrofele digeratoare
• Organismele digeratoare

Digeratoarele sunt organisme saprofite sau parazite, care trec substanţele


organice preluate din natură, printr-un sistem intern de prelucrare, ancestral (în
cazul microorganismelor fagocitare) sau evoluat (cum se întâmplă la fiinţele cu
tub digestiv).
În cazul animalelor, după compoziţia hranei, acestea se împart în:
- organisme detritofage (consumă detritus, adică resturi de material vegetal sau
animal care a intrat în descompunere),
- organisme necrofage (consumă plante şi animale moarte, neintrate în
descompunere),
- animale fitofage (se hrănesc cu vegetale),
- animale zoofage (se hrănesc cu alte animale vii sau cu ţesuturile lor),
- mixte sau omnivore (consumă atât atât hrană vegetală cât şi animală).

• Tipuri de fagie la animale

Animalele care se hrănesc cu o singură sursă alimentară (ursuleţul Koala


mănâncă numai frunze de eucalipt, larvele fluturelui Parnassius mnemosyne
consumă exclusiv frunze de brebenei (Corydalis cava), etc.) se numesc
monofage, cele care consumă doar câteva tipuri de hrană (gândacul de frasin
(Lytta vesicatoria) se hrăneşte cu frunzele unui număr restrâns de specii de
plante lemnoase, ursul Panda mănâncă preponderent muguri de bambus, dar
apelează şi la alte câtva surse de hrană, etc.) sunt oligofage, iar cele cu un regim
de hrană variat, sunt numite polifage.