Sunteți pe pagina 1din 12

Universitatea „Valahia” din Târgovişte

Facultatea de Teologie Ortodoxă


Specializarea Teologie Pastorală

Lucrare de seminar la
Studiul Vechiului Testament:
Profetul Isaia

Coordonator :
Pr. Conf. Dr. Mihail Teodorescu

Student: Teodorescu Radu-Aurel


An I, Gr. IV

Târgovişte,
2011

1
Cuprins

Introducere ……………………………………………............................... 3

Viaţa şi activitatea profetului .……………………...…………………. 4

I. Familia profetului ……………………………………………………….. 4

II. Relaţiile cu regii ……………………………………….……………….. 5

III. Personalitatea proorocului Isaia ………………….….………………… 6

IV. Opera ……………………………………………..……………………. 7

Ebed-Iahve ………………………………………...……………………….. 9

Concluzii ………………………………………….……………………….. 11

Bibliografie ………………………………………….……………………. 12

2
Introducere

Întruparea în această lume a Mântuitorului Iisus Hristos a însemnat


începutul ridicării omului din starea spirituală degradată în care îl adusese
săvârşirea păcatelor. Venirea lui însă a fost anunţată încă de la căderea în păcat a
protopărinţilor noştri, Adam şi Eva, (Facerea 3, 15) şi a constituit o rază de
speranţă ce a alinat neamurile Antichităţii şi mai ales poporul evreu. Sosirea lui
era aşteptată, dorită şi profeţită în cadrul societăţii evreieşti mai mult decât în ori
care altă parte. Semnele şi modul venirii şi vieţuirii Mântuitorului au fost
proorocite prin marii profeţi ai Vechiului Testament. Cel mai însemnat sau mai
bine zis cel mai renumit dintre aceştia a fost proorocul Isaia.
El a profeţit date deosebit de importante despre Iisus Hristos încât a fost
numit de Sfinţii Părinţi şi de marii teologi ai lumii drept „Evanghelistul
Vechiului Testament”1 sau „vultur între profeţi”2. Fericitul Ieronim zice despre
el: „… Non tam propheta este dicendus quam evangelista” în „Prologua in libri
Isaiae”. Vom căuta să arătăm pe parcursul acestei lucrări că proorocul Isaia este
vrednic de asemenea distincţii.
Despre numele profetului putem spune că are o anumită importanţă în
evidenţierea statutului său special cât şi a misiunii sale cu totul deosebită.
Cuvântul „Isaia” se traduce din limba ebraică în mai multe feluri: Slava lui
Iahve, Mântuirea lui Iahve, Înălţarea lui Iahve, Iahve este Mântuire, Iahve
Mântuitor cât şi Domnul ajută3. Deşi formele par diferite, fondul este acelaşi:
Iahve este Domnul; lucru pe care profetul Isaia l-a arătat cu fiecare ocazie. De
asemenea numele profetului este înrudit cu cel al lui Iosua, Elisei, Osea şi Iisus 4.
Toate aceste nume au aceeaşi rădăcină. În limba greacă transcrierea numelui este
’Ιìσαίας, în latină – Isaias sau Iesaias iar în română – Isaia sau Isaie5. Isaia este
1
XXX, Studiul Vechiului Testament, Ed. IBMBOR, Bucureşti, 1985, p. 225
2
XXX, Dicţionar Biblic, Ed. Cartea Creştină, Oradea, 1995, p. 620
3
Stîncă Nicoară, Dicţionar Biblic de nume proprii şi cuvinte rare, p. 88
4
XXX, Studiul Vechiului Testament, Ed. IBMBOR, Bucureşti, 1985, p. 222
5
Ibidem

3
unul din cei mai mari profeţi ai Vechiului Testament, de aceea învăţăturile sale
deschid ciclul de cărţi numite generic „Profeţii Mari”6.

Viaţa şi activitatea profetului

Proorocul Isaia (cca. 740-686 î.Hr.) a trăit la Ierusalim şi a profeţit pe


vremea regilor Ozia (790-740 î.Hr.), Iotam (740-731 î.Hr., coregent din 750
î.Hr.), Ahaz (731-715 î.Hr, coregent din 743 î.Hr. şi partener senior din 735
î.Hr.), Iezechia (715-686 î.Hr.) şi Manase (686-641 î.Hr., coregent din 695
î.Hr.)7 după cum ne arată şi textul scripturistic: „Vedenia lui Isaia, fiul lui Amos,
pe care el a văzut-o despre Iuda şi Ierusalim sub regii Ozia, Iotam, Ahaz şi
Iezechia care au domnit în Iudeea” (Is. 1,1). Numele regelui Manase nu mai
apare în textul scripturistic pentru că Isaia, în vremea acestui rege, era vârstnic şi
nu mai avea practic nici un rol public8.

I. Familia profetului

Tatăl lui Isaia se numea Amos, unii Sfinţi Părinţi considerând că Isaia este
fiul profetului Amos din Tecua, a cărui carte profetică se află în Sfânta
Scriptură, fiind canonică. De asemenea după tradiţia rabinică Isaia era înrudit cu
familia regală9, primind o educaţie aleasă după cum se observă din stilurile
literare aparte care îi încununează opera. Poziţia şi atitudinea sa impozantă şi
măreaţă dă impresia cititorului că discută de la egal la egal cu regii din vremea
sa10. Nu se ştie nimic despre tinereţea profetului. El ne comunică prin cartea sa
că era căsătorit şi avea copii (Is. 8, 1-4). Ştim că soţia lui era numită

6
Pr. Dinu Ion, Teză de licenţă – Profetul Isaia, Târgovişte, 2006, p. 19
7
Pr. Ic. Stavr. Dumitru Bondalici, Enciclopedia Marilor Personalităţi din Vechiul Testament, Ed. Diecezana,
Caransebeş, 2005, p. 174
8
Ibidem
9
XXX, Studiul Vechiului Testament, Ed. IBMBOR, Bucureşti, 1985, p. 223
10
Ibidem

4
„proorociţă” însă dacă numai pentru că era soţie de profet sau pentru că putea cu
adevărat prooroci, nu ştim11. Isaia a avut doi fii cu nume simbolice: Şear-Iaşub,
adică „O rămăşiţă se va întoarce” şi Maher-Şalal-Haş-Buz, ce înseamnă „Pradă
repede, jefuieşte iute”12. Aceste denumiri au fost probabil alese ca mărturie şi
întărire a profeţiilor lui: o putere străină (Asiria sau Babilon) va stăpâni şi înrobi
pe evrei iar din exil se vor întoarce numai o parte, „o rămăşită”.

II. Relaţiile cu regii

Isaia îmbrăţişează misiunea profetică în anul morţii lui Ozia (740 î.Hr.)
deci este rezonabil să credem că s-a născut între 765-760 î.Hr.13 El desfăşoară
această activitate pe parcursul a 40, 50 de ani. Deşi a fost o personalitate
puternică, profeţiile sale nu au fost mereu ascultate. În vremea regelui Ahaz,
spre exemplu, regii Rezim din Damasc şi Pecah din Samaria (Israel) au
ameninţat regatul Iuda (unde domnea Ahaz) că-l vor cuceri dacă nu intră în
coaliţia lor antiasiriană14. Regele Ahaz, contrar sfaturilor şi profeţiilor lui Isaia
(Is. 7), a apelat la ajutorul regelui asirian Tiglatfalasar III, care, în dorinţa de a-şi
extinde stăpânirea, a cucerit Damascul şi Regatul de Nord (distrugerea lui Israel
din 722 î.Hr.), iar din regatul Iuda a făcut un stat satelit al Asiriei, punându-l pe
Ahaz să i se închine15.
Isaia propovăduia supunere exclusivă lui Dumnezeu şi punerea sub
ocrotirea Lui16, fapt care a fost încălcat atât de Ahaz cât şi de urmaşul său
Iezechia. În vremea acestui urmaş, politica externă se îndreaptă spre Egipt în
dorinţa de a căpăta sprijin şi ocrotire17. Iarăşi Isaia dezaprobă ideile politice ale
regelui, îl mustră pentru faptul că arată bogăţiile sale trimişilor regelui

11
Pr. Ic. Stavr. Dumitru Bondalici, op. cit., p. 175
12
XXX, Studiul Vechiului Testament, Ed. IBMBOR, Bucureşti, 1985, p. 223
13
Pr. Rotărescu Ciprian, Teză de Licenţă – Iisus Hristos în cărţile profeţilor mari, Targovişte, 2010, p. 17
14
XXX, Studiul Vechiului Testament, Ed. IBMBOR, Bucureşti, 1985, p. 224
15
Pr. Ic. Stavr. Dumitru Bondalici, op. cit., p. 175
16
XXX, Studiul Vechiului Testament, Ed. IBMBOR, Bucureşti, 1985, p. 224
17
Ibidem

5
babilonian şi profeţeşte pustiirea şi înrobirea „casei” lui Iezechia (Is. 39) şi a
Egiptului (Is. 30). Totuşi, în comparaţie cu tatăl său idolatru, regele Iezechia se
întoarce la cultul mozaic autentic, alături de popor, şi manifestă respect şi
bunăvoinţă faţă de Isaia care la rândul său îl sfătuieşte bine pe rege18. Insă
profeţia lui despre suferinţa regatului Iuda se împlineşte (Is. 36) şi regele asirian
Sanaherib alături de generalul său Rabşache invadează regatul Iuda în 701 î.Hr.
ocupând oraşele şi asediind Ierusalimul19. Capitala regatului Iuda scapă însă de
asediu prin ajutorul lui Dumnezeu profeţit tot de Isaia (Is. 37).
Domnia regelui Manase aduce alte frământări în regat, poporul iar se
îndepărtează de Dumnezeu prin idolatria iniţiată de regele lor. În această
perioadă Isaia iese de pe scena publică dar profeţeşte pustiirea regatului datorită
nedreptăţilor sale. După o veche tradiţie iudaică, Isaia a fost martirizat din
ordinul acestui rege idolatru fiind tăiat cu fierăstrăul20. Despre această tradiţie
face aluzie epistola către Evrei a Sfântului Apostol Pavel la capitolul 11,
versetul 37.

III. Personalitatea proorocului Isaia

În ceea ce priveşte trăsăturile de caracter, profetul Isaia se prezintă a fi


plin de îndrăzneală înaintea împăraţilor şi a mulţimii, patriot înflăcărat, blând
faţă de celelalte popoare din jur, sarcastic şi indignat împotriva păcatului dar
totuşi atent în limbaj când vorbeşte prin cartea sa, fiind plin de reverenţă faţă de
Dumnezeu21. Dar trăsătura fundamentală este spiritualitatea, fără de care profeţia
nu ar fi posibilă.
IV. Opera

18
Pr. Rotărescu Ciprian, op. cit., p. 18
19
Pr. Ic. Stavr. Dumitru Bondalici, op. cit., p. 176
20
XXX, Studiul Vechiului Testament, Ed. IBMBOR, Bucureşti, 1985, p. 223
21
Pr. Dinu Ion, op. cit., p. 22

6
Cartea lui Isaia are 66 de capitole în care sunt expuse profeţii privitoare la
soarta regatelor Iuda şi Israel, soarta altor popoare precum şi soarta omenirii,
căci profeţiile mesianice sunt în legătură strânsă cu destinul omenirii întregi22.
Aranjarea cărţii lui Isaia este uşor de reţinut pentru că oglindeşte simetric
Biblia. Are 66 de capitole, exact cât are şi Biblia noastră. Aceste capitole se pot
împărţi în două asemeni Vechiului şi Noului Testament. Primele 39 de capitole (
ca şi Vechiul Testament) se ocupă mai mult de Lege, neascultare şi pedeapsă, pe
când restul de 27 de capitole ne vorbesc despre har, mântuire, restaurare şi slavă
(ca în Noul Testament)23.
În continuare vom prezenta schiţa lucrării24:
1. Profeţiile Mâniei (capitolele 1 - 39)
a) Judecată asupra lui Iuda (1, 1 - 31)
b) Ziua Domnului (2, 1 – 4, 6)
c) Pilda cu via Domnului (5, 1 - 30)
d) Chemarea lui Isaia la slujbă (6, 1 - 13)

Asiria cucereşte Israelul


e) Semnul lui Emanuel (7, 1 - 25)
f) Semnul lui Maher-Şalal-Haş-Baz (8, 1 - 22)
g) Profeţia despre venirea lui Mesia (9, 1 - 7)

h) Judecata lui Efraim (9, 8 – 10, 4)


Dumnezeu pedepseşte Asiria
Asirianul smerit (10, 5 - 34)
Împărăţia lui Mesia (11 - 12)
Judecată împotriva neamurilor (13, 1 – 23, 18)
Vremea Sfârşitului
a) Necazul cel mare (24, 1 - 23)
b) Laudă pentru împărăţie (25, 1 - 12)
22
Nicolae Neaga, Hristos în Vechiul Testament, însemnări pe marginea textelor mesianice, Sibiu, 1994, p. 24
23
Pr. Dinu Ion, op. cit., p. 23
24
Ibidem, p. 27-28

7
c) Cântarea împărăţiei (26, 1 - 21)

d) Propăşirea lui Israel în împărăţie (27, 1-13)


e) Cele şase „vai-uri” (28, 1 – 34, 17)
f) Venirea împărăţiei (35, 1 - 10)
Scurtă incursiune istorică
a) Iezechia scapă de asirieni (36, 1 – 37, 38)
b) Iezechia scapă de moarte (38, 1 - 22)

c) Păcatul lui Iezechia (39, 1 - 8)


2. Profeţiile Mângâierii (capitolele 40 - 66)
a) Mângâiere prin izbăvire (40, 1 - 11)
b) Mângâiere prin Domnul (40, 12 – 41, 29)
c) Mângâiere prin Robul Domnului (42, 1 – 44, 27)
d) Mângâiere prin bunăvoinţa lui Cir (44, 28 – 45, 25)
e) Mângâiere prin pedepsirea Babilonului (46, 1 – 48, 22)
Profeţii despre Mesia
a) Lucrarea lui Mesia (49, 1 - 26)
b) Ascultarea lui Mesia (50, 1 - 11)
c) Mesia încurajează Israelul (51, 1 – 52, 12)
d) Mesia suferă pentru ispăşire (52, 13 – 52, 12)
e) Mesia promite refacerea lui Israel (54, 1 - 17)
f) Mesia cheamă toate popoarele (55, 1 – 56, 8)
g) Mesia avertizează pe cei răi (56, 9 – 57, 21)
Un viitor glorios pentru Israel
a) Adevărata pocăinţă (58, 1 – 59, 21)
b) Ierusalimul zidit din nou (60, 1 - 22)
c) Vestirea mântuirii (61, 1 - 11)
d) Venirea mântuirii (62, 1 - 12)
e) O zi de răzbunare a Domnului (63, 1 - 6)
f) Rugăciunea rămăşiţei (63, 7 – 64, 12)

8
g) Dumnezeu răspunde rămăşiţei (65, 1 - 16)
h) Evenimentele glorioase de la sfârşit (65, 17 – 66, 24)
Tradiţia ne transmite faptul că întreaga carte a fost scrisă de proorocul
Isaia însă critica raţionalistă protestantă cât şi anumiţi biblişti catolici contestă
autenticitatea completă a Cărţi lui Isaia, emiţând teoria că ar fi de fapt doi, chiar
trei autori ai cărţii (Proto-Isaia, Deutero-Isaia şi Trito-Isaia)25. Totuşi acestea
sunt doar speculaţii ce au la bază diferenţele de stil ce se găsesc pe parcursul
cărţii. Aceste diferenţe sunt justificabile datorită întinderii în timp a activităţii
profetice a lui Isaia.
Limba cărţii lui Isaia este ebraica clasică şi se distinge prin puritate,
eleganţă şi vioiciune26. Scriitorul se distinge prin folosirea tuturor mijloacelor
literare, erudiţie şi spiritualitate.

Ebed-Iahve

Probabil că cea mai remarcabilă profeţie a lui Isaia este cea din capitolul
53, care îl prezintă pe Mesia drept Robul lui Dumnezeu (Ebed-Iahve în
ebraică)27 în ipostaza de omul durerii. Sfinţii Părinţi recunosc în unanimitate că
acest capitol este o prezicere a operei mântuitoare şi a patimilor Domnului28.
Lectura acestui capitol îl prezintă pe Mesia drept omul suferinţei, care a luat
asupra Sa durerile noastre şi care pentru păcatele noastre a fost străpuns29. Acest
capitol este format din 12 versete, aproape fiecare din ele având corespondenţe
evidente în cărţile Noului Testament şi mai ales la Sfinţii Apostoli şi
Evanghelişti.
Astfel versetul 1: „Cine va crede ceea ce noi am auzit şi braţul Domnului
cui se va descoperi?” are o legătură clară la Ioan 12, 38 unde este şi
25
Pr. Ic. Stavr. Dumitru Bondalici, op. cit., p. 179
26
XXX, Studiul Vechiului Testament, Ed. IBMBOR, Bucureşti, 1985, p. 233
27
Ibidem, p. 228
28
Pr. Rotărescu Ciprian, op. cit., p. 23
29
Ibidem

9
exemplificat, cât şi la Romani 10, 1630. Versetul 2: „Crescut-a înaintea Lui ca o
odraslă, şi ca o rădăcină în pământ uscat; nu avea nici chip, nici frumuseţe, ca
să ne uităm la El, şi nici o înfăţişare, ca să ne fie drag” şi mai ales 3:
„Dispreţuit era şi cel din urmă dintre oameni; om al durerilor şi cunoscător al
suferinţei, unul înaintea căruia să-ţi acoperi faţa; dispreţuit şi nebăgat în
seamă” se împlinesc la Ioan 1, 11 şi Matei 26, 6731. Versetele 4, 5: „Dar El a
luat asupră-Şi durerile noastre şi cu suferinţele noastre S-a împovărat. Şi noi Îl
socoteam pedepsit, bătut şi chinuit de Dumnezeu, / Dar El fusese străpuns
pentru păcatele noastre şi zdrobit pentru fărădelegile noastre. El a fost pedepsit
pentru mântuirea noastră şi prin rănile Lui noi toţi ne-am vindecat” au o şi mai
amplă corespondenţă în Noul Testament la Matei 8, 16-17; Marcu 1, 32-34;
Luca 4, 40-41 şi I Petru 2, 2432. Versetele 7 şi 8: „Chinuit a fost, dar S-a supus
şi nu şi-a deschis gura Sa; ca un miel spre junghiere s-a adus şi ca o oaie fără
de glas înaintea celor ce o tund, aşa nu Şi-a deschis gura Sa. / Întru smerenia
Lui judecata Lui s-a ridicat şi neamul Lui cine îl va spune? Că s-a luat de pe
pământ viaţa Lui! Pentru fărădelegile poporului Meu a fost adus spre moarte”
au probabil cea mai amplă legătură regăsindu-se la Ioan 1, 29; Ioan 1, 36;
Faptele Apostolilor 8, 30-35; I Petru 1, 19; Apocalipsă 5, 6 şi Apocalipsă 5, 1233.
Versetul 9: „Mormântul Lui a fost pus lângă cei fără de lege şi cu cei făcători
de rele, după moartea Lui, cu toate că nu săvârşise nici o nedreptate şi nici
înşelăciune nu fusese în gura Lui” are trei oglindiri în Noul Testament (Evrei 4,
15; I Petru 2, 22; Matei 27, 57-60) iar versetul 12: „Pentru aceasta Îi voi da
partea Sa printre cei mari şi cu cei puternici va împărţi prada, ca răsplată că
Şi-a dat sufletul Său spre moarte şi cu cei făcători de rele a fost numărat. Că El
a purtat fărădelegile multora şi pentru cei păcătoşi Şi-a dat viaţa” are patru
legături (Matei 27, 38; Marcu 15, 27-28; Luca 22, 37; Ioan 19, 18)34.
30
Pr. prof. univ. dr. Isvoranu Alexandru, Exegeza Vechiului Testament în viziune patristică, Ed. Universitaria,
Craiova, 2010, p. 243
31
Ibidem, p. 244
32
Ibidem
33
Ibidem, p. 245
34
Ibidem, p. 246-247

10
Toate aceste corespondenţe arată pe lângă claritatea, autenticitatea şi
importanţa profeţiilor, faptul că profetul Isaia a fost în primul rând un prooroc
mesianic. El a oferit o imagine justă, inedită şi clară a planului de răscumpărare
a lumii prin Mesia, pe care profetul îl numeşte Robul lui Dumnezeu (în celelalte
capitole). Fiecare verset poate constitui o trăsătură distinctă a Mântuitorului din
cadrul operei Sale mântuitoare şi a vieţii Sale omeneşti. Acest capitol
concentrează întreaga modalitate de salvare a omenirii din ghearele păcatului,
fapt realizat prin jertfa pe Cruce a lui Iisus Hristos – Ebed-Iahve.

Concluzii

Profetul Isaia a fost o personalitate remarcabilă, importantă şi complexă


ce a influenţat concepţia poporului evreu despre lume şi Dumnezeu prin
profeţiile sale, acum 2750 de ani. Cartea sa, nu numai că are un stil şi o
concepţie înaltă, ci este de asemenea bogată în conţinut spiritual35. Tema
generală a cărţii, precum şi scopul ei sunt cuprinse în cuvintele: „Sionul va fi
răscumpărat prin judecată şi locuitorii săi care se vor întoarce la credinţă, prin
dreptate” (Is. 1, 27)36. Valoarea doctrinară a ei este unanim recunoscută dar mai
ales valoarea profeţiilor mesianice ce cuprind cu pricepere şi exactitate
trăsăturile primei veniri a Mântuitorului. Sfinţenia şi mesianismul sunt însuşiri
evidente ale acestei cărţi canonice din Vechiul Testament care reprezintă singura
fereastră sigură prin care putem vedea personalitatea şi caracterul remarcabil al
autorului ei. Stilul scrierilor cât şi viaţa profetului Isaia ne transmit cu siguranţă
erudiţie, spiritualitate şi măreţie, trăsături ce vin să completeze supranumele dat
de Sfinţii Părinţi, acela de „Evanghelistul Vechiului Testament”.
Bibliografie

35
XXX, Dicţionar Biblic, Ed. Cartea Creştină, Oradea, 1995, p. 620
36
XXX, Studiul Vechiului Testament, Ed. IBMBOR, Bucureşti, 1985, p. 226

11
• Biblia, Ed. IBMBOR, Bucureşti, 1982

• Bondalici, pr. ic. stavr. Dumitru, Enciclopedia Marilor Personalităţi din

Vechiul Testament, Ed. Diecezana, Caransebeş, 2005

• Dinu, pr. Ion, Teză de licenţă – Profetul Isaia, Târgovişte, 2006

• Isvoranu, pr. prof. univ. dr. Alexandru, Exegeza Vechiului Testament în

viziune patristică, Ed. Universitaria, Craiova, 2010

• Neaga, Nicolae, Hristos în Vechiul Testament, însemnări pe marginea

textelor mesianice, Sibiu, 1994

• Rotărescu, pr. Ciprian, Teză de Licenţă – Iisus Hristos în cărţile

profeţilor mari, Târgovişte, 2010

• Stîncă, Nicoară, Dicţionar Biblic de nume proprii şi cuvinte rare

• XXX, Dicţionar Biblic, Ed. Cartea Creştină, Oradea, 1995

• XXX, Studiul Vechiului Testament, Ed. IBMBOR, Bucureşti, 1985

12