TEMA ANUALĂ : „Cum este, a fost și va fi pe pământ?

”
TEMA PROIECTULUI : „Din lumea celor care nu cuvântă”
SUBTEMA: „Animale salbatice”

TEMA ZILEI : „Ursul brun”

TIPUL ACTIVITẶŢII : Verificarea și consolidarea cunoştinţelor dobândite anterior

FORMA DE REALIZARE : ACTIVITATE INTEGRATẶ (ADP+ADE+ALA)

TIPUL INTEGRĂRII: Pe o zi

MIJLOC DE REALIZARE: povestirea educatoarei, activitate practică

FORMA DE ORGANIZARE: Frontal, individual

LOCUL DE DESFĂŞURARE: Sala de grupă

ELEMENTE COMPONENTE ALE ACTIVITĂŢII INTEGRATE:

ADP:
Rutine: Sosirea copiilor, întâlnirea de dimineaţă, micul dejun, igiena, masa de prânz.
Întâlnirea de dimineaţă: tema zilei - „Ursul brun”

Salutul: Salutul începe de la educatoare “Buna dimineața, dragi ursuleți!”, copiii răspunzând salutului educatoarei.

Prezenţa şi activitatea de grup: În urma salutului se identifică absenţii zilei şi se consemnează în catalog.

Dezvoltarea abilităților de comunicare: „Ce animale trăiesc în pădurile din țara noastră?”

Calendarul naturii: ,, Cum este vremea astazi? ”

Noutatea zilei: ,,Cadoul din partea lui Teddy”

Igiena: ,,Pe mâini ne-am spălat, la masă ne-am așezat”- deprinderi de igienă

Micul dejun/ masa de prânz/ gustarea: ,,Mâncăm frumos şi nu facem mizerie pe jos”

Tranziţii:
 „Sunt un mic ursulet”
 „Elefenatul Cici”
 „Dansul ursuleților”
ADE:
DLC:: „Povestea ursului cafeniu” – povestirea educatoarei

DOS: Activitate practică- „Teddy” (suportul de creioane - confecționare)

ALA 1:
1. BIBLIOTECĂ: „Citim imagini cu animale sălbatice”

2. JOC DE MASĂ: „Puzzle cu animale sălbatice”

3. CONSTRUCTII: „Barlogul ursului”

ALA 2:
„Ursul doarme și visează!” - joc distractiv (joc distractiv)

„Ce ne spune ursulețul?” - (joc liniștitor)

SCOP: Verificarea cunoștințelor despre caracteristicile specifice animalelor sălbatice și consolidarea deprinderii de a se exprima
corect din punct de vedere fonetic, lexical și sintactic.

OBIECTIVE:

Pe parcursul și la sfârșitul activității, copiii vor fi capabili:

O1- Să urmărească cu atenție linia povestirii concomitent cu imaginile.

O2- Să rețină titlul poveștii, semnificația cuvintelor și expresiilor noi întâlnite, exprimându-se corect în propoziții.
O3- Să identifice uneltele de lucru, utilizându-le în mod corect.
O4- Să creeze suportul de creioane respectând etapele realizării acestuia, pe baza indicațiilor primite.
O5- Să respecte regulile de comunicare şi comportament stabilite în vederea desfășurării activităților.

STRATEGII DIDACTICE:

 METODE ŞI PROCEDEE: conversaţia , brainstormingul , observaţia, explicaţia, demonstraţia, exerciţiul

 MIJLOACE DE ÎNVĂŢĂMÂNT: Calendarul naturii, imagini cu animale sălbatice , cadoul din partea ursului Teddy (urs
de plus, plicul cu surprize), planșe „Povestea Ursului Cafeniu”, părțile componente ale suportului de creioane, lipici, cărți
cu animale sălbatice, puzzle cu animale sălbatice, cuburi, creioane cu ursuleț ca recompensă de participare la activitate.

Resurse umane: Preşcolarii grupei şi educatoarea.

 Scenariul zilei

Activitatea debutează cu Întâlnirea de dimineaţă în cadul căreia copiii vor avea posibilitatea să se observe unul pe altul, să
interacţioneze verbal şi non-verbal, să-şi manifeste starea de spirit.
Salutul cu toţi preşcolarii grupei porneşte de la educatoare, spunându-se: ,,Bună dimineaţa, dragi ursuleți”. Copiii vor
răspunde salutului, stând în cerc pentru a putea relaţiona cât mai bine.
Prezenţa se consemnează în catalogul grupei prin identificarea absenţilor după efectuarea salutului.
Dezvoltarea abilităților de comunicare - „Ce animale trăiesc în pădurile din țara noastră?” - acest scurt dialog îi va
antrena pe copii să enumere cât mai multe caracteristici ale animalelor salbatice
Calendarul naturii este completat în urma întrebărilor adresate de educatoare cu privire la starea vremii. ,,Cum este
vremea astăzi?"
Noutatea zilei este reprezentată de un cadou adus la intrarea în sala de grupă. Educatoarea deschide cadoul înăuntrul căruia
se află un urs de plus și 1 plic cu o scrisoare din partea ursulețului Teddy (Anexa 1). Educatoarea va deschide plicul și va citi
scrisoarea din partea lui Teddy care le cere ajutorul pentru a nu mai pierde creioanele colorate. Totodata, copiii află ce jocuri liber
alese le-a pregatit Teddy.
Tranziţia către jocurile liber alese se face prin formula ,,Sunt un mic ursulet”. Copiii vor identifica sectoarele din clasă şi
îl vor alege pe cel la care doresc să se joace.
La activităţile liber alese se desfăşoară următoarele activităţi: Bibliotecă: „Citim imagini cu animale sălbatice”, Joc de
masă: „Puzzle cu animale sălbatice” si Constructii: „Barlogul ursului”. Copiii se vor juca la sectorul ales, iar dacă doresc, își pot
schimba sectorul, după finalizarea sarcinii precedente. Evaluarea jocurilor liber alese se face atât individual, cât şi frontal, la sfârşit,
analizând rezultatele.
Tranziţia către activitate se realizează prin cantecul “Elefantul Cici”.
În cadrul activităţii, educatoarea va citi continuarea scrisorii din partea lui Teddy care îi anunță pe copii că vor asculta
„Povestea ursului cafeniu” (Anexa 2), iar la final pentru a-l ajuta trebuie să răspundă la 8 întrebări. (Anexa 3)
Tranziţia către a doua activitate se realizează prin „Dansul ursuletilor” . Copiii se vor aşeza la masă şi vor identifica
materialele din faţa lor: părțile componente ale suportului de creioane, lipici. După intuirea materialului didactic copiii se pregătesc
de confecționat suportul de creioane. Se stabilesc criteriile de evaluare a produselor obținute: respectarea etapelor de realizare a
suportului, acuratetea si finalizarea produsului finit. Se fac exercitii de încălzire a muschilor fini ai mâinilor si e explică modul de
lucru: vor lipi piesele componente ale suportului de creioane, respectand indicațiile educatoarei. Atât evaluarea, cât și autoevaluarea
se vor realiza conform criteriilor mai sus menționate, prin așezarea fiecărui suport pe o masă realizându-se expoziția Teddy.
În cadrul activităților ALA2, copiii vor juca un joc distractiv „Ursul doarme și visează” (joc de mișcare). Copiii se aseaza
in semicerc si pornesc o numaratoare pentru a alege ursul care se va aseza in mijloc. Ursul ales este legat la ochi și se preface că
doarme.
Copiii cântă în cor: „Ursul doarme și visează/ Că papucii lui dansează,/ Ce să-i dăm noi de mâncare?/ Lapte dulce sau
cafea? /Să prindă pe cineva…”. Spre finalul cântecului, Ursul se trezește și încearcă să recunoască un jucător, pipăindu-l. Dacă
ghicește, cei doi își inversează rolurile. Adică, jucătorul devine Urs iar Ursul se transformă brusc în jucător.
Al doilea joc este un joc linistitor- „Ce ne spune ursulețul?” (joc liniștitor). Așezați în semicerc respectând distanțarea
fizică, copiii dau din mână în mâna ursulețul (de plus). Când educatoarea spune “stop!”, copilul care are în mână ursuletul îşi v-a
spune părerea despre activitatea desfăşurată.
La finalul activitatii se fac aprecieri generale şi individuale referitoare la comportamentul copiilor (relaţionare,
colaborare) şi la activitatea acestora (modul de lucru, produsele realizate). Copiii primesc din partea lui Teddy câte un ceai cald.
MATERIAL BIBLIOGRAFIC:

1. Chiș, V. (2014). Piramida cunoașterii: repere metodice în aplicarea curriculumului. Pitești: Ed. Diamant
2. MEN. (2008). Ghid de bune practici pentru educația timpurie a copiilor între 3-6/7 ani
3. MEN. (2019). Curriculum-ul național pentru educație timpurie
4. Schumacher, E. (2019). Pedagogia Motessori: înțelegere, aplicare și experimentare. București: Didactica Publishing House
ANEXA 1

Dragii mei ursuleți,

Numele meu este Teddy și sunt un pui de urs cafeniu. Îmi place mult să colorez,

dar pentru că sunt dezordonat deseori îmi pierd creioanele colorate. Am auzit că

sunteți copii isteți, ordonați și curajoși, de aceea m-am gandit să vă cer ajutorul.

Tot ce trebuie să faceți este să fiți atenți la doamna educatoare care o să vă îndrume

către activitățile minunate de astăzi. Sper să mă ajutați!

Cu drag, Teddy!
ANEXA 2

Povestea ursului cafeniu - Vladimir Colin

Urşii care traiesc la Polul Nord sunt albi. Cred ca din pricina asta le spune urşi albi (dar, fireşte,
daca vreunul dintre voi a aflat ca li se spune albi din alte pricini, îl rog sa-mi dea de ştire şi sa nu
ma mai lase sa scriu minciuni ). Aşa…
Ei, şi iata ca printre urşii cei albi de la pol s-a ratacit într-o buna zi un urs cafeniu, un urs mare şi
frumos, care venea tocmai din munţii noştri. Cum a ajuns el la pol sa nu ma întrebaţi, ca nu ştiu.
Ce ştiu e ca s-a pomenit acolo şi ca a început sa caşte ochii la munţii de gheaţa şi la focile care se
zbenguiau pe ei.
– Ia te uita!… Un urs murdar! striga o foca, şi toate surorile ei începura sa chicoteasca, sa
hohoteasca şi sa se prapadeasca de ras.
– E manjit tot!
– De la gheare pan la bot!
– Vai, vai, ce caraghios!
– Parc-a fost muiat în sos!
Uite-aşa radeau focile, radeau de nu mai puteau. Ursul nostru se uita în jur gata sa rada şi el de
ursul cel murdar (pentru ca urşii, se ştie, se spala pe dinţi în fiecare dimineaţa şi seara, ba mai fac
şi baie) cand, spre marea lui mirare, nu vazu niciun urs.
– Nu cumva radeţi de mine? întreba el suparat.
– Pai de cine, mai Martine?
– Eu sunt curat, spuse şi mai suparat Martin. M-am spalat chiar azi dimineaţa.
Dar focile nu-l crezura şi rasera mai departe, aşa ca bietul urs îşi lua talpaşiţa, mormaind.
Şi nu merse el cine ştie cat, ca se întalni cu nişte urşi albi.
– Fraţilor! striga bucuros Martin. Ah! Ce bine-mi pare ca va vad…
– Cine-i uratul asta care se crede frate cu noi? spuse cu dispreţ un urs alb.
– Ia te uita ce neobrazare! vorbi un altul.
De ciuda, bietul Martin simţi ca-i dau lacrimile.
– Dar bine, fraţilor, nu vedeţi ca sunt urs, ca şi voi?
-Urşii cumsecade sunt albi, raspunse primul urs alb, şi fara a-1 mai învrednicii cu o privire, toţi
urşii albi plecara, leganandu-şi îngamfaţi blanurile.
Martin se aşeza pe un sloi şi începu sa planga.
– Facea sa bat atata cale pana la pol, ca sa gasesc aici numai batjocura? se întreba el. Vai, ce urşi
rai traiesc printre munţii de gheaţa!
Şi cum plangea aşa, un pinguin se apropia încetişor.
– De ce plangi, ursule? întreba pinguinul.
– Cum sa nu plang, pinguinule, daca urşii albi ma dispreţuiesc şi rad de mine? Eu sunt cafeniu, la
noi toţi urşii sunt cafenii.
Pinguinul era o pasare tare isteaţa.
– Şi numai pentru atata lucru plangi? Hai, vino cu mine!
Îl duse pinguinul într-un loc ferit şi, cat ai bate din palme, aduse o bucata de sapun.
– Ia sapuneşte-te bine, de sus şi pana jos! îl îndemna el pe Martin.
– Şi tu? se supara ursul. Le-am spus şi focilor ca sunt curat. M-am spalat chiar azi-dimineaţa!
– Nu-i nimic, raspunse pinguinul. Fa-mi mie placerea asta….
Bombanind, Martin se muie într-un ochi de apa şi prinse a se sapuni. De manios ce era se freca
bine, bine, bine, şi – iata – curand toata blana îi era plina de clabuci albi şistralucitori.
– Aşa, destul, spuse pinguinul.
Martin lasa jos sapunul şi voi sa se vare în ochiul de apa, dar pinguinul îl opri.
– Stai! Ramai aşa!
Apoi îl lua de mana şi-l duse în mijlocul urşilor albi.
– Vai, ce urs frumos! striga un urs alb.
– Ce blana alba! se minuna al doilea.
– Şi ce mandru straluceşte în soare! şopti al treilea. Bietul Martin nu mai înţelegea nimic. Dar era
atat de bucuros de primirea care i-o faceau urşii albi, ca nici nu-şi batu capul sa înţeleaga. Ii
mulţumi pin guinului şi ramase printre urşii albi cu care juca „baz” şi „baba-oarba”, uitand de
toate.
Deodata însa, un munte de gheaţa se apropie de sloiul pe care se jucau.
– Fugiţi! Fugiţi! striga un pui de urs şi se arunca în apa, înotand voiniceşte.
Urşii se oprira din joaca, vazura muntele şi pricepura ca se va ciocni de sloiul lor, strivindu-i sub
greutatea bucăților de gheaţa. Speriaţi, sarira în apa şi se departara degraba, în vreme ce Martin –
neobişnuit cu viaţa de la pol- ramase pe sloi. Cand înţelese ce primejdie îl paşte voi sa sara şi el
în apa. Chiar în clipa aceea rasuna glasul înspaimantat al unei ursoaice:
– Puiul! Puiul meu!… A ramas pe sloi!
Nici unul dintre urşii care se departasera nu scoase nicio vorba, nici unul nu cuteza sa se întoarca
pe sloi. Martin se repezi şi începu sa caute ursuleţul.
Îl afla pe o movilita de zapada şi-l lua în braţe, dar în clipa aceea se auzi un troznet cumplit şi
muntele de gheaţa izbi sloiul.Totul paraia, se prabuşea, valurile ţaşnira înalte cat muntele. Cu
puiul în braţe şi ferindu-l de bucaţile de gheaţa, mari cat o casa, Martin se pomeni în apa. Fusese
ranit de suliţele de gheaţa. Dar puiul era nevatamat.
O bucată grea îl împiedica acum pe Martin sa iasa la lumina. Cu chiu, cu vai sparse bucata şi,
înotand, se ridica pe un sloi ce plutea, la adapost de alte primejdii.
Mama ursuleţului se repezi sa-i mulţumeasca, dar, cand ajunse langa Martin, încremeni. Şi la fel
încremenira şi ceilalţi urşi albi. Clabucii de sapun din blana lui Martin se topisera în apa, şi ursul
nostru era din nou cafeniu …
– Alb sau cafeniu, eşti un urs bun şi viteaz, spuse mama ursuleţului, vazad cum puiul se prinsese
cu labuţele de gatul lui Martin. Îţi mulţumesc…
Niciunul dintre noi n-a cutezat sa ramana pe sloi…
– Nu blana îl face pe urs, încuviinţara şi ceilalţi urşi albi, adunandu-se în jurul lui Martin şi
strangandu-i care mai de care laba.
Din ziua aceea, Martin n-a mai fost nevoit sa-şi împodobeasca blana cu clabuci de sapun (treaba
care l-a bucurat straşnic caci sapunul uscat îi pricinuia mancarimi cumplite şi-l silea sa se
scarpine cu toate cele zece gheare, ceea ce nu era deloc frumos şi nici placut nu era).
Cat a ramas printre urşii albi s-a bucurat de cinste şi prietenie, iar cand s-a întors acasa a alergat
la prietenul meu, care scrie toate poveştile pentru copii, şi a povestit întamplarea. De atunci mai
canta Martin şi-n ziua de azi:
Crezi ca-mi pasa ca te ştiu
Negru, alb sau cafeniu?
Inima sa-ţi fie dreapta.
Eu te judec dupa fapta!
ANEXA 3

1. Cine s-a rătăcit printre urșii albi?

2. Cine râdea de ursul cafeniu? Ce credeau focile despre Martin?

3. Ce i-au spus urșii albi lui Martin?

4. Cum l-a ajutat pinguinul pe Martin?

5. Pe cine a salvat Martin? Cum l-a salvat?

6. Ce a spus mama puiului de urs?

7. Ce au învățat urșii albi în urma întâmplării petrecute?

8. Ce a făcut Martin când s-a întors acasă?