Alexandrescu - UMBRA LUI MIRCEA.

LA COZIA - Comentariu

Tema poeziei UMBRA LUI MIRCEA. LA COZIA - oscilează în același univers spațial, însă în reprize de timp diametral
opuse: exaltarea trecutului glorios și critica prezentului decăzut:
„Noi privim luptele voastre, cum privim vechea armură

Ce un uriaş odată în războaie a purtat;

Greutatea ei ne-apasă, trece slaba-ne măsură,

Ne-ndoim dac-aşa oameni întru adevăr au stat.“

Umbra lui Mircea La Cozia trăsături ale pașoptismului

Lirica lui Grigore Alexandrescu ilustrează, în cel mai înalt grad, poate, programul romantismului românesc expus de
Kogălniceanu în cunoscuta sa Introducţie la Dacia literară.

Poetul consideră că arta nu are doar o valoare estetică în sine, nu este într-o postură de totală autonomie, ci
trebuie să încorporeze în structurile sale şi un sens moral, să aibă şi capacitatea de a educa, de a orienta publicul,
exprimându-i totodată năzuinţele:

„Eu sunt din numărul acelora care cred că poezia, pe lângă neapărata condiţie de a plăcea, condiţie a existenţei
sale, este datoare să exprime trebuinţele societăţii şi să deştepte simţăminte frumoase şi nobile care înalţă sufletul
prin idei morale”.

Prin creaţia sa, Grigore Alexandrescu se dovedeşte a fi unul dintre cei mai importanţi reprzentanţi ai paşoptismului,
în latura sa protestatar-eroică.

Poezia Umbra lui Mircea. La Cozia a fost scrisă în urma unei călătorii efectuate în vara anului 1842, împreună cu Ion
Ghica, la mânăstirile de pe valea Oltului şi din nordul Olteniei. Roadele acestei călătorii sunt poeziile:

 Umbra lui Mircea. La Cozia,

 Răsăritul lunei.
 La Tismana şi Mormintele.
 La Drăgăşani.

Ideea sau mesajul are o dimensiune romantică, exprimată prin dragostea faţă de patrie, dar şi o dimensiune
clasicistă prin preţuirea raţionalismului, a artei, a ştiinţei, culturii, care ar reprezenta adevărata glorie: „Au trecut
vremile-acelea, vremi de fapte strălucite, Însă triste şi amare: legi, năravuri se-ndulcesc; Prin ştiinţe şi prin arte
naţiile înfrăţite În gândire şi în pace drumul slavei îl găsesc.“ Avem sugerat subtil şi un mesaj politic, exprimat
lapidar prin: „Lumea e în aşteptare...“, fiindcă poezia este scrisă în 1844, când se prefigurau starea de spirit şi
evenimentele de la 1848.

Elegia realizează evocarea uneia dintre cele mai semnificative personalităţi ale luptei pentru apărarea fiinţei
naţionale. De aici şi titlul poeziei Umbra lui Mircea, care este o metaforă, o metonimie şi un simbol al conştiinţei
naţionale. Mircea este un prototip, o imagine a poporului român, un erou, care luptă împotriva valului otoman
păgân, ca să nu distrugă ţara şi lumea creştină. Aşa au făcut şi Ştefan cel Mare, Mihai Vitezul, Vlad Ţepeş, Iancu de
Hunedoara, Skanderbeg, Ioan Sobieţki.

Comuniunea dintre om şi natură, preţuirea folclorului sunt o modalitate de a exprima caracterul romantic al
eroului, văzut ca personaj fantastic: „Râul înapoi se trage ... munţii vârful îşi clătesc“. „Mircea! îmi răspunde dealul;
Mircea! Oltul repetează“. Motivul mormintelor, al mănăstirilor, nocturnul, evaziunea în vis sunt elemente, care
sugerează cadrul romantic excepţional. Ele aduc o ilustrare a programului Daciei literare, fiindcă vizează trezirea
conştiinţei naţionale. De aceea poezia poate fi interpretată ca o ars poetica, adică o poezie programatică, în care
autorul îşi defineşte programul estetic romantic, dar şi aderenţa la obiectivele generaţiei de la 1848. Avem şi unele
elemente 119 realiste, în sensul că războiul este „bici groaznic“, gloria se obţine cu mari sacrificii: „Şi ai lui sângeraţi
dafini naţiile îi plătesc“. Lipsa patriotismului înseamnă că „întunericul domneşte“, că „Tot e groază şi tăcere“, de
aceea „umbra intră în mormânt“.
Originalitatea poeziei constă în subtila afirmare a ideologiei iluministe, a mesajului patriotic, în subtila personificare
a conştiinţei naţionale prin spiritul lui Mircea cel Bătrân, prin atmosfera nocturnă romantică, prin sugestiile de tip
simbolist. Astfel, în versurile: „Ale turnurilor umbre peste unde stau culcate“ avem o repetare a vocalei „u“, care
sugerează ruperea planului real spre a face posibilă prezenţa fantasticului. Este o aliteraţie şi o asonanţă de tip
simbolist, aşa cum o vom regăsi în poezia lui Ion Barbu Din ceas, dedus...

Umbra lui Mircea. La Cozia poate fi considerată, prin tonalitatea patetică, prin retorismul modulat în formula
celebrării, prin elementele de meditaţie şi, nu în ultimul rând, prin bogăţia temelor şi motivelor poetice structurate
într-un discurs liric inconfundabil, o veritabilă sinteză a poeziei paşoptiste.

Structura compozitionala a poeziei. Poezia este structurata in saisprezece strofe si este construita prin imbinarea
subtila a mai multor specii romantice. Astfel, primele sapte strofe se constituie intr-un pastel romantic, descriind
cadrul natural nocturn in care apare fantoma lui Mircea cel Batran^ urmatoarele cinci strofe contin elemente de
oda si imn prin care se slavesc faptele de vitejie ale domnitorului. Urmatoarele doua strofe compun o meditatie, in
care poetul exprima idei filozofice despre timpul trecator| cu identificarea momentelor importante din trecut si
prezent, precum si o viziune asupra viitorului, iar ultimele doua strofe revin, simetric, la imaginea initiala a
pastelului, implinind astfel perfectiunea artistica a poeziei.