Lucrarea practică nr.

Cenușerul sau cenușarul (Ailanthus altissima) (fig.1) denumit și fals

oțetar, arbore puturos, este un arbore ornamental exotic, cu câteva
varietăți cunoscute, din familia simarubacee. Este originar din China și
Coreea, introdus în Europa în secolul al XVIII, foarte răspândit în Câmpia
Română. Are o tulpină înaltă de 15–30 m, cu o coroana largă. Trăiește 50
de ani. Scoarța este netedă, strălucitoare, cu frunze compuse lungi ca ale
salcâmului,(fig.2) care emană un miros neplăcut când sunt strivite.
Înflorește în mai-iunie cu flori mici, galbene-verzui, cu miros neplăcut,
îngrămădite în panicule compuse. Fructele sunt samare roșii, cu sămânța
aripată.(fig.3) Cenușerul drajonează foarte puternic, vegetează bine în
climat cald și uscat; rezistă la fum și gaze, dar suferă de geruri. Este utilizat
în lucrări de ameliorare a terenurilor degradate și la fixarea coastelor în
regiunile uscate, ca arbore ornamental, iar frunzele și scoarța au
întrebuințări medicinale

Fig.2

Fig.3
Fig.1

este un arbore exotic care crește foarte rapid avâ nd capacitatea de a

se adapta foarte repede diferitelor tipuri de sol și climă . Cenusarul
înflorește de la sfâ rșitul lunii mai pâ nă în luna iulie. Cenuserul este
rezistent la poluarea urbană putâ nd fi plantat împrejurul orașelor
puternic industrializate. Ailanthus este o planta care fixează bine
solurile, fiind ideală pentru prevenirea alunecă rilor de teren. 

 Cenusarul este rezistent la secetă și ger. Imediat după plantare

este recomandat a se uda abundent.
Tipul de sol: necesită un sol bine drenat, bogat în humus dar se
dezvoltă și pe soluri argiloase, lutoase.
Necesar lumină: Ailanthus altissima se dezvoltă în locuri umbrite
dar cel mai bine se dezvoltă în locuri însorite.