Capitolul3

Instrumente conceptuale
Ei metodede cercetare

L. Instrumenteconceptuale

1.1. Prevenireagi promovarea bundstirii (well being)

Tipuri de prevenire. Tema centralSa psihologiei comunit5lii este legati de conceptul de
preveniregi in specialde cel de prevenireprimard. Importantaproblemei la nivel teoretic
gi relevanfaimplicatriilorsale pentru practicaprofesional6au constituitunul dintre punctele
forte pe caredisciplina s-a bazatincl de la inceputurilesale,cAndinteresulmultor psihologi
s-a orientat spre deplasareaaccentului, dominant pe atunci in multe interven[ii, de la
modelul medical bazat pe tratamentuldisfunctriilor,spre un model bazat pe prevenire.
in sintezalor, Gestenqi Jason(1987) observdci, de la o descrierea prevenirii primare
ca teritoriu vag cu caracterfoarte abstractgi redusevalen(epractice (tipicd pentru anii '60
Si'70), s-a trecut la o definire mai precisda conceptuluigi a scopurilor.Fireqte,a fost
parcursdo cale destulde lungI, dar impresiageneralSestectr mai suntmulte de ficut, chiar
gi in privinla precizlrilor teoretice.
incr-adevtrr,pe de o parte, definiliile sunt tot mai articulate gi mai complexe, iar
con$tiinlaexistenleiunor cauzemultiple gi a caracteruluimultifactorial al elementelorcare
intrl in joc pare s[ sporeascl; pe de alti parte, se fac eforturi pentru abandonarea
formulelor tradilionale care riscl sd blochezediscursul in vechile metafore.
Conceptulde prevenireiEi are origineain modelul oferit de public health carepresupune
clutarea cauzelorpatologiei gi acliuneade prevenirea acesteiaprin intermediulmodificdrii
condiliilor de mediu sau prin mlrirea capacitllii de apdrarea organismuluicontra bolilor
(imunizlri). Acest model fwnizeazd o serie de scopuri gi propuneun mod de g6ndirecare
ia in considerareprobleme diferite de cele vizate de abordareaindividualisttr; oferd apoi
o perspectivtrtemporaltrdiferit[ 9i sugereazllocuri diferite pentru interventie; modelul ne
cere si gdndim daci gi cum intervenim, inainte de aparilia unui comportamentnedorit, sau
strinv5ftrmsI distribuim resurseleastfel incAt efortul de a rezolvaproblemasI fie fdcut din
vreme, in faza precocea istoriei manifestdrii sale.
Orientareapreventivd reprezintl unul dintre principiile de bazd ale noii organizlri a
serviciilor, prezentEi in legeaReformeisanitarenr. 833 din 1978, unde se vorbegtedespre
,,promovareagi nu doar menfinerea qi recuperareasdndtltii fizice gi psihice a intregii
populalii indiferent de conditiile individuale Ei sociale" (art. 1) 9i despre ,,prevenirea
maladiilor gi a accidentelorin orice sector de via1tr9i de munctr" (art.2). JinAnd cont de
incertitudinile prezenteinc5 la nivel teoretic, vom incerca sd aprofundlm analizautilizAnd
gi contribulia altor discipline.
 TEORII $I METODOLOGII

Tema prevenirii s-a niscut in cadrul epidemiologiei pe baza unei triple distinclii,
folositl ulterior gi in alte domeniii " 'i i1:'6

1) prevenireaprimard, inleleasdca un ansamblude interventii menite sd impiedice

manifestareaunor maladii latente la oamenii slnitogi sau aparitriaunor situalii
socialecare pot dereglaechilibrulpsihologicgi condilia sociali a unui individ;
2) prevenirea secundard, constituittr dintr-un complex de activitSli orientate spre
descoperirea,in cazul unui om considerats6nItos, a simptomelor foarte timpurii
prin care se manifestl o maladie: vizeazd omul care prezintl tulburtrri puse in
evidenltrprin examenespeciale,tulburlri ce nu producincl dezechilibreale subiectu-
lui, dar pot constituifazaclinicl precocea bolii. Instrumenteale prevenirii secundare
sunt diagnosticulgi tratamentulprecoce;
3) prevenirea terqiard, care este identicl practic cu tratamentul gi cu reabilitareain
mtrsurain care iqi propune sI impiedice agravareaunei maladii diagnosticategi a
unor handicapurifizice 9i psihice,9i nu atAtmoartea.

in cazurile 2) qi 3), aspectulpreventiv se referi la efectuareaunor intervenlii care str

impiedice structurareaunor condilii patologicemai grave.
Aceastl schemda fost utilizatl in domeniul psihiatric de cdtre Caplan (1964), care a
definit principiile psihiatriei preventiveconstruindun cadru de referinl5 teoretic pentru a
orienta 9i mai mult serviciile de igien6 mentalS spre reducereaincidenlei tulburlrilor
mentaleintr-o populaliedatI. Conform modelului lui Caplan,prevenireaprimarl presupune
c5, o dattrstabiliti legtrturacauzal5dintre anumiteaspecteambientaleqi tulburlrile psihice
specifice, interven[ia asupra primelor va evita invaliditateagi dezadaptareace urmeazl
acelor tulburtrri. Prevenireasecundarl constl in diagnosticulprecoceal stdrii de suferinll
psihicl qi in intervenliaimediatl in situalii de crizd pentru a prevenio agravareulterioar5:
acestlucru se poate realizacu ajutorul unor servicii care s[ ftatezerapid indivizii cu prime
simptomegravede tulburarementall sau emotiv[. Prevenireatertiari presupuneintervenfii
care sd permiti mentinereaunui cAt mai ridicat nivel posibil de inserlie specialdpentru
bolnavii care au fost afectafi de un episod acut de psihoz5, pentru cei care suferd de un
sindrompsihotic structuratsauprezint[ simptomenevroticeorganizateori se glsesc intr-un
stadiu de retardare intelectual5ce nu poate fi modificat pe baza cunoqtinfelor actuale.
Modelul a atras imediat atentia, dar (agacum convingdtorsubliniazdTyler in capitolul 5)
nu a deplqit granileleabordlrii specificeCommunity Mental Health unde slnltatea mentaltr
estedefinitl in mod negativ ca o absenfl a maladiei, lipsind o orientaremenitl sI ducd la
schimbareasocialX: in esenfI, esteconsideratlegitim nivelul de,sinitate stabilit de ordinea
socialS existentd; apoi, este afirmatl din nou preocupareasocietllii pentru bunlstarea
cetllenilor, dar ideologia de referintrSrtrmdnecea elitar5 Ei dominanttr; nu existl nici o
asumareclartr a diversitltii ca valoare.
in anii '70 (cf. prima sintezl a lui Cowen - 1973)e tot mai limpede cI alternativala
modelul medicalestemodelul preventiv,axatpe reducereadisfuncliilor. Acum se precizeazd
gi existenlaa .doutrorientlri, a doul moduri de a intrelegeprevenirea: incercareade a
preveni aparilia patologiilor, urmattr de efectuarea unor intervenlii pentru reducerea
efectelor negative; ori punereaaccentuluipepronnvarea sdndtdyiiqi a bunlstlrii psihologice.
AceastXdihotomie reprezintl o constantl in literatura consacratl acestui subiect; e
suficient sI amintim ctr, astfel, Cowen (ibidem) sublinia necesitateade preveni dis-
"a
funcliile reducind procentul de prezenltra dezordinii in rAndurile populatrieipentru lungi
perioadede timp gi totodatl de a promovasdndtateagi bundstareapsihologictr".CAliva ani
mai tArziu, tot Cowen (1983) vorbegtedespre,,eforturiorientatespre grupuri sau mase
before+he-factpentru a promovacompetenfelegi pentru a preveni disfuncliile psihologice
 INSTRUMENTECONCEPTUALE$I METODEDE CERCETARE 63

de la persoane in generalstrntrtoase".
zece animai tQr?iu,.Cgie9i colegiis6,i(Coiee:tal.,
1993),intr-unarticol ,,inovator",propuno definiliaa ,,qiiiilei prevenirii"pe careo vrd
centrattrpe prevenireagi atenuarea celor mai importantedisfunctiiumane.Se vorbegte
acolo9i desprefactoriide protecfieca precursoripotenlialide sln5tate,dar acegtiasunt
definili in termenide factoride risc, definili la rdndullor ca disfunctli(cf. case; 3.1.).

Caseta3.1. Risculpsihosocial
O contribulieutiltrpentruaprofundarea dezbateriipot aducecercet5rileastprafactorilor
de risc Aiasupraresilience (capacitatea de a fi flexibil gi de a rezistala gocuri),conceptcare
se refertrfie la capacitatea indivizilor de a facefa1trstresului,fie la rezultatulunei bune
adapttrriin ciudadificultililor datorateunor evenimente stresante (Emiliani, 1995).Accentul
cadepe analizamodelelorde adaptare,evaluindu-sefie incidenlafactorilor de risc gi a
condiliilor de vulnerabilitate, fie a factorilorde proteclie,consideraliresursespecificeale
fiecirei istorii de viafi.
Un prim model,expresiauneiconcepliideterministe a dezvolttrrii,esteaxatpe clutarea
unei legtrturicauzaledirecte gi expliciteinre un singur factor etiologic Ai un efect de
adaptare nereuEittr, dupl modelulmedicalcentratpe etiopatogeneza sttrrilormaladive.
O a douaorientares-afocalizatasupramtrsuririirisculuigi asuprapuneriiin evidenlia
indicilor cumulativide risc biologic Ai psihosocialprin care se poatemisura nivelul de
pericol al unor conditii socialedeterminate:proastaadaptaree vlzutd ca un produscu o
cauzalitate multifactorialtr. Totugi,in acestcaz,nu seline seamade aspectulproiesualbazat
pe analizainteracliuniidintre riscuri gi resurse,efortul fiind indreptatsprestabilireaunui
pragJimittr,duptrdeptrgirea ctrruiase declangeazi alarmade risc.
Modelul axatpe determinanliiconceptuluide resiliencesaude copingigi propunesi
explicecum individul gi contextulopereazdimpreuni cAndproduc forme de funilionare
adaptativtr gi inactiv[ 9i strexprimemodalitilileprin carefunclionarea trecuttrsau prezenttr
o poateinfluen(ape cea viitoare.Ca atare,trebuieluate in considerare caracteristicile
ce
decurgdin schimblri de viag[ particulare,caracteristicile evenimentelor, ca 6i aceleaale
persoanelor. Chiar aspectecum sunt temperamentul, virsta sau sexul pot fi considerate
caracteristicicare i5i modifictrvalenta,pozitivtrsau negativd,in funclie de schimbtrrile
evolutive: doar printr-o interpretarecontextual5a acestorcaracteristici,vtrzuteadicl in
cadrulunor contextespecifice,ca gi in dimensiunea cultural5gi in articulaliilelor, poatefi
explicat6stabilitatea de caredau dovadtr,precumgi funcliade protectiesaude dezechilibru
pe c^are o exercitiin viala fiecdruiindivid.
In esenll, intr-o perspectivtr bazatdpe interactiune, riscul psihosocialestein{elesca o
condilie dinamic[ intre provoctrrilegi resurselecare insotescviala persoanelor,a$acum
capacitatea de a rezistaEi de a face fald dificulttrlilore vEzuttrca o competenlicare se
dezvolttrpe dimensiunea relationaltrgi se consolideazlprin experienlele ce stimuleaztr un
sentimentde eficacitatepersonaligi de valorizarea Sinelui.
Totugi,trebuieevitattrfolosireaexcesivde genericigi globali a conceptuluide resilience.
Trebuieprecizatezonelein care se manifesttrgi in ce condilii. Acest lucru presupune
clarificareateoretictr9i metodologicia conceptuluide ,,factoride protec(ie",interpretilica
niStecondilii in mIsurtr str determineo schimbarede direcliepe un traseuriscant,prin
mtrrireacapacitilii de resiliencea subiectuluiin disculie.'A fost subliniat6importanla
analiztrriiproceselorsubiacente acesteicompetente a subiectuluigi in speciala capacitilii
salede a-gireprezenta situaliile,de a gti strle anticipeze gi strle atribuiesemnificalii.Potrivit
lui Rutter(1990),factoriide protecgie ac(ioneaztr prin intermediulunor procesece permit:
reducereaimpactuluicu factorulde risc; reducereaseriei de reactiinegative; aparitiagi
mentinereaunor sentimentede autostimiqi eficacitatepersonale;deschiderea citre noi
oportunitili relalionale5i sociale.
 TEORII $I METODOLOGII

importanla
Studiile asupra factorilor de risc gi asupra resilience u,i'our'iiltun.'ind
procesele protectoare sau cu potenlial de risc; apoi'
contextelof gi a intimplarilor de viald in
efectelor unor condilii negative asupra diverselor aspecteale
au fdcut necesardinfelegerea
adaptare (pentru o analizi a
dezvoltdrii gi au pus problema distincliei dintre dezvoltare 5i
riscului, c/. DAlessio et al.,1995)'
diverselorperspectlveasuprafenomenologiei

in conturareaunor
ASadar,existx unele obstacoleconceptualecu o influenld evidenti
proiecte de intervenfie,datorati mentineiii unei schemede referinld ,'medico-patologice"
medical o maladie poate
in disculiile despreprevenire.in realitate,in timp ce in domeniul
o declanqeaz5, in domeniulpsihologic
fi combitutd eficient dacSestecunoscutagentulcare
gi social lucrurile sunt mult mai compleie, dat fiind cI variabilele corelate cu afectiunea
naturi diferitd gi adesea sunt impletite intre ele ; .s[ ne gAndim
sunt in generalmultiple, de
qi scolasticS'in cazul unor
la abuzul de alcool, ta depresie,la marginilizare la dispersia
principala, iar problema nu poate
fenomenede acest g.n nu poutr fi determinattro cauz5
prezen[a unei eti.ologii multifactoriale
fi abordatdacfionAnddoar asupraacesteia: suntemin
factori ce intrd in joc in raport cu care
care impune c6utareagi descbperireadivergilor
trebuie realizateintervenfii la diferite niveluri'
evidenld de Ryan (1971)'
in afard de acesta,mai existi un aspectcare a fost pus in
comunitllii' care, in faimoasa
cunoscutexponental arifii radicaleu,11.ii.un. a psihologiei
dominanttr
lui lucrare Blaming the'Victim, arxtase limitele abordlrii ,,exceplionaliste"'
asumlrii unei mentalitdli
multd vrernein analizaproblemelorsociale,sus[inandnecesitatea
problemele sociale sunt vlzute ca devianle
,,universaliste".conrorm primei orientlri,
provocatede circumstanleinsolite
individuale ale unor categorii particulare persoane, de
(maladii, defectepr.ronui", slibiciune de caracter sau dezadaptare),care trebuie tratate'
gi prin interven[ii aposteriori' Punctul de
aqadar,cu mijloacele iniicuie pentru cazul izolat
fiind funclie a unor raporturi
vedereuniversalist,in schimb, considerxacesteproblemeca
nigte fenomenepre-
sociale imperfecte gi nedrepte dintr-o comunitate, considerdndu-le
vizibile caie trebuie preveniteprin intervenlii publice'
este, de exemplu, cel al lui
Atunci, poate fi util5 referirea la modele teoretice cum
1986), care subliniazE modul de articularedintre diversele
Bronfenbrenner (1979; trad. it.,
(de la mic la mare) 9i pune accentul pe necesitatea unor interventii care
niveluri contextuale
sd depdqeascd cu mult p" indreptaie-citrefiecareindivid, cu scopulde a produceefecte
".t"
qi in sfera macrosistemictr.
P eplanc oncre t,a c e a s ta i n s e a mn i o m u n cspedou[di recl i i c.ompl ementare,qi nu
de prevenire "reactiv5"' adicd
alternative: pe de o parte, efectuareaunor intervenlii
fiecdrui individ de a face fa15 situaliilor de stres' de
menire sd amplifice ,lfu.iiut"u
prin activitate de^consultan(5sau prin
exemplu prin pregltir"u'prni* crize previzibile,
qi Traversi, 1993)' Pe de altl parte'
strategii .Ou"uiiu" gi formative (Francescato,Leoni
menite sd elimine factorii de mediu
trebuie realizateactiuni de p."u.ni." ,,proactiv[", adici
vielii, de exemplu prin cercetare-
produc[tori de stres pentiu imbun6idlirea.calit5lii
a ajutorului social, prin acliuni sociale9i politice
-interven{ie,prin programede dezvoltari
aspectelepsihologice legate
care sd influenlezeautoritrlile, determinandu-lesr abordeze
1984)'
de schimblrile economiceneprevtrzute(Heller et al''
T oat eac este a p ,.,u p u n o mo d i fi c a re d e a ti tudi neS i ,chi armai i nai nte,oschi mbare
concretizeazE printr-o participare
cultural6 in privinla anatizeiproblemelor socialecare se
ai unei comunitdli la gestiuneadirect[ a
mai accentuardu tu,u*, ,n"1nb.ilo, unui grup sau
la dilegarea totald a responsabilitdlii cltre tehnicieni'
propriei sdnefiti, firl a semai recurge
 INSTRUMENTE
CONCEPTUALE
$I METODEDE CERCETARE 65

Fentru a initriaun astfel de proces orientat spre prevglirp.-plgticiparetrebuie amplificatd

:esponsabilitateafiectrrui operator social, inclusiv a psihologului.
O serie de iniliative unde contribu[ia psihologului poate fi deosebitde eficace vizeazd
.ictivareagi gestiuneaserviciilor sau a intervenliilor orientate spre copii Ei adolescenli,
loiosite ca instrumentede prevenirea suferinlelor tinerilor. Tot atdt de importantl poate fi
lntervenfiapsihologuluiin definireagi gestiuneaunei retele de servicii pentru vArstnici,
pentru pacienlii cu afecliuni psihiatrice sau pentru toxicomari, scopul fiind acela de a
impiedicamarginalizareagi institulionalizarea(cf. parteaa III-a).
Problema participlrii este legatd in special de prevenireaprimari, pentru ci poate
rriplica direct intereseletuturor; nu trebuie insl neglijatl participareacdnd e vorba de
prevenire secundarl sau terliar5. in acest sens, poate fi semnalatl importantracreqterii
sensibilitSliicomunitdlii in privintraintegrlrii gcolaregi profesionalea handicapafilor9i a
invalizilor, importanla accentudriiprocesului de receptaresocialXa acestora,pentru a se
evita excludereagi trecereade la o situalie de marginalizarela invaliditatetotall.

Promovarea bundstdrii (well being). Obiectivul final al oricdrei intervenlii preventive

rdmAneoricum bunistarea, dar ce se infelege prin bunlstare? Se vorbegtemult despre
intervenfii ce urmlresc.promovareabunlstlrii, dar e necesarca practica sI fie suslinuti de
pozilii teoreticeclare. intr-adevir, pentru a evaluacorect o inteivenlie pentru promovarea
stlrii de well being e necesar:
a) sI fie expuse limpede conceptriileadoptatedespre bunlstare gi criteriile pe baza
ctrroraau fost elaborate;
b) sI fie clarificate modalitetile prin care se considerl cI poate fi atinsi condilia de
bundstare;
c) sI fie pregitite instrumentelede evaluare ale efectelor interven(iei (Cicognani,
I 9 9 5) .

Definiliile bunlstirii se deosebescintre ele in funclie de natura criteriilor adoptate.

DacI se utllizeazd,criterii externe,normative,bunlstareaestedefinitd ca o condiEiede viatr5
optim[ gi idealS, ca posesiea unei calitSli ravnite (de exemplu, succesul),pe baza unor
standardecare se referl la sistemul de valori al cercetltorului/observatorului.
in schimb, dacd sunt folosite criterii interne, adicl bazatepe standardelesubiectiveale
intervieva(ilor/destinatarilor,bunlstarea este definitd pe baza experienlei subiective a
individului. Aceastaare doul dimensiuni fundamentale: experienfaemofionalE(compo-
nenta afectiv-emotional5,adicl experimentareamai multor emotii pozitive in raport cu
cele negative) gi evaluareasatisfacfiei pentru propria via15 (componentacognitiv-eva-
luativl). Aceastl aprecierea satisfac[ieinu ar reflecta evaluareaconditriilor obiective in
sensabsolut, ci ar fi rezultatul unei confruntlri intre modul in care subiectul igi percepe
propria condi(ie Ei aEteptlrilebine determinate.in privin[a acestuiaspect,au fost iuunsit"
diferite ipotezegi au fost propusediverse modele teoreticemenite si clarifice standardele
de referin(d,cum ar fi, de exernplu,teoria nivelului de adaptarelansatddeBrickman et al.
(1982), conform cdreia standardular fi propriul trecut, alte persoaneimportantecu care
cineva se confrunt5, propriile a$teptlri sau standardecomplexe.Acestemodele constituie
una dintre abordlrile recentecele mai interesantepentru studiul bun5stlrii subiectivein
mlsura in care permit explicareaunor rezultateaparentincongruente,conform clrora, in
cazul unor indivizi care trliesc in condilii obiectiv superioarenivelului mediu, se inregis-
treazi niveluri de bunistare subiectiv5 sub medie qi viceversa - vezi cazul bolnavilor
cronici care se declar[ satisflcuti de propria viall intr-o mdsurtr similari sau chiar
superioarlpersoanelorperfect sinitoase (Zani, Di Palmaqi Vullo, 1995).
66 TEORII SI METODOLOGII

Oricum, trebuie scoasi in eviden$ complexitateafactorilor care intrl in ioc: Taylor si

Brown (1988), de exemplu,subliniazdctr apreciereasatisfactieifac,fri-OJii%.r. p..ro"nt
poate fi eronattrdin cauzacapacitilii minlii omenegtide a distorsionaperceperearealittrtii
ca s-o faci sI corespundl propriilor agteptdri.E vorba de ,,iluzii pozitive" (sentimentde
siguranfl, optimism nerealist,bias egocentrice)carejoactr un rol important in favorizarea
buntrsttrriipsihologice.
Ambele moduri de definire a buntrsttrrii(utilizareaunor criterii externevs. interne) au
deci limitele lor : in primul caz, cAnd cercetltorul definegtecriteriile, se pune problema
relativitI(ii unor astfel de criterii; in al doilea caz, bazAndu-se
pe evaluareasubiectului,el
trebuie sd ia drept adevtrratdjudecata acestuia,dar aqa nu spore$teprea mult inlelegerea
factorilor care sunt la originea sentimentelorsubiectivede bunlstare gi nici a variabilelor
psihologice Ei sociale implicate in proces.
Ryff (1989), in analiza sa criticl privind literatura de specialitate,a reliefat lipsa unei
teorii despre natura bundsttrrii psihologice: o mare parte din cercetlri se baznazdpe
conceptii reductive despre well being, acordAndmare atenlie dimensiunilor funcliontrrii
psihologicenegative(emotii negative,suferinle)qi neglijdndimportanteaspecreale funclio-
nlrii pozitive. Apoi, instrumentelefolosite fusesertrcreate pentru scopuri diferite, gi nu
pentru acela de a defini structurade bazl a bunlstlrii psihologice(de exemplu,pentru cerce-
ttrrile asuprasuccessfulagrng, scaleleeraumenite sd diferentriezepersoanelecare imbtrtrdneau
fdrX sI intAmpineprobleme de cele care aveaudificultlti in acestproces de imbtrtrdnire).
In realitate,existl multe perspectiveteoreticecareau ca obiect funclionareapsihologicd
pozitivd. Acesteaau avut insl o pondereredusl la nivel empiric gi din cauzaabsenfeiunor
proceduri de evaluarecredibile. Pornind de la aceste orientdri, autoareaa definit gase
criterii care constituienucleul unei formule alternativea bunistdrii psihologice: acceptarea
de sine ; relatii pozitive cu alte persoane; autonomia; stlpanirea mediului ; stabilirea
unui scop in vialI ; dezvoltareapersonaltr.Pe bazaacestorcriterii, autoareaa construit un
instrumentde misurare a buntrstdriicare s-a dovedit foarte interesant
Un aspectulterior care merittr luat in seamdin analizabundstdriise referl la problema
structurii temporale: astfel, bunlstareapoate fi evaluattrprin referire la intreagavia1tra
unei persoanesau la un segmentde ani ori prin concentrareasuprastlrii actuale.Nu exist[
o structuri temporalS ,,corectd": trebuie instr str fim congtienli cI definirea unitdtilor
temporalealese influenleazi in mod notabil rezultatele.Asupra evalu[rilor efectuateprin
referire la intreagaviald au o influenld mai mare variabilecum estetemperamentul,in timp
ce, dacl evaludrile se referd la stareaprezentd, o pondere importantE au evenimentele
cotidiene clrora persoaneletrebuie sE le faci fa1i.
Apoi, trebuie si tinem cont de procesulde adaptareqi de strategiilede coping pe care
subieclii le folosescpentru a face ft15 unor situafii stresante(un accidentgrav sau efectele
unei maladii) : in acestecazuri, existl tendinlade a realizaun nou echilibru intre aspectele
subiective(dorin1e,capacitIli), oportunitdlileexistentegi exigenfelelumii exterioare,ca gi
de a cduta o semnificalie a propriei experienleprin incercareade a menfine sub control
evenimentul stresant gi prin efortul de a potenla stima fate de sine. Aceasttradaptare
cognitivl (Taylor, 1983)presupuneo noutrierarhizarea prioritl1ilor din domeniilede via1tr
importante gi, ca atare, o posibiltr modificare a standardelorde referintrdadoptatepentru
evaluareapropriei ,,calittr1ia vie1ii". La nivel metodologic,acestlucru pune in evidenl5gi
importanlamomentului in care se cere persoaneisd efectuezeo evaluarea nivelului strude
buntrstare.Diferitele contribulii propun o conceptualizarediferenliatda bundstdriisubiec-
tive, mai pulin monoliticS; fdrtr pretentia de a descoperi ,,o" cauztr a bundsttrrii, fiind
orientate mai degrabl spre inlelegereaantecedentelordiverselor tipuri de parametri ai
stlrii de well being.
 INSTRUMENTECONCEPTUALE$I METODEDE CERCETARE 67

obiectivereveleazl
Cercetdrileprivind origineaqi cauzelebunlstirii arat5*Utr-c"qqdiliile
rumai parlial experientasubiectiv[ 9i cum o parte importantea modului in care condiliile
je vial[ influen[eazI bunlstarea se datoreazl proceselor psihologice de interpretare $i
;rribuire de semnificalii. De aceea,devin esentialeaprofundareavariabilelor care concurd
.r determinareajudecllilor subiectiveasuprabundstirii, luareain considerare a relativitSlii
:riteriilor pe care se bazeazdconceptualizlrile bunlstlrii gi folosirea unor strategii de
evaluareintegrate pentru a misura eficacitateaintervenliilor, in m5surl sI furnizeze un
:adru adecvatal complexitllii fenomenului.

1.2. ,rEmpowerment":conceptgi strategie

psihologului comunitar constl in mod fundamental
-Empowerment"individual. Acliunea
in evitarea delegirii de competenle c[tre expert, favorizdnd participarea conEtientda
subieclilor|a viala comunitd[ii gi stimulAnddezvoltareacompetenteloracestora'Rappaport
un termen foarte potrivit pentru a defini acest procesi empoweftnent,
'1977) a inventat
inlelegAndprin aceastadobdndireaunor puteri sporite sau mlrirea capacitdtiipersoanelor
de a-gi controla activ propria viald.
Potrivit unei analize recenteflcute de Zimmerman qi Rappaport(1988), empowerment
este un concept,,multietajat",care se poate articula deci la un nivel individual (sau
psihologic),la nivel organizatoricai la nivel social Si.comunitar (pentruo analizi punctuald,
c/. recentul gi documentatulvolum al lui Piccardo, 1995).
in accepliuneasa deplinl, conceptul empowermenle definit de sinergia dintre un
empowerment psihologic,ce se referl la sentimentulde stdpAnire9i de control al subiectului
asuprarelaliei cu o parte din lume, giunempowerment ,,obiectiv 5i de mediu", constituit
din resurselegi posibilitdlile oferite/permisede mediu.
inainte de toate, sI examindmconceptulde ,,empowerment psihologic".
punctul de plecare este o situalie definibild drept learned helplessness(Maier gi
Seligman,1976),adicx pasivitateadobAnditd,sentimentde neajutorareinvd1attr,un rlspuns
p. subiectulil dd c|nd se confrunt[ cu experienlefrustrantegi cAndigi dI seamaci nu
"ute
poate itlpani evenimentecapitale pentru propria existentrf,,considerindu-le imposibil de
iominat, deci in afara propriei capacitdli de control. Punctul final al procesului de
empowerrnenf,din perspectivatrasatl de Zimmerman qi Rappaport(1988), este learned
hopefullness,adicl dobAndireaincrederii in sine,invtrlareasperanleice derivl din controlul
urupi. evenimentelorprin participare qi angajarein sAnulpropriei comunitdli. Este clarl
referireala conceptulie ,,locusof control" intern (Rotter, 1966)ce exprimtrcaracteristicile
personalit[1iisubiectului care iqi di seamacI are un control activ asupraevenimentelor,
.on".pt reiuat gi amplificat prin cel de ,,self-fficacy" (Bandura, 1986), care exprimd
incredirea individului in propriile capacit5fide mobilizare a resurselorsale cognitive 9i de
iniliere a unor actiuni in mlsurl sd producl anumite presta(ii cu scopul de a obline
rezultatul a$teptat.
Pentru Bruscaglioni (1994, p. 124), empowermenteste ,,procesulde amplificare (prin
buna utilizare a piopriilor resurseactualeEi poten(ialece pot fi dobindite) a posibilit5lilor
pe care subiectul le poate pune in practicl gi le poate face operative". Din aceaste
..irirui
subiect (individual sau colectiv) il constituie
perspectiv[, nivelul de empowermental
amploarea evantaiului de ,,posibilitili" dintre care poate alege'
68 TEORIISI METODOLOCII

Atribuire in interiorul
Sinelui a cauzalitllii

Motivalie pentru
ac(iune$i
participare

Figura3.1. Conceptulde empowermenlpsihologic

Szrsa.' (1994)
Bruscaglioni

Conceptul de empowermenlpsihologic poate fi vlzut in special ca o constructie

complex[ ce rezultl prin integrareamai multor dimensiuni care provin din cel putin trei
d om eniidif er it e( v e z i fi g u ra 3 .1 .):.
a) personalitatea (de exemplu, Sinelui i se atribuie rezultatele propriilor acfiuni,
internal locus of contro[);
b) cunoasterec(de exemplu,percepfiaautoeficientei,adici faptul cI subiectulse simte
capabil sI aleagl qi si pun[ in practici cele mai potrivite comportamentepentru a
infrunta o situaliedatd);
c) motivatria(de exemplu, dorinta de a participa la acliune qi la gestiuneafactorilor
afla1i in joc). Aceastainseamni cE persoaneletind sX considerecf, evenimentelear
fi controlabileEi gestionabile(tendinli spre speran[I) gi ci s-ar putea interveni
pentru a influenla evenimentele(ideologia schimblrii posibile) (ibident).

Pentru a descrieprocesul,estefolositd metaforacilStoriei intre posibil gi realizat, adicl

empowermenrare drept scop s5 ajute persoanelesi-gi ampiifice propriul ,,posibil", sd evite
incremenireaintr-o starede,,gah mat", sI se bucurede gustul alegeriicare poate aduce
satisfactieqi cAnde urmXritl obtrinerea propriei stabilitlli, 9i cAndsubiectulse aventureazd
in inovalia personali (ibidem).
Diverseie dimensiuni pot fi reunite in doi factori principali : un ,,protagonism"intern
pozitiv (in sinea sa, persoanase simte protagonistl pentru cd a dob6ndit un sentimentde
stlpAnirea proprieivieli) Eio ,,incredere"externi in ceilalli. Empowermenlestedeci conceput
ca o orientare ,,pozitiv5" spre evaluareaqi folosirearesurselorproprii qi a celor exterioare.
Alli autori, in diferitecontexte,au pireri similare.AnaiizAndvastaliteraturl consacratl
empowermenl, Torre(1985)l-a definitdrept ,,unprocesprin carepersoanele devin.suficient
de puternicepentru a participanemijlocit la controlul qi influentareaevenimentelorgi a
 INSTRUMENTECONCEPTUALESI METODEDE CERCETARE

rnstitutriilorcare au incidenli asupra propriei vie1i",-s\ts{Tfdhd cd prin entpowerment

persoaneletrebuie sd dobAndeasc6 atdt aptitudini gi cunogtinfespeciale,cAt qi suficienti
putere pentru a-gi influen[a propria via1tr.
Kieffer (1981)identifici urmitoarele insuqiri necesarepentru realizareaempowermenti
- o atitudinepersonali, o con$tiintl de sine (,,senseof self') carepromoveazi implicarea
sociall activl;
- capacitateade a face o analizd criticd a sistemelor sociale qi politice care definesc
propriul mediu ;
- capacitateade a dezvolta strategii de acliune gi de a gisi resurse pentru atingerea
p ro p ri ilor s c opur i;
- capacitateade a ac{ionain mod eficace tn colaborare cu allii pentru a defini qi atinge
scopuri colective.

Nu trebuiesI uitlm cd termenulempowermentse referl fie la procesulin carepersoanele

suntimplicate pentru a obline un anumit rezultat, fie la rezultatulinsugial acesteiimplicdri
care definegtestareade ,,empowered"a subiectului.
CuvAntul-cheie din miezul conceptuluieste ..puterea".intr-adevIr, elementulce acti-
veazdprocesulde empowermentestetocmai situalia de ,,lips5de putere" Qtowerlessness) in
care se glse$teun subiect.Toatefiinlele umanepot prezentagradediferite de ,,absen![de
putere" sau de neputintd; dar toate fiinfele umanesunt in mod potenlial conpetente,chiar
9i in situaliile cele mai critice (pentru o analizl a bazelorputerii gi a senzatriei
de control,
a se vedeagi Orford, 1992; trad. it., 1995, capitolul5).
Sentimentul subiectului ci e lipsit de putere poate deriva din mai mulli factori in
interac[iune,cu caracter subiectiv qi obiectiv, cum sunt nesiguranlaeconomicS,lipsa de
experien[I politicS, blocarea accesului la informafii, absenlaunor ajutoare economice,
absenfagAndirii critice, un stres fizic ai emo[ional. Sentimentulde neputinlI deriv5 in
parte din apartenentala grupuri stigmatizateai cdror membri adoptdadeseastereotipurile
negative ale societSlii, le interiorizeazd,gi le incorporeazl in imaginea despre sine. In
consecinl5,membrii unor astfelde grupuri nu pot consideracI ei inqiqiar fi capabiligi ar
merita sI aibl dreptul sau putereade a-qi schimbapropria via15(Solomon, 1976).
Practica intervenliilor orientate spre empowermentse bazeazdpe ajutorul acordat
persoanelorca si-gi utilizeze propriile for1e, insuqiri gi competentepentru mobilizarea
propriilor resurse in vederea soluliondrii problemelor qi pentru a dobAndi mai multl
putere. Nu consti insi in a da putere celui care este lipsit de ea (,,no one person can
empoweranother"): operatoriipot doar facilita activitStilecareeducl destinatarii,dezvoltX
procesulde implicare 9i ii fac pe ambii interlocutori, atet pe operator,cAt gi pe destinatar,
si devinl capabilide acliune.
Pebazaliteraturiidisponibile(Gutierrez,1990; Kieffer, 1984),Cox gi Parsons(1994)
considertrcI procesul de empowermentse bazeazdpe patru componente-cheie:
l) Atitudini, valori Si convingeri. Atitudinile cuprind autoeficacitatea(producereaqi
reglarea evenimentelorin propria via15), o conqtiintl de sine care promoveazl
actiuneain nume propriu, incredereain propria valoaregi un /octzsof control intern.
Din perspectivaindividualisttrprivitoare la empowerment,aceastdserie de atitudini
este adeseacomponentaunicd qi cea mai accentuatd,iar obginereaei este scopul
predominantal intervenliilor operatorilor'
2) Validarea experien\elorcolective. Prin acest proces, persoaneleiqi dau seamacd
experien[elenu sunt unice, ci impdrtdgiteEi de al1ii. Acest lucru tinde sI reduci
autocondamnarea,accentueazltendintrade a lua in considerareqi alte cauzedecAt
 70 TEORII $I METODOLOGII

falimentul personal gi provoacl un sentiment Oe Oestf iriiffifttrqir gi de sporire a

congtiinlei. Atunci cdnd se lucreazl cu grupuri defavorizate, este impoitant ca
membrii acestora s[ aibtr ocazia sd-qi spuni propria povestecare str fie validati de
ceilalgi. Sentimennrlapartenenleila colectivitategi congtiingade grup se nasc din
validareareciproci.
3) Cunostinlesi capacitdli pentru a ghudi in mod critic. Prinprocesul de empowerment,
indivizii devin capabili sI aprecieze critic aspectele interne gi externe ale unei
probleme, invIlAnd cum si ajungl la informalii sau ce actiuni e mai oportun sI
intreprind5. Prin plasarea problemelor in context sociopolitic, se reduce auto-
invinovigirea gi subiectuldevine con$tientci problema e comund gi altora gi, ca atare,
imptrrtigitl gi de algii.
4) Acliune: prin procesulde empowerment,inclivizii devin capabilistrdezvoltestrategii
de acgiune. Din punct de vedere psihologic, inva1trs5-gi asume responsabilittrlile
acfunilor, iar din punct de vederecomportamental,devin disponibili pentru a acfiona
impreuntr cu allii pentru obginereaunor scopuri comune concretizate in schimbtrri.

incheiem acest paragraf cu prezentarea unor strategii de intervenlie orientate spre

empowerment, care 1in cont de numeroasele niveluri ale conceptului, plasdndu-se d-eci
intr-un continuum care ajunge de la empowerment indiyidual pdni la nivelul sociopolitic.
in funcfe de linta interven$ei, se pot d'istingepatru dimensiuni ale problemei in discugie
centrate pe aspectul personal, respectiv interpersonal, microambiental politic. practica
$i
orientatl spre empowermentaredrept scop efectuareaunei analize cat mii complete posibil
pentru orice situatriede problem solving, ludnd in considerare dimensiunea cea mai
convenabild pentru fiecare caz specific (Cox Si parsons, 1994).
Intervengiile asupra Dimensiunii I (personale)consrauintr-o muncl iniliall cu subieclii
care au nevoie de asisten(dgi au fost identificali sau care cautXun ajutor. problema poate
si rezulte din lipsa de resurse, din complicalii relalionale sau emotive. Sarcina iniliate in
ceea ce priveqte beneficiarul consti in stabilirea unui raport cle lucru cu acesta gi in
evaluareanevoilor gi a resurselor.
Intervenliile asupra Dimensiunii 2 (interpersonale) sunt menite str furnizeze cuno$tinte
.
9i tehnici necesarepentru controlul direcgiilor de dezvoltareproprii fiecirei sirualii rp.iin""
(de exemplu, pentru vArstnici - cum trebuie abordatepensionarea,pierderea un"i pltro"n"
dragi, declinul fizic). in aceste cazuri, intervenEiile se por coniretiza in seminare, in
intdlniri gi mai ales in activit5li cu grupuri mici care pot stimula formarea unor regelede
sprijin alcltuite din persoaneleinteresatede aceeagiproblemf,, ca gi crearea unor grupuri
de autoajutoraregi ajutor reciproc.
Intervenliile asupra Dimensiunii 3 (microambientale gi organizatorice) sunt focalizate
pe schimbarea sau medierea efecnratein cadrul contextului imediat al beneficiarului. care
trebuie si qtie care sunt resurseledisponibile gi cum se poate ajunge la ele, cum sI comunice
cu profesionigtii qi cu aparatul birocratic, cum si participe la grupurile de self-help.
Interventiile asupra Dimensiunii 4 (macroambientalegi sociopolitice) se focaliziaz1pe
implicarea beneficiarilor in aspectele politice ale problemelor, ajutAnd persoanele se
surprindtr legiturile dintre problemele personale 9i dinamicile sociile, incurajAndu-le str
participe la acliuni sociale sau la eforhrri colective pentru a influenla forgele eiercitate de
mediu. Acest lucru se poate face prin participarea la activitatea unor grupuri organizate
formale sau a unor grupuri de presiune ap5rute pentru rezolvareaunor piobleme specifice.

,,Empowerment"social : dezvoltareaunor comunitdli competente.Unul dintre obiectivele

ce definesc psihologia comunitlgii este dezvoltarea competenlelor unei comunitlli in
ansamblul sdu : aceash presupuneo oferti Ei o utilizare a resurselor care sI ducl la mdrirea
 INSTRUMENTE
CONCEPTUALE
SI METODE
DE CERCETARE 7I

capacititii membrilor sli de a lua decizii bine gAnditein p?ininfa.ifiverselorproblemegi de

a adopta modalit5li adecvatepentru a le face fag. Acesta e conceptul de ,,empowerment
social" ; conform definiliei propusede Cornell EmpowermentGroup, prin acesttermen se
infelegeun proces cu intenfie clari, continuu, centrat pe comunitatealocali, proces ce
presupunerespectreciproc, refleclie criticl, activititi de ingrijire-(caring) participarede
9i
grup, prin intermediul cdrora persoanelelipsite de o coti justl de resurseadecvatepot sI
ajungi mai ugor la acele resurseEi sr aibr un control mai mare asupraacestora.
Meritd subliniateunele caracteristiciale acesteidefinigii: accentulpus pe ,,inten1ia"ce
sti Ia bazaprocesuluide schimbarecare in alte conceptualizlri nu era expliiitatl limpede;
referirea precisl la,,comunitatea local5", adicl la importanla inserdrii procesuiui in
contextulspecific in care trliesc persoanelegi grupurile sociale; sublinierea,,respectului
reciproc" care trebuie si caracterizezeraporturile dintre operatori gi populalie, dintre cine
ajutl 9i cine este ajutat (pozi1ie, cum se vede, opusl celei tradilionale unde raportul
medic - pacient era fundamentalasimetric, competentafiind concentratl intr-un singur
pol, ceeace excludeaEadarorice forml de reciprocitatea raportului). in sfdrgit, indicilia
privind ,,participareade grup" permite individului sI iasd din solitudineasuferintei sale,
impirtdqind cu allii problemelesale gi dezminfindastfel ideeacI persoanaaflati in dificul-
tate este victima ce trebuie blamatl : de altfel, multri autori au subliniat importanla
grupului ca mediator Ei vehicul critic in procesul de trezire a congtiinfei gi de percepliea
reciprocitlIii.
Unele analizerelevantedin aceasti perspectivi au fost flcute de Ira Iscoe (1984; unul
dintre autorii cei mai importan[i pentru dezvoltareadisciplinei noastre) care incl de la
inceputulanilor'70 a supusatenlieicercetltorilorconceptulde ,,comunitate competentl',
ilustrdndu-iprincipalelecaracteristici.
In lucrareasa, autorul suslinecd o comunitatecompetenttrqi, mai precis, persoaneleqi
grupurile care o compun sunt definite de trei factori: a) au un repertoriu de posibilitlti gi
de alternative(putere); b) gtiu de unde gi cum sd oblinr resurse(cunoagtere);c) cer sr fie
autonome(motivalie$i autopreluire).intr-adevdr,caracteristicilecomunitSlilordefavorizate
nu sunt doar condiliile economice,ci gi handicapurilepsihologice,membrii lor fiind ldrtr
sperantl gi fIrI putere. Munca psihologului comunitar constd in ajutorul dat acestor
comunit5li pentru a-qi redobdndisperan(a,pentru a putea negociade pe o pozilie de for1d.
Trebuieinsl stabilit5o leglturl intre structurade putereexistentl gi comunitateacompetenti
care se formeazl dacl existl dorinla evitlrii unui conflict steril: de aceea, persoanele
trehlie pregdtitesI-gi asumegi responsabilitlti, nu doar puteri sporite.
In cadrul psihologieicomunititii, in America de Nord, Ei alli autori au elaboratgi
definit modalitlfi pentru dezvoltarearesurselorunei comunit5ti$i intensificareaparticipdrii
cet5fenilor: un puternic impuls a venit din partea aga-zisei,,aripi radicale" (cf., pentru
prezentare,Francescato,1977) care a avut in Ryan (1971) cel mai prestigiosexponental
siu. Au fost scoasein eviden[5in specialstrategii operativegi experienle,puse in practicd
in anii urmitori, care pot fi incadrate in doud orientlri, una denumiti ,,dezvoltarea
comunititii" (communitydevelopment),iar cealaltl ,,actiunesociali" (social action), ce se
deosebesc prin tezelelor de bazl (Levineqi Perkins,1987).
Strategiile de dezvoltare a comunitdlii pornesc de la premisa ci o comunitate are
cuno$tintele, resurseleSipoten\ialulorganizatoricqi de conducerepentru areaLizaoschimbare
constructivi la nivel comunitar.Ca atare,obiectiveleunor astfel de stratesii sunt menite :
- sI creezeun sentimentde coeziunesociall;
- sd sensibilizezecetdleniiin privinla celor mai importanteproblemeale comunit5lii gi sl
propunl atingereaunor {inte comune;
't2 TEORIISI METODOLOGII

- sI utiiizeze competenleleprofesioniEtilorpentru a sus{ineti{rftfflifica participarea

democratic5,cooperareavoluntari, experien{ele de autoajutorare Ei ajutor reciproc;
- sd stimuleze capacitalealideriior locali ;
- si contribuiela coordonareadintre servicii, grupuri de opinie qi grupuri sociale.

Adesea, in literatura cle specialitate,se face referin{d la unele dintre acestemodalitili

considerateacfiuni de advocacy, adicl acel proces prin care un individ sau un grup de
persoanevorbesc gi actrioneazlpentru aplrarea propriilor drepturi, nevoi sau interese
(pentruuneleexemplede proiectede dezvoltarecomunitarlin Italia, vezi Martini gi Sequi,
1995; Francescato,Leoni gi Traversi,1993).
Dimpotriv5, acliuneasociali considericE resurselesunt limitate gi distribuitein mod
inegal, iar diferenlele dintre diversele interese prezentein comunitate nu sunt uqor de
implcat. De aceea,soluliileproblemelorsocialeau in mod clar un caracterpolitic. In acest
caz, obiectivulesteurmdtorul: sI se procedezein agafel incAtgrupuriledezavantajate sd
reuqeascd si modifice echilibrelede putereexistentefird sd recurgl totuqila violenll (de
exemplu,prin acte de nesupunere civicd sau de rezisten!5pasive),ajungAndsI negocieze
cu autorititile de pe pozilii de for!5 mai solide(pentruexemple,vezi Heller et al., 1984;
Levine qi Perkins,1987).
In realitateaconcreti, cele doui orientlri se impletescadesea,iar interven[iilecelor ce
au inten[ia si dezvolte enlpowermenlfolosesc fie strategii de cooperare,fie modalitdli
conflictualepentru a obline rezultategi pentru a spori putereacet5lenilor,iniliind o spirali
a schimblrii: dupl ce devin mai powerful, persoanelegi grupurile vor constitui la rAndul
lor o resursl pentru altii.
Un aspectulterior ce trebuiemenlionato datdcu strategiilede dezvoltarecomunitarlse
referd la intervenliile menite sI amplifice sentimentulde comunitate.Prin acesttermen se
inlelege
similaritiliicu ceilalli,o interdependente
,,perceperea recunoscutd, pentru
o disponibilitate
mentinereaacesteiinterdependenle oferindqi fdcAndpentruallii ceeace se agteapt[de la ei,
senzaliadeaapartineuneistructuripedeplindemnedeincredregistabile(Sarason,1974,p.157)".

E vorba deci de un dat subiectiv legat de percep1iacalifitii relaliilor interpersonalein

interiorul unui context specific. Realitateazilnicd este caracterizatdpe de o parte de
reducereaintensititii unor legf,turi afective, iar pe de altl parte de rlspAndirea unor
experienlede asociere,de cooperareqi a unor grupuri de sprijin ce trebuie consideratein
mod evidentindicatoriai unei nevoi reinnoitede apartenent5, de leglturi consistenteprin
care sI se experimentezerela[ii de vecinitate emotivi $i sentimentecomunitare.
Conform conceptelorpropusede McMillan gi Chavis(1986),elementelefundamentale
ale s ent im ent u l ucio mu n i ta rs u n t:
a) sentimentulde apartenen1dgi de conexiunepersonalScare se referl la nivelul de
identificare cu ceilalli membri, garantatde prezenlaunor granile care despartpe
,,cei dinduntru" de ,,cei din afari" gi permit astfel dezvoitareasigurangei emotive
necesarepentru realizareaunui climat in care schimbul afectiv sI poati avealoc in
linigte. Astfel, se creeazdconditiile pentru realizareaunei investilii emotive, a unei
investilii de resurseqi de energiipersonalein comunitate;
b) influenla Si puterea care exprimd senza[iamembrilor ci pot percepenumeric Ai pot
influen[a regulile de funclionare qi dinamicile comunitSlii, dar qi impresia cI o
comunitatepoatecontrola qi modifica propriul mediu extern, influenlAndalli subiecli
sau institulii exterioarecomunit5liiin cauzdpentru a face mediul mai receptivla
necesitlliletuturor membrilor;
 INSTRUMENTE
CONCEPTUALE
SI METODEDE CERCETARE 73

c) integrarea Si satisfacerea necesitdlilor care se-ref€#LJa certitudinea membrilor

comunitllii cI iqi pot satisfacepropriile nevoi dacd au accesla resurselece devin
disponibile ca urmare a apartenenteila grup ;
d) conexiuneaemotivd impdrtdsitd care expriml legitura de interdependenfidintre
membri, consolidati prin participareacomuni la evenimenteimportante(cum sunt
rlzboaiele, catastrofele,distrugereamediului), intlritl de succesulcu care membrii
fac fa1[ anumitor evenimente,ca gi de recompenseleacordateanumitor membri ai
comunitSlii.in esen15,conexiunea emotionaiSimplrtSgitdconstituielinia de demarcafie
dintre un ansamblude indivizi gi o adevlratl comunitate(Martini qi Sequi, 1995).

Amplificarea sentimentuluicomunitar ii face pe membri si gtie sI infrunte evenimente

importante,dezvoltAndforme de solidaridatein fa[a pericolelorqi a dificultltilor gi, in unele
cazuri,chiar formede controlsocial,pentruci, dacdtolerantra e redusl, anonimatule imposibil.
Din aceastl perspectivd,apare evident faptul ci problemele de sdnltate nu mai sunt
consideratede competenfaexclusivl a profesionigtilor/operatorilor,ci sunt redefinite ca
responsabilit5tiale intregii comunitSli. De aici, atenlia acordatl grupurilor naturale,
diverselorforme de agregaregi de apartenen!5social5,ca gi celor ce acordl ingrijiri in mod
neprofesional.O modalitatede sporirea resurselorde ajutorareale comunitSliiesteformarea
unor comtnunitycare takers sau role related helpers (Orford, 1992; trad. it. 1995), adicl a
unor persoanecare oferl un ajutor informal graJieactivitSlii lor (cum sunt barmanii, pro-
fesorii, taximetriqtiietc.) gi care sunt capabilesI joace rolul de sfltuitor, de informator sau
de ascultltoratentgi de incredere(vezigi activitateagrupurilorde autoajutorare/ajutor mutual).

1.3. Sistemelede sprijin social

Funcliile sprijinului social. Conceptulde sprijin social a clpitat o importan!5tot mai mare
pentru cI se plaseazl la interfala dintre individ qi social, avAndun serios poten[ial care
poatepune in evidenlSqi clarifica leglturile dintre persoaneqi comuniti{ile lor.
Definiliile din literatura de specialitate,in ciuda diversitEtriilor, subliniazdintr-adevlr
aspectulde intrajutorare qi de schimb de resursein care un subiect poate fi implicat in
interiorul re(elelor socialeunde e inserat, in raporturile cu diferite categorii de persoane.
linAnd cont de sarsa specificl din care pot proveni ac[iunile de ajutorare, putem distinge
doul tipuri principale de sistemede sprijin : sistemulinformal (ce se referl la legIturile cu
prietenii, rudele, colegii, cu persoanelecu care sunt impirtlqite unele idei gi conceplii de
via15fundamentale,sentimentegi interese)gi celformal (ce cuprinde organismeinstitu-
lionale gi categorii profesionalecare oferl ingrijire) (Sgarro, 1988). Aldturi de acestea,
existd qi alte grupuri care acordl tipuri specifice de sprijin, cum sunt grupurile de
autoajutorare,voluntarii gi grupurile spontane.in ceeace privegteintervenlia, o indicafie
util5 pentru a imbunitlli eficacitateaunor astfel de sistemeeste aceeade a utiliza in mod
coordonattoate resurseleprezentein comunitate: colaborareaintersistemicl (intre sisteme
formale gi informale) are consecin[eimportanteatat pentru servicii, care posedl stimuli qi
modalitlti de control pentru a-gi imbunltiti eficacitatea organizatorici, cAt qi pentru
cetdfeni, care igi amplifici participareasocial5 la gestiuneaslnddtii Ei a calititii vietii
(Francescato qi Ghirelli, 1988).
Conceptulde sprijin social, cu dimensiunilesale cantitativi qi calitativi, a fost asociat
in mod constant cu un risc mai mic de aparilie a unor probleme psihologice qi cu o
capacitatesporiti de a influenta starea de sdnltate sau de boali a unei persoane,fie
printr-un efect direct, fie prin modalitSli indirecte (aqa-zisabuffering hypothesis- Ptezza
gi Sg a rro ,1992) .
74 TEORIISI METODOLOGII

Nu existtr incl teorii in mdsurl sI explice mecanismele9i pro.g,e;g.S,g:in intermediul

clrora se exercitl aceastdinfluenfd, asta gi pentru ci avem de-a face cu un concept
eterogen,compus din elementediverse, cu origini istorice diferite, pe care trebuie sI le
avem in vedere pentru a decide cum trebuie evaluat sau interpretat sprijinul social in
interiorul unui cadru teoretic unitar gi coerent (Sarason,Sarasongi Pierce, 1990).
Pot fi puse ip evidentrdcel pu[in trei orientdri care caracterizeazd,aceastlarie multidis-
ciplinartr. Prima considerdsprijinul social un tampon(buffer) in situaliile de crizd 9i igi are
originea fie in cercetlrile epidemiologice(Cassel, 1976), care accentueazirolul mediului
social gi al ,,prezen[eicelorlalti membri din aceeaqispecie" in influenlareasusceptibilitltii
individului la agenlii patogenidin jur, fie in studiile clinice (Cobb, 1976), care subliniazl
rolul sprijinuiui ca moderatoral stresuluicotidian gi descriu sprijinul social ca fiind carac-
terizatde trei componente: sentinentulde a fi in grija cuiva, convingereasubiectuluictr este
iubit 9i stimat gi sentimentulcd apar(ineunei retrelesocialein care existdrelalii reciproce.
O a doua orientare,diferitS, provine din psihologiadezvoltdrii, in specialdin lucrlrile
lui Bowlby (1969; trad. it. , 1982)despreata$ament,care au oferit o bazl pentru a gdndi
sprijinul social ca o variabil5 a personalitSliice-gi are originea in relatriileintime precoce.
A treia orientareprovinedin primele lucrlri de psihologiacomunit[tii careau demonstrat
cum serviciile bazatepe comunitategi susfinutede aceasta,promovatede operatori gi de
non-profesionigti,acordl sprijin celor care nu sunt in m5sur5si facl fa15in mod eficient
evenimentelorstresantesau celor care nu fac parte din retrelenaturalede sprijin. Interesul
s-a indreptat inilial spre grupurile dezavantajate asupraclrora factorii de strespar s[ aibl
o incidenl5 mai mare, pentru a se extinde apoi gi asupra persoanelorcare se confruntl
temporar cu situalii sau intAmpldri grave ori stresante.
Un aspect important care face obiectul cercetirilor, dar care nu a dus la rezultate
definitive, prive$te continutul acliunilor de sprijin, adicd dimensiunile, caracteristicile
specificepe care trebuie sEle aibl relaliile pentru a fi consideratede sprjin gi pentru a avea
o influenlI pozitiv[ asuprabuntrstlrii unei persoane.Printre diferitele propuneri lansatein
literaturade specialitate,o indicdm pe aceeaa lui House (1981)care distingepatru functii
principale :
l) sprijinul emolional, care cuprinde manifestareaafecliunii, dragostea,interesul,
incurajareapentru cel5lalt;
2) sprijinul instrumental saupalpabil, care este o formd de ajutor direct gi materii'
pentru o persoani in dificultate gi consttrin furnizareade bani sau de servicii;
3) sprijinul informativ (saucognitiv), prin care sunt imbogdlitecuno$tintelesubiectului
cdruia i se oferd informalii utile pentru rezolvareaproblemelor sale;
4) sprijinul axat pe stitni sa:upreluire, careconsti in exprimareapreluirii, a admiraliei
sau a respectului pentru celtrlalt, contribuind la amplificarea preluirii de sine a
subiectului.

Evaluareasprijinului.Instrumentelefolositepentru mlsurareasprijinului social reflectl

gama ampli a dimensiunilor luate in consideraregi, ca atare, pun in evidenlS aspecte
diverse ale proceselorcomplexeprin care sintrtateaeste influen(at5de variabilelepsiholo-
gice, biologice gi socialeale evenimentelorstresante.Pentruaceastaexist[ multe modalit5li
de mtrsurareaxatepe aspectespecifice: prin urmare,alegereainstrumentuluide utilizat nu
e ugoartrgi trebuie ftcutl tinend cont de caracterul multidimensional al conceptului de
sprijin social, de ipotezelece trebuie verificate gi, pe cAt posibil, de modelul cauzalin care
se incadreazdacele ipoteze(Sarason,Sarasongi Pierce, 1990).
Se pot distinge trei categorii de modalitSli de mdsurare:
 INSTRUMENTECONCEPTUALESI METODEDE CERCETARE 75

- modelul re[elei (nerwork model) care se focalizeazl,pe jntegrqlea sociali a subieclilor

intr-un grup gi pe interconexiuneadintre subiecli in interiorul acelui grup;
- modelul sprijinului social primit care se bazeazdpe ceea ce persoaneleprimesc sau
declartrctr au primit;
- modelul sprijinului social perceputce se referl la sprijinul desprecare persoanacrede
cI e disponibil in caz de nevoie.

SI le examindmin detaliu:
a) Evaluarearelelei sociale. ExistI diversemodalitlti de mtrsurarea relelei in funclie de
modul de raportare fie la categorii specifice de persoane(de exemplu, bdtrAnii), fie la
intreaga populalie, sau in funclie de specificul intrebirilor puse gi de specificul com-
ponentelorce trebuie mlsurate.
Componenteleexaminatesunt in generalpatru:
- structura care se refertr la variabile cum sunt densitatea(adicd gradul de conectare
reciproe[ dintre membri), amploarea(adictr numtrrul persoanelorincluse), frecvenla
interacliunilor, cluster-ul (adici un subansambluformat din persoanecu raporturi strAnse
intre ele gi sdrace cu alte persoanein afara acelui cluster d,at):
- calitateacare se referdla vecindtateaafectiv[ pebazaclreia legdturilesunt caracterizate
ca superficiale,amicale sau intime;
- interacliunea care descrie tipul de relalie (partener, prieteni, vecini, rude, colegi),
simetria dintre membri, complexitatea(dactrexistl diverseactivit5ti in comun in locuri
diverse,setting-ul ambiental in care se petrec interacliunile);
- funcliile, adicl mlsura in care oferl sprijin emolional, informativ, asociativ,practic.

$ Spnjinul social primit. Aici, atentriae indreptatdspre ceeace persoaneleprimesc de

la allii: sprijinul social estedeci conceptualizatsub forma aceloractiuni specificedin partea
altora care pot fi socotite ca fiind sprijin realizat (enactedsupport) - axat pe acliunile puse
in practici pentru asistentaunei anumite persoane - sau ca flind sprijin prtmit - axat pe
raportul fdcut de destinatarcare cuprinde tot ceeace el considerl provenit de la al1ii. Cele
doutraspectenu se suprapungi e adevtrratci existi doar un nivel moderatde acord (in jur
de 50-60%) intre cine di gi cine primegtein rapoarteleprivitoare la sprijin; in genere,se
pare ctr se dI mai mult decAtdeclari destinatarulcI ar fi primit. De aceea,e important sd
inlelegemelementelepersonalegi contextualecare influenleazdacestdezacord.
E vorba de un raport care se refertr la un sprijin primit in trecut ($i nu la perceperea
disponibilittrlii de sprijin in caz de necesitate,acestafiind cel5lalt aspectdesprecare vom
discutaulterior). Instrumentulcel mai cunoscutpentru mdsurareasprijinului social primit
esteInventory of Socially SupportiveBehaviors(ISSB) propusde Barrera(Barrera,Sandler
gi Ramsey,l98l) care evalueazlfrecventacomportamentelorde sprijin informale de care
a beneficiat o persoandin ultimele patru strptEmAni.E compus din 40 de elementecare
formeaztrpatru subscaleaflate intr-o oarecarecorelalie: sprijin emotiv, asisten{dconcret5,
informalii cognitive 9i guidance de conducere.Una dintre problemelecele mai evidente
pusede inlelegereaimplicaliilor sprijinului primit ca factor de promovarea bunisttrrii este
aceeactr un comportamentde sprijin de care beneficiaztro persoanhdepinde adeseade
modul cdm ceilalti percep faptul ctr ea este in dificultate sau are nevoiede ajutor: aceasttr
starepoate fi considerattro consecinltra falimentuluicapacit5lilorde coping ale subiectului
care sI impund,tocmai o intervenlie de sprijin din partea celorlalli. Astfel, destinatarul
poate consideraajutorul o ameninfarepentru pretuirea de sine, o confirmare a propriei
neputinlegi poate str trliasctr un sentimentde vintr sau str se simtl obligat fa15de cei ce-l
ajuttr.
'16 TEORII SI METODOLOGII

c) Sprijinul perceput. Importanta percepliei in sprijinul social.e demonstratl 9i de

corelagia strinsl cu protejarea slnitdtii pusl in evidenff, de multe srudii (Antonucci 9i
Isr ael, 1986) .
Focalizarea asupra sprijinului perceput se implete$te gi este amplificat[ de accentul pe
care il pune azi psihologia pe evaluarea cognitivl qi pe influenla schemelor cognitive
asupramodelelor de comportament. SI ne gAndim la modelul lui Lazarus si al lui Folkman
(19S4)privindevaluareastresuluiqiaprocesuluidecoping: experienlapersonalistresant5
legattrde un evenimentdat este bazatdpe evaluareastresului, gi mai pulin pe caracteristicile
particulare ale evenimentuluipropriu-zis; astfel, perceptianevoii de sprijin qi a disponi-
bilititii de sprijin, daci e necesar, influenleazd gradul de stres experimenfat.
ModalitStrile de misurare validate qi folosite in literatura de specialitate sunt multe
(pentru o sintez[, veziPrezza gi Sgarro, 1992) Si, in general,pu[in corelateintre ele, ceea
ce inseamnl ci misoarf, aspectelediferite ale fenomenului in disculie: intr-adev[r, unele
se concenrreazimai mult asupra disponibilitdlll de sprijin, altele asupra satisfacliei, altele
asupra ambelor aspectecare, totugi, chiar dacl mlsurate ca scale ale aceluiagi instrument,
reprezintd dimensiuni separate. Printre modalitltile de mdsur[ cele mai cunoscute $i
folosite. amintim doul: Multidimensional Scale of PerceivedSocial Support (MSPSS),
lansatl deZimet et al. (1988), care are avantajulde a fi rapidl 9i ugor de intreles9i de folosit:
intr-adev5r, e compusi din 12 unit[1i prin care se verificl adecvareaperceputda sprijinului,
mai ales emotiv, provenit din trei surse distincte (familia, prietenii, alte persoane impor-
tante). Scalaa fost tradusl gi validati in Italia (Prezzaet al., in pregdtire,c/. tabelul 3.1.).
Celllalt instrumenteste Social Support Questionnaire(SSQ), propus de Sarasonet a/.
(1983), care rhlsoartr: a) numlrul persoanelorpercepute ca fiind disponibile sf, ofere
sprijin (SSQ-N) 9i b) satisfactiafatd de sprijinul perceput ca disponibil (SSQ-S). Sunt
mdsurlri globale care se concentreazi pe sprijinul emotiv : cerdnd informalii suplimentare
despre fiecare dintre persoanele numite (de exemplu, tipul de relagie existenti), se pot
obtrineqi mlsuri specifice in raport cu sursele de sprijin perceput.

a sprijinul socialperceput(MSPSS)
Tabelul3.1. Scalamultidimensionald
I Existi o persoandanumecaremi aiutd cAndam nevote
2. Existdo persoanE anumecu carepot sEimpartbucuriile5i necazurilemele
J. FamiliameaincearcEintr-adevir sdmd ajute
A
Primescde la familia meaaiutorulmoral si spriiinul de caream nevoie
5. Existi o Dersoand anumecareconstituieo autenticdsursi de consolarepentrumine
6. mei/meleincearcdintr-adevdrsEmI aiute
Prietenii/orietenele
7. Pot conla pe mei/melecAndlucrurilemerg prost
prietenii/prietenele
8. Pot vorbi despre problemele mele in familie
9. cu carepot impirli bucuriilegi necazurilemele
Am prieteni/prietene
10. Existi o anume persoani in viala meztcare se intereseazl de sentimentele mele
l1 Familiameae dispusdsdm[ aiuteatuncicandtrebuiesd iau decizii
t2. Pot vorbi despreDroblemelemelecu prietenii/prietenele
mei/mele
Sursa: Zimet et al. (1988)

Efectele sprijinului. Ultimul punct ce trebuie analizat se referf, la modelul teoretic in

care sunt precizate ipotezele interpretative asupra posibilelor raporturi cauzale ce leagi
sprijinul social de men(inereasau degradareasInAtIFi psihice gi fizice. In literarura de
specialitateexistddiverse pozigii: una dintre ele presupuneci existl o leglturl directl cu
buntrstarea,alta consideri sprijinul ca fiind un moderator al stresului.
 .77
INSTRUMENTECONCEPTUALE$I METODEDE CERCETARE

Potrivit modelului direct, sprljinul social aclioneazdpozitiv asuprasinIt5trii subiectului,

producAndun ,,efectprimar" : in spe15,se presupunece prindiiiilE?tive ale sprijinului,
inerentediverselorfunclii gi sursedin care provine sprijinul, ar aveao funclie de protecfie
(heatthprotective), independentde evenimentelestresante.Acest lucru poate fi verificat in
mod negativ, in sensulcd lipsa de sprijin reprezintl o situa[ie de risc potenlial patogen5
chiar gi fdrl stres (Thoits, 1985). Diferite studii, consacratein special fazelor de via[I qi
etapelorde evolulie,au confirmatacestmodel (Hirsch, 1985).
Conform modelului indirect, relalia dintre evenimentelestresantegi bundstarear fi
mediatdde resurselesau factorii de rezistentdde care dispunesubiectulsaupe carele poate
activa,atat personale,cit gi de mediu: in acestcaz, se vorbegtede efect ,,tampon"sau
,,pernitrd"(buffer effect). in cadrul acestei perspectiveteoretice au fost efectuatefoarte
multe cercetlri care au analizat rolul diverselor variabile: in ceea ce priveqte surselede
stres. au fost luate in corisiderarenu numai situaliile cronice importante, ci Ei micile
evenimentecotidiene; dintre factorii de rezisten(dde mediu au fost analiza\irolul sprijinului
gi caracteristicilerelelei sociale; ca factori de rezisten[Ipersonald,s-au ficut cercetlri
asupramodalitdtilor de coping $i a caracteristicilorde personalitateprecum pretuirea de
sine sau locus of control (Sarason,SarasonEi Pierce, 1990)'

Sprijinul social Sprijinul social poate

poatepreveni ajuta la reevaluarea,
evaluareastresului la inhibarearispunsurilor
nepotrivite ; poate favoriza
rdspunsurile potrivite

Evenimente Rlspuns fiziologic

evaluateca sau adaptare
stresante comportamentali cu
conexiune emotivd

Figura3.2. Sprijinulsocial9i bufferinghypothesis

.Sarsa:CohenSi Wills (1985)

Recent, interesul cercetdtorilors-a concentratpe analiza diferitelor combinalii de

factori, interni gi de mediu, care sunt in m[suri s[ exercite o influenli mai mare in
rezistentala efectelenegativeale stresului.Rezultateleau dus la s.ubstan{ialeconfirmlri ale
modelului: cercetitorii au incercatqi strexplice in specialcAnd9i cum actioneazd sprijinul
social in secventacare leag[ stimulii stresanfide reaclia subiectului.
Cohen gi Wills (1985) afirmd cd doud sunt fazele in care sprijinul poate exercita o
func[ie de moderator: in primul rAnd, intre evenimentul stresant qi reac[ia Ia acesta,
intrucit ideea cI altrii pot oferi resurse ajuti la atenuareasau redefinirea cognitivd a
situaliei, care e consideratl mai pulin amenintdtoare,Ei/saula sddireaconvingerii cd noi
in$ine suntemmai capabili s5-i facem fald; in al doilea rdnd, intre experienlastresului9i
aparilia unor efectepatologice,in mdsurain care sprijinul poate atenuaimpactul subiectiv
al stresului,oferind o solulie pentru problemain cauzX,reducAndu-iimportantaperceputi,
activind emotii pozitivesau reducAndu-le pe cele negative,stimulAndaqadarrXspunsurile
activegi adecvate(cf. figuta 3.2.).
 TEORII SI METODOLOGN

in ceea ce privegte proceseleimplicate in aceastl d!namic5,-s-a,constatatcI mai cu

seam[ sprijinul emogional gi cel informativ sunt utile pentru ateriuiiel?ectelor negative
ale stressors(Cohen 9i Wills, 1985). in privingarelaliilor dintre sprijinul social gi modali-
tigile de coping, unii autori cred cd resursele sociale au o incidenld asupra adoptirii unor
modalitili de coping mai adecvate; dupi a\ii, in schimb, relatriaar fi inverstr, in sensul cd
printre modalitd(ile de coping se numdrd gi comportamentece presupun clutarea sprijinului
(support seeking) ori clurarea unor ingrijiri (care seeking) care ar contribui la modificarea
gradului de sprijin primit qi perceput. Aceastas-ar intAmpla mai ales in situagii stresante9i
in caz de imbolnlvire (Barrera, 1986). Dar, atunci cAnd boala se prelungegtein timp, se
croticizeazd sau are caracteristici particulare (de exemplu, cancerul, SIDA) sau cdnd avem
de-a face cu evenimente stresante speciale (divortul), pot aplrea efecte de slf,bire sau
deteriorare a sprijinului social perceput, adici o sf,rdcire a relelei (persoana observl la
ceilalgi o atitudine inchisd gi o dificultate in prestareaajutorului), iar aceasta,la rdndul sdu,
stimuleazi boala gi nefericirea(ibidem).
in concluzie, ni se pare util sd subliniem anumite elemente, recunoscdndtotugi impor-
tanla de a continua aprofundareadiverselor aspecteconceptualegi metodologice ce nu sunt
inc[ suficient de clare. in spel[, in ciuda relativei 9i demonstrateiindependenlea diferitelor
concepte de sprijin social, este evident cI apartenengala o relea social[ este condiEia
minimtr pentru a putea beneficia de acliuni de ajutorare 9i ci sprijinul perceput reflect[ in
mare mlsurf, tranzacliile interpersonale. Rezultatele a numeroase cerceteri concordtr in a
considera, agadar, sprijinul social ca fiind o resursi de mediu, diferitX de resursele
individuale. Evident, nu trebuie neglijat faptul ci sprijinul perceput gi cel primit depind 9i
de experiengeleprecedente,gi de caracteristicile de personalitate (intre care atitudinea fa$
de sprijin, adicd agteptirile gi convingerile subiectului in raport cu utilitatea retelei sociale) ;
totugi, opgiuneaclarf, pentru aspectelesociale ale sprijinului evit[ riscul de a vedeaindividul
separatde contextul stru gi de a realiza doar intervengii ce vizeazd subiecgiizolaEi, menite
se potentezeresurselegi capacitl1ile individuale. Este important ca interventriilesI fie focali-
zategi la nivelul structurii sociale: comportamentelede sprijin se manifesti in contextesociale
cu o anume regularitate de structurl ; timing-ul9i manifestdrile de sprijin sunt determinate
de factori culturali cum sunt rolurile sociale gi experientrelede socializare. Pentru a avea
succes,programelede intervenlietrebuie sd acordeatentieacelor aspecteale setting-uluisocial
care stimuleazd dezvoltarealegf,turilor sociale de sprijin (Heller, Price qi Hogg, 1990)'

1.4. Principiul autoajutoririi gi al ajutorului mutual

Caracteristiciledistinctive ale fenomenului de ,,self-help". Grupurile de autoajutoraregi
ajutor mutual constituie unul dintre fenomenele cele mai interesantegi mai semnificative
din evolufa sistemelor de ingrijire gi, inainte de aceasta,din evolugiaconceptului insugi de
ingrijire, manifestdndu-seca o provocaregi o alternativd la tradilionalele servicii sociosani-
tare. Rispdndirea acestei migclri in diferite p[r1i ale lumii qi in diverse contexte sociale,
complexitatea gi varietatea tipologiilor sale, fac mai problematictr decAtoricAnd o descriere
calitativl gi chiar cantitativl. Potrivit unei estimlri, oricum aproximative, a extinderii
fenomenului, se calculeazl ci in Statele Unite ar fi cam 500.000 de grupuri gi cam zece
milioane de persoane implicate : chiar estimdri mai prudente concordi totugi in privinla
numirului de persoanece se folosescde-acum de grupurile de autoajutorare, care este egal
cu numlrul celor ce se supun unei psihoterapii (Borkman, 1990)'
in Italia nu existl date certe : mai multe voci afirml insi cI fenomenul e in continul
cregtere, cd proliferarea grupurilor este continui, iar num[ru] persoanelor implicate este
tot mai mare (Noventa, Nava 9i Oliva, 1990; Francescatoqi Putton, 1995).
 INSTRUMENTECONCEPTUALESI METODEDE CERCETARE

Toateacesteaspectefac Ai mai urgenteintreblrile ce trebuie puse in leglturl cu acest

fenomen gi justificX interesul tot mai mare pe care cle cafri"iiffisavanli gi cercetitori il
acordl anatizpiacestorgrupuri pentru a inlelege semnificaliasuccesuluilor indubitabil.
Fenomenulde self-help nu e recent: forme de cooperaregi de ajutor reciproc pot fi
depistateincd din vechime, in societateamedievali, in Friendly Societiesenglezegtidin
secolulal XIX-lea, in Comuneleutopice la inceput gi apoi in TradeUnions din America in
epocarevolufieiindustriale.Totugi, abia in anii '30 apar in mod formal primele grupuri de
autoajutorarecare nu se ocuptrdoar de asistenfasocialtrgi de necesitSfilemateriale,ci qi de
problemesanitare,pundndaccentpe importanfaresponsabilittrliiindividuale in schimbarea
comportamentelor: intr-adevir, in 1935, apar grupurile ,,Alcoolicilor Anonimi", formate
din persoanedependentede alcool, care se reunesccu scopul de a se ajuta sI scapede
aceast[dependenll(Oliva, 1995).
In ciuda incertitudinii exprimate de divergi autori in privinla caracterului generic al
categorieide autoajutoraregi ajutor mutual, este totu$i util str ne sprijinim pe o definilie
pentru a incercasd delimittrmdomeniul care face obiectul analizei. Definilia care aparecel
mai des in literatura de specialitateeste cea propusl de Katz gi Bender:
de self-helpsuntstructuriredusenumeric,formatepe bazd, de voluntariat,care
"Grupurile
au dreptscopajutorulreciprocgi atingerea unor scopuriparticulare.Acesteasuntalcetuitede
obicei din persoanede aceeaEicondiliecare se unescpentrua-gi acordaasistenltrmutuall
pentrusatisfacerea unornecesitllicomune,pentrua depigiun handicapcomunsauo problemd
de via15sau pentru a provocaschimbtrripersonalesau socialedorite de toli. Promotorii$i
membriiacestorgrupuriau convingerea lor nu pot fi satisfdcute
cI necesittrlile de obignuitele
institulii sociale.Grupurilede autoajutorare pun accentpe relaliile socialedirecte,realizate
fali in fa1tr,gi pe sentimentulde responsabilitatepersonalla membrilor.Adesea,grupurile
asigurtrasistenfimaterialtrgi sprijin emotional;tot atatde des,suntorientatecitre o *cauzi,
anume,propunando "ideologie,sau nigte valori pe bazacirora membrii pot dobindi sau
potentapropriul sentimentde identitatepersonaltr"(1976,p. 5).

Duptr cum se poate observa, e vorba de o definilie articulatl care poate ajuta la
caracterizarea elementelorspecificeale acestorgrupuri in raport cu alte forme de regrupare
prezenteintr-o comunitate (precum asociatriilesau voluntariatul), la mai buna definire a
funcliilor grupurilor, a proceselorlor interne de lucru, a dinamicilor dintre componente.
In ceeace privegteatributelecare definescself-help,divergii autori (Levy, 19791'letz,
1981)sunt de acord in subliniereaurmltoarelor idei :
a) originea este de obicei spontand(nu e determinattrde o institulie externd) gi este
motivatXde condilia problematicl rrlitl $i imptrrttrgittrde toli membrii ;
b) scopul consttrin ajutorul reciproc necesarpentru a face fa{I unei astfel de conditii
prin sprijin emotiv, prin ruperea izol5rii individuale gi dep5girea senzatiei de
neputinfi Qtowerlessness), pentru a imbunbttrlicapacit[1ilede reaclie psihologictr9i
eficacitateacomportamenhlea participanlilor ; accentulpus pe utilitateaparticiptrrii
personale in avantajul altuia Ei al grupului este unul dintre aspectele-cheieale
autoajutordrii;
c) compozilia grupurilor este caracterizatdde orizontalitate,adicd membrii tind sI fie
de aceeagicondifie pentru ctr au cu tofii o problemi sau un neajuns comun; nu
existdierarhii interne gi nici roluri tehnicesauprofesionale; egalitateaii facepe toli
membrii responsabiliin aceeagimtrsurdde ajutorul gi de serviciile oferite de grup ;
deciziilese iau prin consens;
d) activitd|ile sunt autofinantate$i autogestionate,fiind condusein mod informal gi
spontanqi controlatede membrii ingigi ; ocazional,poate fi solicitatl prezentaunor
 TEORII SI METODOLOGII

expertiexternipentruconsultantisausupervizare personali
: implicarea.ljp.articiparea
la astfelde activitlti sunt o cerintefundamentali,pentrucI filosofiacare le inspiri
este aceeabazatd,pe ,,learning by doing" gi ,,changingby doing" , adicd invilarea qi
schimbareasunt posibile doar prin acliune. Experien(adevine forml de cunoaqtere,
instrument de elaborarecognitivi gi afectivS.

Pe l6ngXelementelecomune, existSgi diferen[eintre grupurile existente,in func[ie de

mlrime, durat5, stadiu de dezvoltareorganizatoric[,structurd organizatoricd,scopuri
urmlrite, altele decdtoferireaunui sprijin emotiv (de exemplu,a actionapentru schimbarea
atitudinii discriminatorii a celorlalli in raport cu propria persoanl), in funclie de tipul de
relaJiecu alte grupuri gi cu sistemelede servicii sociale gi sanitare.
La o extreml avem grupul ,,Alcoolicilor Anonimi", cu siguran[I cel mai mare, cu
experienl5mai mare decAt a celorlalte pentru cI a aplrut primul, cu o dimensiune
internalionali, articulat pe secfiuni,cu o influen[denorml in cadrul politicilor de tratament
al alcoolicilor,cu leglturi qi raporturicu spitalele,serviciilegi inchisorile.La polul opus
din punct de vedere organizatoricse afl5 grupurile cl bazd local5, abia nlscute, care se
structureazdca rispuns la o probleml tbarte specifici (de exemplu, grupul de pirinli cu
copii careprezinti doudcaracteristici: suntdotali intelectual,dar au dificultdli de invitrare).
Marea majoritate a grupurilor de autoajutorarese plaseazl probabil intre aceste doul
extreme organizatorice.
Totodat5,preze-n(a unor niveluri diferite de empowermentpoatedefini munca grupuriior
de autoajutorare.In acest sens, activitateaorientatl spre empowermentpoate fi concep-
tualizatd,distribuindgrupurilepe doul niveluri principale,vlzute ca poli ai unui continuum:
pe de o parte empowerment-ulindividual, pe de altl parte empowerment-ulsocial gi comu-
nitar, iar la mijloc o serie de gradalii care ajutd fie la diferenliereagrupurilor intre ele, fie
la diferenliereadiverselor momenteevolutiveale aceluiaEigrup.
in unele situalii, interesul este axat pe empowermenr-ulindividual, iar focalizarease
face pe autorealizaregi dezvoltarepersonali, prin mlrirea capacitSliide gestiunea vielii
cotidienegi a raporturilor interpersonale(de exemplu,in structurilesemireziden{iale pentru
pacienlii cu afecliuni psihiatrice).
in altele, interesul este focalizat pe imbunlt5lirea ,,destinuluisocial" al persoanelor
care au probleme comune, concentrAndu-se pe sigurantasocial5, in[eleastrca o forml de
acliunepentru creareade noi legi qi politici sociale.
Acest lucru ne determinl sI ne punemproblemaclasificdrii grupurilor. Trebuie precizat
din start cI tipologiile propusein literatura de specialitatesunt numeroase- o dovadi a
lipsei unui cadru unitar qi atotcuprinzdtoral fenomenului- gi extrem de variate, pornind
de la tripla distincliea lui Bean (1975) pAni la cele douizeci de categoriiinterpretative
lansatede Killilea (1976). Chiar dacdne dIm seamade caracterulartificial Ei arbitrar al
clasificirilor utilizatede divergiiautori, ni se pare totugiutil sI discutlm unele tipologii,
considerdndu-leun ghid pentru inlelegereaunei realitSli amt de complexegi o schili pentru
o posibilS,,cartografiere"a fenomenuluiin zilele noastre.
Si examinlm tipologia lui Levy (1979) care o reia Ei o include gi pe cea a lui Bean
(1975), propunAndpatru feluri de grupuri:
1) grupuri orientatespre controlul comportamentuluiqi reorganizarea conduitelor:
exempletipice sunt ,,AlcooliciiAnonimi" 9i diverselegrupuri ,,anonime"(precum
,,ToxicomaniiAnonimi",,,Obezii Anonimi" etc.);
2) grupuri orientatespre sprijin gi aplrare in caz de stres, care au drept prim scop nu
adt modificareacomportamentului,cAtoferireaunui ajutor emotiv pentru ca membrii
sI facl fali evenimentelordureroase sau stresante: exemple sunt grupurile de
 INSTRUMENTE
CONCEPTUALE
SI METODEDE CERCETARE 81

plrinli ai unor adul[i schizofrenici,ai unor bolnevi,,c*r"]*ziunicerebrale$au ai unor

bolnavi cronici;
3) grupuri orientate cEtre acliunea social[ contra marginalizdrii qi a prejudectrlilor,
formate din categorii de persoanediscriminate din cauza stilurilor de vial5 sau a
unor caracteristicicum sunt sexul, rasa, pltura socialtr: sunt grupurile de autocon-
gtientizareale femeilor, grupurile de sprijin etnic, grupurile de homosexuali.Acestea
desf5goarl atat o activitate internl pentru a sprijini 9i intlri con$tiinta de sine a
fiecdrui membru, cdt mai ales o activitate externl de promovare gi de informare
pentru afirmareagi aplrarea propriilor drepturi, pentru schimbareaatitudinii populaliei
fali de ele, pentru a influenla programeleinstitulionale;
4) grupuri de dezvoltaregi autorealizare:in realitate,in acestecazuri,nu se presupune
existentaunei condilii problematiceimpirtlgite de toli membrii, pentru ci e vorba
de persoanecare intenlioneazl sI-qi imbunltSleascl in grup calitateapropriei vieli
prin amplificareacapacit5{ilorlegatede sferaemotivl, sexualtr9i a relaliilor; intrl
in aceastl categorieexperienlelegrupurilor care se inspiri din terapiile umaniste
sau grupurile de ,,single" (Prezzaet al., 1993).

O alt5 clasificare utild este cea propusi de Katz gi Bender (1976) gi reluatf, de Katz
(1981)care reprezintdun efort de organizarea grupurilor in raport cu ceeace este pus in
evidenf5ca lintl primarl sau centralS:
l) grupuri focalizate pe autorealizare Ei progres personal (de exemplu, grupurile
terapeutice);
2) grupuri centratepe ap6rareasociall (social advocacy)pentru creareade noi legi
Ei
servicii pentru folosul indivizilor, al familiilor Ei al diverselorcategorii (Comitetul
pentru drepturile handicapalilor);
3) grupuri ce activeazd, pentru creareaunor modele alternativede viag5, de exemplu
grupurile pentru drepturile homosexualilorgi grupurile pentru libertdlile femeilor ;
4) grupuri createpentru a oferi un refugiu marginalizalilorqi persoanelordisperatecare
sI fie protejatede presiunile sociale:
5) grupuri mixte care nu au o lintl predilect5,ci mai multe caracteristici(de exemplu,
grupurile de pdrinli ,,single", cum sunt Pqrentswithout partnersl.

in sfdrgit, o tipologie mai recentl este cea propusdde Schubertqi Borkman, fiind mai
bine articulatl din punctul de vedereal criteriilor distinctivede tip organizatoric,permilAndu-ne
astfel sI ajungemla o clasificaremai maleabil59i mai potrivitl cu complexitateasitualiei
existente,aflatd intr-o continud evolulie (c/. schemareprodusr in tabelul 3.2.).
Prima dimensiunese referl la gradul de dependen[iexterni in func[ie de care grupurile
pot porni de la o totall autonomie Ei pot ajunge pdn[ la o formd de control din partea
profesionigtilor; a doua dimensiune se referi la tipul de autoritate internd gi reflectl
pondereape careo are autoritateabazatd pe experienfdin luareadeciziilor gi in deterrninarea
culturii organizaliei in funclie de patru subdimensiuni: a) tipul de cunoagtereutilizat
pentru definirea problemeigi posibilelesolulii aplicabilein cadrul grupului; b) delinltorul
puterii, cel care stabilegtediverselereguli de viald ale grupului : tofi membrii sau liderul ;
c) originea conducdtorilor (membri cu experientrIsau membri ar un training specific) ;
d) rolul profesionigtilorin interiorul grupului (de la influentd zerola influen15maximl). Se
contureazl astfel cinci tipuri de grupuri: autonome, federate, afiliate, controlate (sau
gestionate)Ei hibride (ultimele doul ftrcAndparte mai mult din grupurile de suslineredecAt
din grupurile de self-help propriu-zis).
 TEORIISI METODOLOGII

Tabelul3.2. O tipologieorganizatoricia grupurilorde ,,self-help',

Autonome Federate Controlate

Afiliate Hibride
(gestionate)
Dependenp Independent Accesla Subordonate Controlate de Subordonat
externe Responsabil resursele nivelurilor profesionigti e unuinivel
de resursele furnizatede superioarede superior
gi conducS- celemai organizare.
torii sii inaltenive- Colectarede
luri aleorga- fonduri pentru
nizalieilor. sustinerea
Fundamental nivelurilor
autogestionatsuperioare
Tip de Cunoagtere In special Cunoagtere Folosesc Cunogtinle
cunoa$tere prin experienglcunoa$tere prin expe- cunoa$terea profesional
folosit imptrrtdgitd
cu prin expe- rienli com- profesionald e gi experi-
interacliuni rien1tr;mai pletatdcu pentru a mentale
interpersonalemultelinii informalii infiinla
directoarece provenitedin grupurile gi
vin din vArful varii resurse, cunoa$terea
organiza(iei inclusiv din prin expe-
cuno$tinte rienld in dis-
I
profesionale cutiile din grup
N
De$ntrtorde Membrii au In ciuda Nivelurile Profesioniqtii, Nivelurile
putere putereade a liniilor celemai direct sau superioare
bI)
inilia gi ter- directoare, inaltedecid indirect, au pot initia$i
minaactivittr- membrii cerinlele putereasupra desfiinta
o lile de grup, grupului pot pentru deciziilor un grup,
o
trr decidmodali- lua decizii gi
inigierea principale decid
tilile de intAl- continuarea criteriile
nire,criteriile activirStii pentrua
o de aparte- unui grup. deveni
nentaetc. Potdesfiin(a membri,
F un grupcare tipul de
nu respecte intAlnire
standardele etc.
Originea Oricemem- Liderii sunt Membrii se Profesionigtii Personal
conducitori- bru poate integraliin autoselecteazdecid care vor pregititgi
I or devenilider grup i pentru a fi liderii 5i chiar
oferindu-se deveni lideri, rolurile lor salariat
voluntar dar urmeazi
stagii de
pregitire
Rolul Influen1tr ProfesionigtiiProfesionigtii Controleazl Pot fi
profesionigtilminim[ sau nu influen- sunt con- grupul, chiar membri gi
or in absenti leaztrdirect sultanli,dar daci nu se lideri de
interiorul asupra grupul nu participi considerd grup
grupului tunclionirii la activitatea membri
srupului Srupului

gi Borkman(1991)
Sarsa: Schubert
 INSTRUMENTECONCEPTUALESI METODEDE CERCETARE 83

Dinamicile autoajutordrii Si ale ajutorului mutual. Noutateaacesteiforme de sprijin

constl in specialin faptul cI fiecare este in acelaSilli'ib*ffiinizor qi beneficiar de ajutor:
acest lucru permite inilierea unui proces de depigire a pasivitElii, a sentimentului de
neputin[59i de neincrederein for[ele proprii, de iegire din stareade inerlie in care trliesc
in general persoanelecu probieme sau dificultdfi. Aceastaeste reaiizareapractici a
principiului numithelpertherapya lui Riessman(1965) conform clruia ,,cineajutl primegte
el insuqi un ajutor". Exercitarearolului de helper amplificl sentimentulde control gi de
autostimi, spore$tepretuirea pentru propriile capacitdli. Acegti helper.rsunt in general
survivors,adicd supravieluitori,persoanecare sunt mai avansatein procesulde rezolvarea
problemei comune sau chiar au dep5git-odeja 9i, ca atare, ii ajuti pe nou-veni1i.Cel ce
ajutl e un fel de model de urmat: exemplul tipic este figura sponsorului in grupul
..Toxicomanilor Anonimi".
Agadar, cdnd iqi impirttrgescexperienJele,ies in cAgtigatdt cel ce ajutd, cit qi cel
ajutat: acestadin urmd vede in primul viitorul siu Ei poate inlelege ci suferintrasa nu va
fi permanentS, cd poate fi depigiti; cine ajutl igi adapteazd qi iEi consolideazlpropriile
comportamentegi propriile aqteptlri in raport cu noul s5u rol de helper.
Aga cum susline Skovholt (1984), factorii ce stau la baza eficacitilii principiului
denumit helper therapy se regisesc in urmltoarele aspecte:
- cine oferi ajutor resimte un nivel ridicat de competen[5interpersonali, dat fiind cI
ac[iuneasa va aveao incidenl5 asupravielii altei persoane;
- percepeun echilibru satisflc5tor intre a da gi a avea,in relaliile cu ceilalli, simlindu-se
mai pulin dependent:
- inva15strategiide schimbarelucrAndcu ceilalli, asta gi pentru ci are posibilitateade a
observapropriile problematici dintr-o perspectivl diferiti qi cu o anume distanli ;
- se bucurd de aprobare gi recunoEtintlpentru rolul pe care il exerciti, gi acest lucru
amplifici imagineapozitivl a propriei identititi (y'. 9i Noventa,Nava gi Oliva, 1990).

in afarl de funcliile subliniatede divergi autori gi deja amintite, cum sunt acordareade
sprijin emotiv membrilor, creareaprilejului de a-i ajuta pe altii, oferirea unor modele de
roluri, Orford (1992; trad. it., 1995)mai discutl gi altelepe nedreptneglijate,cum este
fumizarea unui sprijin de tip informativ, adicl a unor informalii importantedespre evenimente
care afecteazl pe toti membrii interesa[i (de exemplu, despre consecingelegi efectele
anumitor tipuri de medicamentesau tratamentein cazul grupurilor de bolnavi cronici ; sau
informalii despre propriile drepturi, despreposibilitltile de angajare,despre eventuale|5
ajutoarede tip economic disponibile, in cazui alcoolicilor) ; stimularea relaliilor sociale
qi, eventual,a unor noi prietenii; furnizareaunor idei gi sugestiidespreunele strategii de
rezisten1d,despremomentelecAnde mai nimerit stradopli strategiicentratepe o probleml
(de exemplu, definirea caracteristicilor situaliei stresanteEi planificarea unei posibile
solutii) sau axatepe emotii (de exempiu,cum sd inve[i sI dobdndegtio adecvatl ,,distanlE
emotivl" in raport cu stresul,cum e cazul pentru rudelealcoolicilor).
Apoi, nu trebuie sI uitlm cI una dintre proprietltile autoajutordriiconsti in stimularea
procesului de empowermentprin intensificareasentimentuluide control gi de stdpdnirea
diferitelor probleme care au determinato persoanl sI aderela grup.
Evident, printre factorii-cheiecare pot explica intr-o anumitl m5surI succesulgrupuri-
lor de autoajutorarese num5rl qi incircltura ideologicd a grupului, adicl faptul cX
organizareapresupuneo filosofie proprie de via1i, o ideologiecare se poate exprima $i
printr-unprogramde acliune: sI ne gAndimlacei 12 paqice trebuieparcurgi,la ansamblul
de ,,principiispirituale"ce staulabaza filosofiei ,,AlcoolicilorAnonimi" axatepe necesitatea
84 TEORII $I METODOLOGII

de a acceptaneputin(ain fala tentafiei alcoolului (declarAnd,,eJl.$Ug{,gnalcoolic"), un

prim pas care, de la fazacapitulIrii totale, permite glsirea drumului cltre eliberare.

Raportul cu instituliile Si rolul operatorilor. Una dintre cauzelecel mai des citate ale
apariliei gi rEspAndirii grupurilor de autoajutorareeste criza formelor tradilionale de
sprijin, atdt informale, cAt mai cu seaml formale. in special acesteadin urml au fost
condamnatepentru excesiva birocratizare a raporturilor, pentru distanla impusd intre
operatori gi beneficiari, pentru ci oferi servicii inadecvate,dar qi pentru motive obiective
cum ar fi incapacitateainstituliilor publice de a unor necesit5litot mai complexe
-rlspunde
gi mai diverse,de a face fa15tuturor cerinfelor. In realitate,au rimas multe spalii goale in
,,ofertele" serviciilor publice care au determinat aparilia unor ,,noi initriative sociale"
(Folgheraiter9i Bortoli, 1986),de la voluntariatla grupurile de autoajutorare.
Aici, problemacare se pune esteaceeade aaraliza tipul de raporturi ce se pot instaura
intre grupuri gi institulii qi, in consecinli, de a preciza rolul profesionistuluiin astfel de
grupuri.
Succesulacestornoi forme de sprijin, chiar dincolo de previziunile cele mai optimiste
ale creatorilor lor, comportl Ei unele riscuri, cum ar fi stabilireaunor tipuri de raporturi
incorecte cu instituliile, de exemplu, sau riscul de a supraevaluagrupurile, cerAndu-le
excesivde multe lucruri ; sau de a le considerasimple apendiceale serviciilor ce pot fi
folositec6nd nu exist5altl disponibilitate;ori riscul de a dori un control 9i o gestiunede
sus a acestorexperienfe.
E important sI se gtie dacd profesioniqtiisunt reticenli Ei igi maqifestl opozitriafalI de
acestegrupuri in funcliede diverqifactoricum suntteamacd rolul lor esteamenintat,un anume
scepticismin privinla posibilitSlii ca o persoandcu aceleaqidificultXli sI poatl oferi ajutor
(bazatpe cunoscutaqi banalazicalS ,,un orb nu poate ajuta un alt orb"), incredereasclzuti
in eficacitateaproceselorcare au loc la nivelul grupurilor. Sunt in joc problemeimportante
care derivl din modurile diferite de a conceperelalia de ajutor ori chiar rolul psihologului
ca terapeut,funclia serviciilor, dialecticadintre public Ai privat sau politica socialil
Silverman(1980; trad. it., 1989)subliniazlpunctelecritice carepot producetensiuni,
in special cunoa$tereaprofesionali ys. cea bazatdpe experienli; dorin(a de a gestiona
proceseledin interiorul grupului yJ. autonomiade care vor si se bucure grupurile;
puternica implicare personalSa membrilor vs. obiectivitatea$i neimplicareaprofesionis-
tului ; ideea cI schimblrile din grupuri ar fi superficialeqi temporare'
De aceea, este importantl sublinierea necesitSlii de a pune bazele unei colabordri
constructiveintre grupuri gi institutii. Donati (1990) vorbegtedespre o paradigml a
prezentei comune, a diferenlierii qi a interacliunii care permite ca autoajutorareasI fie
vizutl ca o resursl suplimentardgi alternativl, in raport cu cele tradilionaldisponibile,ceea
ce imbog5{egteoferta de suslineregi de asistenltr.Agadar,grupurile gi serviciile nu trebuie
vlzute ca organismein competi(ie,ci complementare,aqadarcapabilesi rlspundi gamei
diversificatede necesit5liale comunitSlii.Se poate concepeo modalitatede,,colaborare
graduall" care sd revad5,alSturi de stadiul de dezvoltareal grupului, gi tipul de sprijin cel
mai potrivit. Astfel, daci grupul einfaza initriall de formare, poate sd aibl nevoie de un
ajutor tehnic; dacl grupul este deja capabil de autogestiune,poate solicita sprijin pentru
anumiteprobleme; dac[ grupul estecomplet autonom,poate chemaun operatorca expert
sau consultantpentru o teml specificS.
Trebuie subliniat faptul cI raportul dintre grupuri gi profesionigtitrebuie si se schimbe
o datd cu evolu(ia grupului insuqi. Inilial, operatorulpoate actiona ca stimulator Ei
catalizator,contribuind gi la creareaex novo a unor grupuri: intr-adevIr, poate fi util in
muncade identificarea unor membri potentialiai grupului, in reperarearesurselornecesare
 INSTRUMENTECONCEPTUALESI METODEDE CERCETARE

(cum sunt spatiile pentru reuniunilegrupului), in facilitreaoumagterii reciproce.Ulterior,

operatorulpoatecontribui la pornirea activitltii grupului, clarificAndu-giincl de la inceput
propriul roi gi propriile functrii, stimulAnddezvoltareanormelor gi a regulilor menite sd
u$urezeatingereaobiectivelor,delegAndorice funclie de conducerepentru a permite luarea
in comun a unor decizii, aprobAndrezultatelepozitive obtinute. In sfdrgit, cAnd grupul
ajungeindependentgi autonom,operatorultrebuiesi-qi prevadl propria ,,moarte", adicd s[
pirtrseasclgrupul, mentinandu-Si,eventual,dacl i se cere acestlucru, un rol de expert sau
de consultant.
in virtutea rolului siu de persoanl,,din exterior", operatoruluiii revine o sarcini
particular5, gi anume aceeade a lega prin strategiile specificemuncii in regeasistemele
formale de ajutor cu cele informale (natural helpers, cum le denumegteMaguire, 1983;
trad. it., 1987): devine astfel posibill creareaunor legdturi multiple gi a unor contacte
directe gi indirecte intre persoanegi, ca atare, construireaunor networks sociale.

2. Metode de cercetare

2.1. Profilul comunitSfii

Analiza unei comunitSli, inleleasdca sistem social complex, cunoa$tereaoriginilor sale, a
organizdrii interne, a valorilor, a necesitllilor membrilor sli ori a interactiunilor dintre
subsistemenu sunt ugor de f5cut gi nu constituie nici o activitate asepticdsau neutrd.
Intr-adevdr,agacum subliniazl Martini 9i Sequi (1995), intenliile care stau labaza acestui
proces de cunoagterepot fi foarte diferite intre ele gi acest lucru duce la reliefareaunor
aspectein daunaaltora, in funclie fie de instrumenteleutilizate, fie, mai degrabd,de filtrul
cultural de caredispunecercetEtorul.DacI obiectivul nu esteadt acelade a face ,,o analizd
a necesitililor" dupl modelul diagnosticuluiclinic (unde rolurile celor doi interlocutori,
medicul gi pacientul, sunt clare gi definite), cAt de a lucra pentru amplificareacon$tiintei
de sine a comunitSlii insegi, ca si fie capabil5 si-gi proiectezepropria schimbare,atunci
modalitateace trebuie utilizad depSgegte chiar observaliaparticipativdgi duce la adoptarea
unui tip de cercetareaxat pe o participare intensi. De aceea, a interpreta o comunitate
inseamnl a activaun procesin care ingigi membrii comunitilii devin protagonigtiactivi, ei
ingigi devin congtienfi de propriile condilii, nevoi gi limite, ca gi de resurselede care
dispun; ei inSiSidau un sensacestordate.
Dupd enunlareaacestorpremise, este totugi util sd oferim indicalii operative$i meto-
dologice pentru efectuareaanalizei unei comunittrli. Sugestialansatl de Martini gi Sequi
(1995) este aceea de a reconstrui o serie de ,,profiluri", axat fiecare pe o dimensiune
particulartr, astfel incdt str poatl fi descrise diferitele caracteristici ale contextului in
discu[ie.

Profilul teritorial. E vorba despre datele structurale care caracteizeazl aspectul fizic ai
geografical unei anumite zone. Aceastapresupunedescoperireagranilelor, a elementelor
orografice gi hidrografice, a climei, a resurselornaturale: toate sunt aspectece permit
in(eiegereadezvoltlrii anumitor activitlti economiceqi servicii. Pe lAngdacestea,trebuie
luate in consideraredatelesemistructurale,adicl mediul construit de om, cum sunt refelele
de comunica[ii, infrastructurile: aqapot fi analizatediverseletipuri de poluarede care sunt
afectateazi diferitele niveluri ale realitdlii, prccum degradareaedilitar[ gi aglomerarea.
Fundamentalieste analizaraportului dintre ,mediul natural" gi ,,mediul construit de om"
(9i, in acest sens,contribufia psihologiei ambientalepoate fi de mare ajutor - c/. Bonnes
86 TEORII $I METODOLOGII

gi Secchiaroli, 1992): e de-ajunssi ne gAndim.la importanla aEplastrrii clSdirilor unde

oamenii lucreaztrin raport cu cele in care locuresc; la prezenla ruu ffifrn1a unor spalii
verzi gi a unor locuri de intAlnire; la eventualaexistenf5a unor zone de interesartistic sau
istoric.

Profilul demografic. Este studiul caracteristicilorstructuraleqi dinamice ale populafiei

prin care se aduntr,,relevlrile de stare" gi relevirile de migcare.Primele sunt alcituite din
datele oblinute prin recenslmAntcum sunt mtrrimeapopulaliei, densitateagi aglomerarea,
cre$tereagi descregtereamedie anuai5, distribulia pe sexe qi virste. In acest mod sunt
definili indicii carepermit o evaluarea nevoilor actuale,dar gi viitoare de locuinfe, servicii
gi locuri de muncd, tot astfel putem infelegecdt de avansateste procesulde imbltrAnire a
populaliei, cAt de puternic este sentimentulde apartenenltr(avind in vedere ctr legtrtura
afectiv5 este invers proportionaldcu dimensiuneapopulaliei).
Prin ,,releviri de miqcare" inlelegem in schimb transformlrile in timp ale structurii
populaliei. Cauzelecare le determindpot fi de ordin natural (nagteri, decese)sau social
cum este migcareade migrare (care, sd nu uitdm, poate fi sub forml de intrtrri sau de
iegiri). DacI la anumiteniveluri socialese inregistreazdincd in Italia o migcarede emigrare,
in ultima vreme, a devenitmult mai consistentgi problematicfluxul de imigranli aparlinAnd
altor 15ri, etnii, culturi, religii, cu puternicerepercusiuniasupraposibilit5lilor de integrare
in viala sociald gi de consolidarea unui sentimentde apartenenl[ la comunitate.

Profilut ocupaliilor. Const5 in analizarea activitdtilor gi a situaliei profesionale a

divergilormembri, carese faceavdndin vederecI schimbdrileprodusein sistemulproductiv
nafional gi internalionalau implicalii 9i la nivel local. Ca ararc,e necesars[ fie investigatl
fie distribulia locurilor de munctrin diverselesectoarede activitateeconomicd,fie pozilia
celor ce au locuri de munctrintr-un domeniu: trebuie avut[ in vederemodificareaaptrruttr
in tipologia ocupatiilor care pot porni de la program complet gi pot ajungela partlime,la
al doilea serviciu, la munci la negru sau la muncd de ingrijire (care cade in special in
seamacasnicelor,considerateinctr in afara forlei de muncd). Un alt aspectimportant este
rata gomajuluicare reprezinttrasttrziuna dintre problemelesocialecele mai gravegi o sursl
de suferinld pentru individ. E vorba de o gaml variat[ de situalii (de la cei ce gi-aupierdut
locul de muncXla cei in ctrutareaprimei slujbe - 9i aici se inscriu in specialtinerii -, pAntr
la cei care cauttrde lucru, degi se afld in condifia unor persoanefEr[ profesie, cum sunt
pensionarii, casniceleli studentii).

Profilul serviciilor. Caracteristicileinstitulionale gi organizatoriceale serviciilor con-

stituie un indicator important al ,,graduluide civilizatie" al unei comunitd[i, ar[tdnd cum
se structureaztraceastapentru a satisfacenecesit5lile membrilor stri. Ne referim mai
precis: a) la serviciile socioeducative,adictr la gcoli de orice nivel gi grad, dar gi la
iniliative cu finalittrli educativepromovatede parohii, la forme de asocieregi organizalii
locale; b) la servicii de asistenl[ sociald gi sanitartr,cuprinzAndatAt serviciile de bazd
(poliambulatorii,dispensare,spitale),cAtgi pe'celespecializatedestinateanumitor categorii
de persoane (structuri rezidenliale, comunittrli, centre de primire), dar gi servicii la
domiciliu pentru bltrAni gi neajutorali,un rol importantin acestdomeniuavAndu-lserviciile
oferite de voluntariatul organizat gi de cooperativelesociale; c) Ia serviciile recreativ-
-culturale, cum sunt spafiile publice amenajate,terenurile gi instalaliile sportive, locurile
de intAlnire, dar gi bibliotecile, cinematografele,teatrele, discotecile, toate structurile
utilizate pentru petrecereatimpului liber.

Profilul psiltosocial. E vorba de o dimensiuneputin studiatl, dar aceastanu inseamni

c[ ar fi mai pulin importantl decAt celelalte cu care se afli intr-un raport de strAnstr
 INSTRUMENTE
CONCEPTUALE
SI METODEDE CERCE'IARE

interdependenfI.Se referi la dinamicileafectiveale populaliei,'ir*prcial la comportamentele

colective,la motivaliile qi rezultatelelor. Comunitateaeste descrisl ca un ansamblude
grupuri formale Ei informale (familii, asocialiide voluntari, grupuri de ajutor reciproc,
grupuri sportive),analizdndu-segradul de interacfiunegi de integrare,stareade colaborare
gi/sau de conflict. De aceea, trebuie executateunele operaliuni cum sunt cartografierea
subieclilorcolectivi; descriereaproceselorde comunicaredintre astfel de subiecgiEi a
nivelului lor de in{elegeresau competiliei analizasentimentuluide coeziunegi a gradului
de deschiderespre exterior (in acest sens, tema siguranlei in propria comunitate devine
foarte importanti pentru relaliile sociale); analizaproceselorde instituire a consensuluigi
a marginalizdrii; in sfArgit, examenulnormelor, ai valorilor dominante gi al modelelor
comportamentaleprevalente.Un aspect important al profilului psihosocial €ste analiza
Iegiturilor sociale, infelese fie ca inl5nluiri afective, fie ca legituri bazate pe interese
comune: intdietateaunora in raport cu celelalte influenleazl tipul de comunitate,capaci-
tatea sa de sprijin gi solidarizare,coeziuneasa interni.

Profilul institulional. Instituliile sunt organizalii specifice, dar qi modele comporta-

mentalepentru indivizi gi grupuri, adicl au atAtun aspectnormativ,cAt qi unul moral ; sunt
produseale interacliunilor sociale,dar contribuie intr-o anumitl mdsurl qi la condilionarea
unor astfelde interacliuni.Exist5instituliide stat (de la primlrii la unitd[i sanitarelocale),
ca qi institulii economice(intreprinderi,blnci, cooperative), politice (partidele,grupurile)
sau religioase(bisericile).E importantsI analizim valorile qi modelelede comportament
pe care toate acesteinstitulii le propun propriilor membri pentru a inlelege 9i posibilele
rezistenlela schimbare: intr-adev5r,adesea,instituliile devin scopuri in sine, devin
autoreferenfiale,uitdndu-giobiectivul primar, acela de a fi in serviciul cetSleanului.

Profilul antropologico-cultural.Cuprindestudiul valorilor pe care sebazeazdo comuni-

tate, atitudinile fa1[ de realitate, optiunile grupurilor in situalii de crizl sau de conflict.
Intr-adevdr,in acestecazuri se observi comportamentediferite, schimburi de relalii intre
persoane,adicl un mod de exprimarea propriilor orientlri valorice (si ne gAndim la
diverselereac{ii ce se manifestdfa15de prezenlaunor imigranli. dar gi la atitudinile
persoanelorfa15de diverseleprobleme care privesc o comunitatecum sunt b5trAnii,
toxicomanii,handicapalii).Apoi, este important sI cunoagtemistoria unei comunitlli,
tradiliile sale, serblrile populare,personajelecelebresau mlcar importante,in esen15,tot
ceeace caracterizeazd o realitate localSunic5.

2.2. Cercetareaepidemiologicd
Chiar gi astdzi, in serviciile sociosanitare, cercetareaeste cu greu consideratdo parte
fundamentalSa muncii operatorilor gi un instrumentde bazl al activittrtii lor.
Mai multe voci au semnalattotugi necesitateaca, in servicii, cercetareasd fie de tip
colectivgiparticipativ: tehnicileEi metodologiacercetlrii sI fie stipAnitede tofi operatorii,
rezultateles[ fie elaboratede toli gi vlzute in mod constantin raport cu sistemulinformativ
gi cu planificarea.
Trebuie sI mergem in aceastddireclie, fiind conqtienti cd participarea colectivl la
cercetareeste un obiectiv politic ce trebuie atins $i cd funclionareaserviciilor poate fi un
instrumentvalid in acestsens.
Din aceastlperspectivS,introducereainstrumentuluicercetlrii fie gi parlial participative
constituie in sine o inovaJiecu totul pozitivi, avAndin vedere ctr angajareacolectivi a
operatorilor in cercetarese poate realiza numai daci funclioneazdmunca in grup qi prin
intermediul acesteiasunt transmisecompetentelespecifice fiecEruia.
 TEORIISI METODOLOGII

Oricum, e important ca operatorii sI cunoascl unele tenmtisMcrnentare care s-au

demonstratvalabile. Astfel, ne putem gAndi cI gi in cercetareasocial5 s-ar putea aplica
metodaepidemiologicl, utilizatdpinl acumpe scarl largi in sectorulsanitar.Vom prezenta
aceastI metodd folosind exempleprivitoare la domeniul medical gi la cel psihiatric,
incercdndsi punem in evidenlSposibilititrile de utilizare in cadrul muncii sociale.
Cercetareaepidemiologici ce se ocupi de ,,r5spAndirea maladiilor in spafiu qi timp qi
de factorii care explicl aceastXrlspAndire" (Arthur, 1971; trad. it., 1973,p. 12) a pltruns
inilial in domeniul medicinei pentru a analizaEi controla rdspAndireaepidemiilor (aqacum
spune gi titulatura ins[gi) gi a fost extinsl in urma studiului altor fenomenecare nu au
neapirat caracterepidemic, cum sunt tuberculoza,sifilisul, encefaliteleetc.
Un model de investigaliede acest tip respectdciteva faze fundamentale: observarea
modului in care o maladie anumese rispAndegteintr-un teritoriu dat gi intr-o perioadl de
timp precisl (epidemiologia descriptivd); formularea unor ipoteze privind factorii de
mediu care ar puteaaveao inciden{5asupraunei astfel de rlspdndiri diferenfiate(epidemio-
logia analiticd); in sfArgit,o foarte atentdmunci de teren pentru a identifica factorul avut
in vedere.Ajungi in acestpunct,puteminterveniin mod eficacepentrua preveniintensificarea
ulterioarl a procesuluipatologic gi infectrios.Exemplul clasic de cercetareepidemiologicl
estestudiul efectuatde J. Snow la Londra in secolulal XIX-lea asupraholerei : ca rezultat
al unor observaliidetaliategi atenteasupratuturor caracteristicilorpopulaliei din cartierele
londoneze(gi aceastaa presupusun recenslmdntprecis al locuitorilor), Snow a formulat
ipoteza cd frecvenfa cazurilor de holerl in diverse zone ale oragului ar fi legatd de
furnizlrile de apl poluat5. Analizaunei probe de laborator care a dus la identificareaapei
ipotetic poluate a fost fundamentall pentru controlul ipotezei (ibidem).
Prin aceastl metod5, devine posibilS corelareafrecvenlei, a rispAndirii qi a incidenlei
unui fenomen patologic cu factori de mediu, mergdnd mai departe decAt tradilionala
metodi clinicl bazatd pe analiza subiectului bolnav izolat, pentru cI situalia poate fi
incadratl intr-un context mai amplu. Acest lucru presupunefolosirea unor tehnici mate-
matice gi statistice,dar gi recurgereala alte discipline cum sunt demografia,sociologia gi
$tiintelemedicale: in acestfel, epidemiologiaa pus la punct instrumentetot mai sofisticate
de interpretarea datelor (o utill introducerein subiecta fost f5cut5 de Alderson 119761;
a se-vedea9i Contini gi Jonustl989l).
In domeniul psihiatric, cercetareaepidemiologicd a fost folositi pentru a cunoa$te
incidenla gi rdspAndireadiverselortipuri de maladii mentalein cadrul unei populalii,
pentru a evaluaeficacitateainterven[iilor terapeuticeefectuateqi pentru a obline indicii in
privinla mlsurilor preventivenecesare.Istoric vorbind, acest lucru a avut o importan(5
capital5pentru ce a reprezentato deplasarede perspectivXin analizamaladiei mentalecare
nu a mai fost definiti doar ca probleml intrapsihici, ci a fost corelati cu o serie de
elementesocioambientale,neglijate de abordareaclinici tradilionall.
Exist5 tendinfa de a consideracI epidemiologiapsihiatricd este identicd cu psihiatria
socialtr.In acest sens,semnificativesunt cercetlrile de-acumclasice efectuatede Faris gi
Dunham (1939) privind distribulia diferenliatl a tulburdrilor mentale in diferite zone ale
unui mare orag (Chicago)prin care s-a demonstratlegltura dintre maladiamentalXqi tipul
de rezidenll a pacientului.in aceeaqidireclie a mers apoi cercetarealui Chombart de
Lauwe (1967) asuprarlspdndirii ecologicea inadaptdriiminorilor.
incl de la primele cercettrriau fost luafi in considerarefactori precum sexul, vdrsta,
rasa, clasasocialS,analizAndu-se incidenlaacestoraasuprarlspAndirii maladieimentale.
in ceeace priveEteraportulcu clasasocialdqi in specialproblemacorelalieidintre tipul de
tralarnent qi pozitria
adrnirristrat amplulstudiuficut de Hollingshead
de clasI, a f[cut senza{ie
Ei Redlich(1958; trad. it., 1972).Rezultatelese pot sintetizaastfel:
 INSTRUMENTECONCEPTUALESI METODEDE CERCETARE

- cea mai de jos, agadarnu existi

maladiilementalesunt foarte r[spdndite in cl.qj;-a.-s_ocial5
$eJ*m
distribuire uniformtr intre clasele s6ciale'
- tipul de tratamentnu estelegat direct cu diagnosticul,ceeace inseamnl cE existl factori
mai importanli dec6t cei clinici in determinareacurei ;
- factorul cel mai semnificativ este clasa social5; Ia cele inferioare predomini trata-
mentele de tip farmacologic Ei cele bazate pe custodie, iar la cele superioare au
intAietatepsihoterapiaqi tratamentulintensiv.

Aproapetoate acestecercefiri au folosit ca surstrin privintrarlsp6ndirii bolilor mentale

iate referitoarela pacienli internatriin structurapsihiatrictrintr-o anumezond geograficdgi
intr-un interval de timp dat. Recurgereala acestesursesecundarea fost necesarXdeoarece
estedificil, in domeniul psihiatric, sI defineqti conceptulinsugi de maladie mentall.
E clar insd cd numlrul de interndri in spitalelede psihiatrie constituieun indice partial
al frecvenleitulburErilor mentale,daci acesteasunt infeleseca suferin(epsihice, pentru cI
sunt multi factori sociali qi de mediu care influenleaz1deciziade internare: de la costul
rnterndrii la existen[aaltor resursealternativein aceeagizond, de la numlrul de paturi
disponibile la elementede tip cultural qi ideologic referitoare la concepliile comune gi
impdrtlqite de populatrialocali 9i de medici asupra nebuniei, asupra posibilitdlii unei
prognozefavorabilegi asupracaracterului(in)evitabil al internlrii ca tratament. Pentru a
nu mai lua apoi in disculie posibilitateade solulionare,,privat5" a problemeipentru clasele
socialeinstlrite (pe aceastitemI, vezi Orford, 1992; trad. it., 1995, capitolul 3).
Datele obtinute din registrele spitalelor reprezintd in acest sens o subestimarea
incidentreireale: s-au ficut incerclri de remedierea acesteideficienle prin cercetiri pe
rerenconstAndin convorbiri cu nucleul familial, in scurte examenepsihiatrice ale tuturor
membrilor unei comunit5li gi in culegereade informalii sociale. In acest domeniu, sunt
clasicecercetlrile lui Srole (1962) in ,,MiddletownManhattan" gi ale lui Leighton (1961)
in comitatulStirling (pentruo analizXdetaliatl, vezi Arthur, 1971; trad. it.,19'13).
Existd 9i multe cercetdriepidemiologiceefectuatein contextitalian care se revendicdde
ia aceastiorientareclasic5(a se vedeanumeroaselelucrdri aplrute in revistaEpidemiologia
e Prevenzione[EpidemiologieSi PrevenireJ; c/. Contini Ei Jonus, 1989).
Acest tip de cercetareatestl insd o frecven[5 a maladiilor foarte inalti in raport cu
statisticilecorespunzdtoarebazate pe internlri, astfel incAt au aplrut critici privind gradul
de credibilitate gi de generalizarecare poate fi atins cu astfel de instrumente.
in urma observaliilor critice aduse ambelor instrumente clasice ale epidemiologiei
psihiatrice (surselesecundaregi investigaliilepe teren), a aptrrutnecesitateaunei mgta[ii
metodologiceprin deschidereacdmpului de cercetarespre studiul condiliilor sociale care
influenteazl evolulia gi terapia bolii, reliefAndu-setotodat5pondereatuturor acelor feno-
mene - cum sunt modelele culturale ce predomin5 in percepereanebuniei, vecinltatea
spatialS9i culturalScu instituliile psihiatrice, existenfaaltor resursede viatrdasociativd-
care modificl cererea de cure psihiatrice. Agadar, obiect al cercetdrii devin nu atAt
caracteristicileclinice ale clienteleigi corelaliile sociodemograficeqi economiceale acestor
caracteristici,cAt mai alesmodalitllile prin care beneficiariiigi exprimXcerereade prestXri
specializate,interac{iuneadintre beneficiargi serviciu, tipul de rdspunderipe care serviciul
estein mXsurds[-l ofere in mod concret(Asioli et al.,1993).
in acestmod, cercetlrile epidemiologicepot efectiv oferi un sprijin semnificativ servi-
ciilor teritoriale angajatein munca de prevenire a disconfortului Ei a suferin[ei psihice,
impiedicAndu-letotodatdsI devin6simplemanifestlri ale unor practici birocratico-adminis-
t r at ive(Pi ro, 1978) .
E de dorit ca o practicl analoagi cu cercetareaepidemiologicl si fie folositl $i in
serviciile sociale, cu necesareleajustdri. Un exemplu interesanteste clasica cercetare
 90 TEORII $I METODOLOCII

epidemiologicdefectuatdde Brown, Bhrolchainqi Harris..(l975)care prezinttrqi unele

evidentecaracteristicide action-research(cf.;repcl periiFfiffilarificl raportul dintre un
fenomen clinic relevant (sinitatea mamei) gi un aspect particular al organizirii sociale
(disponibilitateaserviciilor), furnizdnd indicii operativeexplicite asupraimportanlei
acti-
vlrii anumitorservicii.
Un elementimportant reieEitdin studiul efectuatde Brown gi de colegii s5i pe un
e$antiond'e220de femeicasnicedin Londraa fostprocentulridicat (76%) deiubiectricare,
dupl cum rezultase,avuseseritulburlri psihicediagnosticate ca manifestlri depresivein
cele trei luni dinainteacercetIrii, procentcare urca gi mai mult in cazul mamelor din clasa
muncitoreascravdnd un copil de varstr pregcolari sub 5 ani; totodatr, un alt grup
consistentcare flcea parte din acelagieEantiona fost socotit ,,borderline" cu simptomi
,
bine definite, chiar dacl mai pufin grave decdt in cazul grupului foarte afectat. Datele au
fost confirmategi de alte cercetdricareau pus in evidenldcd femeilecasnicecu copii mici sunt
mai expusela depresiidecAtfemeilecaredesfdgoarX o muncddubl5,in afaracaiei gi acas5.
Aceste elemente,dincolo de faptul cI dovedescexistentaunui fenomen patologic mai
ingrijorltor ca niciodatd 9i, pdnd acum, pu[in luat in seam5, furnizeazl in pius informalii
pre(ioaselegate de necesitateade a institui servicii pentru copii. Decizia de a organiza
astfel de servicii acolo unde nu existl incl gi evaluareaeficacitdgiilor acolo unde sunt
prezentede mai multd vreme trebuieagadarpusein practicl [inind cont de diverselefunclii
pe care asemenea servicii le indeplinescin acelagitimp (Ei nu doar de una sau doud, cum
se intAmpl5in general).Mai intAi, funclia de a oferi copilului oportunitateade a experimenta
experien[einterpersonalece nu pot avea loc in contextul familial (in special raportul cu
grupul celor de-o seami cu el). Apoi aceeade a diminuaneliniEtilemamelorcu serviciu
care nu au cui sl-gi incredinlezepropriul fiu pentru c6tevaore pe zi. in sfdrgit, aceeade a
oferi femeilor care nu lucreazl pentru cd au griji de copilul lor posibilitateade a iua in
considerareoportunitdlile de lucru ce apar sau, oricum, de a avea o viall sociald mai
bogatd. in acest fel, serviciul pentru copii funclioneazdcaun instrumentde promovarea
echiiibruluimamei, Ei nu doar de prevenirea tulburirilor mamei qi ale copilului.

2.3. Cercetare-interven(ie
Mai potrivit5 cu metodologiaorientirii comunitareeste o cercerarecare si fie in acelagi
timp cunoaEtereEi transformarea realitltii.
Aceastl caracterizarene trimite la conceptulde action-research(cercel.are-actiune sau
cercetareoperativl) elaborat de Lewin (1946) pentru a indica ,,o cercetarecomparatl
asupra condi[iilor gi asupraefectelor diverselor forme de acliune socialScare, la rAndul
sru, tinde si promovezeacfiuneasocialSinsrgi" (ibidem,p.2a\, c/. capitolul2. Aceasta
trebuie sI aibl prezente instanlele teoretice care circumscriu problema concreti, pro-
punAndu-$idoul obiective: studiul legilor generaleprivitoare la raportul dintre condiliile
existente9i posibilelerezultate(de tipul ,,dacl..., atunci") qi diagnozaunor situalii specifice.
Se pot cita exempleedificatoarepentru aceastdcerin[5 luate din diverselesectoareale
muncii sociale in teritoriu. Nu e suficient sd ii duci pe handicapatri intr-o EcoalI pentru a
obline un rezultat semnificativ, ci e necesarsI fie cunoscutebine condiliite existentein
clasi, care faclliteazd,(sau impiedic5) inserlia qi cum anume; poate fi utilr pentru
verificareaeficacitlIii serviciilor cunoa$terea
climatului relaliilor dintr-o institulie educativl
(de exemplu,o grldinil5).
Ambele tipuri de cercetaresunt necesare in toatedomeniilede acliune; torrrsi.simpla
diagnozl nu este suficient5, mai ales cdnd arat[ ci situatia analizati trebuie ,dificat5
"
 INSTRUMENTECONCEPTUALE$I METODEDE CERCETARE 91

Atunci, e nevoiede proiectede transformareblzate pe ipffiFp?ecise in privinla incidenlei

factorilor care sunt linta intervenliei. Astfel, raportul dintre orice iniliativl de cercetaregi
procesulde planificare apareulterior evident.
Indicaliile lui Lewin ni se par valabile gi astizi: intr-adevdr,o analizl pur cognitivd
care sd factr abstracliede referirea la practica cotidianl gi de imbunlrdtirea constanttra
iniliativelor prezentein comunitatenu este corecttr,tot a$acum este lipsittr de consistenil
pe termen lung o iniliativd de lucru alternativtrsau neinstitulionalddactrnu existl confruntare
cu problematicageneraldsocioeconomiclgi nici verificarea eficacittrlii9i corectitudiniisale.
Agadar, Lewin subliniazl o dubld cerin1tr,aceea de a cunoagte,dar gi aceea de a
transformarealitateaexistentl : se poate satisfaceastfel nevoia de a rezolva problemele
practicepresantegi, in acelagitimp, nevoiade a inainta in in[elegereaEtiinlifictra sistemelor
sociale.E important strne dIm seamacd elaborareateoretici trebuietot timpul sd fie strdns
legatdde practice,intr-un raport de circularitate,la niveluri tot mai ridicate de complexitate
;i globalitate.Urgenla sau importanlaproblemei care cere rlspunsuri nu trebuie sd ne facd
si uittrm necesitateade a lucra in direclia consoliddrii teoriei.
Pentru a atinge acesteobiective, e nevoie de cooperareadintre operatori/cercedtori$i
membrii comunitSlii, angajali impreuntrin formulareaproblemei, in reliefareametodelor
ce trebuie folosite gi in stabilirea intervenliilor ce trebuie realizate.Aplicarea integral5 a
acesteimetodologii a fost definitl ca o ,,cercetare-intervenlie participantd (sau participa-
tiv6)", fiind menittrsd stimulezeparticipareaipoteticilor destinatariai interven[ieigi/saua
altor membri ai comunitilii interesafi9i implicali in diversefeluri in rezolvareaproblemei
in cauzI. Aceastaare avantajulde a fi un instrumentflexibil, util pentru inlelegereaunui
anumit proces in curs de desftrqurare,eficace pentru coordonarealulrii deciziilor, pentru
dezvoltareaunor planuri de intervenfieEi solulionareaproblemelor,un instrumentcapabil
s5-i factrmai congtienligi mai responsabilipe cei implicafi mai activ (operatori,voluntari,
beneficiari,cercettrtori)in grupul de cercetare(FrancescatoEi Ghirelli, 1988). Aspectulcel
mai inovatoral cercetlrii-intervenlieparticipativerezidl tocmai in capacitateaoperatorilor/
cercettrtorilorde a-i implica pe mentbrii comunitllii in toate fazeled,erealizarea cercetlrii.
Unele dintre acestefaze pot fi descrisesintetic.
Potrivit modelului procedural al lui Cunningham(1976), se pot distinge trei secvente
principale:
l) constituirea unui grup de lucru, activat o datScu perceptia unei necesittrli specifice
sau a unei probleme. Aceastapoate presupunecontactareaunor lideri locali gi a unor
organizagii,convocareaunor reuniuni de grup la caresd vind gi participanlivoluntari,
constituirea unui grup de lucru, implicarea ulterioard a unor subiecli, definirea
organiz6rii grupului, punerea in evidenli a unor obiective specifice gi, dactr e
necesar, realizarea unui training formativ care sd permiti activitatea in grup ;
2) realizarea cercetdrii, pornind de la formularea ipotezelor, de la alegereatehnicilor
de culegerea datelor, de la analiza datelor pAnI la redactarearaportului final cuprin-
zAnd ipotezede lucru asupradomeniului;
3) realizarea intervenliei, legat[ de datele dobandite prin cercetare gi centratd pe
obiectiveoperativerealiste.La sfArgitulfieclrei secvente,esteprevezutun moment
de evaluare care serve$tepentru a mtrsura cAt s-a realizat pAnd in acel moment in
privinla dezvoltlrii grupului, a cercettrrii gi a intervenliei. Se reafirmtr agadar
circularitateagi caracterulciclic al procesuluigi importanla de a aduce corectii in
timpul diferitelor faze.

Al[i autori pun accentulpe necesitateade a adunadate in diferite momenteale ciclului

pentru a putea aveapermanentsub control procesul de schimbare,pentru a putea reflecta
92 TEORII SI METODOLOGII

in proiect
asupra situatiei in curs impreunl cu membrii comunitigii inte*ese$i"tlimplicali
(D'iunno, Klein qi Sussk'ind,1985). Sunt puse in evidenl[ in special urmltoarele faze
(c/. figura 3.3) :
comunitStrii)se
a) Diagnoza: p[rgile interesate(cercet[tori qi ,,clien1i"/membri ai
existente pentru a contura
angiieaze inanaliza necesitdtrilorfolosindu-se de datele
de urmlrit pentru a defini unele
t"r-rolnii problemei, pentru apreciza obiectivele $i
posibile ipoteze interpretative derivate din teoriile cunoscute'
prime culegeri de date
b) Turcgrrei de date tniinte de intervenlie : scopurile acestei
in furnizarea unor criterii initiale utilizabile fie ca termeni de referinli in
pentru
raport cu care s5 poati fi evaluat succesul intervenliei, fie ca date de bazd
"onrt[
cercetlrii in privinga persoanelor gi
u".ifirurru ipotezelor teoretice aplrute in timpul
astfel incat planul de actriune proiectat
a setting-urilor sociale vizate de intervenfie,
sd fie cit mai adecvat.
inlelegerea
c) Culegereade date concomitentcu interven\io: acestedate servescla
rlsprinsurilor la schimbare date de participanti 9i a modurilor lor de a face fa15
qi
situaliilor, imbogitind astfel $i cunoa$tereaproceselor sociale implicate ajutdndu-i
oe ceicetdtori sI evaluezeeficacitateapropriilor eforturi qi sI descoperemodificdrile
ie se impun. in esenp, fird sI mai aqtepterezultatele finale ale unei intervenlii,
de
cercetitorii care adoptd aceasti abordare (the action-researchers)sunt prinqi inctr
fenomenelor alese ca obiect de studiu qi sunt implica(i in
la inceput in dinamica
reflec[ia creativ[ asupra datelor imediat ce acestea devin disponibile. Astfel, sunt
ale
formulate noi concepte gi sunt construite noi ipoteze ca posibile ,,explicagii"
lucrurilor care sunt supuseobservatrieila un moment dat, ipoteze ce sunt abandonate
cu
sau modificate in lumina observagiilorsuccesive.Datele sunt analizate impreund
de a avea contribu[ia lor la interpretare gi, in acelagi
membrii comunit[1ii cu scopul
timp, pentru a-i ajuta str inleleagd fenomenele qi sI le facd faEd'
d)' Cuiegirea de dati dupd intervenyiesi evaluare: criteriile folosite dupd intervenfie
de obicei fie pe cele utilizate infaza b), fie altele ce s-au dovedit eventual
semnificative in timput interventriei.Au un dublu scop : de a indica in ce mf,surd
"uprind
obiectivele schimblrii au fost realizate qi de a defini, daci e necesar, intervengiile
ulterioare ; gi scopul de a furniza indicii suplimentare asuprautilitdtii conceptelor ^9i
a ipotezelor p" s-a bazat intervenlia, contribuind astfel la redefrnirea teoriei. In
acest mod sunt"ui.
testate teoriile pe durata fieclrui cerc sau ciclu al action-research
atunci cdnd schimbareasociali este realizati pentru a rf,spundenecesitdlilor comuni-
ti1ii. Dacd e posibil, se adund alte date la intervale succesive,dupi intervenlie'
e) Ciclul continud: daci, potrivit evaluirii ficute in comun de cf,tre cercetltori 5i
participanti, intervenlia i dat rezultate inferioare aqteptlrilor, poate fi initriat un alt
ciclu de interven(ie care continutr in mod ideal pdnd la atingerea obiectivelor'
(builds in
Faptul ci cercetarea-interventieeste construitdpebaza unor cercuri iterative
procese de lungl duratl ale schimblrii sistematice'
iterative loops) iipermite sd examineze
in contexte de
aplicate la o mare-varietatede fenomene sociale ce trebuie urmirite in timp,
viald reali.
 INSTRUMENTE
CONCEPTUALE
SI METODEDE CERCETARE 93

DIAGNOZA
Definireaproblemei,
elaborarea
unor ipoteze

EAZA DE EVALUARE FAZA COGNITIVA

Culegerede date Culegerede date
dupdintervenlie inaintede intervenlie

FAZA DE INTERVENTIE
Culeserede date

Figura3.3. Ciclul cercetlrii-interven(ie

2.4. Design-urile cyasiexperimentale

Un conceptcrucial pentruun designexperimentalesteacelade ,,control" : experimentatorul
incearci deci sd controlezepe cAt posibil toli factorii care intrtr in joc intr-un experiment,
in special cine (atribuire intdmplitoare a subieclilor unor grupuri), ce, cind, unde gi cum
participl la experiment.
CAndun studiunu satisface cerinJele unui ,,adevlratexperiment",estedenumit,,cmsiexperi-
ment" : cea mai importantl diferenli este aceeac5, in timp ce in primul caz esteposibil[
atribuireasubieclilordiverselorcondilii, in cadrul unui cvasiexperiment, subiecliitrebuie
selec{iona[i pentru diverselecondilii in grupuri deja existente(Cook qi Campbell, 1979).
In cazul specific al cercetirii-intervenlieparticipative,un designexperimentale destul
de dificil de efectuatqi neindicat,avdndin vederec5, in multe situalii reale,sunt imposibile
stabilireaunor e$antioanegi o atribuire intAmpl5-toare a grupurilor, fiind la fel de dificil
controlul numeroaselorelementeperturbatoare.In general, este preferatl adoptareaunui
designcvasiexperimental,,cu grup de control non-echivalent": aceastainseamnl cI grupul
de control ales de cercetitor este ,,non-echivalent"pentru ci subieclii din care estealc5tuit
nu au fost atribuitriintAmpl5toracestuigrup care este similar celui experimentalin ceeace
priveqtevariabilele de vdrsti gi sex, de setting, de apartenenli sau alte caracteristici..
De exemplu,dacdvrem sXevaludmefecteleunui program de prevenireu .onrurnult i d*
droguri sau a contamindrii cu HIV printre elevii dintr-o gcoalSmedie superioardunde
interven{iaa fost solicitatl de consiliul profesoral,vom confrunta un grup experimental-
compus din cAtevaclase de eievi de a XI-a gi a XII-a in care se desfbgoarl o serie de
iniliative- cu un grup de controlformatdin alte clase,tot de a XI-a 9i a XII-a, ale aceleiaqi
;coli, grup echilibrat ca numlr de b5ieli qi fete care nu participi la program. in aceste
cazuri, poate fi utild qi introducereaa doud verificlri (inainte 9i dupd): prin testarea
pre-tratamentse verificI si nu fie diferenle relevante in privinla cunogtinfelor sau a
capacit5lilorcelor doul grupuri de subiecli in raport cu un subiect dat, astfel incAt, dacd
prestafia grupului experimental, la a doua verificare, se dovede$tesuperioari celei a
grupului de control, atunci acest rezultat poate fi interpretat ca efect al eficacitilii
tratamentuluiadministrat(c/. McBurney 1994; trad. it., 1996; Susskind9i Klein, 1985;
Ercolani,Areni Ei Mannetti, 1990).
94 TEORII SI METODOLOGII

Alteori, design-urilecvasiexperimentale utiiizeazl ,,metodaseriilor temporaleintrerupte":

aceastainseamnl ci cercetitorul dispunede observatriicolnplexeitr'SWdtNfunetemporalS,
efectuateatat inainte, cAt qi dupi un tratament.DacI tratamentulaplicat are efecte,acestea
pot fi puse in evidenld printr-o ,,discontinuitate"in ingiruirea punctelor oblinute prin
corespondenfa cu punctul unde se intrerupeseria(adici atunci cdnda fost efectuattratamen-
tul) sauprintr-o schimbarea ,,inclin[rii" liniei careuneqtediverseleobservaliiinaintegi dupd
tratament.
Totodatd, trebuie si facem o distinctrieintre efectele imediate gi efectele int6rziate:
intr-adevir, nu intotdeauna(mai ales in cazul cercetlrilor de care ne ocuplm, cum este,de
exemplu, initriereaunor intervenlii alternativesau realizareaunor proiecte de prevenire)
efectulurmeazl imediatdupl aplicareatratamentului.Uneori, trebuiesI aEteptlmo anumitl
perioaddde timp pentru a influenfapopulalia-1intf,saupentru a pune in eviden[I modificlri
ale comportamentelor: se vorbegteatunci de efect intArziat. Acesta puile insl serioase
probleme in privintra posibilelor interpretlri pentru cI intervalul scurs mdreqteplauzi-
bilitatea explicatriilor alternative prin intermediul altor intAmplXri prin care au trecut
subieclii (factorul istorie) sau datoratematurizdrii, fiind vorba de subiecli in stadiuevolutiv
(pentru o analizl a unor exemplede cercetareqi a problemelormetodologicecorespunz5-
toare,cf. Ercolani, Areni gi Mannetti, 1990).
Un exemplu interesantde utilizare a unui design cvasiexperimentalbazat pe metoda
seriilor temporaleeste prezentatintr-o lucrare coordonati de Delaney,Seidmanqi Willis
(1978) care au verificat efectelerealizlrii unui serviciu pentru intervenfii de urgenl[ asupra
procentului de interndri in structuri medicalepsihiatrice.A fost analizatdevolufiaintern5-
rilor in spitalele din zoni incepdnd cu perioada de doi ani care a precedat activarea
serviciuluigi continuAnd cu cei doi ani ulteriori acesteia:a fost astfelposibil5inregistrarea
unei schimblri in sensulunei reduceri semnificativea numirului de interndri in anii ce au
urmat introduceriinoului serviciude prevenire(cercetarea estediscutatlde Orford, 1992;
tr ad. it . , 1995) .

2.5. Cercetareade evaluare

Momentul verificdrii este o fazd importantl a procesului de programare pentru cd ne
permitesI aveminformalii utile pentruanalizareaintervenliilorefectuatede diverseservicii,
controlAndefectul organizdrii actualegi efecteledatorateintroducerii eventualea vreunei
schimbiri metodologicesau organizatorice.
E un moment important gi in muncafieclrui operatorpentru c[ mdsurareagi verificarea
precis
progreselorficute constituieuna dintre condiliile de bazdcare il ajutl sI stabileasctr
comportamentul,potrivit cu situaliile cu care e nevoit sI se confrunte zilnic. Lewin flcuse
deja aceastdobserva{ie,relevAndcI lipsa unor standardeobiective pe baza clrora sd fie
evaluaterezultatelepoate aveadoul consecintegrave:
- ii lipsegtepe operatori de o satisfacfieadecvatl pentru munca efectuati, mlsuratd pe
baze concrete,astfel cI, la sfArgit,a fi satisfdcutsau nu devine un fapt ,,personal"ce
depinde de caracterulfiecdruia;
- impiedicd (sau blocheazl) inv[1area, in sensul acumuldrii de noi informalii privind
valabilitateasauineficacitateaanumitortehnici. Daci nu esteposibill evaluareaeficaci-
tltii unei acfiuni, dacd nu existdcriterii pentru aprecierearaportului eforturi/rezultate,
apareriscul formulSrii unor concluzii gregitesau al incurajlrii unor obiqnuin{ede iucru
inadecvate.O cunoagtereconcretl a faptelor Ei o evaluare realistl sunt premisele
oriclrei invltlri (Lewin, 1951).
 INSTRUMENTECONCEPTUALESI METODEDE CERCETARE 95

Acest aspectcare priveqte ,,moralul" operatoruluieste stranslegat de necesitateade a

:.aboraparametride referinlSpentru evaluareaserviciului ifi'aritlm-Btuls5u. O metodologiede
r.aluare sebazeazdpe elementecantitative,dar qi pe modalitili de analizl calitativtr a feno-
:nenelor.
Pe aceasttrtemtrs-au scris relativ pufine lucruri, degi nevoia de a ,,mdsura"rezultatele
-rterven[iilor a fost sesizati de mult timp.
O metodologie de evaluarese bazeazd,pe elementetehnice mai mult sau mai pufin
soflsticategi pe consideratii de ordin politic. Acesteadin urmi se refertr la participarea
:eneficiarilor la gestiuneaserviciilor, la indicaliile furnizate de ei pentru imbunltl(irea
icestora, ca gi la elementeleculturale noi (schimblrile de atitudine) pe care le-a introdus
:unctrionarea serviciilor.
in acestsens,Maccacaro(1973) afirma cI antinomiadintre eficientl $i participareeste
.3gat5in specialde ideologiaproductivistl care stl labaza modelului nostru de dezvoltare;
tntru deptrgireaacesteiantinomii trebuie susfinuteprimatul participdrii gi imposibilitatea
:e a judeca eficienla altfel decat prin subordonarefatr5de participare.
E limpede cI, in acest fel, raportul eficienli/participare devine primul parametrude
ierificare a actividlii serviciilor, cu atat mai mult cu cAt, a$a cum am vizut, existi o
slrdnsdinterdependenf5intre acestedoud condilii.
Acestetezt pot fi completateulterior prin punereain evidenlda unor linii metodologice
nai precise. linAnd insd cont de faptul cd rdmdn multe probleme nerezolvate,cum ar fi
,iificultatea de a traduce in termeni cantitativi nigte realittrli indirect mlsurabile sau
necesitateade a descoperitehnici de analizl cantitativI care sd permitl o observaregi o
'.erificareminulioasi a proceselorsociale.
O datd definite gi programateobiectivelepe care vrem sI le atingem, o dati precizali
rndicii carepot exprimaun astfel de rezultat, nu ne mai rtrm6nedecAtstrverifictrmcAt a fost
realizat,ce cerin(e gi condilii au fEcutacestlucru posibil, dar gi c6t nu afostrealizat gi care
sunt motivaliile insuccesului.
Dac5, de exemplu, obiectivele vizate sunt: reducereagradului de institulionalizare
pentru a evita marginalizareaoricdrei categorii de cet5leni; deplgirea interprettrrii de tip
sanitara anumitor problemesociale; schimbareaatitudinii populaliei fali de boal5 (gi fald
de toate situaliile unde e redusl puterea social[), atunci trebuie precizat in baza ciror
rndicatori pot fi evidenliate rezultatele gi, in faza de verificare, trebuie folosite datele
pertinente.Se vor aveain vederein specialurmltoarele informalii : dacd, in raport cu anii
precedenfi9i in condilii generalesirnilare,s-a inregistrato scdderea numdrului de interndri
in spitalepsihiatricesauin institulii de asistenl5pentru copii gi bitrdni; dactrs-a inregistrat
o restrdngereglobaltra duratei perioadelorde stagiuspitalicesc; dacl au activatein(iative
alternativefafi de institulionalizaregi ce consumatoriau beneficiatde astfel de iniliative;
dacdla nivelul articulafiilor vielii sociale au aptrrutdezbateriprivitoare la unele subiecte
tde exemplu, ajutorul social pentru vdrstnici), ctrrora, pAnI in acel moment, li s-au dat
rdspunsuritradilionale bazatepe acceptareamai mult sau mai pu(in explicittr a internlrii
inevitabile intr-o institufie gi aga mai departe. Nu ne propunem, prin acesteexemple,sd
epuizdmsubiectul: oriclrui program concretii poatecorespundeinstrun plan de verificare
specific.Astfel, cercetareaintrd in stilul de lucru curent al tuturor operatorilor angajaliin
program.
Din punct de vedere istoric, este interesantde notat cum, duptr o primd fazl in care
evaluareaserviciilor sanitarese baza pe un sistem de monitorizareperiodictra calittrfilor
,.structurale",s-a trecut la acordareaunei atenlii explicite tratamentuluiprimit efectiv de
c[tre pacient. Accentulpus pe evaluareacalitSlii asistenteise deplaseazltot mai mult de la
evaluareapresta[iilor efectuate(evaluarede proces) spre efectul lor (evaluarede rezultat),
96 TEORII SI METODOLOGII

pentru a se transforma apoi in evaluareacapacitdlii sistemului de servicii sanitarede a

satisfaceprincipalul criteriu al legitim5rii salesociale,adicl imburtrtfti,rcastirii de slnltate
a populatriei.
Trebuie notat c5, atunci cAndse lucreazl in domeniul prevenirii, dar 9i in cadrul unor
proiectede reabilitare,schimblrile nu prea au loc treptat gi, adesea,pot fi evaluatedupd o
oarecareperioadtrde timp. De aceea,este util ca operatorii sI dispuni de instrumentede
documentaresistematicl gi pertinenti pentru activit5lile pe care ie desflgoard; instru-
menteleacesteaii constrAngsi-gi ajustezetirul, sd introducl, dacl estenecesar,modificdri
in propriile intervenlii caresI permitd comunicareain afarl a experien[elorqi a rezultatelor
gi confruntareacu experienleanaloage(pentru aprofundareatemei c/. Contini, 1989).
Aceste instrumentesunt identice cu cele tradilionale (cum sunt figele clinice, comuni-
cdrile anualeetc.) in privinla elementelorcarecaracterizeazdactivitateaspecificSa fieclrui
serviciu sau a diferitelor servicii din cadrul unui sector; ele sunt insl conceputein mod
diferit in ceea ce prive$te elementele in conexiune directd cu obiectivele definite de
programul pe care vrem sf,-l realizlm.
O componentl metodologicl importantdpentru munca in comunitateqi realizareaunor
intervenlii este aceeactr evidenliereacriteriilor de evaluaretrebuie s[ se facd in strAnsd
ieglturi cu primele faze de realizarea unui proiect: cu cAt mai clar vor fi conturate
necesittrlileconsumatorilorvizali (de exemplu, adolescenliidintr-un teritoriu anume) qi
respectiveleobiective ale serviciilor (de exemplu, diminuarea inciden[ei recurgerii la
intreruperi voluntarede sarcindla minore in prima fazd, mdrirea numirului de utilizatori
de metodecontraceptiveeficienteincl de la primul raport sexual),cu atAtmai pulin dificild
va fi concepereaunei evalulri. Este esen[ial ca grupul de lucru sd-qi aieagl posibilii
parametride evaluarepe care dore$tes[-i utilizeze: unul poate fi legat de beneficiari, atAt
cantitativ, cdt gi calitativ (completareaunor fiqe clinice gi verificarea gradului de satis-
factie); un altul poate sd se refere in schimb la agteptlrile echipei (analizaprestafiilor gi a
stlrilor sufleteqtiale operatorilor).intr-adev5r,vidul, lipsa unei gAndiriprealabile,incapaci-
tatea de a efectua alegeri adecvatepot fi negative gi pot duce la frustriri gi la o slabl
con$tiinld a valorii activitltilor desf5gurate(pentru analizade evaluarea unui serviciu de
consultan[Ipentru adolescenfi,c/. Cagliumi, Corradini 9i Zani, 1993).Conform lui Clifford
qi lui Damon (1988), evaluareavizeazd,trei zone principale: misura in care un serviciu se
confrunti cu o anume filosofie a ,,ingrijirii" ; impactul pe care un astfel de serviciu il are
asuprafieclrui beneficiar in parte, inclusiv analizareaopiniilor acestora; mlsura in care
practica este legatl de politica socialS.
Poatefi util sI ne aplecim asupradistincliei dinfte evaluareaformativd(sau de proces)
gi evaluarea cumulativd (sau de verificare a rezultatelor). Prima incearcl si stimuleze
dezvoltareaunui proiect de serviciu punAndin evidenlSmodalitltile prin care un astfel de
proiect igi poate atinge scopurile prefigurate; in acest caz, accentulse pune pe procesul
care insolegteintervenliaefectuatl, 9i nu atAtpe rezultateleoblinute. In schimb,in al doilea
caz, verificareavizeazdtocmai eficacitateaintervenliei in privinla urmdririi obiectivelor qi
a obfinerii de rezultate.
Un tip nu e mai pu(in valabil decdt celllalt gi pentru cd, aga cum au subliniat divergi
autori (Rossigi Freeman,1986; Orford,1992: trad. it., 1995),evaluareaare numeroase
funclii printre care:
- clarificarea scopurilor serviciului Si ale diferitelor intervenlii : a fost deja subliniatl
importanfa definirii precise a obiectivelor gi a exprimdrii clare a prioritSlilor ce trebuie
asumatepentru a traducescopurilegeneralein obiectiveoperative.In plus, trebuiespecificat
dacd e vorba de obiective absolute (de exemplu, eliminarea completi a unei condilii
neconvenabilecum ar fi vaccinareacontra unei maladii a tuturor cetitrenilor)sau relative
 INSTRUMENTECONCEPTUALESI METODEDE CERCETARE

atingereaunui anumit standard,de exemplureducereacu 107p.-4,iltterndrilor persoanelor

F ' :r'7r4
in vArstdgi neajutorate);
- analiza desfdEurdriiprogramului gi verificarea faptului cI serviciul reuqegtesI
ajung5 la potenlialii sii cliengi sau destinatari: este faza de monitorizare a realizlrii
implementationmonitoring) care permite acumulareaunor indici precoceEi progresivi de
-credibilitate" a intervenliei, inlelegdndprin acest termen concordanladintre realizarea
programuluiqi direcliile proiectului s5u, gindndcont fie de folosirea resurselorprevizute,
fie de respectareaobligaliilor gi a normelor existente.Crucial5 devine verificareagradului
de ,,acoperire",adicl o verificare a nivelului de participarea destinatarilorprogramului in
curs: un nivel scizut de acoperireindicl faptul ci existdrezistentela implicare din partea
ceneficiarilorsaucd dificultltile au provocatabandonuriprecocedupl o eventualEperioadi
le en tu zi a s m .
Este important sd fie analizategi puncteleslabeale programului qi iniliativele ,,ratate",
evitAndu-seriscul de a subevaluaceea ce existl gi de a lipsi proiectul de inclrcltura sa
inovatoare.in esentri, ,,evaluareanegativi" nu trebuie sd serveasclla intoarcereala un
statu-quoprecedentgi la obiqnuitarutinI, cum se intAmpltradesea,ci trebuie sI permiti
mai degrabl un bilanl al situaliei, o acumularede datesemnificativeutile pentru modificarea
intervenliilor efectuatepentru corectareatirului, pentru un examenmai realist al obstaco-
lelor gi al resurselor existentegi pentru a prefigura o utilizare mai eficace a acestora
(Olivetti Manoukian, 1988).
- Estimarea eficacitdlii (adici a valabilitltii intervenliei efectuate) gi a eficienlei
(raportul dintre costuri, durati qi rezultate).Eficacitateaunei intervenlii este evaluatl pe
bazarezultatelorcare, in cadrul asistenlei9i imbundtSfiriistdrii de slnltate a unei populalii,
sunt oblinute gratie aplicdrii unor criterii definite Ei a unor tehnici operative. Aceasta
presupune: a) cunoagtereastdrii de sdnitate a populaliei, indispensabilSpentru a putea
releva eventualelemodifictrri aptrrute in urma unor intervenfii specifice; b) relevarea
efectelor intervenliilor, analizAnd func{ionareacantitativd gi calitativi a serviciilor gi
demonstrdndo relafie cauzl - efect intre tipul de intervenlie realizat, modificdrile ce pot
fi ilregistrate qi stareade sdnltate a populaliei observate.
In acestcaz, fundamental5este distinclia dintre obiectiveleflnale ce pot fi urmlrite pe
o perioadl lungi (intr-un proiect de reabilitarear fi autonomiapacientulul) gi obiectivele
intermediare(atenuaresau remisiunea simptomelor,o mai mare capacitatea pacientuluide
a se ingriji singur).
In schimb, prin eficienld este definitd capacitateade a atinge obiectivele stabilite
dinainte cu o miniml cheltuial5de resursemateriale gi umane, agadarcu costuri minime.
Termenii de eficienld qi ineficienl5 pot fi utilizali in sens larg ori de cite ori folosirea
serviciilor este raportat[ la resurseleangajate; astfel, in cadrul eficienlei intrl gi aga-zisa
,,productivitate",adicl rela[ia dintre volumul prestaliilor efectuategi costurile inregistrate
(Morosini, 1982).
Metoda folositi in mod tradilional de cltre economigtieste analiza axatl pe costuri-
-beneficii exprimate in termeni monetari; dar acest lucru pune probleme importante in
domeniul specific al intervenliilor socialegi sanitare.Poatefi simplu si evaluezicosturile
anumitorprogramein funclie de cheltuielileflcute, de exempludaci e vorba de cumplrarea
de resursematerialesau de angajareapersonalului; in schimb, e cevamai complicat sI 1ii
cont gi de varia[ia costurilor in timp sau de cheltuielile impuse de efectelecolateraleale
programului. Apoi, cu mult mai greu este si atribui o valoare monetari beneficiilor
obtinute cdnd e vorba de prevenireadificultdtilor tinerilor, de dezvoltareasprijinului social
sau de promovareasInltltii mentale.
De aceea,au fost elaboratealte metodecare le integreazdpartial pe cele existente,aga
cum e metoda numit6 cost-effectiveness analysis, care se bazeazdpe raportul dintre
98 TEORII $I METODOLOGII

evaluarea monetartr a costurilor gi estimarea non-monetarl a benehciilor, efectuati cu

ajutorul unor indicatori adecvali (de exemplu, numirul de vieti salvdtdiftfrfii de satisfacere
a buntrstirii subiective; c/. Francescatogi Ghirelli, 1988).
Toate acesteaarati cdt de complexe sunt operaliile ce uebuie efecruarc, dar int6i de
toate demonstreazdimportanla gi delicateteatemelor abordate; de altfel, meriti sl subli-
niem c[ aceasti evaluarenu e obiectivd, tot a$acum evaluareadatelor nu se face independent
de valori (Castelfranchi,1985; De Girolamo, 1993).Aga cum Rappaport(1977) subliniase
deja, activitatea de cercetare comport[ in mod necesardecizii luate pe baza cercetitorului
gi implic[ la diverse niveluri opliunile, postulatele Si interprettrrile acestuia.Aga se explicl
de ce, nu de puline ori, apar in literatura de specialitate evalulri identice fdcute pentru a
sprijini politici foarte diferite intre ele (pentru analiza unor experienp de evaluare in
serviciile sociale gi sanitare, a se vedea recentul volum ingrijit de Vecchiato, 1995b).

2.6. Cercetarea calitativi

Importanla recurgerii la metode calitative in diversele faze ale unei cercet2lrieste de-acum
un fapt bine stabilit de literatura de specialitate, unde este subliniati oportunitatea folosirii
unor metode cantitative qi calitative, dati fiind complementaritatealor, pentru a obline un
cadru mai fidel al situaliei ce trebuie examinate gi pentru a evita limit5rile pe care le
presupuneutilizarea unei singure metode (Hines, 1993). O caracteristicl distinctivtr a celor
doul tipuri de metode rezidtr in faptul cI metodele cantitative au fost dezvoltate mai ales
pentru verificarea sau confirmarea unor teorii, in timp ce metodele calitative au fost
elaborate in special pentru descoperireagi lansarea unor ipoteze.
Nu trebuie str uitim c5, in timp ce pdntr in anii '70 cercetareacalitativtr a fost utilizatl
intr-o formtr ,,slabtr", adic[ servea in fazele preliminare la descrierea unui fenomen qi la
ghidarea formultrrii unor ipoteze de lucru, direcgionind perfec[ionarea instrumentelor din
faza cantitativi, ulterior, s-a consolidat o a doua abordare menittr str pund in evidenl5
particularititile, avantajele$i funcdile cercettrrii calitative, mai ales in cadrul unor investi-
gatii pentru cunoagtereaopiniilor Ei a reprezentirilor populagiei,pentru relevareamotivelor
de satisfaclie ale beneficiarilor unui serviciu sau a motivelor unei eventualenereuqitea unei
intervenlii.
De fapt, cercetarea calitativ[ a elaborat o gam[ ampl[ de metode care sunt produsul
unei logici complexe axate pe trei dimensiuni: finalit5lile investigaliei, obiectele supuse
observaliei gi procedurile pentru culegerea de date (Bosio, 1994). Finalitdlile pot avea o
orientare descriptivd, menitd si furnizeze o reprezentarefenomenologic[ a obiectului de
studiu, a propriettrlilor sale gi a relaliilor cu alte obiecte din cdmpul de investigagie;
interpretativd, cdnd incearc[ sI explice manifestarea unui fenomen pe baza unor criterii
teoretice ; sauproiectivd, cdnd tinta.o constituie furnizarea de solulii pentru o problemd gi
contributia la formularea unor ipoteze de intervenfie.
in ceea ce privegte obiectul observagiei,se poate face distinclia intre lucruri (artefacte
culturale sau texte, cum sunt mesajgle, relattrrile verbale, jurnalele, filmele) gi persoane
(indivizi, cupluri, familii, grupuri naturale sau construite ad-hoc).
Procedurile pentru culegerea de date se pot baza pe observarea directtr a unor com-
portamente sau materiale : pe interacliunea verbaltr dintre cercettrtor gi subiect (interviuri,
colocvii), pe activarea unor rlspunsuri la stimrlli prestabilili. Aga se explic[ de ce lista
tehnicilor de cercetare calitativtr este mai degrabtr lungtr qi eterogentr, cuprinzdnd, de
exemplu, in afar[ de instrumentelecele mai traditionale - cum sunt interviurile individuale
gi de grup (mai ales cu grupuri tbcus) ori tehnicile de observalie -, qi examenul unor
documente, studiui cazurilor, pove$lile de viall sau analiza conversatiilor.
 INSTRUMENTE
CONCEPTUALE
$I METODEDE CERCETARE gg

O alti probleme cruciale a cercetlrii calitarive este artffztrtatelor: indiferent

de
:ehnica folositS, cercettrtorulse glsegte in fala unui volum impresionant
de materiale
-mun1i de date") provenite din transcriereainterviurilor, din documenteleculese, din
naterialelefilmate carese acumuleaziin cantitdli mari gi in formatenon-standard.
Trecerea
Je la materialelede acesttip la date compatibilecu verifictrrile prin metode
Etiin{ificeeste
;u siguran[tranevoioasl, dar numai dactr rezolvl acest aspeci cercetarea
calitativl are
rosibilitateade a se prezentaca practicdgtiinlificl, lichidAndiotodatl acuzaliilede
acrivitare
szoterice5i inefabil5 (ibidem). S-au flcut multe in aceasrdprivinll gi
astdzi dispunemde
nanuale aplicative, de experienlelesolide ale multor autori caie propun
modalitlli de
;odificare a datelor, utilizAnd criterii clare gi practice pentru identificareaqi
interpreiarea
unor unitSli de analiztrgi a unor categorii sau chiar ptogramecomputerizatep.ntru
analiza
de texte (Miles gi Huberman, 1994; Denzin Ei Lincoln, lgg4).
Un exempluinteresanteste metodasau abordareadenumiti
,,groundedtheory', lansatl
de Glasergi Strauss(1967; Strauss,1987).Acesttermense referl la teoria
derivat5in mod
mductiv din studiul fenomenuluipe care il reprezintd,adici estedescoperitl,
dezvoltati gi
|erificatd in mod provizoriu printr-o culegeresistematici de
date 9i prin analizadatelor
pertinente in raport cu acel fenomen (Strauss gi Corbin, 1990).
Eiist5 deci o relafie
reciproctr intre culegerea de date, analiz1 gi teorie.
Scopul cercetlrii nu este verificarea unei teorii, ci construirea unei
teorii: aceasta
implictrinterpretareadatelor pentru cd dateletrebuie conceptualizate,iar
conceptelelegate
intre ele pentru a alcltui o descriereteoreticl a realitdlii. Aceastdformulare
teoreticl nu
trebuie..folositrdoar pentru a explica o realitate datr, ci serve$tegi
la furnizarea unor
indicatriide acfiune. Pentru a face aceastdmuncd, e nevoie de o
,,sensibilitateteoreticd,,
rtheoreticalsensitiviry),adicl de o capacitatede a sesizace
esteimportant in acele date gi
de a le conferi o semnificalie; e o capacitatece derivtr din eiperienla
personald ii
profesionald,din cunoagterea aprofundatli lucrdrilor de referint5 9i carepoatefi dob6ndittr
chiar in timpul procesului cerceterii printr-o continutrinteracliunl
cu ditele, pdstrAndun
echilibru continuu intre o atitudinecreativl in avansarea unor ipotezein privinia datelor.gi
o atitudine scepticl in privinla ipotezelorgi a explicaliilor avansatepAnd
in ,.rl *on'.ni,
considerdndu-ledeci provizorii gi supuseunor confirmrri ulterioare pe
mdsurl ce datele
sunt culese.
in.g-rounded tleory,.anariza se compune din trei tipuri principale
. de codificare:
deschisl,axiall gi selectivl.
coding esteprocesulanalitic prin care sunt identificateconceptele, qi
.,Op1n ca proprie-
tnFle$i dimensiunilelor: procedurileanaliticeprincipaleconstauin
extragereainformaliilor
din date, in efectuareade confruntdri pentru ciutarea aseminlrilor gi
a diferenfelor dintre
diverseleevenimentegi fenomene.Evenimentesimilaresuntetichetategi grupate
in categorii.
Axial coding este un ansamblude proceduri prin care datele sunt iecombinate
inlr-un
mod nou dupl codificareadeschis5,realizAndu-seconexiuni intre
categorii. Aici, focali-
zarease face pe condiliile care au dat naqtereunui fenomendat; pe
contextul in care este
lnserat.; pe strategiile de a.cliune/interacliune prin care este geslionat gi controlat gi pe
consecin[eleacestorstrategii. in timp ce in caiul primului tiide codificare
sunt pup in
evidentrtr categorii specifice(de exemplu,durerea,gistiuneadurerii, imagineacorpului),
in
cadrul celui de-al doilea tip sunt clutate relaliili dintre subcategorii
in interiorul unui
model paradigmaticcare definegteurmtrtoarelelegtrturi: a) condigiic
auzale; b) fenomen;
c) context; d) condi(ii modificatoare; e) strategii de acliune/interacliune
; fl consecinle.
Codificarea selectivd constr in procesul de seleclie a categoriei sau
a fenomenului
central, in evidentiereaunei ,,storyline" (aLtfelspus, conceptualzarea
fenomenuluisupus
analizei),legdnd-osistematicde celelaltecategorii,valid6ndielaliile
oblinuteqi descoperind
lOO TEORII$I METODOLOGII

acelecategorii care au nevoiede preciziri ulterioare. De exempSr$c;lcetarea.prezentatd

de Straussgi Corbin (ibidem) dedicatdunor lemei gravtde atlnse de o maladle croruca'
tema principaltr s-a dovedit a fi gestiunea ,,factorilor de risc" asociali cu sarcina/boala,
vlzuti ins[ prin prisma femeilor, qi nu conform categoriilor medicinei oficiale ; motivatia
de bazi a tufuror femeilor intrebate dacd iSi asumd un rol intr-o gestionare activa era
extrem de puternica doringl de a avea un copil sdndtos.
Strauss gi Corbin (ibidem), in lucrarea lor, indicl apoi in mod foarte clar, printr-o
bogati serie de exemple, toate procedurile utile pentru efectuarea acestor codificiri,
avertiz6ndul totodatd pe cercet5torul aspirant sd nu le aplice automat sau mecanic, ci
flexibil. intr-adevf,r, tehnica principali constf, in a-\i pune tntrebdri de-a lungul intregului
proces al cercetlrii, in interogareadatelor (cine, ce, cdnd, unde, cum 9i de ce) in legdturi
cu un anumit eveniment sau fenomen ales ca obiect de studiu.

Indicafii bibliograficepentru aprofundiri ulterioare

O analizl documenrati gi exhaustivI a principalelor concepteale psihologiei comunit5lii

esre dezvolrattrin Orford (1992; trad. it., 1995). Aplicafii ale diverselor concepte la
experienleconcrete de lucru in comunitate, cu o scurtl introducere teoreticd, sunt continute
in volumul ingrijit de Francescato,Leone qi Traversi(1993).
Tematica procesului de empowerment este abordati pe larg in lucrarea lui Piccardo
(1995), dedicatl mai ales analizeiconceptelor de empowerrnenrindividual 9i organizatoric,
sprijinitd pe o vastf, bibliograhe. Un punct de referinl5 precis in panorama italieneascl sunt
apoi lucririte lui Bruscaglioni (1994) qi studiile aplrute in Quaderno Proposte Risfor.
in ceea ce prive$te tematica sprijinului social 9i a grupurilor de autoajutorare 9i ajutor
reciproc, in afir[ de volumele citate in text, semnalSmrevista Animazione Sociale (Gruppo
Abele Periodicl) in care apar permanent articole Si studii interesante,ca 9i multe analize ale
unor experienle ; semnal[m totodat[ revista Il seme e l'albero (Sdmdnla Si arborele),
periodiCcare apare o datl la patru luni, axat pe politicile sinltelii in comunitate (Institutul
bevoto din Florentra),unde apar multe contributii semnatemai ales de operatori privitoare
la marginalizare qi polidependenge.
O mentriuneparticularl meritf, colec[ia de volume editate de Centrul Erikson din Trento
unde au ap5rut itAt traduceri ale unor autori importanti precum Silverman gi Maguire, cdt
este acordatd
9i studii il" uno. autori italieni ca Folgheraiter 9i Donati. Multi atenlie
u""rtot teme $i in Collana Scienze sociali e servizi sociali (Coleclia $tiinge sociale 9i
servicii sociale) a Fundaliei Zancan din Padovaunde au ap[rut volume axate pe analiza
problemelor referiroare la minori (Verno, 1989), la adolescen[i (Maurizio gi Peirone,
igS+1, la familiile cu mulre probleme (Bianchi qi Vernd, 1995), dar gi unele consacrate
temei evalu[rii serviciilor (Vecchiato, 1995b).
pentru a aborda problemele metodologiei cerceterii, e mai bine ca studiul sd porneascd
de la unele texte de baz[ cum estecel al lui McBurney (1994; trad. it., 1996)sau lucrarea
semnattrde Ercolani, Areni gi Mannetti (1990). Aprofundlrile ulterioare se pot baza pe seria
de volume publicate de Sage(colectriaalbastrd)unde existl multe texte privitoare la metodo-
logia calitativ5. Indiclm in mod special manualul alcdtuit de Denzin qi Lincoln (1994)-
Bruna Zani