Sunteți pe pagina 1din 5

Tema 1 Romanitatea românilor în viziunea istoricilor

 Romanitatea unui neam este dată de descendenţa sa din poporul roman


 Romanitatea românilor = ideea despre descendenţa romană a românilor. Din ansamblul acestei categorii
mai fac parte o serie de idei înrudite şi adiacente cum ar fi: stăruinţa elementului roman în Dacia
postaureliană. unitatea de neam a românilor, latinitatea limbii române, esenţa romană a unor obiceiuri si
datini populare si conştiinţa românilor despre originea lor romană.
 La originea denumirii de vlah se află numele unui trib celt (volcae) amintit de Caesar în „De bello
Gallico”. Termenul a cunoscut apoi în limba germană o restrângere, referindu-se doar la locuitorii din
Peninsula Italică (wălchei).
 Termenul a cunoscut apoi diferite variante: vlah la bizantini şi la slavii sudici, voloh la slavii răsăriteni,
valachus în lumea latino-catolică, blach la unguri, unde s-a transformat rapid în olăh etc.
 Românii sunt un popor romanic (neolatin), al cărui proces de formare (etnogeneză) a cunoscut trei
etape:
1. Existența civilizației geto-dace, supusă cuceririi romane, în urma războaielor daco-romane dintre anii
101-102 și 105-106;
2. Sinteza daco-romană, realizată în urma procesului de romanizare;
3. Desăvârșirea etnogenezei în urma contopirii populației daco-romane cu migratorii slavi în sec. V-VII.

1. Civilizația geto-dacă se dezvoltă în timpul regelui Burebista (82-44 î.Hr.), primul unificator al triburilor
geto-dace, și atinge apogeul în timpul lui Decebal (87-106), cel care a refăcut unitatea statului dac și în timpul
căruia Dacia a fost cucerită de romanii conduși de împăratul Traian.

2. Romanizarea geto-dacilor a fost realizată pe parcursul mai multor secole și a cunoscut mai multe etape:
• Cea inițială (sec. I î.Hr.-sec. II d.Hr.), începută în Dobrogea (Moesia), primul teritoriu getic ajuns sub
stăpânire romană (sec. I î.Hr.)
• Cea oficială (106-271/274), realizată prin intermediul factorilor oficiali de romanizare (administrația și
armata) și al factorilor neoficiali (coloniștii, veteranii, dreptul, urbanizarea, învățământul etc.). În procesul de
romanizare, un rol important l-a avut și creștinismul, răspândit în limba latină.
• Cea postaureliană (sec. III-VII), în timpul căreia se produce și romanizarea dacilor liberi, care nu fuseseră
integrați în provincia Dacia.

3. Desăvârșirea procesului de formare a poporului și a limbii române s-a realizat în condițiile continuității
daco-romane (după retragerea aureliană) și venirea migratorilor slavi (sec. V-VII)
Etnogeneza românească a durat mai multe secole (II-VIII), românii formându-se atât la nord de Dunăre, cât și la
sud de Dunăre, unitatea lor fiind compromisă de trecerea slavilor la sudul Dunării

Limba română
Caracterul limbii române este și el unul neolatin, cum o demonstrează și structura acestei limbi care conține:
– strat latin (60%)
– substrat traco-dacic (10 %)
– adstrat slav (20%)
– preluări din alte limbi (10%)
 în perioada de formare a limbii române, fondului latin i s-au adăugat cuvinte împrumutate din limbile
popoarelor migratoare. O influenţă mai accentuată a rezultat din contactul cu limbile slave, mai ales
cu cea sud-slavă, care a devenit, în secolele IX-X, limba liturgică (limba în care se slujeau liturghiile în
1
biserică) şi mai târziu şi limba de cancelarie (limba în care erau redactate documentele oficiale ale
statului). Slavona a jucat pentru regiunile balcano-dunărene un rol apropiat de cel pe care latina l-a jucat
în Occidentul medieval.

După așezarea slavilor la sud de Dunăre, limba română cunoaște și ea o fragmentare în mai multe dialecte:
– dialectul nord-dunărean (daco-roman)
– dialectele sud-dunărene (aromân/macedoromân; istroromân; meglenoromân).

A Teoria imigraționistă

Au fost formulate două teorii în legătură cu etnogeneza românilor: cea autohtonistă și, respectiv, cea
imigraționistă.

 Pentru populaţia majoritară din Transilvania, secolul XVIII a reprezentat momentul luptei pentru
drepturile politice refuzate secole de-a rândul de „naţiunile privilegiate".
 în 1791 a fost elaborat „Supplex Libellus Valachorum”, în care se subliniază că românii sunt cei
mai vechi locuitori ai Transilvaniei, fiind urmaşi ai coloniştilor lui Traian. Tot în această perioadă
reprezentanţii Şcolii Ardelene susţin ideea originii latine a românilor.
 În secolul al XVIII-lea romanitatea românilor devine o armă politică în contextul luptei pentru
drepturi a românilor din Transilvania.
 – Reprezentanții Școlii Ardelene (Inochentie Micu-Klein, Samuil Micu, Gheroghe Șinai, Petru Maior,
Ion Budai-Deleanu) au promovat idea originii latine (chiar exclusivă) a poporului român, a vechimii și a
continuității acestuia pe meleagurile carpato-danubiano-pontice. Aceste idei s-au regăsit într-un
memoriu înaintat de Școala Ardeleană Curții de la Viena în 1791, intitulat Supplex Libellus
Valachorum.-sintetiza principalele cereri
 -ștergerea numirilor odioase și jicnitoare de tolerați
 Să I se dea națiunii locul pe care l-a avut ȋn viața politică ȋn Evul Mediu
 Reprezentarea proporțională ȋn Dietă și ȋn funcții

A1 Franz Sulzer
 în această atmosferă a fost lansată „teoria imigraţionistă” a lui Franz Sulzer, 1781 “Istoria Dacilor
Transalpini”- potrivit căreia românii nu se trag din coloniştii romani din Dacia
 ,românii s-au născut ca popor la sud de Dunăre, într-un spaţiu neprecizat, undeva între bulgari şi
albanezi, de la care au preluat influenţe de limbă, precum şi credinţa ortodoxă.
 De aici, ei au emigrat către mijlocul secolului XIII în nordul Dunării şi Transilvania, unde îi vor găsi
stabiliţi pe unguri şi saşi.
 Prin teoria sa, Franz Sulzer sfida părerea unanimă din cultura şi ştiinţa istorică europeană, care-i
considera pe români cei mai vechi locuitori ai Transilvaniei, urmaşi ai romanilor lui Traian.
 !!!Scopul lansării teoriei era limpede: anularea argumentelor istorice ale românilor în lupta
politică din Transilvania şi justificarea privilegiilor deţinute de maghiari, săşi şi secui, precum şi a
statutului de „toleraţi" atribuit românilor.
 Maghiarul Bolla Marton, care afirmă în sec. XVIII că românii sunt de origine bulgară, de unde li se
trage și denumirea de “volohi”
 După realizarea dualismului austro-ungar (1867), imigraţionismul este readus cu şi mai multă tărie în
dezbaterile istoricilor de către un geograf austriac, Robert Roesler. Teoria lui Sulzer este reluată şi

2
îmbogăţită într-o lucrare ce va deveni fundamentală pentru adversarii continuităţii, iar teoria
imigraţionistă va fi denumită teoria roesleriană.

A2 Teoria roesleriană
 a fost emisă de austriacul Robert Roesler, în lucrarea sa apărută în 1871 intitulată “Studii
românești. Cercetări asupra istoriei vechi a românilor”
 Ideile de bază ale teoriei erau:
1. Dacii au fost exterminaţi în timpul războaielor daco romane. Ideea era preluată dintr-o lucrare
scrisă în sec. IV de Eutropius: Dacia viris fuerat exhausta
2. romanizarea nu s-a putut realiza în cei 165 de ani de stăpânire romană
3. maghiarii au găsit la venirea lor în Transilvania o „terra deserta”
4. După 274 s-a retras la S de Dunăre toată populaţia
5. Dispariţia hidronimelor şi toponimelor
6. Poporul român s-a format în Pen. Balcanica , în prezenţa slavilor , datorită :
a. prezenţei ad-stratului slav
b. în lb. Romana şi albaneză există cuvinte comune
c. absenţa din lb. Romana a ad-stratului germanic
d. confesiunea ortodoxa , asemeni slavilor
7. Românii ca popor, se vor stabili la N. de Dunăre în sec. XIII
8. românii sunt un popor de păstori nomazi
9. lipsa izvoarelor istorice care să ateste existenţa românilor la nord de Dunăre înainte de sec. XIII

Istoricul Lucian Boia sublinia că „negarea continuităţii româneşti şi aducerea românilor la sud de
Dunăre a corespuns evident obiectivelor austro-ungare în secolele al XVIII-lea şi al XlX-lea, continuând să
fie un punct de dogmă în istoriografia maghiară de astăzi, cu scopul de a asigura maghiarilor primatul
cronologic în Transilvania”.

B Teoria continuității-argumente

Teoria autohtonistă (continuităţii) subliniază originea latină și vechimea românilor pe aceste meleaguri;
a fost susținută atât de istoriografia românească, cât și de cea străină.

B1 Primii autori care au susținut-o au fost cei străini:


 împăratul bizantin Mauricius, în lucrarea sa “Strategikon” (sec. VII), atestă pentru prima oară
populația de la nordul Dunării, denumită cu termenul de romani;
 împăratul bizantin Constantin VII Porfirogenetul, în lucrarea sa “Despre administrarea imperiului”
(sec. X), vorbește despre originea latină a populației romanice de la gurile Dunării;
 cronicarul maghiar Anonymus, care a scris la curtea regelui Bella III “Gesta Hungarorum” (Faptele
ungurilor, sec. XII), susține că atunci când ungurii, conduși de șeful lor, Tuhutm, au ajuns în
Transilvania (sec. IX-X), i-au găsit acolo pe români și pe slavi;
 maghiarul Simon de Geza arată, în “Faptele hunilor și ale ungurilor” (sec. XIII, că ungurii i-au găsit, la
venirea lor în Pannonia, pe români).
 Poggio Bracciolini (sec. XV)
 -primul umanist italian care afirma originea romană a poporului român.
 Afirma continuitatea elementului roman în Ţările Române, locuite de o populaţie romană de la
Traian încoace şi care nu si-a pierdut uzul limbii latine, transformată în limba română.
3
 Era prima dată când s-a argumentat latinitatea limbii române cu probe culese direct din spaţiul
românesc de la cunoscători ai limbii latine.
 Enea Silvio Piccolomini (Papa Pius II) XV şi-a cules informaţiile de la misionarii dominicani si
franciscani. A influenţat ca niciun alt istoric din epocă, opiniile despre originile romane ale poporului
român
 Antonio Bonfini-Decadele-XV românii sunt urmaşii coloniei şi ai legiunilor romane din Dacia; acest
adevăr e dovedit de limba lor romană, pentru care românii s-au luptat, ţinând la ea mai mult decât la
propria lor fiinţă
 împăratul austriac Iosif II (sec. XVIII) consider că românii sunt “cei mai vechi și mai numeroși
locuitori ai Transilvaniei”;
 istoricul englez E. Gibbon (sec. XVIII) afirmă că Dacia a continuat să fie locuită de daci și după
cucerirea ei de către romani;
 cărturarul sas J. Troster (sec. XVIII) susține că românii sunt “cei mai vechi locuitori ai acestei țări”.

B2 Istoriografia românească aduce argumente în favoarea teoriei autohtoniste prin autorii de mai jos:

 Nicolaus Olahus care, în 1536, subliniază unitatea de neam și continuitatea românilor;


 Sasul Johannes Honterus care, în 1542, numește “Dacia” întreg teritoriul locuit de români;
Sec. XVI-XVIII – Grigore Ureche în “Letopisețul Moldovei” arată originea latină a limbii române și
unitatea de neam;
 Miron Costin accentuează originea latină a poporului și a limbii române, în “Letopisețul Țării
Moldovei”;
 Dimitrie Cantemir, în “Hronicul vechimii romano-moldo-vlahilor” (1722), reliefează originea latină a
românilor.

 Sec. XIX-XX – reprezentanții școlii istorice moderne: A.D. Xenopol, Bogdan Petriceicu-Hasdeu,
Dimitrie Onciul, Ion Bogdan, Nicolae Iorga, Gh. I. Brătianu, David Prodan și alții.

 Teoria lui Roesler a fost combătută cu succes de lucrările istoricilor B. P. Hasdeu și A.D.
Xenopol.
 Contraargumentele lui A.D. Xenopol au fost prezentate în lucrarea “Teoria lui Roesler. Studii
asupra stăruinței românilor în Dacia Traiană” (1884)
 . Principalele argumente ale acestei lucrări sunt:

1. Nici un izvor antic nu a precizat faptul că dacii au fost exterminaţi în războaiele cu Traian
2. Toponimele şi hidronimele dacice sunt păstrate şi sub stăpânire romană
a. Toponime : Napoca , Apullum , Potaiisa , Drobeta
b. Hidronime : Danubius , Pyertus , Alutus, Somus
3. Perioada de 165 de ani a fost suficientă pentru impunerea elementului romanic , fiind ştiut faptul că
unele popoare s-au romanizat în mai puţin de 100 de ani
4. Existenţa cuvintelor slave în lb. Romana este justificată de convieţuirea româno-slava în sec. VI-VII , iar
existenţa confesiunii ortodoxe se explică prin influenţele culturale din S-E Europei , din partea
Bizanţului
5. Caracterul nomad explicat prin păstoritul transhumant

4
6. Roesler invoca apropierea dialectelor daco-române şi moravo-romane . Acest lucru ţine tot de o
existenţa iniţială a unei romanităţi orientale puternice din spaţiul N Dunărean.
7. Cuvintele comune din albaneza şi română este explicată prin vechiul fond indo-european tracic.
8. Nici o sursă istorică nu afirmă stabilirea unui popor la S de Dunăre.

Teoria imigraţionistă a fost combătută în mod viguros de istoricii români, începând cu cei din Şcoala
Ardeleană şi până azi, precum şi un însemnat număr de mari istorici străini ca: E. Gibbon, Th. Momsen, J.
Jung, C. Patsch etc

Negarea continuității românești s-a regăsit și în secolele XIX-XX, mai ales după realizarea României Mari.
Istoriografia românească a contracarat această tendință prin opera științifice importante:

– Vasile Pârvan – “Getica” și “Începuturile vieții romane la gurile Dunării” Sec XX


– Nicolae Iorga – “Istoria românilor”
– Gh. I. Brătianu – “O enigmă și un miracol istoric: poporul român”

C1 Politizarea ideii romanitătii românilor-A da character politic, a interpreta politic

 Domnia lui Mihai Viteazul a marcat o epocă în istoria românilor, dar şi în cea a ideii romanităţii lor.
 Stăpânirea lui Mihai Viteazul în Transilvania i-a atras însă ostilitatea nobilimii maghiare, reflectată
puternic în izvoarele vremii. Această schimbare de atitudine a nobilimii maghiare se poate
exemplifica cu un caz tipic, cel al lui Ştefan Szamoskdzy (1565-1612).
 în timpul studiilor sale umaniste la Heidelberg şi Padova a publicat o lucrare (1593) în care a dedicat
un capitol Daciei romane, unde scria că românii sunt urmaşii romanilor, descendenţa lor fiind
atestată de limba acestora, care s-a desprins din limba latină. Umanistul maghiar a suferit mult
în timpul stăpânirii lui Mihai Viteazul în Transilvania. La moartea domnitorului a compus un epitaf
în care-l judeca aspru pe Mihai („Nero versus'). Schimbarea de atitudine s-a manifestat şi în privinţa
opiniei sale în privinţa românilor: ei nu mai erau înrudiţi şi nici urmaşi ai romanilor.

C2 Politizarea ideii romanitătii românilor ȋn sec XX

 După al Doilea Război Mondial, când atât Ungaria, cât şi România au devenit state-satelit ale URSS,
teoriile staliniste despre caracterul „imperialist” al stăpânirii sclavagiste romane şi despre importanţa
civilizatoare a slavilor în istoria Europei au modificat dramatic întregul context istoriografic.
 Mihai Roller a devenit istoricul oficial al regimului. Ȋn manualul de istorie a României (1947) Roller şi
colaboratorii săi negau romanitatea românilor, exagerând rolul elementului slav în etnogeneza
românească. Ȋn condiţiile în care comuniştii români s-au îndepărtat treptat de URSS, aceste teze au fost
abandonate
 în acţiunea sa de consolidare a puterii obţinute în 1965, N.Ceauşescu a declanşat o mare operaţie de
reînviere a sentimentului naţional al românilor.
 ideologia şi istoriografia oficială au ajuns să fie dominate de teorii care minimalizau aportul
factorului roman, din nou denunţat ca asupritor, de astă dată în favoarea civilizaţiei locale a geto-
dacilor..
 dacii sunt primul popor din lume PROTOCRONISM
 Ceausescu este urmașul lui Burebista