ORATORIUL DE

CRĂCIUN
JOHANN SEBASTIAN BACH

ALEXIA SUCIU
CLASA 10 B
Johann Sebastian Bach (1685 - 1750) a fost un
important muzician și compozitor german din
epoca barocă. Este considerat unul dintre cei mai
mari compozitori din toate timpurile. În plus, a fost
admirat pentru că a fost un mare organist și expert
în crearea acestor instrumente.
Bach era membru al unei celebre familii de
muzicieni din nordul Germaniei. El a fost
recunoscut pentru că a creat Concerte din
Brandenburg, Pasiunea după Sfântul Matei,
Liturghie în do minor și multe alte capodopere ale
Bisericii și muzicii instrumentale.
Gusturi pentru organ
Vocea lui s-a deteriorat vizibil fără niciun motiv
aparent, așa că a decis să se aplece în alte
În 1703 a devenit membru al
ramuri ale muzicii. A rămas în Lüneburg,
orchestrei Johann Ernst (Duce de
deoarece acest oraș era un mic centru muzical.
Weimar), deși nu se știe cum a ajuns
A început să studieze muzica singur în biblioteca
acolo. Cu toate acestea, șederea sa
școlii sale, unde a devenit interesat de
în orchestră a fost temporară; Bach
compozițiile ecleziastice.
se interesase de unul dintre
În timpul studiilor muzicale independente, el l-a
organele care se construiau în
ascultat pe organistul și compozitorul german
Biserica Nouă din Arnstadt,
Georg Böhm, aceasta fiind una dintre primele
Germania.
sale influențe pentru studiile sale ulterioare de
organ. În 1702 devenise deja un organist destul
de competent.
 ORATORIUL DE
CRACIUN
A fost compus pentru Crăciunul din 1734 și incorporează muzică din
compoziții mai vechi, inclusiv trei cantate seculare compuse în 1733 și 1734
și o cantată de biserică , acum pierdută. Data este confirmată de Bach în
manuscris. În afară de 1734, lucrarea nu a mai fost interpretată până în 1857
când a fost interpretată de Sing-Akademie zu Berlin sub bagheta lui Eduard
Grell. Oratoriul de Crăciun este un exemplu sofisticat de parodie muzicală.
Autorul textului este necunoscut, deși un colaborator frecvent al lui Bach
pentru oratoriile sale era Christian Friedrich Henrici (Picander).
Lucrarea aparține unui grup de trei oratorii compuse spre sfârșitul carierei lui
Bach în 1734 și 1735 pentru sărbători importante, celelalte două fiind
Oratoriul de Înălțare și Oratoriul de Paști. Toate sunt parodii ale unor
compoziții mai vechi, deși Oratoriul de Crăciun este de departe cea mai
lungă și complexă lucrare.


Instrumentație
Partea I
Trei trompete, timpane, două flaute, două oboe d'amore,
două viori, violă și basso continuo
Partea II
Două flaute, două oboe d'amore, două oboe da caccia, două
viori, violă și continuo
Partea III
Trei trompete, timpane, două flaute, două oboaie, două oboe
d'amore, două viori, violă și continuo
Partea IV
Doi corni, două oboaie, două viori, violă și continuo
Partea V
Două oboe d'amore, două viori, violă și continuo
Partea VI
Trei trompete, timpane, două oboaie, două oboe d'amore,
două viori, violă și continuo

Interpretare
Oratoriul a fost compus pentru a fi interpretat în cele șase zile de sărbătoare din sezonul de
Crăciun 1734/1735. Partitura originală conține indicații și cu privire la când să fie interpretată
fiecare parte. A fost compusă pentru a fi interpretată în cele două biserici importante din Leipzig:
Biserica Sfântul Toma și Biserica Sfântul Nicolae. După cum poate fi observat, lucrarea a fost
interpretată integral doar în Biserica Sfântul Nicolae:
25 decembrie 1734: Prima parte - "dimineața devreme" la Sfântul Nicolae; "după-amiaza" la
Sfântul Toma
26 decembrie 1734: Partea a doua - dimineața la Sfântul Toma, după-amiaza la Sfântul
Nicolae
27 decembrie 1734: Partea a treia - dimineața la Sfântul Nicolae
1 ianuarie 1735: Partea a patra - dimineața la Sfântul Toma, după-amiaza la Sfântul Nicolae
2 ianuarie 1735: Partea a cincea - dimineața la Sfântul Nicolae
6 ianuarie 1735: Partea a șasea - dimineața la Sfântul Toma, după-amiaza la Sfântul Nicolae