Universitatea de Stat din Moldova.

Facultatea Relații Internaționale Științe Politice și

Administrative. Departamentul Relații Intermaționale.

Eseu
Tema: CEDO și RM: probleme, dificultăți și perspective
Curs: Organizații Internaționale

A realizat: Postovan Tinia, gr 201 RI

Coordonator: Nicolăescu Irina, lector universitar

Chișinu, 2021
 Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO), adesea numită informal "Curtea de la
Strasbourg", a fost creată pentru sistematizarea procedurii plângerilor în materia drepturilor
omului provenite din statele membre ale Consiliului Europei. Misiunea Curții este să vegheze la
respectarea prevederilor Convenției Europene a Drepturilor Omului și a Protocoalelor
suplimentare de către statele semnatare. Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu trebuie
confundată cu Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) care are sediul la Luxembourg și
este însărcinată cu soluționarea problemelor referitoare la dreptul Uniunii Europene.
Sistemul de protecție a drepturilor și libertăților fundamentale introdus de Convenția
Europeană a Drepturilor Omului (Convenția) se întemeiază pe principiul subsidiarității. Este, în
primul rând, de competența statelor părți la Convenție să garanteze aplicarea acesteia, iar Curtea
Europeană a Drepturilor Omului (Curtea) nu trebuie să intervină decât atunci când statele nu și-
au respectat obligațiile. Controlul exercitat la Strasbourg este activat, în principal, prin
intermediul cererilor individuale, cu care Curtea poate fi sesizată de către orice persoană, fizică
sau juridică, aflată sub jurisdicția statelor părți la convenție. În Republica Moldova, Convenția
Europeană pentru Drepturile Omului a intrat în vigoare la 12 septembrie 1997. Începând cu 1
noiembrie 1998, fiecare cetăţean al Republicii Moldova, de pe ambele maluri ale râului Nistru,
are acces la instituţia europeană de justiţie.
Perpectivele principale ale CEDO în cadrul Republicii Moldov sunt: protecţia drepturilor
omului, democraţiei pluraliste şi a statului de drept; asigurarea conştientizării şi avansarea
dezvoltării identităţii şi diversităţii culturale ale Europei; identificarea soluţiilor pentru
problemele cu care se confruntă societatea europeană: discriminarea minorităţilor, xenofobia,
intoleranţa, clonarea umană, terorismul, traficul de fiinţe umane, crima organizată şi corupţia,
criminalitatea cibernetică, violenţa împotriva copiilor etc.; consolidarea stabilităţii democratice
în Europa prin susţinerea reformelor politice, legislative şi constituţionale
Ca urmare, de-a lungul celor 17 ani după aderare, în cadrul cooperării multidimensionale pe axa
Chişinău Strasbourg, Moldova a beneficiat de un şir de proiecte de asistenţă din partea
Consiliului Europei, inclusiv de Programele Comune ale Consiliului Europei şi Comi- siei
Europene destinate Republicii Moldova, printre care evidenţiem: Programul comun pentru
susţinerea reformelor democratice (2004-2006); două Programe Comune pentru 2006-2009
privind sporirea independenţei, transparenţei şi eficienţei justiţiei şi în domeniul combaterii
corupţiei, spălării banilor şi finanţării tero- rismului; Programul comun privind independenţa şi
eficacitatea justiţiei (2011-2012).
Unele din problemele întâlnite intre Republica Moldova și CEDO este faptul că după numărul
de plângeri depuse la CEDO pe cap de locuitor, Moldova ocupă locul cinci din cele 47 de state
ale Consiliului Europei.
 O altă problemă este „Olaru și alții contra Moldovei" Începând cu anii 1990, în Moldova,
au fost adoptate câteva legi prin care statul a promis unor categorii de cetățeni că le va oferi
locuințe gratuite. Era vorba despre cei ale căror case cădeau sub incidența legii cu privire la
restituirea proprietăților expropriate în anii puterii sovietice, refugiații din Transnistria, polițiști,
judecători etc. Legile au fost adoptate, dar executarea lor era sub semnul întrebării din cauza că
nu erau bani pentru aceasta. Și cei care trebuiau să primească locuințe gratuite, dar nu le-au
obținut, au început să depună plângeri în judecată. Instanța decidea în favoarea lor, însă statul nu
executa deciziile judecătorești. Atunci, cetățenii au început să depună plângeri la CEDO. Astfel,
la CEDO s-au acumulat peste 300 de dosare de acest gen. CEDO a declarat Moldova vinovată de
neexecutarea deciizilor judecătorești în aceste dosare și a obligat statul să ofere locuințe
reclamanților. De asemenea examinând acest caz, CEDO a mai recomandat guvernului Moldovei
să elaboreze un mecanism care va permite cetățenilor să conteste neexecutarea deciziilor
instanței și tărăgănarea acestei proceduri.
O altă problemă este „Oferta Plus contra Moldovei" În anul 1998, compania a cerut prin
judecată ca statul să-i plătească pentru energia electrică pe care a livrat-o instituțiilor bugetare.
Trei ani mai târziu, Curtea Supremă de Justiție (CSJ) a emis o decizie definitivă în favoarea
„Oferta Plus", prin care a stabilit să i se plătească 20 milioane de lei. Ministerul Finanțelor
trebuia să achite această sumă pe parcursul a 10 luni, plătindu-i în fiecare lună câte 2 milioane de
lei. În anul 2006, pe numele directorului companiei a fost intentat un dosar penal. El a fost acuzat
de faptul că a prejudiciat statul cu 5 milioane de lei și că intenționează să prejudicieze cu încă 15
milioane. El a fost ținut în arest timp de trei luni. Acestea fiind doar câteva din problemele cu
care se confuntă Republica Moldova și această organizație. Spre exemplu pot să menționez și de
„Corsacov contra Moldovei" Unul dintre primele dosare pierdute de Moldova la CEDO în
articolul despre tortură a fost cazul lui Mihail Corsacov, un tânăr de 17 ani, care a fost bătut de
polițiști în anul 1998. Corsacov a fost reținut fiind suspectat de furt. În drum spre secția de
poliție, polițiștii au început să-l bată, continuând și în timpul interogatoriului. Atunci când el a
refuzat să recunoască vina, polițiștii l-au dus în pădure și i-au promis că-l vor împușca dacă nu
va recunoaște. În consecință, el a semnat mărturisirea. După ce a fost bătut, Corsacov și-a pierdut
auzul și a devenit invalid de gradul doi. Cei de la procuratură însă au refuzat să acepte plângerea
pătimitului și să examineze acest caz. În anul 2006, CEDO a declarat Moldova vinovată de
aplicarea torturii și de refuzul de a examina acest caz.
În concluzie pot afirma că urmarea deciziilor CEDO a fost îmbunătățit cadrul legal
național. În urma multor sesizări către Curte, s-au făcut reforme semnificative pentru a proteja
libertatea de întrunire, libertatea de exprimare, accesul la informație în Republica Moldova etc.
De exemplu, în februarie 2008 a fost adoptată o nouă lege privind libertatea de întrunire, care a
stabilit garanții mult mai puternice pentru dreptul de a organiza întruniri publice. Cele mai
importante cazuri ce vizează Republica Moldova sunt publicate pe pagina web a aniversării de
70 de ani și pe pagina de profil a țării de pe site-ul Curții Europene pentru Drepturile Omului.
Consiliul Europei și autoritățile moldovenești au convenit să desfășoare împreună mai departe,
prin programe de cooperare, reformele care vizează îmbunătățirea guvernării pe toate nivelurile,
combaterea corupției și spălării banilor, dezvoltarea independenței și eficacității sistemului de
justiție, lupta împotriva relelor tratamente și impunității, protejarea în continuare a drepturilor
persoanelor care aparțin minorităților, precum și a libertății mass-media și întărirea încrederii
între oamenii de pe ambele maluri ale Nistrulu. În ciuda dificultăților și porblemelor întîțnite,
cooperarea dintre cele două va contnua astfel încât să meargă spre o dezvoltare accelerată a
drepturilor omului, protejarea acestora dar și promovarea lor. Consiliul Europei și autoritățile
moldovenești sunt hotărâte să continue cooperarea pentru a asigura implementarea eficientă a
cadrelor legislative actuale și pentru a spori capacitatea instituțiilor naționale de a aduce
legislația și practica națională la un nivel mai apropiat de standardele europene, pentru a
promova drepturile omului, pentru a consolida statul de drept și pentru a asigura principiile
democratice de guvernare.