Sunteți pe pagina 1din 3

Comentarea unor versuri, strofe:

a) Algoritm
· Ideea centrală/ mesajul globul;
 
· Sugestia contextuală a imaginilor artistice și a figurilor de stil;
 
· Coerența textului redactat;

 b) Formule de utilizat:·

În conturarea atmosferei, scriitorul folosește o gamă variată de figuri de stil...


 
· Se creează senzația că...
 
· Implicarea afectivă este sugerată prin prezența ( figurilor de stil), sugerând ...
 · Tabloul prinde contur prin surprinderea unui detaliu...
· Această idee este susținută prin surprinderea unui detaliu ...
 
· Această idee este susținută la nivelul textului, atît prin ...
 
· Cuvântul (expresia) ... generează ideea ...

 c) Model
Ultima strofă a poeziei ”Ce șoptești atât de tainic ... ” de Mihai Eminescu începe cu motivul romantic al visului,
epitetul personificator ”Vis nebun” sugerând faptul că iubirea este un sentiment efemer,idee exprimată prin metafora
”florii”: ”Floarea care, rece cîntui-i”.
Speranța revigorării iubirii s-a stins, inversiunea ”deșarte vorbe!” și semnul exclamării ilustrând disperarea eului liric
care suferăpentru iubirea pierdută. Certitudinea eului liric este singulară, el își dorește să se poată elibera de chinurile
sentimentalui, idee exprimată printr -o exclamație retorică: ”Și eu știu numai atâta/C- aș doriodat*să mântui”.

În ceea ce privește prozodia, strofa este un catren măsura versurilor este de 8 silabe, iar ritmul este trohaic.

 
ELEMENTE DE PROZODIE

Prozodia (metrica) este ştiinţa grupării cuvintelor în unităţi ritmice.


Prozodia = parte a poeticii care se ocupă cu studiul versificaţiei. Urmăreşte componenţa

versurilor din punct de vedere al numărului silabelor, al cantităţii şi calităţii vocalelor din acestea,

al grupăriilor în unităţi ritmice.

Versul (lat. „versus” = întorsătură) = unitatea de bază a prozodiei. Un grup de cuvinte

cadenţatedupă anumite reguli, formând împreună o unitate metrică, un rând al unei poezii.

Poezia (gr. „poitis” = creaţie) = este alcătuită, în mod obişnuit, din mai multe versuri,

de obiceigrupate într-o strofă.

Emistihul= una dintre cele două jumătăţi de vers, separate prin cezură (pauza de la

jumătateaversului). „Sara pe deal // buciumul sună cu jale”.

Strofa = un ansamblu unitar într-o poezie format dintr-unul sau mai multe versuri, în

generaldespărţită printr-un spaţiu grafic de alte unităţi de acelaşi fel.= versurile într-o strofă sunt

unite atât prin ideea pe care o exprimă, cât şi prin elementele deversificaţie (ritm, rimă, măsură).

După numărul de versuri, strofa poate fi:

1.Monostih (monovers) - (un vers)ex. „Poeme într-un vers”, de Ion Pillat„Poemul într-un vers”:

„Un singur nai, dar câte ecouri în păduri”„Poetul”: „Stă încărcat de versuri ca toamnele de rod”

2.Distih (două versuri): „Oamenii mă-nvinuiesc / Că sunt tânăr şi iubesc”

3.Terţină sau terţet (trei versuri)

4.Catren (patru versuri)

5.Cvinarie (cinci versuri)

6.Sextină (şase versuri)

7. Polimorfe (de şapte, opt, nouă, zece, unsprezece sau douăsprezece versuri) septet, octavă,

nonă,decimă.
Refrenul = cuvânt, vers sau grupare de versuri repetate la anumite intervale (de obicei după

fiecarestrofă) spre a întări o anumită idee sau un anumit efect artistic.

Rima = potrivirea sunetelor finale din două sau mai multe versuri începând cu ultima

vocalăaccentuată.

Rimele = sunete sau grupuri de sunete identice sau aproape identice cu care se termină

versuriledintr-o poezie

S-ar putea să vă placă și