Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Basmul cult
"Povestea lui Harap-Alb" de loo Creanga
I. lntroducere
Basmul este o specia epica in proza de dimensiuni medii ce are la baza un conflict de tipul
bine-ra~ din care binele iese, de regula, invingator $i a carui rezolvare se inscrie in fabulos.
In Europa culturala, interesul pentru cultivarea basmului se manifesta inca din perioada
sfaf$itului secolului al 18-lea $i inceputul secolului al 19-lea, datorita atentiei pe care romanticilor o
acordau valorificarii folclorului, perceput ca o inepuizabila sursa de inspiratie pentru literatura
culta. Apar astfel primii mari autori de basme precum Fratii Grimm, H.C. Anderson, Charles
Perrault, etc.
Tn literatura romana, cea mai importanta culegere de basme populare a secolului al 19-lea
este considerata "Legendele $i basmele romanilor" (1872) a lui Petre lspirescu, aceasta generand
~i aparitia primelor basme culte precum "Fat frumos din lacrima" $i "Fat frumos, fiul iepei" ale lui
Mihai Eminescu, "Danila prepeleac" $i "Povestea lui Stan Patitul" ale lui Ion Creanga, "Zana
Zorilor" a lui loan Slavici.
"Povestea lui Harap-Alb" este publicat in 1877 in paginile revistei "Convorbiri literare",
punand amprenta inconfundabila a celui mai mare povestitor-artist al neamului nostru, Ion
Creanga. ·
IV. Comentarea unor elemente ale textului narativ actiune conflict ,i personaje
Despre ac\iunea din basmele populare, in studiul sau, "Morfologia basmului", V. I. Propp
afirma ca aceasta se desfa$oara, de regula, pe urmatoarele etape: la inceput se contureaza o
situatie de echilibru, alternata, ulterior de aparitia unui factor perturbator, (de regula un zmeu),
care, prin furt, infaptuie$te un prejudiciu; urmeaza apoi, calatoria eroului, confruntarea directa cu
acest factor perturbator, recuperarea prejudiciului $i, de regula, o nunta care marcheaza momentul
primirii recompensei. Creanga respecta in linii mari schema actantiala din basmele populare.
Formula de inceput contureaza laconic o situatie initiala de echilibru: "amu' cica era odata, intr-o
tara, un crai care avea trei feciori". Aceasta stare de echilibru ~ste alterata de aparitia factorului
perturbator, scrisoarea primita de crai de la fratele sau, Verde lmparat, prin care acesta Tl roaga
sa-i trimita unul dintre fiii sai drept mo$tenitor, el avand doar fete. Craiului i$i supune fiii la o proba
a curajului pe care, in mod surprinzator, Unsa nu fara ajutorul Sf. Duminici) o trece doar mezinul,
acesta plecand spre imparatia unchiului sau. Acum e momentul in care Creanga se abate de la
schema epica tipica din basmele populare, introducand adevaratul factor perturbator, Spanul, eel
care infaptuie$te adevaratul prejudiciu, furandu-i identitatea nobila a mezinului $i dandu-i in
schimb o identitate umila, de rob, cu numele oximoronic "Harap-Alb".
Desfa.$urarea propriu-zisa a actiunii urmare$te, astfel, calatoria initiatica a eroului care,
pentru a-$i atinge scopul initial, trebuie sa-$i recupereze identitatea pierduta. Dorind sa.-1 omoare,
Spanul i1 supune la o serie de probe dintre cele mai grele care, insa, i1 vor maturiza pe mezin $i i1
vor pregati pentru a-i putea lua locul unchiului sau.
Punctul culminant se desfa.$oara la intoarcerea la curtea acesteia. Fata imparatului Ro$ da
in vileag intreaga mistificarea Spanului, care, inainte de a fi ucis de calul nazdravan, ii taie capul Jui
Harap-Alb, indeplinind, astfel, $i prima conditie a dezlegari acestuia de juramantul fa.cut la
fantana. Mezinul este readus la viata de Printesa Vrajitoare, totul terminandu-se cu nunta celor
doi, eveniment ritualic care marcheaza nu atat primirea recompensei pentru restabilirea echilibrului
initial, cat, mai ales, sfar$itul perioadei de maturizare a eroului, devenit de acum barbat in toata
firea, apt sa-$i intemeieze O familie $i Sa conduca o imparatie.
Conflictul epic principal este, a$adar, unul de natura ex!erioara, intra Harap-Alb $i Spanul,
simbolizand ancestrala lupta dintre fortele binelui $i ale raului, lnsa, desfa.$urarea efectiva a
acestui conflict, natura puternic umanizata a antagoni$tilor $i semnificatiile mult mai realiste i1
disting de conflictul tipic din basmele populare. Daca in acestea, opozi\ia dintre clasicii Fat F
Frumos $i zmeu este una radicala, sugerand o antiteza totala intre conceptele de bine $i rau,
relatia personajelor lui Creanga este mult mai complexa. Reprezentantul binelui ajunge sa-1
slujeasca pe eel al raului, invata din gre$eliie acestuia ca $i din gre$elile proprii, Creanga dorind sa
sugereze prin acestea ca, in lumea reala, binele $i raul sunt no\iuni mai degraba complementare.
Despre personajele din basmele populare, acela$i V. I. Propp afirma ca acestea pot fi
incadrate in cinci mari categorii, identificabile ca atare $i in basmul cult al Ii.ti Creanga:
- binefacatorul: Harap-Alb;
- raufacatorul: Spanul;
- emitatorul: Verde impiirat;
- donatori: furnicile ~i albinele;
- ajutoarele: Sfanta Duminica, calul nazdravan , cei cinci "mon~tri ~impatici" , et~. . .
Spre deosebire de basmele populare, toate aceste P:rson~Je s~nt_p~ter~1c. ~m~nizat~,v ~n.~
comportament ~i. mai ales, prin limbaj, amintind mai degraba de tarann dm Am1nt1n dm cop1lane
decat de eroi fabulo~i din basmele populare, mai ales Ochila ~i ai lui vorbesc 1n pilde, 1n proverbe
~i zicatori, folosesc impreca\iile 1n eel mai \aranesc mod cu putinta, etc. . . V
VII. incheiere
in concluzie, "Povestea lui Harap-Alb" este un basm cult care ilustreaza pe deplin atat
genul narativ al lui Creanga, cat !;ii profunda sa cunoa$tere a naturii umane. George Calinescu
afirma, de altfel, ca "basmul este oglindirea vietii reale in maniera fabuloasa", dar parca niciunui
alt basm din literatura noastra nu i se potrive$te mai bine aceasta definitie ca basmului lui Ion
Creanga.