Sunteți pe pagina 1din 3

/

Basmul cult
"Povestea lui Harap-Alb" de loo Creanga

I. lntroducere
Basmul este o specia epica in proza de dimensiuni medii ce are la baza un conflict de tipul
bine-ra~ din care binele iese, de regula, invingator $i a carui rezolvare se inscrie in fabulos.
In Europa culturala, interesul pentru cultivarea basmului se manifesta inca din perioada
sfaf$itului secolului al 18-lea $i inceputul secolului al 19-lea, datorita atentiei pe care romanticilor o
acordau valorificarii folclorului, perceput ca o inepuizabila sursa de inspiratie pentru literatura
culta. Apar astfel primii mari autori de basme precum Fratii Grimm, H.C. Anderson, Charles
Perrault, etc.
Tn literatura romana, cea mai importanta culegere de basme populare a secolului al 19-lea
este considerata "Legendele $i basmele romanilor" (1872) a lui Petre lspirescu, aceasta generand
~i aparitia primelor basme culte precum "Fat frumos din lacrima" $i "Fat frumos, fiul iepei" ale lui
Mihai Eminescu, "Danila prepeleac" $i "Povestea lui Stan Patitul" ale lui Ion Creanga, "Zana
Zorilor" a lui loan Slavici.
"Povestea lui Harap-Alb" este publicat in 1877 in paginile revistei "Convorbiri literare",
punand amprenta inconfundabila a celui mai mare povestitor-artist al neamului nostru, Ion
Creanga. ·

11. incadrarea intr-o epoca literara/specie literara


Basmul lui Ion Creanga se incadreaza, a~dar, in a$a numita Epoca a Marilor Clasici,
perioada care acopera ultimele trei decenii ale secolului al 19-lea $i in care, pe fondul eforturilor
junimi$tior, literatura noastra intra intr-un accelerat proces de modernizare $i de recuperare a
decalajelor fata de celelalte literaturi europene, rezultatul fiind aparitia Marilor Clasici, autori ale
caror creatie constituie $i astazi adevarate nuclee de inspiratie in literatura noastra: Mihai
Eminescu (poetul), Ion Creanga (povestitorul), loan Slavici (nuvelistul) ~i Ion Luca Caragiale
(dramaturgul).
Construindu-$i creatia pe schema epica specifica din basmul popular, Creanga conserva
multe dintre trasaturile distinctive ale acesteia:
- Terna predilecta: lupta dintre bine ~i rau;
- Motive artistice specifice: motivul mezinului, motivul cifre magice trei, motivul imparatului fara
mo$tenitori, motivul apei vii $i al apei moarte;
- Reperele spatio-temporale care sunt extrem de vagi, actiunea desfa$urandu-se "odata", "intr-o
tara";
- Caracterul fabulos generat de prezenta unor personl3je l?i a unor intamplari supranaturale (calul
nazdravan zboara, vorb8$te $i mananca jar, iar fata lmparatului Ro$ se transforma in pasare $i
se ascunde in spatele Lunii, etc.;
- Caracterul in~iatic generat de procesul de maturizare prin care trace eroul de la statutul de
adolescent temerar $i naiv, "boboc in felul sau", la eel de barbat adevarat, apt sa conduca o
imparatie dar $i sa-$i intemeieze o familie.
Cu toate acestea autorul se abate deseori de la schema basmului popular atat in ceea ce
prive~te desfa$urarea propriu-zisa a actiunii cat $i a constructiei personajelor, conferind creatiei
sale un caracter mult mai realist $i cu semnificatii puternic umanizate.

Ill. Comentarea temei


A~adar, tema basmului cult al lui Ion Creanga este aceea$i ca in majoritatea basmelor
literare: ancestrala lupta. dintre fortele binelui l?i cele ale raului, reprezentat aici de opozitia dintre
mezinului Harap-Alb $i Span. Creanga, insa, "imblanze$te" fabulosul folcloric din basmele
populare, impunand o viziune asupra lumii cu un pronuntat caracter realist. Astfel, aceasta
opozitie nu mai apare ca atat de ireductibila precum in basmele populare, ci, dimpotriva, binele ~i
raul par aici notiuni complementare. 1n mod surprinzator, reprezentantul binelui ajunge slujitorul
raului CTnvatand ~i extrem de pretioasa lectie a umilintei), convietuiel?te cu aceasta o buna bucata
de timp l?i, mai ales, este fortat sa. se maturizeze, in urma probelor la care acesta ii supune. Astfel,
del?i reprezentantul raului in basmul lui Creanga, antagonistul, capata o surprinzatoare
functionalitate pozitiva., Creanga dorind prin aceasta sa. sugereze ca in lumea reala, linia de
demarcatie dintre cele doua este de cele mai multe ori foarte subtire ~i ca raul este uneori necesar
pentru ca oamenii sa nu uite adevarata valoare a bi_nelui. . . .. . . .
De altfel, Creanga confera creatiei sale un s1stem de semn~f1cat11. puter~1<: umanizate_. Ce,
doi actan\i principali nu mai au nicio in_su~ire fab~loasa, repre~ent~nd ~mel: ~1 raul, ~espec!1v
defectele lor omene~ti. De~i temerar ~1 cre~u! la 1ncepu_t, mezmul 1~vata ~e ,_nsea!11na a~evara!u!.
curaj (din episodul aducerii salatelor din gradma ursulu1), puterea rabdam (din ep,sodul mfruntarn
cerbului fermecat), valoarea prieteniei (din relatia cu cei cinci "mo~tri simpatici"), g~nero~itatea
(oferindu-le caciula drept adapost albinelor),etc. la polul opus, Spanul este lacom, 1pocrit, arogant
$i crud. insa, ceea ce ii diferentiaza radical este faptul ca mezinul se vdoved~$t~ a avea u~ inalt_
simt al onoarei, calitate pe care Creanga pare a o considera esen\iala a unu1 barbat adevarat $1 a
unui lider.
Semnificativ este, in acest in acest sens, episodul de la fantana cand mezinul devine robul
Spanului, precum $i cele ale intoarcerii la curtea imparatului Verde impreuna cu prietenii sai $i cu
fata imparatului Ro$.
Fa.cut prizonier prin vicle$UQ, mezinul este pus sa jure pe ascuti$UI palo$ului sau ca nu-$i
va divulga adevarata identitate pana cand nu va muri $i va invia din nou, dand dovada de un inalt
simt al onoare $i in ciuda probelor extrem de grele la care este supus, el i$i tine juramantul $i, la
intoarcerea la curtea unchiului sau, el pastreaza tacerea, prima condi\ie a dezlegarii de juramant,
chiar daca aceasta a insemnat propria moarte.

IV. Comentarea unor elemente ale textului narativ actiune conflict ,i personaje
Despre ac\iunea din basmele populare, in studiul sau, "Morfologia basmului", V. I. Propp
afirma ca aceasta se desfa$oara, de regula, pe urmatoarele etape: la inceput se contureaza o
situatie de echilibru, alternata, ulterior de aparitia unui factor perturbator, (de regula un zmeu),
care, prin furt, infaptuie$te un prejudiciu; urmeaza apoi, calatoria eroului, confruntarea directa cu
acest factor perturbator, recuperarea prejudiciului $i, de regula, o nunta care marcheaza momentul
primirii recompensei. Creanga respecta in linii mari schema actantiala din basmele populare.
Formula de inceput contureaza laconic o situatie initiala de echilibru: "amu' cica era odata, intr-o
tara, un crai care avea trei feciori". Aceasta stare de echilibru ~ste alterata de aparitia factorului
perturbator, scrisoarea primita de crai de la fratele sau, Verde lmparat, prin care acesta Tl roaga
sa-i trimita unul dintre fiii sai drept mo$tenitor, el avand doar fete. Craiului i$i supune fiii la o proba
a curajului pe care, in mod surprinzator, Unsa nu fara ajutorul Sf. Duminici) o trece doar mezinul,
acesta plecand spre imparatia unchiului sau. Acum e momentul in care Creanga se abate de la
schema epica tipica din basmele populare, introducand adevaratul factor perturbator, Spanul, eel
care infaptuie$te adevaratul prejudiciu, furandu-i identitatea nobila a mezinului $i dandu-i in
schimb o identitate umila, de rob, cu numele oximoronic "Harap-Alb".
Desfa.$urarea propriu-zisa a actiunii urmare$te, astfel, calatoria initiatica a eroului care,
pentru a-$i atinge scopul initial, trebuie sa-$i recupereze identitatea pierduta. Dorind sa.-1 omoare,
Spanul i1 supune la o serie de probe dintre cele mai grele care, insa, i1 vor maturiza pe mezin $i i1
vor pregati pentru a-i putea lua locul unchiului sau.
Punctul culminant se desfa.$oara la intoarcerea la curtea acesteia. Fata imparatului Ro$ da
in vileag intreaga mistificarea Spanului, care, inainte de a fi ucis de calul nazdravan, ii taie capul Jui
Harap-Alb, indeplinind, astfel, $i prima conditie a dezlegari acestuia de juramantul fa.cut la
fantana. Mezinul este readus la viata de Printesa Vrajitoare, totul terminandu-se cu nunta celor
doi, eveniment ritualic care marcheaza nu atat primirea recompensei pentru restabilirea echilibrului
initial, cat, mai ales, sfar$itul perioadei de maturizare a eroului, devenit de acum barbat in toata
firea, apt sa-$i intemeieze O familie $i Sa conduca o imparatie.
Conflictul epic principal este, a$adar, unul de natura ex!erioara, intra Harap-Alb $i Spanul,
simbolizand ancestrala lupta dintre fortele binelui $i ale raului, lnsa, desfa.$urarea efectiva a
acestui conflict, natura puternic umanizata a antagoni$tilor $i semnificatiile mult mai realiste i1
disting de conflictul tipic din basmele populare. Daca in acestea, opozi\ia dintre clasicii Fat F
Frumos $i zmeu este una radicala, sugerand o antiteza totala intre conceptele de bine $i rau,
relatia personajelor lui Creanga este mult mai complexa. Reprezentantul binelui ajunge sa-1
slujeasca pe eel al raului, invata din gre$eliie acestuia ca $i din gre$elile proprii, Creanga dorind sa
sugereze prin acestea ca, in lumea reala, binele $i raul sunt no\iuni mai degraba complementare.
Despre personajele din basmele populare, acela$i V. I. Propp afirma ca acestea pot fi
incadrate in cinci mari categorii, identificabile ca atare $i in basmul cult al Ii.ti Creanga:
- binefacatorul: Harap-Alb;
- raufacatorul: Spanul;
- emitatorul: Verde impiirat;
- donatori: furnicile ~i albinele;
- ajutoarele: Sfanta Duminica, calul nazdravan , cei cinci "mon~tri ~impatici" , et~. . .
Spre deosebire de basmele populare, toate aceste P:rson~Je s~nt_p~ter~1c. ~m~nizat~,v ~n.~
comportament ~i. mai ales, prin limbaj, amintind mai degraba de tarann dm Am1nt1n dm cop1lane
decat de eroi fabulo~i din basmele populare, mai ales Ochila ~i ai lui vorbesc 1n pilde, 1n proverbe
~i zicatori, folosesc impreca\iile 1n eel mai \aranesc mod cu putinta, etc. . . V

Cea mai elocventa forma de umanizare a textului, de translatare a s1stemulu1 sau de


semnifica\ii din imaginarul abstract 1n realul concret o constituie constructia celor doua personaje
principale, oameni simpli, surprinzatori prin 1nsu~i autenticitatea lor umana.

V. Statutul moral, social ,i psihologic al personajelor.


De altfel, statutul social al lui Harap-Alb involueaza 1ntr-o prima faza, de la eel de fiu al
craiului, la eel ~e rob al Spanului pentru ca, mai apoi sa evolueze la eel de imparat in locul
unchiului sau. lnsa, pe cat de brusca a fast coborarea (Creanga interpretand aici in maniera
proprie, realista, mitul romantic al ingerului decazut), pe atat de anevoioasa !;ii de dificila va fi
ascensiunea, aceasta implicand $i un acut proces de maturizare morala $i psihologica.
La inceput, mezinul este doar un adolescent temerar $i naiv, boboc in felul sau, care se
lasa cu U$Urinta in$elat de ipocritul span. Doar dupa ce i$i asuma gre$eala pe care o face, ne
ascultand povata parinteasca $i doar trecand probele la care este supus de Span va deprinde
acele virtuti esentiale care, in viziunea lui Creanga ar trebui sa defineasca fiinta umana. Astfel,
Harap-Alb invata ce inseamna adevaratul curaj (din proba aducerii salatelor din gradina ursului),
puterea rabdarii (din episodul infruntarii cerbului fermecat), beneficiile prietenii adevarate (din
relatia cu cei cinci "mon$tri simpatici"), ale tolerantei i;;i ale generozitatii (din relatia cu Sfanta
Duminica cu albinele $i furnicile, etc.)
in planul creatiei, Harap-Alb pare, astfel, mai degraba un antierou, departe de Fat
Frumosul clasic din basmele populare: are trairi puternic umanizate i;;i parca improprii unui Fat
Frumos, atata vreme cat plange, se sperie, se vaita, ajungand chiar sa fie luat peste picior de
prietenii sai, gre$ei;;te la chiar prima proba la care este supus pe parcursul calatoriei sale, cea a
ascultarii povetei parinte$ti, avand insa, curajul de a-$i asuma grei;;eala facuta $i de a invata din
aceasta. Nu el este eel care consfinte$te victoria binelui asupra raului, ci calul nazdravan $i asta
pentru ca el este simbolul a ceea ce Creanga crede ca trebuie sa insemne cu adevarat un om
bun, care poate sa gre$easca, poate sa planga, insa nu poate niciodata sa-$i ucida un seaman.
La polul opus se afla Spa.nu!, al carui statut social initial este unul ambiguu, Spa.nu! apare
ca un fel de emanatie a padurii $i fura identitatea mezinului, Creanga dorind astfel sa sugereze ca,
in lumea reala, raul poate aparea oricand, oriunde i;;i poate lua forme dintre cele mai familiars.

VI. Trasatura distinctiv al personajului specificul relatiei dintre personaje prin


comentarea a doua episoade narative
insa, ceea ce ii diferentiaza radical este faptul ca mezinul se dovede$te a avea un inalt simt
al onoarei, calitate pe care Creanga pare a o considera esentiala a unui barbat adevarat $i a unui
lider.
Semnificativ este, in acest in acest sens, episodul de la fantana cand mezinul devine robul
Spanului, precum $i cele ale intoarcerii la curtea imparatului Verde 1mpreuna cu prietenii sai $i cu
fata imparatului Ro$.
Facut prizonier prin vicle$ug, mezinul este pus sa jure pe ascuti$ul palo~ului sau ca nu-i;;i
va divulga adevarata identitate pana cand nu va muri $i va invia din nou, dand dovada de un 1nalt
simt al onoare $i in ciuda probelor extrem de grele la care este supus, el i$i tine juramantul $i, la
intoarcerea la curtea unchiului sau, el pastreaza tacerea, prima conditie a dezlegarii de juramant,
chiar daca aceasta a insemnat propria moarte.

VII. incheiere
in concluzie, "Povestea lui Harap-Alb" este un basm cult care ilustreaza pe deplin atat
genul narativ al lui Creanga, cat !;ii profunda sa cunoa$tere a naturii umane. George Calinescu
afirma, de altfel, ca "basmul este oglindirea vietii reale in maniera fabuloasa", dar parca niciunui
alt basm din literatura noastra nu i se potrive$te mai bine aceasta definitie ca basmului lui Ion
Creanga.

S-ar putea să vă placă și