Sunteți pe pagina 1din 4

Limba română

Data

Rr

Reține!

Cuvintele într-o, într-un, dintr-un, dintr-o se scriu întotdeauna cu cratimă.

Ex.1 Include în enunțuri expresiile :

Într-o zi, într-un an, dintr-o răsuflare,dintr-un avânt.

Ex.3 p.83

Umbra ursului
după Eudochia Pavel

Ce mai iarnă fusese ! Cu ză padă multă . Cu îngheţ straşnic, încâ t apa


firuia în adâ ncul vă ioagelor, numai atâ ta câ t să poată tră i pă stră vii şi să
nu le îngheţe sufletul.
Orice vieta te stă tea la adă post. Şi cine n-a adunat din vreme — ca
veveriţa, ori ca hâ rciogul — ră bda !
Mai sus de pă durea bă trâ nă se afla şi o peşteră în care locuia Moş
Martin, Ursoaica şi Ursulică . Acestuia din urmă îi ieşeau dinţii şi îşi rodea
unghiile.
Familia ursului nu se putea plâ nge
de frig, fiindcă Moş Martin fusese
prevă ză tor. Nu se aciuise oriunde, ci îşi
alesese un bâ rlog cald, lâ ngă un
perete de stâ ncă pe după care se
ridica, din adâ ncuri, apă fierbinte.
Unde mai pui că aveau şi un firicel de
apă rece, curat ca lacrima, pentru bă ut.
Iar muşchii de pă mâ nt ră maşi an de an, le ţineau loc de aşternut moale, să
tot doarmă .
Însă de la o vreme Moş Martin se nelinişti.
—Ei! Mergi ? îl luă la zor Ursoaica.
—Încă nu !
Şi ursul se tot uita, mă surâ nd o geană de lumină care se prefira de
afară , pe gura peşterii şi încă nu ajunsese la un colţ de stâ ncă , ştiut numai
de el.
—Tot nu mergi ? îl întrebă a doua zi Ursoaica.
—Nu încă !
Ursulică tră gea cu urechea, auzea, dar nu pricepea despre ce anume
vorbeau pă rinţii lui ?
Zilele treceau şi Ursoaica s-a supă rat.
—De câ nd te ştiu, ţi-a plă cut să te laşi pe tâ njală ! Nu mai pot de
foame !
În sfâ rşit, spre mirarea lui Ursulică (pe care maică -sa îl apucase de
ceafă ) şi spre bucuria Ursoaicei, Moş Martin se îndreptă de şale şi ieşi,
legă nâ ndu-se (era slab, că atâ rna blana pe el ca un cojoc de că pă tat).
—Şi eu ! Şi eu ! plâ nse Ursulică .
—Să taci! mormă i supă rată maică -sa, abia ţinâ ndu-l să nu o
zbughească afară .
—Dar tata ?
—El se duce în pă dure să -şi vadă umbra !
—Şi dacă are să o vadă ? întrebă puiul.
—Atunci se va întoarce valvâ rtej la adă post. Se cheamă că iarna încă
nu s-a terminat.
—Iar dacă n-are să şi-o vadă ? scâ nci Ursulică .
—Atunci vom ieşi cu toţii, sub cerul acoperit, vom scormoni în ză padă
şi ne vom ospă ta cu iarbă , ceapă de brâ nduşe, ră dă cini dulci şi poate afine
ră mase din toamnă ...
Şi, spunâ nd acestea, înghiţi în sec.
—Dar zmeura ?
—Mai este pâ nă la zmeură !
Apoi aşteptară cuminţi. Chiar se temură . Un viezure intră în peşteră şi,
vă zâ nd că ursul lipseşte, nu le zise nici bună -ziua, ca semn că nu se
sinchiseşte de ei...
Poate să fi trecut o dimineaţă întreagă , în aşteptare. Ursulică se
ghemuise în braţele maică -si, iar aceasta îşi auzi inima bă tâ nd. Se gâ ndi că
fusese o tică loasă . Că ursul era un viteaz. Şi ea îl cică lise toată iarna
pentru te miri ce !
Amâ ndurora le veni inima la loc câ nd auziră paşii hotă râ ţi şi grei ai
ursului.
—Ei ? Ce facem ? întrebă cu nă dejde Ursoaica.
—Mai stă m.
—Vă leu! Adică , ţi-ai vă zut umbra ?
—Vă zut! le ră spunse. (Era de felul lui scurt la vorbă .)
Totuşi, ursul le adusese, în bot, câ ţiva ghiocei umezi de ză pada abia
topită .
—Dar soarele ? Cum era ? întrebă Ursoaica.
—Roşu şi cu dinţi.
Aşadar, se ghemuiră toţi trei pe muşchi şi traseră , printre suspine, un
pui de somn, că nu aveau de ales !
Temă pentru acsă

*să citesc de 10 ori textul

*să formulez 5 întrebări la text.

*Ex.4 p.83

S-ar putea să vă placă și